„Un fapt important pentru Biserica, pentru crestini si pentru civilizatie”, dat uitarii sau ascuns cu buna-stiinta?

Pontius Pilat si sulurile(manuscrisele) de la  Amiternum Aquila, anul 1580. Nobilii invitati de Margareta de Habsburg,  sensibili  la eticheta  spaniola a patronilor orasului, au parasit entuziasti somptuosul palat al Madame-ei, sora vitrega , foarte catolica, a regelui Filip al II-lea. Sarbatoarea a fost delicioasa. Se apropia echinoctiul de primavara si spaniolii lui Filip al II-lea au organizat sangerosul spectacol de corida in arena din piata palatului Camerei( actuala Piata Palatului).  A fost una dintre rarele zile animate din acea dureroasa perioada cenusie, in care era scufundat orasul lui Frederik al II-lea de Swabia. Dominatia aragoneza, il epuizase si infometase deja, ii supsese sangele si il mortificase. Aquila isi traia culmea decadentei : de la neimblanzit oras aliat,  la mai mult decat subordonat al Napoli, mica Roma a fost cea mai ilustra victima a absolutismului spaniol. Simbol al  declinului sau, Fortul Spaniol, ridicat pentru a reprima indrazneala aquilan-ilor domina mastodontic si intimidant, populatia flamanda. Constructia castelului a inceput in 1534 si a durat treizeci de ani, cu toate acestea ne fiind finalizata. Presanta si constanta nevoie de piatra i-a impins pe oamenii lui Filip al II-lea, regele Spaniei si al regatului Neapolelui si al Siciliei sa  jefuiasca, inca o data , artefactele unui loc, pe care , in acel moment, il considerau o sursa nesecabila de materiale refolosibile: Amiternum. De aici, intr-o zi, Europa intreaga a avut exaltarea unei descoperiri miraculoase, care a produs senzatie tuturor. Un eveniment care a produs dispute timp de doua secole, dupa care, inexplicabil, a cazut in uitare. Amiternum. Anul 1580, 25 martie. Ciocaniturile ritmice ale picamerelor spaniolilor provenind de la  ruinele Amiternum strabateau chiar si printre colinele inzapezite care incununau valea Aterno. Anticul si nobilul oras sabin fusese jefuit de orice obiect transportabil, inclusiv impunatorii lei de marmura din temple si faimosul calendar amiternin. Un zgomot surd de fier il intriga pe unul dintre barbati. Din terenul Amiternum spaniolii extrasera un scrin. Urletele de bucurie ale sapatorilor au spart linistea vaii. Remarcabilul eveniment, l-a dus cu gandul imediat la o comoara, la monede de aur zornaitoare, la bijuterii pretioase pastrate de secole in san. Ca si cutiile chinezesti, o data sparta carcasa de piatra, a dat la iveala o alta  cutie de fier, apoi una de marmura. In interior, spre deziluzia spaniolilor, doar niste suluri de pergament scrise in ebraica. Abia cand, printre suluri s-a gasit unul care continea sentinta de condamnare la moarte emisa de Pilat din Pont  consternarea a fost imensa.  A fost considerat o gluma moment in care a fost declarat apocrif.

 Desenul scrinului din Amiternum dupa manuscrisul francez din 1581.

Pilato-Aquila3

In 1581 a fost publicat un manuscris francez cu copia verdictului gasit la Aquila, cu un lung dar clarificator titlu: Comoara impresionanta a hotararii data de Pilat din Pont contra Domnului Nostru Iisus Hristos, descoperita miraculos intr-o vaza de marmura, scrisa pe pergament cu caractere ebraice, inchisa in doua sau trei vase din fier si din piatra, in orasul Aquila din Regatul Neapolelui, spre sfarsitul anului 1580.Tradusa din italiana in franceza, atat pentru utilitate publica si exaltare a credintei noastre, cat si pentru lauda acestui oras.

