Un nou bestseller israelian susţine că Necesitatea existentei unui Stat Evreiesc si Povestea exilului- Sunt Mituri

Nimeni nu este mai surprins decât  Shlomo Sand, că ultima sa lucrare academica a petrecut 19 săptămâni pe lista de bestseller-uri din Israel – şi că succesul a venit  la profesorul de istorie în ciuda faptului ca noua  sa carte este o provocare la adresa celui mai mare tabu al Israelului.

Dr. Sand susţine că ideea unei naţiuni evreiesti – de care au avut nevoie ca de un adapost sigur si a fost folosita pentru a justifica fondarea Statului Israel – este un mit inventat cu putin mai mult de un secol în urmă.

Un expert în istoria Europei de la Universitatea  din Tel Aviv, dr. Sand, a apelat la o vasta cercetare istorica şi arheologică, nu numai pentru a sprijini această afirmaţie  dar si multe altele – toate la fel de controversate.

În plus, el susţine că evreii nu au fost niciodată în exil din Ţara Sfântă, că cei mai multi dintre evreii  din ziua de azi nu au nici o legătură istorică cu teritoriul denumit Israel şi că singura soluţie politică a ţării în conflictul cu palestinienii este să elimine Statul Evreiesc.

Succesul cartii ” Când şi cum a fost poporul evreu inventat? ” pare să se repete în întreaga lume. O ediţie franceză,  lansata luna trecută, s-a vândut atât de repede incat s-a retiparit de trei ori.

Traducerile sunt în curs de desfăşurare într- o duzină de limbi, inclusiv arabă şi engleză. Dar  el a prezis o cursa dura din partea  lobby-ului pro-Israel, atunci când cartea va fi lansată de către editorul in engleză, Verso, în Statele Unite, anul viitor. 

În schimb, a spus el, israelienii au fost, dacă nu chiar sustinatori,  cel puţin curiosi fata  de argumentele sale. Tom Segev, unul din liderii jurnaliştilor din ţara, a numit cartea drept ” fascinanta şi provocatoare „.

Surprinzător, a spus dr. Sand, cei mai mulţi dintre colegii sai academici din Israel au stat departe de atacarea argumentelor lui. O excepţie este Bartal Israel, un profesor de istorie a evreilor la Universitatea Ebraică din Ierusalim. Scriind în Haaretz, cotidianul israelian, dr. Bartal facut un mic efort de a refuza  pretentiile Dr. Sand. El a dedicat o mare parte din articolul sau apărarii profesiei sale, sugerand că istoricii israelieni nu sunt atât de ignoranti cu privire la natura inventata a istoriei evreilor asa cum Dr. Sand susţine.

Ideea cartii i-a venit cu mulţi ani în urmă, a spus dr. Sand, dar el a aşteptat până recent, pentru a începe să lucreze la ea. ” Eu nu pot pretinde a fi deosebit de curajos publicand cartea acum”, a spus el. „Am aşteptat până când am fost  profesor plin. Este un preţ care trebuie plătit în mediul academic israelian pentru a putea exprima puncte de vedere de acest fel.” 

Principalul argument al Dr. Sand este acela că, până cu mai mult de un secol in urma, evreii  s-au privit pe ei ca evrei numai pentru că aveau în comun o religie comună. La inceputul secolului 20, a spus el,  evreii sionisti  si-au schimbat această idee şi a început crearea unei  Istorii Nationale inventând  ideea că evreii au existat ca popor, separat de religie.

În egală măsură,  ideea sionista moderna ca evreii au fost obligati să se întoarcă din exil pe Pamantul Promis a fost în întregime străina de iudaism, a adăugat el.

„Sionismul a schimbat ideea de Ierusalim. Înainte, locurile sfinte au fost privite ca locuri ale nazuintei nu  locuri de trait. Timp de 2000 ani  evreii au stat departe de Ierusalim, nu pentru că ei nu ar fi putut reveni, ci pentru că religia lor le interzicea întoarcerea, până la venirea lui Mesia „.

Cea mai mare surpriza a venit în timpul cercetarii sale, atunci când a început să caute dovezi arheologice din epoca biblică.

” Nu am fost crescut ca un sionist, dar la fel ca toti ceilalti israelieni am considerat de la sine că evreii au fost un popor care  a trăit în Iudeea şi că ei au fost exilati de către romani în 70AD.

„Dar o dată ce am început să caut probe, am descoperit că regatele lui David şi Solomon au fost legende „.

„În mod similar cu exilul. De fapt, nu se poate explica evreimea fără exil. Dar, când am început să caut cărţi de istorie care  sa descrie evenimentele acestui exil, nu am putut găsi nici una. Nici una „.

„Asta pentru ca romanii nu exilau persoane. De fapt, evreii din Palestina au fost marea majoritate ţărani şi toate dovezile sugerează că au rămas pe terenurile lor.”

În schimb, el consideră ca o  teorie alternativă este mai plauzibila: exilul a fost un mit promovat  de primii crestini  pentru a-i converti pe evrei la noua credinţă. „Creştinii  au vrut  ca generatiile urmatoare de evrei sa creada că strămoşii lor au fost exilati drept pedeapsă de la Dumnezeu.”

Deci, dacă nu a existat nici un exil, cum se face că atât de mulţi evrei s-au împrăştiat pe tot globul, înainte ca statul modern Israel sa înceapa încurajarea acestora de a „reveni”?

Dr. Sand a spus că, în secolele imediat premergatoare şi urmatoare erei creştine, iudaismul a fost religie prozelitista, disperată in a face prozeliti. „Acest lucru este mentionat in literatura romana a timpului.”

Evreii au călătorit şi în alte regiuni, cautand prozeliti, în special în Yemen şi în rândul triburilor berbere din Africa de Nord. Secole mai târziu, oamenii din  regatul Khazar, ceea ce astăzi  este sudul Rusiei, s-au convertit  în masă la iudaism, aceasta fiind geneza evreilor Ashkenazi din Europa Centrală şi de Est.

Dr. Sand a indicat o stranie stare de negare, în care trăiesc majoritatea israelienilor de azi, desi ziarele au  oferit pe  larg amanunte despre descoperirea  recenta a capitalei  regatului Khazar, lângă Marea Caspică.

Ynet, site-ul web al celui mai popular ziar din Israel, Yedioth Ahronoth, intitulandu-si povestea: „Arheologii rusi au găsit de mult-pierduta capitala a evreilor.” Şi încă nici unul dintre documente, a adăugat el, nu a  luat în considerare importanţa acestui lucru pentru a găsi contururile istoriei evreilor.

O nouă întrebare se impune in povestirea Dr. Sand, astfel cum a notat el însuşi : dacă cea mai multi dintre evrei   n-au părăsit Pământul Sfânt, ce au devenit ei?

„Aceasta nu se preda în şcolile israeliene, dar primii lideri sionisti, inclusiv David Ben Gurion [primul prim-ministru al Israelului], cred că palestinienii au fost descendenţi ai zonei evreilor originali. Ei consideră că evreii s-au convertit la Islam mai târziu. ”

Dr. Sand  a atribuit „reticenţa de a se angaja intr-o confruntare cu el” a colegilor sai unei implicite recunoasteri de catre multi dintre ei că întregul edificiu al” istoriei evreiesti „predat la universităţile israeliene este construit ca o casa din cărţi de joc.

Problema  predarii  istoriei in Israel, a spus dr. Sand, se datoreaza unei decizii din 1930 de a separa istoria în două discipline: istoria generală şi istoria evreilor. Istoria evreilor a avut nevoie de un domeniu de studiu propriu pentru că experienţa evreilor a fost considerata unică.

„Nu există un departament politic sau sociologic doar al evreilor la universităţi. Numai istoria este predată în acest fel, şi le-a permis specialiştilor în istorie evreiasca sa trăiasca într-o foarte singulara şi conservatoare lume în care acestia nu sunt afectati de evoluţiile moderne ale cercetarii istorice „.

„Am fost criticat în Israel pentru  ca am scris despre evrei, pentru ca  Istoria Istoriei europene este specialitatea mea. Dar o carte ca asta avea nevoie de un istoric care este familiarizat cu conceptele standard de cercetare din punct de vedere istoric, utilizate de către mediul academic în restul lumii.”

Acest articol a apărut iniţial în National, un ziar din Abu Dhabi. (http://www.americanfreepress.net/html/israeli_bestseller_100908.html)

15 thoughts on “Un nou bestseller israelian susţine că Necesitatea existentei unui Stat Evreiesc si Povestea exilului- Sunt Mituri

  1. Antisemiți au fost, sunt și vor dăinuii, încă 2.300 de ani. Ce-i interesant la aceștea, căci le simțim repede și fără dubii, prea, prea multiplele și diversificatele incapacități și nu numai intelectuale ! Filip Gavrilă Marius

  2. @spellmaker,fi atent cind deschizi calculatoarele de la munca ca ma faci de ras la prieteni.uitate la nickname’s ca mai intra si altii p calculatoarele alea.alta data folosestel pe al tau.razboaiele le pierd neatentii.

  3. cred ca acum mai putin conteaza ceea ce descopera oamenii de stiinta.multe lucruri importante pentru marele public nu le vom afla decit foarte tirziu sau poate niciodata.vechiul testament este important (dupa parerea mea)prin faptul ca el contine invataturile proorocilor si datorita acestui fapt poporul lui israel a fost primul neam care a avut cunostinte reale despre Dumnezeu cel adevarat(si chiar depre Hristos),dar din pacate nu au stiut cum sa foloseasca acest lucru ,(ca si noi dealtfel)au devenit trufasi si orgoliosi.vechiul testament ca si noul este foarte important prin cheile pe care are.de exemplu scria mai sus ca David la infruntat pe Goliat cu cinci pietre care au infruntat cu succes marima,sabia,scutul si coiful acestuia.cel cinci pietre simbolizaza cele cinci calitati umane adica iubirea ,intelpciunea,adevarul compasiunea si puritatea.practic acest cocteil reprezinta la un om cu credinta o arma de neinvins.multe lucruri ar fi de discutata pe aceasta tema.nu cred ca tot vechiul testament este inspirat de Dumnezeu tatal.NU cred ca Dumnezeu Tatal i-a inspirat pe evrei acolo unde da norme de comportament poporului ales si ii spun sa se comporte extrem de distructiv cu neevreii.daca evreii au acceptat asa ceva, asta inseamna ca Dumnezeul lor nu este Tatal Ceresc al nostru ,al carui fiu este Iisus.

  4. de acord ca istoria este mistificata dar nu si Biblia(parerea mea). legat de sionistii care in majoritate conduc lumea nu e clara legatura cu iudeii adevarati(tot o mistificare)

    si iudeii adevarati au o problema(nu accepta NT, etc) dar nu ar trebui sa-i judecam fiindca uite ce zice Pavel in Romani 10:
    …………
    16. Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: ,Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?
    17. Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.
    18. Dar eu întreb: ,N-au auzit ei? Ba da; căci ,glasul lor a răsunat prin tot pământul, şi cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.
    19. Dar întreb iarăşi: ,N-a ştiut Israel lucrul acesta? Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: ,Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi aţâţa mânia printr-un neam fără pricepere.
    20. Şi Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: ,Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.
    21. Pe când, despre Israel zice: ,Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit şi împotrivitor la vorbă.

    si in Romani 11:

    1. Întreb dar: ,A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Căci şi eu sunt Israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin.
    2. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura, în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
    3. „Doamne, pe proorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur, şi caută să-mi ia viaţa?”
    4. Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”
    5. Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri, prin har.
    6. Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte; altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har; altminteri, fapta n-ar mai fi faptă.
    7. Deci, ce urmează? Că Israel n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat; pe când ceilalţi au fost împietriţi,
    8. după cum este scris: „Dumnezeu le-a dat un duh de adormire, ochi ca să nu vadă, şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi.”
    9. Şi David zice: „Masa lor să li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire.
    10. Să li se întunece ochii ca să nu vadă, şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”
    11. Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
    12. dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume, şi paguba lor a fost o bogăţie pentru Neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor?
    13. V-o spun vouă, Neamurilor: „Întrucât sunt apostol al Neamurilor, îmi slăvesc slujba mea,
    14. şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu, şi să mântuiesc pe unii din ei.
    15. Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi?
    16. Iar dacă cele dintâi roade sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte.
    17. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor, şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului,
    18. nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine.
    19. Dar vei zice: „Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu.”
    20. Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu te îngâmfa dar, ci teme-te!
    21. Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine.
    22. Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu.
    23. Şi chiar ei: dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.
    24. Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin, care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti, în măslinul lor?
    25. Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi, nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire, care va ţine până va intra numărul deplin al Neamurilor.
    26. Şi atunci tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: „Izbăvitorul va veni din Sion, şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov.
    27. Acesta va fi legământul, pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.”
    28. În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi, din pricina părinţilor lor.
    29. Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută.
    30. După cum voi odinioară n-aţi ascultat de Dumnezeu, şi după cum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum,
    31. tot aşa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare.
    32. Fiindcă Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi.
    33. O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui, şi cât de neînţelese sunt căile Lui!
    34. Şi în adevăr, „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
    35. Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?”
    36. Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

    • Iată câteva chestii sfinte din biblia ta. Cred că trebuie să citești biblia cu simț mai critic, prietene!
      GE 1:3-5 În prima zi, dz a creat lumina, apoi a separat lumina de întuneric.
      GE 1:14-19 Soarele (care separă noaptea de zi) a fost creat abia în a patra zi.

      GE 1:11-12, 26-27 Pomii au fost creaţi înainte ca omul să fie creat.
      GE 2:4-9 Omul a fost creat înainte ca pomii să fie creaţi.

      GE 1:20-21, 26-27 Păsările au fost create înainte de crearea omului.
      GE 2:7, 19 Omul a fost creat înainte de crearea păsărilor.

      GE 1:24-27 Animalele au fost create înainte de crearea omului.
      GE 2:7, 19 Omul a fost creat înainte de crearea animalelor.

      GE 1:26-27 Bărbatul şi femeia au fost creaţi in acelaşi timp.
      GE 2:7, 21-22 Bărbatul a fost creat primul, femeia mai tîrziu.

      GE 1:28 Dz încurajează reproducerea.
      LE 12:1-8 Dz cere rituri de purificare după naşterea copilului, care, în acelaşi timp, fac naşterea un păcat.
      ( Notă: Perioada de purificare de după naşterea unei fete este dublă faţă de cea a unui băiat ).

      GE 1:31 Dz a fost mulţumit de creaţia sa.
      GE 6:5-6 Dz nu a fost mulţumit de creaţia sa.
      ( Nota: Că Dz ar fi nemulţumit este nepotrivit cu conceptul de omniscienţă )

      GE 2:4, 4:26, 12:8, 22:14-16, 26;25 Dz a fost cunoscut deja ca „domnul” / Yahweh / Jehovah mult mai devreme decît pe timpul lui Moise.
      EX 6:2-3 Dz a fost cunoscut prima dată ca „domnul” / Yahweh / Jehovah pe vremea exilului egiptean, pe timpul vieţii lui Moise.

      GE 2:17 Adam trebuia să moară in ziua cînd a mîncat din fructul interzis.
      GE 5:5 Adam a trăit 930 de ani dupa ce a mîncat din fructul interzis.

      GE 2:15-17, 3:4-6 Este greşit să vrei să fi în stare să deosebeşti binele de rău.
      HE 5:13-14 Este imatur să nu fi în stare să deosebeşti binele de rău.

      GE 4:4-5 Dz preferă jertfa lui Abel şi o desconsideră pe a lui Cain.
      2CH 19:7, AC 10:34, RO 2:11, Dz nu arată părtinire, îi tratează pe toţi in mod egal.

      GE 4:9 Dz îl întreabă pe Cain unde este fratele său, Abel.
      PR 15:3, JE 16:17, 23:24-25, HE 4:13 Dz este pretutindeni. El vede totul. Nimic nu este ascuns vederii lui.

      GE 4:15, DT 32:19-27, IS 34:8 Dz este un dz răzbunător.
      EX 15:3, IS 42:13, HE 12:29 Dz este războinic. Dz este foc mistuitor.
      EX 20:5, 34:14, DT 4:24, 5:9, 6:15, 29:20, 32:21 Dz este gelos.
      LE 26:7-8, NU 31:17-18, DT 20:16-17, JOS 10:40, JG 14:19, EZ 9:5-7 Dz este ( deseori ) ucigaş.
      NU 25:3-4, DT 6:15, 9:7-8, 29:20, 32:21, PS 7:11, 78:49, JE 4:8, 17:4, 32:30-31, ZP 2:2
      Dz este mînios. Mînia lui este cîteodată feroce.
      2SA 22:7-8 ( KJW ) „Am chemat pe domnul….el mi-a auzit vocea…pămîntul s-a cutremurat…el se mîniase…fum se ridica din nările lui…cărbuni aprinşi ţîşneau din gura lui…călărea pe un heruvim, si zbura….
      EZ 6;12, NA 1:2,6 Dz este gelos şi furios, arată mînie si răzbunare faţă de duşmani……
      2CO 13:11, 14, IJN 4:8, 16 Dz este iubire.
      GA 5:22-23 Fructul spiritului lui Dz este iubire, bucurie, pace, răbdare, bunătate, încredere, blîndeţe,….

      GE 4:16 Cain a iesit din faţa domnului
      JE 23:23-24 Un om nu se poate ascunde de Dz, Dz umple cerurile şi pămîntul.

      GE 6:4 Uriaşi erau pe Pămînt înainte de potop.
      GE 7:21 Toate fiinţele înafara clanului lui Noe au fost distruse de potop.
      NU 13:33 Au fost uriaşi si după potop.