Intr- o clipa Aquila a urcat in toate cronicile italiene si europene , negand dintr-o data, toate povestile care fusesera create in tara de origine a lui Pilat din Pont. Despre Pilat din Pont si despre crucificarea lui Iisus exista o bogata traditie. Multe tari revendica sau resping , in acelasi mod, nasterea lui Pilat. Problema se pune in Valle d’Aosta, Ponza si Abruzzo, unde in  general se considera aproape sigura originea sa, fie datorita numelui de familie ( Pontii, Ponzi, Ponzia, Pontio), foarte raspandit, cat si datorita traditiilor orale care se transmit in diferitele sate ale regiunii. Pentru unii este sigur originar din Bisenti, provincia Teramo, dar dupa Ghidul Italiei al T. C. I. ( 1938 ) locul de nastere al lui Pilat corespunde cu S. Pio di Fontecchio. Dupa Claudiu Crispomonti, acest loc este Amiternum ( datorita descoperirii celor de mai sus).

Coperta cartii  ” Hotararea lui Pilat din Pont”

Pilato-Aquila2

In 1995, un savant aquilan, Aurelio de Santis, a facut o extraordinara cercetare cu privire la aceasta afacere, pornind de la legende si transmiterea orala intre populatia din Abruzzo, in special cea aquilana, si un manuscris francez. Povestind totul intr-o carte, cu detalii clare care dovedesc ca extraordinara crucificare  a lui Iisus a avut loc. De Santis a dat catolicismului documentul cel mai edificator cu privire la viata si persoana lui Iisus, singura marturisire istorica in afara Noului Testament. Cu toate acestea cartea a trecut aproape neobservata. Munca de cercetare a lui Antonio de Santis din cartea sa ” Hotararea lui Pilat din Pont ” se centreaza pe aquilani natali ai Prefectului Iudeei, imbogatita de o multime de urme si detalii care dovedesc cu fapte traditia unui Pilat aquilan, o amintire inca vie in satele Navelli, Colepietro, Barisciano, Fagnano, Secinaro, Tione, Acciano, Succiano, Fontecchio si S. Pio di Fontecchio, ca nota. Asa cum e inca vie traditia ca biciuitorii si crucificatorii lui Iisus fusesera originari din diferite sate din Abruzzo: Collarmele, Pietracarmela, Capistrello si Lanciano, acesta din urma fiind creditat ca sat natal al lui Longino, soldatul care l-a strapuns cu sulita in coasta pe Iisus.

Amiternum

amiternum

Dar sa ne intoarcem la sulurile de la Amiternum, evident mai putin cunoscute decat Evangheliile apocrife de la Nag Hammadi, de exemplu, desi au existat potentiale dovezi exagerate fluturate de catre scepticii religiei crestine. Cazul a fost preluat, de-a lungul anilor, de unii jurnalisti. In 1853, Il Miliardo a publicat traducerea lui Don Serafino Calderani, anuntand astfel, descoperirea extraordinara: Pilat din Pont, magistratul roman care in timp ce se spala pe maini l-a condamnat pe Hristos la crucificare, nascut la Aquila  cu cca 2000 de ani in urma. Descoperirea hotararii lui Pilat este un fapt important pentru Biserica, pentru crestini si pentru civilizatie.