      GE 6:6, EX 32:14, NU 14:20, ISA 15:35, 2SA 24:16 Dz se răzgîndeşte.
      NU 23:19-20, ISA 15:29, JA 1:17 Dz nu se răzgîndeşte.

      GE 6:19-22, 7;8-9, 7:14-16 Să iei in corabie cîte două din fiecare soi.
      GE 7:2-5 Să iei în corabie cîte şapte perechi din fiecare soi.

      GE 7:1 Noe a fost neprihănit.
      JV 1:1,8, JV 2:3 Iov a fost neprihănit.
      LK 1:6 Zaharia şi Elisabeta au fost neprihăniţiţ
      JA 5:16 Unii oameni sînt neprihăniţi ( care fac rugăciunile lor eficace ).
      1JN 3:6-9 Creştinii devin neprihăniţi ( căci altfel ei nu sînt creştini ).o
      RO 3:10, 3:23, 1JN 1:8-10 Nimeni nu a fost şi nu este neprihănit.

      GE 7:7 Noe şi clanul său intră în arcă.
      GE 7:13 Ei intră din nou în arcă.

      GE 11:7-9 Dz răspîndeşte neînţelegerea.
      PR 6:16-19 Dz urăşte pe oricine răspîndeşte neînţelegerea.

      GE 11:9 La Babel, Dz a încurcat limbile întregii omeniri.
      1CO 14:33 Ap. Pavel spune că Dz nu este autorul neorînduielii.

      GE 11:12 Arpacşad a fost tatăl lui Şelah.
      LC 3:35-36 Cainan a fost tatăl lui Şelah. Arpacşad a fost bunicul lui Şelah.

      GE 11:26 Terah a avut 70 de ani cînd s-a născut fiul său Abraham.
      GE 11:32 Terah a avut 205 ani cînd a murit ( asta face ca Abraham să fi avut atunci 135 ani )
      GE 12:4, AC 7:4 Abraham a avut 75 de ani cînd l-a părăsit pe Haran. Asta s-a întîmplat după moartea lui Terah. Astfel Terah nu ar fi putut avea mai mult de 145 de ani cînd a murit, ori Abraham a avut numai 75 de ani după ce a trăit 135 de ani.

      GE 12:7, 17:1, 18:1, 26;2, 32:30, EX 3:16, 6:2-3, 24:9-11, 33:11, NU 12:7-8, 14:14, JB 42:5, AM 7:7-8, 9:1 Dz este văzut.
      EX 33:20, JN 1:18, 1JN 4:12 Dz nu este văzut. Nimeni nu poate să-l vadă pe Dz şi să trăiască. Nimeni nu l-a văzut vreodată.

      GE 10:5, 20, 31 Au fost multe limbi înainte de Turnul Babel.
      GE 11:1 A fost numai o limbă înainte de Turnul Babel.

      GE 15:9, EX 20:24, 29:10-42, LE 1:1-7:38, NU 28:1-29:40, Dz descrie jertfele.
      JE 7:21-22 Dz spune că nu a zis asemenea lucruri.

      GE 16:15, 21;1-3, GA 4:22 Abraham a avut doi copii, Ismael şi Isaak.
      EV 11:17 Abraham a avut numai un copil.

      GE 17:1, 35:11, 1CH 29:11-12, LU 1:37 Dz este omnipotent. Nimic nu este imposibil cu (sau pentru) Dz.
      JUD 1:19 Dz a fost cu Iuda, dar chiar şi împreună ei nu au putut să-i izgonească pe locuitorii din cîmpie, pentru că aceia aveau care de fier.

      GE 17:7, 10-11 Legămîntul circumciziei este pentru totdeauna.
      GAL 6:15 Circumcizia nu are nicio importanţă.

      GE 17;8 Dz i-a promis lui Abraham pămîntul Canaanului ca o moştenire veşnică.
      GE 25:8, AC 7:2-5, EV 11:13 Abraham a murit cu promisiunea neîmplinită.

      GE 17:15-16, 20:11-12, 22:17 Abraham şi sora sa vitregă Sara, sînt căsătoriţi cu binecuvîntarea lui Dz.
      LEV 20:17, DT 27:20-23 Incestul este un păcat.

      GE 18:20-21, Dz s-a hotărît să „coboare jos” să vadă ce se întîmplă.
      PR 15:3, JE 16:17, 23:24-25, EV 4:13 Dz este pretutindeni, vede totul, nimic nu este ascuns vederii sale.

      GE 19:30-38, În timp ce Lot era beat, cele două fete ale sale s-au culcat cu el, au rămas însărcinate şi i-au născut urmaşi.
      2 PE 2:7 Lot a fost „drept” şi „neprihănit”

      GE 22:1-12, DT 8:2 Dz încearcă ( ispiteşte ) pe Abraham şi pe Moise.
      JUD 2:22 Dz însuşi spune că el trebuie să încerce ( ispitească ).
      1CO 10:13 Pavel spune că Dz controlează limita ispitei.
      IAC 1:13 Dz nu încearcă ( ispiteşte ) pe nimeni..

      GE 27:28 Să-ţi dea Dz…..o abundenţă de grîu si vin din belşug.
      DT 7:13 Dacă ei urmează aceste porunci, Dz le va binecuvînta mustul vinul.
      PS 104:15 Dz ne-a dat vin să ne veselim inima.
      IER 13:12 Toate vasele se vor umple cu vin.
      IO 2:1-11 După ev. lui Ioan, primul miracol a lui Isus a fost să transforme apa în vin.
      RO 14:21 Bine este să nu bei vin.

      GE 35:10 Dz i-a spus lui Iacob că nu îl va mai chema mult aşa, de atunci se va numi Israel.
      GE 46:2 Mai tîrziu chiar Dz îl numeşte din nou Iacob.

      GE 36:11 Fiii lui Elifaz au fost: Teman, Omar, Ţefo, Gaetam şi Chenaz.
      GE36:15-16 Teman, Omar,Ţefo şi Chenaz.
      1CR 1:35-36 Teman, Omar, Ţefi, Gaetam, Chenaz, Timna si Amalec.

      GE 49:2-28 Părinţii celor douăsprezece triburi ale lui Israel sînt: Ruben, Simeon, Levi, Iuda, Zebulon, Isachar, Dan, Gad, Asher, Neftali, Iosif si Beniamin.
      AP 7:4-8 Omite tribul lui Dan, dar îl adaugă pe cel al lui Manase.

      GE 50:13 Iacob a fost îngropat într-o peşteră din Macpela, cumpărată de la hititul Efron.
      FAPT 7:15-16 A fost înmormîntat într-un mormînt din Sihem, cumpărat de la fiii lui Emor.

      EX 3:1 Ietro a fost socrul lui Moise.
      NU 10;29, JG 4:11(KJV) Hobab a fost socrul lui Moise.

      EX 3:20-22, DT 20:13-17 Dz îi învaţă pe israeliţi să-i jăfuiască pe egipteni, să-i prăduiască pe duşmani.
      EX 20:15, 17, LE 19:13 Dz interzice furturile, fărădelegile sau asuprirea aproapelui.

      EX 4:11 Dz hotărăşte cine va fi mut, surd, orb, etc…
      2COR 13:11, 14, 1IO 4:8,16 Dz este Dz al iubirii.

      EX 9:3-6 Dz distruge toate turmele egiptenilor ( inclusiv caii ).
      EX 9:9-11 Poporul egiptean si turmele lui sînt acoperiţi de bube.
      EX 12:12, 29 Fiecare prim născut din turmele egiptenilor este omorît.
      EX 14:9 După ce au avut toate turmele distruse ( inclusiv caii ), apoi acoperite cu bube şi primii născuţi omorîţi, egiptenii l-au urmărit pe Moise călare.

      EX 12:13 Israeliţii şi-au însemnat casele cu sînge ca Dz să vadă casele lor şi să le evite. PR 15:3, IE 16:17, 23:24-25, EV 4:13 Dz este pretutindeni, vede totul, nimic nu îi este ascuns.

      EX 12:37, NU 1:45-46 Numărul bărbaţilor care au participat la exod a fost de peste 600 000. Adăugînd femeile,copiii şi bătrînii s-ar ajunge probabil undeva la 2 000 000 de israeliţi care au părăsit Egiptul.
      1RE 20:15 Toţi israeliţii au fost doar 7000.

      EX 15:3,17:16, NU 25:4, 32:14, IS 42:13, Dz este un războinic…el este feroce şi mînios.
      RO 15:33, 2CO 13:11, 14, 1JN 4:8, 16 Dz este un dz al iubirii şi a păcii.

      EX 20:1-17, Dz a dat legea direct lui Moise, fără a folosi intermediari.
      GA 3:19 Legea a fost dată prin îngeri, printr-un mijlocitor.

      EX 20:4 Dz interzice facerea de idoli şi de chipuri cioplite, pentru totdeauna.
      EX 25:18 Dz ordonă facerea a doi idoli, heruvimi.

      EX 20:5, 34:7, NU 14:18, DT 5:9, IS 14:21-22 Copiii suferă după păcatele părinţilor lor.
      DT 24:16, EZ18:19-20 Copiii nu suferă pentru păcatele părinţilor lor.

      EX 20:8-11, 31:15-17, 35:1-3 Nu trebuie făcută nici o lucrare în Sabat, nici măcar aprinsul unui foc. Porunca este veşnică si moartea este cerută pentru infracţiuni.
      MA 2:27-28 Isus a spus că Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat.
      RO 14:5, CN 2:14-16 Pavel a spus că porunca Sabatului a fost temporară şi că fiecare să decidă cu privire la însemnătatea ei.

      EX 20:12, DT 5:16, MA 15:4, 19:19, MA 7:10, 10:19, LU 18:20 Cinsteşte pe tatăl tău si pe mama ta, este una din cele zece porunci. A fost întărită şi de Isus.
      MA 10:35-37, LU 12:51-53, 14:26 Isus a spus că el a venit să divizeze familiile, că duşmanii omului sînt cei din propria familie, că trebuie să-ţi urăşti tata, mama, soţia, copiii, fraţii, surorile şi chiar propria viaţă ca să fi discipolul lui.
      MA 23:9 Isus a spus să nu numeşti tată pe cineva de pe pămînt.

  5. cred ca importanta poporului israelit provine din faptul ca au avut profeti,care le-au dat primele informatii reale despre Dumnezeu cel adevarat,au avut primele informatii despre cunoastere si despre Mesia.regretabil este faptul ca ei in loc sa foloseasca aceste informatii in scop pozitiv s-au lasat purtati de orgoliu si nu au pus in practica mai nimic(ca si noi dealtfel).in acea zona se fac extrem de multe cercetari dar prea putine informatii ajung la noi.dar acum asta conteaza mai putin.important este ca din biblie sa tragem acele invataminte bune care ne pot ajuta sa progresam.cinci pietricele opuse scutului,sabiei si coifului lui Goliat de catre David(dupa cun scrie Mucenicul mai sus)?de ce nu trei sau patru?numarul cinci arata cele cinci calitati umane care sunt iubirea ,intelepciunea,adevarul,compasiunea si puritatea.practic asta arata care a fost arma cu care cu care nu se poate da gres.cine foloseste acest cocteil are arma suprema.ar mai fi multe de spus in legatura cu acest subiect.biblia are o mare valoare prin aceste chei ascunse pe care le are presarate din loc in loc.studiata din acest punct ne arata perfectiunea ei.in acelasi timp cred ca o parte din vechiul testament nu au nici o treaba cu Dumnezeu Tatal Ceresc.daca au ,inseamna clar ca Tatal lor nu e si al nostru.Cu toate ca Iisus s-a nascut la acest popor care ar fi trebuit sa il cunoasca din plin pe Dumnezeu Tatal,in cartile lor vechi din care unele fac parte, si din vechiul testament se poate citi cum Yahve da sfaturi dure ,de ura ,de comportament urit fatza de neevrei.eu nu cred ca tatal ceresc poate sa dea astfel de sfaturi legate de creatia lui.cred ca in acele scrieri inspiratia a venit din alta partea care nu are legatura cu Tatal ceresc.CRED ca in acele timpuri vechi raul s-a instalat cu putere in casa lui israel ,inselind acest popor cu un dogmatism nefast trecut neobservat din cauza orgoliului lor nemasurat.

  6. „Şi Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău, Şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic.”

    daca Dumnezeu a zis asta lui Rebeca cand inca nu erau nascuti iacov si Esau, mai conteaza farfuria cu supa, etc

    eu cred ca Dumnezeu are grija sa ajunga Biblia la noi asa cum vrea el, deci oamenii de stiinta sunt pe locul doi(cel mult). ar trebui sa nu mai iei de buna tot ce vezi pe NG, dicovery, etc fiindca cred ca stii cine le patroneaza

    • @timisorean 1
      nu iau de bun aproape nimic din ce spun site-urile insirate de tine sau oamenii de stiinta. Dar tin cont de faptul ca evreii sunt mari maestri in falsificarea istoriei. Nimeni nu spune cati dintre evreii ucisi in WWII au fost evrei crestini. Oare de ce? Crezi ca in evidentele Gestapo-ului nu figura acest lucru? Sau in fisele de la lagare? Sionistii au condus lumea si pe vremea lui Hitler si o conduc si acum. Cine stie ce alte mistificari ale istoriei si chiar ale religiei vom mai descoperi daca vom apuca acele timpuri. Nu soarta evreilor ma ingrijoreaza pe mine ci soarta crestinilor adevarati, in general. De ce crezi ca ei nu accepta Noul Testament?

  7. din ce spui tu, inteleg ca VT nu a fost scris sub inspiratia lui Dumnezeu? deci e in majoritate un fals scris de niste israelieni pusi pe capatuiala?