Pergamentul original s-a pierdut, prin urmare nu se poate stabili autenticitatea lui. Se presupune ca i-a fost trimis regelui Filip al II-la, in  Spania. Discutiile aprinse intre sceptici si cei siguri de autenticitatea documentului au animat  timp de doua secole Europa intreaga, divizata intre cei care credeau ca a fost o farsa  regizata de nastrusnicii talentati clopotari aquilani, elevi care i-ar face sa paleasca chiar si pe designerii parodiei falsurilor lui Modigliani, si cei care garantau autenticitatea pergamentului. In prezent  exista inca copii, transcrise si traduse, din timpul descoperirii . Una dintre acestea, in posesia lui De Santis, a fost daruita bibliotecii locale din Aquila,avandu-se in vedere ca era dreptul orasului unde a fost gasit, de a pastra aceasta comoara. O a doua, trimisa lui Filip al II-lea, tradusa in spaniola, se afla in Arhiva Generala a Regatului Simancas (Valladolid) si una la biblioteca ISA C. Sylos de Bitonto ( Bari ), aceasta din urma, de asemenea, tradusa in spaniola. Cum se explica descoperirea sentintei in Abruzzo?  Si ce s-a intamplat cu originalul din Amiternum? Greu de raspuns la aceste intrebari. Daca acel pergament n-a fost o farsa  exista doar doua considerente de luat in seama: Ori Pilat era cu adevarat din Amiternum, si atunci, cum spune Crispomonti, totul e clar, ori cineva apropiat Prefectului Iudeei l-a pastrat pentru totdeauna. Dar un aspect important nu a putut scapa  cercetatorilor. Textul sentintei incepe cu o lunga referire la evenimentele temporale pentru a se putea stabili data eliberarii documentului. In era noastra, numaratoarea anilor,a fost intotdeauna greu de determinat cu precizie, adevarata data de inceput  dupa obicei, se socoteste de la nasterea lui Iisus, stabilita prin Conventia  din 25 decembrie anul 753 de la fondarea Romei. La acea data, inaintea  reformei gregoriene, in fostele teritorii de Vest ale Imperiului Roman, anii se calculau pornindu-se de la intemeierea Romei sau, in mediul crestin, de la 284, primul an al domniei imparatului Diocletian. Numai prin reformarea calendarului de catre Papa Grigore al XIII-lea s-a gasit solutia care si astazi este valabila aproape peste tot. Era anul 1582, aproape la doi ani dupa descoperirea  sulurilor de la Amiternum. Cu o asemenea abundenta de date temporale la dispozitie, nu trebuie sa fi fost foarte dificil pentru Papa Grigore al XIII-lea stabilirea datei exacte la care prin urmare s-a nascut Iisus, dand astfel unda verde reformei gregoriene. Fara dificultate putem, prin urmare, sustine teoria ca originalul sentintei s-a aflat in mainile pontifului, probabil prin interventia Guvernatoarei catolice Margareta  de Austria. Ramane sa ne intrebam, daca Vaticanul se afla intr-adevar in posesia documentului lui Pilat, cum se face ca aceasta poveste frumoasa a fost uitata, aproape eliminata. Inca o data, ca oricare poveste care se refera la Aquila lui Frederik al II-lea, la Celestine si la Jubileul sau anual. Secretele din Aquila continua. Daca cu adevarat Pilat a scris decizia de martiriului cel mai socant din istoria umanitatii atunci sigur el a dus-o cu el in patria sa, unde si-a petrecut ultimii ani din viata sa, norocoasa dar si ghinionista. Ne place sa credem ca lui  Pilat  i-a placut sa raporteze, in scris, cele mai importante decizii ale sale. El a pus sa se faca o cruce pe care era scris: ” Iisus din Nazaret, regele evreilor „. Apoi, seful preotilor i-a spus lui Pilat: ” Schimba cuvintele. In loc de ” regele evreilor ” scrieti: ” Cel care a spus acest lucru pentru fi regele evreilor!”. Dar Pilat a raspuns:” Ce am scris, am scris”.