    • @timisorean 1
      nu spun ca intregul VT nu a fost scris sub inspiratia lui Dumnezeu. Ce ti-am oferit eu era raspunsul la intrebarea de ce Sand a scris” am descoperit ca regatele lui David si Solomon erau doar legende”. Pentru ca in afara de Biblie nu exista alte documente sau descoperiri arheologice 100% acceptate de catre toti istoricii despre aceste doua regate. De aceea a spus „legende”.
      „Se stie ca izvoarele Vechiului Testament alcatuit in perioada robiei babiloniene s-au pierdut si nu au fost gasite nici pana astazi. Primele scrieri ale Vechiul Testament au fost niste imnuri de multumire cum ar fi cel din „Iesirea” in care se vorbeste despre minunea facuta de Dumnezeu poporului sau atunci cand, traversand Marea Rosie, i-a scapat din mana faraonului. Probabil ca acest imn a fost scris in jurul anului 1250 i.Cr.
      Urmatorul pas in scrierea Bibliei a fost in perioada lui David si Solomon. Scriitorii de curte ce locuiau in Ierusalim alaturi de David si Solomon, au inceput sa culeaga faptele regilor si sa le faca un portret. Vazand ca anumite fapte nu prea corespundeau cu faima lor, au inceput sa dea in scris o justificare a actiunilor lor, aratand ca ei erau cei predestinati sa devina conducatori ai regatului impotriva altor pretendenti (David asupra lui Saul; Solomon asupra lui Adonia). Cu timpul, scriitorii si-au extins povestirile lor, de la istoria mai recenta la cea mai indepartata. Astfel au inceput sa scrie despre perioada Exodului, apoi despre Patriarhi si in cele din urma despre inceputul lumii.
      Scriind despre Patriarhi, ei au utilizat si legende despre sanctuarele care se aflau in tara. Scriind despre inceputul lumii au utilizat si mituri preluate de la canaeni si din Babilonia pentru a se informa despre timpurile stravechi (insa, aveau grija sa schimbe atitudinea politeista din aceste mituri). Deoarece acesti scriitori au folosit termenul de „Jahwe” atunci cand se refereau la Dumnezeu, scriitorii sunt cunoscuti astazi sub numele de „Jahwisti”. Data de radactare a textelor acestei scoli este stabilita in jurul anului 950 i.Cr.
      Divizarea regatului de dupa moartea lui Solomon, a dat nastere unei alte traditii ce se formeza in regatul de nord. Pentru ca membrii acestei scoli au folosit termenul de „Elohim” atunci cand vorbeau de Dumnezeu, scriitorii poarta numele de „Elohisti”. Cum in nord regii erau de cele mai multe ori pacatosi si nesupusi vointei lui Dumnezeu (deci nu se putea sa fie vazuta vointa lui Dumnezeu in ei), elohistii au un alt punct de vedere asupra lui Dumnezeu si asupra modului cum El ii cheama pe oameni. Eroii acestei scoli erau Profetii (Elizeu, Ilie, etc.) care au pronuntat judecata lui Dumnezeu impotriva acestor regi. De obicei, ei foloseau povestirile si legendele deja tratate de scoala precedenta (cea a Jahwistilor), dar le prezentau din punctul lor de vedere si adesea schimbau denumirile (Horeb in loc Sinai, numele Amorei in loc de Cananei). Data aproximativa a acestei scoli este stabilita pe la anul 850 i.Cr.
      In scrierile Jahwistilor si Elohistilor, revelatia era vazuta in istorie si in mister, Dumnezeu este acela care se reveleaza fie pe norii cerului, fie pe muntele Sinai. Insa, evreii au inteles ca Dumnezeu se poate revela si in evenimentele de zi cu zi. Astfel a aparut cea de-a treia forma de revelatie in timpul acestor prime scoli ale istoriei lui Israel. Cei care au scris de aceste revelatii sunt autorii traditiei chemate „sapientiale”. Pentru acestia, intelepciunea inseamna a cunoaste modul de a trai o viata lunga, dar in acelasi timp, sa nu-l ofensezi pe Dumnezeu. La inceputul acestei traditii, intelepciunea se gasea in proverbe ce aveau o incidenta directa asupra vietii de zi cu zi. Aceasta scoala a fost influentata de scoala sapientiala din Egipt, mergand pana la copierea catorva proverbe din traditia egipteana.
      O alta forma de intelepciune este forma literara, cunoscuta sub numele de „Psalmi”. Este posibil ca David sa fi scris cativa psalmi care astazi sunt atribuiti lui, dar in acelasi timp nu trebuie atribuiti lui toti psalmii. Psalmii au inceput sa fie scrisi intre anii domniei lui Davi si au continuat sa fie scrisi pana in ultimele secole inainte de Cristos. Probabil, cativa psalmi sunt anteriori domniei lui David, de exemplu Psalmul 29, care este de fapt un psalm cananeu care a fost ebraizat de un autor evreu.
      In scoala sapientiala se mai poate vorbi de cateva pasaje care la prima vedere ar avea putine tangente cu Dumnezeu, dar care mai tarziu au fost spiritualizate. Exemplul cel mai elocvent este „Cantarea Cantarilor”.
      Perioada marilor profeti a durat din aproximativ 750 i.Cr. pana la 500 i.Cr. Profetiile lor sunt strans legate de situatia istorica si, in particular, de cea politica in care au trait. Aceasta legatura se poate vedea foarte bine daca se face o panorama asupra istoriei lui Israel.
      Pe la sfarsitul sec 7 i.Cr., regele Regatului din Iuda, Iozia, a declarat ca din acel moment regatul lui va fi mereu fidel lui Dumnezeu. Primul pas pe care urma sa-l faca era curatirea Templului, care se gasea in parasire si in mizerie. Templul se gasea in aceasta situatie datorita bunicului sau Manase, care se considerase un vasal al imperiului Asirian si asa a pus el statui pagane in Templu. In timpul curatirii Templului, s-a gasit un pergament pe care era scrisa legea lui Dumnezeu. Cu aceasta ocazie, regele a declarat o reforma generala a cultului din Israel. Aceasta lege se gaseste astazi in cartea Deuteronomului (numele de Deuteronom inseamna „a doua lege”).
      Nu se stie cand a fost scrisa aceasta lege. Probabil ca a fost scrisa in timpul regatului bunicului lui Iozia, regele Manase, care era cel mai rau rege din toata istoria lui Iuda. Daca a fost scrisa in timpul acela, a fost o tentativa de a raspunde sacrilegiilor infaptuite de acest rege rau. Insa cum acest rege era asa de puternic, aceasta noua lege a fost probabil ascunsa in Templu si gasita in timpul reformei regelui Iozia. Exista insa si o alta posibilitate, si anume ca Deuteronomul sa fi fost scris chiar in timpul lui Iozia si istoria sau povestea descoperirii sa fie o inventie a preotilor, pentru a „inmuia” inimile auditoriului. Aspectul cel mai important al acestei reforme a fost acela de centralizare a cultului. Inainte de aceasta reforma se putea adora Jahwe (Dumnezeu) pe aproape orice deal sau munte din Israel: erau foarte multe sanctuare inchinate lui Jahwe pe inaltimile dealurilor. Problema principala era aceea ca aceste inaltimi erau folosite si ca sanctuare ale divinitatilor pagane, ale zeitatilor straine. Deseori era un altar al lui Dumnezeu, Jahwe, si alaturi erau altare dedicate zeilor cananei, Ba’al. Mai mult, numeroase dintre obiceiurile evreilor pe care le cunoastem astazi au fost inventate in acel moment si puse in gura lui Moise in mod anacronic.
      Dupa publicarea acestei noi legi, o scoala de gandire a fost fondata pentru a comenta istoria lui Israel. Redactorii acestei traditii sunt autorii atator documente din istorie, pe care noi le avem si astazi. Istoria este mereu scrisa prin prisma acestei scoli si din punctul de vedere al acestei scoli. De exemplu, cand au scris despre cucerirea pamantului promis lui Israel, cel de dupa Exod, scriu ceea ce trebuia sa se intample, (Cartea lui Iosua, unde toti cananeii sunt omorati), in loc de ceea ce s-a intamplat cu adevarat (se poate vedea foarte bine in cartile Judecatorilor). Atatea din cartile profetilor erau studiate si schimbate pentru a reflecta gustul scolii deuteronomiste.
      In cele din urma, printre şcolile care au contribuit la formarea lui Torah, se gaseste si şcoala traditiei „Sacerdotale”. Aceasta scoala a avut inceputul si si-a lasat amprenta scripturistica in timpul exilului in Babilonia (587-539 i.Cr.). Pentru aceasta scoala accentul cade pe lege. Ei au tinut foarte mult sa studieze legea, in particular ceea ce legea vorbeste despre cult. Scrierile lor sunt foarte exacte, cu numere precise, numele persoanelor si functiile lor, etc. Se vede foarte bine cum apara legea mozaică (Sambata, Gen 1; circumciderea, Gen 17, etc).
      In timpul ultimilor ani de exil, sau imediat dupa reintoarcerea in Palestina, numeroase carti au gasit redactarea lor finala. Torah, la sfarsitul exilului, era aproape in întregime terminata. In 444 i.Cr. preotul Esdra, cu ajutorul guvernatorului Neemia, proclama in mod solemn legea lui Dumnezeu (cu ideea ca aceasta lege va fi de acum incolo legea poporului israelit). Din acest moment Vechiul Testament este deja scris! Cateva pasaje din profeti s-au scris si dupa aceasta data, insa majoritatea Cartilor erau deja in forma lor finala. Se vede aceasta din faptul ca samaritenii, care s-au rupt definitiv de evrei imediat dupa exil, au mai mult sau mai putin acelasi Pentateuh. De aici ne dam seama ca Pentateuhul s-a format ai a gasit forma finala inainte de aceasta ruptura.

      In 331 i.Cr. Alexandru cel Mare a cucerit Israelul. Din acel moment in continuare religia israelitilor este influentata de cea a grecilor. Mai inainte, primii scriitori ai Sfintei Scripturi au vorbit de Dumnezeu intr-un mod mai antropomorfic. Deja scoala Elohista a inceput sa vorbeasca de Dumnezeu in mod mai misterios, adica acest Dumnezeu este unul misterios, un Dumnezeu grandios. Numele de Jahwe, care era folosit in exclusivitate de scoala Jahwista, a devenit un nume sacru, pronuntat doar o singura data pe an. Cu venirea grecilor, aceasta tendinta de a accentua transcendentalul lui Dumnezeu se multiplica simtitor. Gandirea platonica si neo-platonica vorbeste de un Dumnezeu care este creator necreat. Acest Dumnezeu este asa de transcendental, ca nu are nimic de a face cu lumea creata. Cartile scrise catre sfarsitul perioadei Vechiului Testament au bine imprimata aceasta idee despre Dumnezeu (asa se explica de ce parea straniu ca Isus il chema pe Dumnezeu Tata; in timpul sau, sub influenta greaca, era de neconceput sa se foloseasca termeni asa de familiari in raport cu dumnezeirea, cu Dumnezeu). Insa, in acelasi timp, scriitorii evrei din aceasta perioada nu puteau sa creada ca Dumnezeu nu avea nimic de a face cu poporul lui Israel. In loc de a vorbi de o interventie directa din partea lui Dumnezeu, au inceput sa vorbeasca de mesageri ai sai. Acesti mesageri sunt cateodata spirituali (ingerii, care implinesc un rol foarte important in aceste Carti, de exemplu in Cartea lui Tobia); alteori, acesti mesageri sunt atribute ale lui Dumnezeu insusi, avand un caracter aproape personal (hypostasis); exemplul cel mai bun este „Femeia Intelepciune”. In literaturile sapientiale scrise in acest timp, o mare importanta este acordata intelepciunii ezoterice. „Femeia Intelepciune”, care este intr-adevar intelepciunea lui Dumnezeu prezentata ca persoana, este aceea care comunică aceasta intelepciune discipolilor sai. Se gaseste aceasta idee in Cartea Intelepciunii, in Cartea Proverbelor 1-9, in Cartea lui Ben Sirah, etc.

      O alta schimbare de gandire in mentalitatea evreilor a fost faptul ca pentru prima data Cartile evreilor n-au mai fost scrise doar in ebraica si aramaica. In sec 3 i.Cr, Biblia ebraica a fost tradusa in greaca. Aceasta traducere se cheama, dupa cum spuneam, Septuaginta. Cateva din aceste Carti sapientiale erau adaugate la aceasta Biblie in limba greaca, fara sa fie traduse in ebraica. Acest fapt s-a petrecut pentru ca in acel moment al istoriei poporului evreu erau mai multi evrei care traiau in afara Palestinei (prin Babilonia, Egipt, Grecia, Asia Mica, etc) decat cei care traiau in tara. In timpul lui Isus erau 8 milioane de evrei in lume din care doar, 1 milion traiau in Palestina si cum majoritatea evreilor traiau in afara granitelor lui Israel si limba franca din acel timp era greaca, (datorita cuceririlor lui Alexandru cel Mare), se parea ca este permis ca anumite Carti sacre sa fie lasate scrise in greaca. Aceste Carti nu erau in totalitate acceptate de evreii care traiau in Palestina. De fapt, unii dintre acestia, Saducheii, accepta Torah, doar Torah ca normă de viata, iar toate celelalte carti ale Bibliei sunt pentru ei doar lecturi spirituale personale.

      Urmatorul moment important anul 70 d.Cr. In acest an Templul din Ierusalim este distrus. Inainte de a fi distrus Templul, definitia in termeni largi, a notiunii de evreu era foarte vasta: puteai să fii un saducheu, un fariseu, un esen, un zelot sau un nazarinean. Dupa distrugerea Templului, rabinii au decis ca era foarte important sa defineasca ce inseamna ebraismul. Rabinii s-au intalnit la o scoala unde se preda legea mozaica, care se gasea la Jamnia (de multe ori aceasta scoala se cheama „Conciliul de la Jamnia” dar nu era un Conciliu in adevaratul inteles al cuvantului, dar era mai degraba un centru de discutie asupra semnificatului legii mozaice). Una dintre deciziile luate a fost si aceea de a exclude pe crestini din sinagogile lor. O alta decizie a fost aceea de a limita Cartile acceptate in canonul lor, si anume: au fost acceptate doar Cartile scrise in limba ebraica sau aramaica. Aceasta decizie a fost mai degraba una polemica, deoarece apologetii crestini au folosit Cartile sapientiale, mai tarziu, foarte des pentru a demonstra ca Vechiul Testament vorbea de venirea lui Isus ca Mesia. In acest fel, evreii au exclus aceste Carti din canonul lor pentru ca aveau o prea mare valoare pentru crestini. Apoi evreii au decis sa nu mai accepte traducerea Bibliei din ebraica in greaca, care se cheama Septuaginta. Ei au cerut sa se faca alte traduceri de acest fel. Si aceasta este o decizie polemica, pentru ca Biserica crestina folosea Septuaginta foarte des si lua din ea probe ca Isus este Mesia.

      Biblia folosita de Biserica primara era cea scrisa in greaca. Biserica a acceptat definirea canonului Bibliei facut de Septuaginta. Erau unii doctori ai Bisericii care aveau dubii asupra canonicitatii acestor Carti, de exemplu Sfantul Ieronim si Sfantul Ciril din Ierusalim, insa altii nu opuneau nici o rezistenta parerii Bisericii privind canonicitatea Bibliei. De fapt Vulgata, traducerea Bibliei in latina facuta de Sfantul Ieronim, a avut mereu in componenta sa toate Cartile din limba greaca.

      Si mai sunt multe de zis. Spre deosebire de evrei, ortodocsii si catolicii recunosc ca textele Scriturilor au suferit modificari de-a lungul timpului. Deocamdata Septuaginta este cel mai vechi text. In momentul in care apare un nou text ce se dovedeste a fi mai vechi decat textul Septuagintei, Biblia va fi modificata conform noului text. Asta este regula.”
      Se spune ca singurul exemplar original al Bibliei se afla la Vatican dar acesta nu poate fi vazut. Oare de ce? Am citit ca se pregateste un proiect nou numit ” Codex Sinaiticus. Codex Sinaiticus este una dintre cele mai importante carti din lume, ca si Biblia. Scris de mână cu mai bine de 1600 de ani în urmă, manuscrisul conţine Biblia Crestina în limba greacă, inclusiv cea mai veche copie completa a Noului Testament. http://www.codex-sinaiticus.net/en/

    • Timișorene, vezi că ți-am tras un comentariu mai sus, asta ca să vezi ce sfântă este biblia ta. Normal că biblia este o culegere de falsuri grosolane și totodată blasfemice la adresa adevăratului D-zeu. Da-ți trebuie oarece clase primare ca să înțelegi așa ceva.

  8. @spellmaker
    de acord. cum vine asta:
    “Dar o dată ce am început să caut probe, am descoperit că regatele lui David şi Solomon au fost legende “.?

    mucenico, ce parere ai?

    totusi, legat de
    „oamenii din regatul Khazar, ceea ce astăzi este sudul Rusiei, s-au convertit în masă la iudaism, aceasta fiind geneza evreilor Ashkenazi din Europa Centrală şi de Est.”- aici poate fi ceva. am mai citit despre acest furt de identitate. posibil acestia sunt cei care conduc lumea azi spre nwo. isi spun iudei dar nu sunt. ei de fapt urasc poporul adevarat al lui israel pt ca a fost(si este?) cel intai nascut

    • @timisorean 1
      Este Biblia o sursa sigura in ceea ce priveste epoca lui David si Solomon? Au domnit ei intr-adevar peste un regat care reunea Iudeea si Israelul? Pot fi datate cu precizie perioadele lor de domnie? Pentru a raspunde, arheologii au facut cercetari in peste 30 de situri din Israel, Iordania si din teritoriul Autoritatii Palestiniene. Coreland sursele biblice cu analiza vestigiilor arheologice, concluziile sunt greu de stabilit.

      In pofida numeroaselor descoperiri arheologice realizate in ultimul secol in Orientul Apropiat, Biblia ramane o sursa de prim rang pentru istoria regiunii. Pierre de Miroschedji, arheolog, directorul Centrului francez de cercetari din Ierusalim, sustine ca „a ignora Biblia ar fi o atitudine obscurantista”.

      In august 2005, un arheolog israelian a anuntat descoperirea unor vestigii ale palatului lui David de la Ierusalim. Pierre de Miroschedji considera descoperirea ca fiind una foarte importanta, si o aseamana cu descoperirea, in 1930, la Pylos, Grecia, a unui palat al regelui Nestor din Iliada, datand din secolele XIV-XIII i.e.n.

      Pana in secolul al XIX-lea, Biblia a fost singurul document care vorbea de popoare complet uitate (asirienii) sau de istoria Palestinei. Pentru Asiria, arheologii au cautat urme in Irakul de astazi. Dupa ce a fost descifrata scrierea cuneiforma, s-au descoperit nume de suverani care pana atunci nu apareau decat in Biblie. Cat despre Exod si cucerirea Pamantului Fagaduintei, arheologii nu au gasit pana in prezent nici o urma. S-au remarcat doar mari framantari sociale (distrugerea violenta a unor cetati, etc) in perioada de trecere de la epoca bronzului la cea a fierului si s-a tras concluzia ca in realitate cultura israelita ar fi aparut in continuarea celei canaaneene iar cucerirea nu este altceva decat o inflorire a civilizatiei israelite.

      Incepand cu regii care ii urmeaza lui Solomon, naratiunea biblica are un fundament istoric, iar Egiptul si Mesopotamia au furnizat date si documente care confirma sau resping evenimentele biblice. Campaniile regelui asirian Teglat – Phalazar al III-lea, in 743 si 734 i.e.n. sunt consemnate in analele sale iar tablitele gasite la El-Amarna (capitala faraonului Akhenaton) permit unele interpretari privind organizarea teritoriala si politica a Palestinei.

      Nici un document istoric nu trebuie luat insa ca atare, ci trebuie supus unei critici textuale si istorice. Intrucat arheologia Palestinei este extrem de bogata, nu se poate stabili o ecuatie intre aceasta si cea biblica. Cercetarile intreprinse contribuie insa la cunoasterea si intelegerea Bibliei, una dintre sursele istorice de care nu se poate face abstractie.

      Tara Fagaduintei – o cucerire legendara
      Arheologii stiu astazi ca este inutil sa cautam in Palestina urmele cuceririi ei de catre israelitii sositi din Egipt. Acest popor s-a constituit pe loc. Cucerirea Pamantului Fagaduintei povestita in Cartea lui Iosua i-a stimulat insa din plin pe arheologi. Cand se situeaza aceasta cucerire in lunga cronologie a arheologiei palestiniene? Data de 1446 i.e.n. avansata de textul biblic nu poate fi acceptata deoarece dominatia egipteana in acea epoca era foarte puternica in tara Canaan. Descoperirile arheologice arata ca spre 1250 i.e.n. numeroase orase au fost distruse aproape simultan si ca in aceasta perioada ar putea fi plasata cucerirea.

      Intre 1250 – 1100 i.e.n. in Palestina au avut loc convulsii sociale considerabile, viata oraseneasca era in declin, bogatia materiala regreseaza, dispar arhitectura monumentala, obiectele de arta si comertul „international”. Aceste schimbari profunde sunt insotite de aparitia unor noi populatii, cum ar fi filistenii, care se instaleaza in sudul campiei litorale. In regiunile muntoase raman canaaneenii autohtoni, orasenii ruralizati, taranii stramutati, pastorii seminomazi sedentarizati. E tentant sa recunoastem in ei pe stramosii directi ai israelitilor, despre care se vorbeste in Cartea Judecatorilor, promotorii unei noi culturi materiale care continua cu intreruperi pana in secolele X-VII i.e.n. – epoca monarhiei israelite.