Iata ce spune documentul, asa cum a fost el tradus de Sfintia Sa Patriarhul Ecumenic Dionysios, in anul  1643:

“Verdictul lui Pontius Pilatus, loctiitor in Tara Galileei-de-Jos cu asa cuprins: in anul al XVII al lui Tiberius Caesar, imparat Roman si Monarh neinvins al Universului in Olimpiada CXXI si in anul de la creatia Lumii, dupa calculele Evreilor MMMMDLXXXVIII, dupa Imperiul Roman LXXIII si dupa captivitatea Babyloniei CDXVII, Pontificiul Roman Lucius Pesinus Mucius Sanricus, Proconsul al neinvinsului Valerius Palestinus, Guvernatorul Iudeei, fiind Consuli, si Flavius Quartus, fiind Regent si Guvernator al orasului Ierusalim; Pontius Pilatus fiind Guvernator al Galileei-de-Jos, Anna si Caiafa Patriarhi si Mari Preoti, Aleo Maclus fiind pazitor al Templului si Quintus Cornelius Sublimus si Sextus Pompilius Rufus fiind centurioni ai Consulilor romani;

La XV Martie EU, Pilatus Pontius, reprezentantul Imperiului Roman in acest palat Larchii, rezidenta noastra ca Pretor, judec si condamn la pedeapsa cu moartea pe Jesus, numit Chrestus Nazarenus, din Tara Galileea, om de lege Mozaica, seditios contra Marelui imparat Tiberius Caesar si, in urma marturisirilor mari si ponderoase ale poporului, DECID ca el sa moara pe cruce ca vinovat de a fi adunat oameni bogati si saraci, de a fi provocat tumulte in toata Galileea, dandu-se in mod fals Drept fiu al lui Dumnezeu (IEHOVAH) si in mod fals ca Rege al Ierusalimului (al lui ISRAEL), amenintand cu ruina Ierusalimul si Imperiul Sacru, refuzand tributul lui Caesar, indraznind sa intre in Triumf urmat de multime care purta in maini dafini, intocmai ca un Print in orasul si in Templul Divin.

Pentru aceste cuvinte ORDON centurionului meu Quintus Cornelius de a plimba prin orasul Ierusalim, impreuna cu doi omoratori, pe Jesus Chrestus, legat si imbracat cu purpura si cu o coroana de spini, ducandu-si crucea in spinare, pentru ca sa slujeasca de exemplu raufacatorilor.

Toata aceasta ceremonie va iesi pe poarta numita Antonina si va merge pana la Muntele Calvarius, unde, dupa ce va fi rastignit pe cruce intepenit intre cei doi ucigasi, corpul sau va ramane expus ca spectacol.

Se va scrie pe cruce urmatoarea inscriptie in limbile ebree, greaca si latina, in ebree: Aloi Olisidu, in greaca: Iesos Nazarenos si in latina: Jesus Nazarenus.

De asemenea ORDONAM la tot poporul bogatilor si saracilor sa nu indrazneasca sa se opuna acestei sentinte sub pedeapsa de a fi judecat ca razvratitor contra IMPERIULUI.

Au confirmat aceasta sentinta:
– pentru cele XII triburi ale lui Israel: Daniel Robani, fariseu, Iohannes Zorobabel, Lean, Rafael Robani, Izabec, Precidam.
– pentru Imperiul Roman: Lucilius Sextilius vsi Amostrus Silius.
– pentru gentiles (oamenii straini): Montan, Elias Kopel, carturar (grefier-scriitor).

Trimitandu-se o astfel de Lespede celor XII triburi”

Surse: (http://hellas-orthodoxy.blogspot.com/) si http://www.ilcapoluogo.com/e107_plugins/content/content.php?content.5626

 Faptul ca acest document este atat de putin cunoscut si ca nimeni nu face referire la el, dovedeste (a cata oara?) ca lumea se teme de Adevar si ca nimeni nu doreste o dovada concreta ( alta decat Noul Testament ) a existentei lui Iisus. Atat de mare este puterea Lui, incat chiar dupa 2000 de ani, falsificatorii istoriei si propovaduitorii de false religii, se tem de El. De aceea ei nu vor sa fie singuri cand mania Lui se va revarsa asupra lor si incearca sa induca  pe cat mai multi in eroare. Oricum adevaratii crestini nu au nevoie de nici o dovada in plus, caci sufletul lor cunoaste Adevarul.

 

 

 

 

 

    

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s