      Nu e vorba de declinul unei civilizatii, nici de distrugerea ei de catre un invadator ci de o prabusire sistemica. O asemenea criza cuprinde in general trei faze: faza initiala (disparitia structurilor politice si administrative, a elitelor si a economiei centralizate), faza „obscura” (fractionare politica, societate segmentata, mod de viata arhaic) si faza de reintegrare (reaparitia puterii politice unificate, noua identitate etnica).

      Palestina nu a fost singura care a cunoscut un asemenea proces: trecerea de la epoca bronzului la aceea a fierului a fost dezastruoasa in tot bazinul oriental al Mediteranei, din Balcani pana in Iran.

      Cucerirea propriu-zisa, condusa de un personaj mitic Iosua, ar corespunde fazei de prabusire catastrofica a civilizatiei canaaneene. Cartea Judecatorilor ar relata a doua faza, aceea „obscura”, care acopera epoca fierului. Prima carte a lui Samuel corespunde celei de-a III-a faze, caracterizata prin instalarea unei puteri politice centralizate.

      O alta parte a Bibliei -prima Carte a Regilor- mentioneaza construirea de catre regele Solomon a unor „orase pentru care de lupta”, cum ar fi Azor, Megiddo si Ghezer.

      In anii 1930, la Meggido, arheologii au identificat „orasul pentru care de lupta” al lui Solomon. In 1940, un arheolog britanic considera insa ca Megiddo a fost construit un secol mai tarziu de Omri, un alt rege. Incepand cu 1958, israelianul Y.Yadin a lansat paradigma „arheologiei monarhiei unificate”, considerand Azor, Megiddo si Ghezer situri esentiale ale perioadei regelui Solomon, ceea ce confirma textul biblic.

      Desi toata lumea pare de acord ca cele trei cetati au fost construite in timpul regelui Solomon, controversele intre specialisti continua.

      Rodia falsa a regelui Solomon
      La sfarsitul anului 2004, cinci persoane acuzate ca fac parte dintr-o retea de falsificatori de antichitati au fost condamnate de un tribunal israelian. In acelasi timp, Muzeul din Ierusalim retrage una din piesele cele mai pretioase: o rodie din fildes. Aceasta avea o inscriptie din care reiesea ca ar fi fost utilizata de preotii din templul lui Solomon, cel mai celebru sit al natiunii israeliene din epoca biblica. Inscriptia „apartinand templului lui Iahve, sfintita sub ochii preotilor”, descoperita a fi un fals, a fost gravata de cei cinci acuzati. Urmeaza o lunga polemica intre comunitatea stiintifica si muzeu. Inainte de a fi achizitionata pentru suma de 550 000 USD, acum cateva decenii, n-ar fi trebuit cerut avizul expertilor?!

      Abia in 2004, Yuval Goren, directorul Departamentului de Arheologie si Antichitati de la Universitatea din Tel-Aviv, si echipa sa au putut examina rodia.

      Istoricii o considerau o proba de necontestat a existentei templului lui Solomon, construit in secolul al X-lea i.e.n. la cererea lui Dumnezeu, in varful unei coline care este astazi al treilea loc sfant al Islamului. Caracterul sacru al locului interzice insa efectuarea de sapaturi.

      Daca in anii ’80 a fost autentificat obiectul, in 2003 aceasta concluzie a fost serios pusa la indoiala in urma examinarii altor doua obiecte considerate ca avand legatura cu Biblia.

      O tablita de gresie neagra pe care se gaseste o inscriptie in ebraica veche, care descrie lucrarile de refacere a unor temple de catre regele Iudeei, Jehoash, a fost examinata de specialisti in 2002. In urma unor analize chimice si a unei datari cu carbon 14 a rocii si a patinei sale, acestia i-au atribuit o vechime mai mare de 2000 de ani, considerand-o un vestigiu al templului lui Solomon – analiza dovedita eronata de echipa lui Yuval Goren. El a demonstrat ca patina care acopera caracterele inscriptiei este diferita de aceea de pe spatele obiectului, fiind de fapt un amestec de creta, argila metalifera, carbune de lemn si fragmente microscopice de aur. Un amestec care nu corespunde nici tablitei, nici rocilor sau pamantului din Ierusalim. In plus, unii termeni erau utilizati in sensul lor modern si nu antic, iar altii incorect ortografiati pentru acea epoca.

      Al doilea obiect in litigiu este un osuar de piatra asemanator celor utilizate in epoca romana pentru a inhuma ramasitele umane. Acesta avea inscris „Iacob, fiul lui Iosif, fratele lui Iisus”. Ca si in cazul tablitei, s-a studiat patina din jurul inscriptiei. S-a stabilit ca aceasta ascundea fosile ale unor minuscule creaturi marine, dar ar fi fost imposibil ca asemenea fosile sa se grupeze pe obiect printr-un proces natural. In opinia lui Yuval Goren, falsificatorii au strivit pur si simplu creta inainte de a o amesteca cu o patina falsa. Verdictul: cele doua obiecte sunt false.

      S-a trecut la examinarea celei mai pretioase piese: rodia de fildes. Concluzia a fost ca rodia provine din epoca bronzului (3300-1200 i.e.n.), deci inainte de construirea templului lui Solomon, iar inscriptia nu este decat un adaos recent. „Patina nu este o veritabila patina, ea nu contine decat siliciu”, sutine Goren. In plus, autorul inscriptiei a evitat cu grija o veche fisura a obiectului, ceea ce inseamna ca inscriptia este posterioara fisurii. E greu de crezut ca cineva ar fi oferit templului o rodie fisurata. Directorul Muzeului din Israel, James Snyder, a hotarat totusi expunerea rodiei pentru a servi de exemplu pedagogic publicului si pentru a explica complexitatea procesului de autentificare, neglijat in acest caz.

      Egiptenii si asirienii au lasat documente scrise despre relatiile lor cu tara Canaan, care devine pamantul israelitilor la inceputul primului mileniu i.e.n. Cele mai vechi contrazic insa textul biblic, stiindu-se ca prima mentiune despre Israel, in 1210 i.e.n., mentioneaza ca acest popor a fost distrus. Totusi, incepand cu sfarsitul secolului al X-lea i.e.n., alte inscriptii confirma existenta unor regi, permitand stabilirea unor concordante cu Biblia. In secolul al VIII-lea, sursele se multiplica odata cu raspandirea scrisului si in Israel.

      Pentru a stabili o cronologie exacta a Levantului in epoca fierului, arheologii trebuie sa opereze cu datele stratigrafice ale siturilor cercetate si cu textele biblice si egiptene. De cateva decenii s-a adaugat si datarea cu carbon 14 a unor seminte carbonizate gasite la fata locului. Lipsite de precizie, aceste descoperiri genereaza diverse interpretari, cum ar fi aceea ca regii David si Solomon ar fi domnit in secolul al IX-lea i.e.n. si nu in secolul al X-lea i.e.n.

      Cuvinte cheie: David, Solomon, Israel, Iordania, iudeea, http://www.descopera.ro/stiinta/930602-arheologii-rescriu-biblia
      Critici postmoderni ai Bibliei si arheologia recenta
      Michael G. Hasel, doctor in filozofie

      incepand cu zorile cercetarilor arheologice din Orientul Apropiat, din anul 1799, 1. nicio alta disciplina nu a oferit mai multe date cu privire la personajele, locurile si evenimentele din Biblie. Sfera arheologiei cuprinde intregul glob si scopul ei este intelegerea culturilor si a stilurilor de viata din Antichitate, printr-un studiu al ramasitelor materiale din trecut, care au impact atat asupra felului in care intelegem originile cat si, in fond,asupra a ceea ce suntem astazi. Acest pod dintre ce am fost si ce am devenit continua sa-i fascineze pe ganditorii din intreaga lume, care isi pun intrebari profunde: Cine sunt? De unde vin? De ce sunt aici? Astazi, dupa moartea modernismului, postmodernismul a devenit principalul element care sta la baza noilor conceptii despre lume. 2. Desi prin insasi premiza ei filozofica sfideaza definitia, Os Guiness a oferit acest rezumat: „Unde modernismul a fost un manifest al autoaprecierii si al increderii in sine a omului, postmodernismul este o marturisire a modestiei, daca nu chiar a disperarii. Nu exista niciun adevar, doar adevaruri. Nu exista niciun motiv maret, ci doar motive. Nu exista nicio civilizatie (sau cultura, credinta, norma si stil) privilegiata, ci doar o multitudine de culturi, credinte, norme si stiluri. Nu exista niciun fel de dreptate universala, doar interese si competitie intre grupurile de interese.“
      3. in cele din urma, scrie Alister McGrath, profesor de teologie la Oxford, „aceasta dezamagire provocata de modernismul Iluminismului“ a dus la o filozofie in care „adevarul este acolo unde nu exista niciun adevar.“ 4. Aceasta premiza majora a dus la o reinterpretare radicala a Bibliei, care a avut ca rezultat, in ce priveste istoria biblica, un nou nivel de critica.
      Niels Peter Lemche, de la Universitatea din Copenhaga, scrie ca adevaratele „amintiriistorice cu privire la istoria timpurie a Israelului nu se gasesc in naratiunile din Vechiul Testament“, de aceea, „nu putem salva istoria biblica a Israelului timpuriu.“ 5. intr-o alta colectie de eseuri, recent publicata, numita Poate fi scrisa o ‹Istorie a Israelului›?, Hans M. Barstad concluzioneaza: „Daca adevarul (verificabil) ar fi singura noastra preocupare, istoria Israelului nu doar ca ar trebui sa fie foarte scurta (cam zece pagini), dar ar fi si extrem de plictisitoare.“ 6. Cineva ar putea sa respinga aceste discutii, trimitandu-le la turnul de fildes al stiintei, si sa se intrebe care este impactul direct pe care il au asupra gandirii populare. Dar presa a acordat o mare atentie acestor reinterpretari. in U.S. News si World Report a aparut chiar un articol intitulat „Lupta pentru Istorie.“ 7. Conform unei carti populare, care poate fi gasita in marile librarii, Bible Unearthed (Biblia dezgropata), de Israel Finkelstein si Neil Asher Silberman, noua viziune cu privire la vechiul Israel ne spune ca „saga istorica din Biblie – de la intalnirea lui Avraam cu Dumnezeu … pana la ridicarea si caderea imparatiilor lui Israel si Iuda – nu a fost o revelatie miraculoasa, ci o productie inteligenta a imaginatiei umane.“ 8. Recentul thriller bestseller „Codul lui Da Vinci“ i-a determinat pe multi oameni din intreaga Biblie sa se intrebe daca Biblia nu este cumva o simpla inselatorie religioasa. Acesti oameni se confrunta cu intrebari majore, care lovesc la esenta problemelor cu privire la credibilitatea Bibliei. 9. Sau, asa cum intreaba titlul unui bestseller, „Is the Bible True?“ (Este Biblia Adevarata?). 10. Pentru crestinatate, deoarece pretinde viabilitate intr-o lume care se schimba cu repeziciune, raspunsurile la aceste intrebari sunt esentiale.
      William G. Dever, unul dintre arheologii cei mai de seama ai Orientului Apropiat, vorbeste despre aceste puncte de vedere intr-o carte recenta, intitulata „Ce au stiut scriitorii Bibliei si cand au stiut asta?“. El scrie: „Ironia este ca in ultima vreme majoritatea atacurilor letaleaduse Bibliei si veracitatii ei, atat in privinta teologiei cat si in cea a istoricitatii ei, vin nu din partea dusmanilor traditionali – atei, sceptici sau chiar acei‚ comunisti fara Dumnezeu, de care se temeau credinciosii pana nu demult – ci de la prietenii bine intentionati ai Biblie. 11. Arheologia este una din disciplinele cele mai de seama, care ne permite sa ne aparam impotriva revizionismuluipostmodernist, deoarece in fiecare an sute de arheologi sapa pentru a dezvalui trecutul. Descoperirile din ultimii 15 ani au oferit raspunsuri serioase, sprijinite de dovezi concrete impotriva criticismului postmodernist. Vom examina cateva din aceste domenii intr-un scurt eseu.

      Personaje: David si Goliat
      De-a lungul secolelor relatarea despre David si Goliat a fascinat imaginatia celor care studiaza Biblia. Este vorba de credinta unui tanar nepregatit din punct de vedere militar, care infrunta un luptator filistean inarmat. Este istoria unei armate israelite, care da inapoi in Valea Terebintilor, in timp ce filistenii isi bat joc de ei si de Dumnezeul lor. Cinci pietricele impotriva scutului de fier, a coifului si a sabiei. Dar care este istoria din spatele povestirii? Au existat Goliat si David?
      in 1992 Philip Davies, profesor de studii biblice la Universitatea Sheffield, apeland al arheologie, scria: „‚Imperiul’ biblic al lui David si Solomon nu are – inca – nici cel mai slab ecou in rapoartele istorice.“ 12. El a tras concluzia ca David si Solomon nu sunt mai istorici decat Regele Arthur al Mesei Rotunde. Dar argumentul sau este bazat pe tacere. in opinia lui Davies si a altor cercetatorimoderni, personajele si povestirile din Biblie trebuie sa aiba un echivalent in istorie (arheologie). „Daca nu se face asta, nu poate exista nicio baza reala pentru a sustine ca ‚Israelul’ biblic are vreo relatie cu istoria.“ 13. Pana la proba contrarie, Biblia nu este adevarata. 14. Dar aceste argumente, bazate pe tacere, sunt periculoase in orice stiinta. in arheologie, unde sute de arheologi lucreaza astazi in Orientul Mijlociu, pot fi devastatoare.
      Anul urmator, in iulie 1993, arheologii de la Tel Dan, din nordul Israelului, au facut o descoperire remarcabila. in afara portilor orasului, a fost descoperita, intr-un zid, o piatra de bazalt intr-un zid. intorcand-o, un voluntar a descoperit o inscriptie. Cel care sapase si lingvistul au publicat mai tarziu textul, care vorbea despre o alta victorie a regelui aramaic Ben-Hadad, care se lauda ca a invins „casa lui David“ si „casa lui Israel.“ Pe baza scrierii, inscriptia este datata in anul 850 i.d.Hr. 15. Importanta acestei inscriptii consta in faptul ca mentioneaza pentru prima data numele David. Este folosit in contextul mentionarii „casei lui David“, numele dinastic folosit uneori in Biblie pentru Iuda (1Regi 12:26; 14:8; 2Regi 17:21). Ideea este ca nu are nicio logica sa numesti o dinastie dupa numele cuiva care nu a existat.
      in vara anului 2005 a fost facuta o descoperire arheologica nemaipomenita, care arunca si mai multa lumina asupra povestirii cu David si Goliat. Conform Bibliei, Goliat venea din Gat (1Samuel 17:4), unul din cele cinci orase ale filistenilor. in timpul sapaturilor moderne de la Gat (Tel-es-Safi), conduse de Aren Maier, de la Universitatea Bar-Illan, din Tel Aviv, s-a descoperit o bucata dintr-un vas de ceramica, pe care era o inscriptie. Conform doctorului Maier, in expunerea sa de la American Schools of Oriental Research, din Philadelphia, noiembrie 2005, 16. literele apartin unei scrieri proto-canaanite (caractere semitice). Literele, scrise fara vocale, sunt: ALWT si WLT. Totusi, in timp ce scrierea este semitica, limba este indo-europeana. Astfel, construite, numele ar putea fi: „Wylattes“ sau „Alyattes“. Pentru un israelit, ar suna Wylattes ⁄ WLT ⁄ Goliat. Ca numele sunt scrise intr-o limba indo-europeana, intr-o scriere semitica, este un fapt semnificativ. Indo-europeana arata catre o origine egeeana (greaca), Biblia declarand ca asta e originea filistenilor (Geneza 10:14). Faptul ca este folosita scrierea semitica indica niste adaptari ale limbajului in forma scrisa, de la mediul local canaanit, unde s-au stabilit filistenii.
      Unde s-a gasit inscriptia? Pe masura ce arheologii descopera strat cu strat orasele antice, ei pot data vestigii in acele straturi. Aceasta inscriptie a fost gasita sub ramasitele masive ale orasului pe care arheologii le-au identificat cu campania militara a lui Hazael din Siria (2 Regi 12:17). Inscriptia este pecetluita intr-un context stratigrafic si poate fi datata in secolul X-IX i.d.Hr, in jurul anului 950 i.d.Hr., dar nu mai tarziu de anul 880 i.d.Hr. Cadrul este important, deoarece stabileste ca numele „Goliat“ era cunoscut in orasul filistean Gat cu aproximativ 70 de ani dupa ce a fost relatata in 1Samuel 17 intalnirea dintre David si Goliat. Doctorul Maier, un arheolog respectat, care este in momentul de fata director la Institutul Arheologic de la Universitatea Bar-Ilan, concluzioneaza ca in timp ce s-ar putea ca inscriptia sa nu faca referire directa la personajul Goliat din Biblie, ea se refera la „numele unui Goliat sau doua nume asemanatoare cu acesta.“ Prin asta declara ca aceste nume erau folosite in orasul filistin Gat, cativa ani dupa relatarea biblica a conflictului dintre David si Goliat.

      Locuri ⁄ orase: Hator, Ghezer si Monarhia Unita
      Conform cu 1Regi 9:15, 16 Solomon a intarit orasele Hator, Meghido, Ghezer si Ierusalim. Ce dovezi arheologice exista cu privire la aceasta? in anii ’50 ai secolului trecut, cand arheologii lucrau la Hazor, ei au descoperit o piatra monumentala, care data de pe vremea lui Solomon. Yigael Yadin, arheolog de la Universitatea Ebraica, a prezis ca porti asemanatoare vor fi descoperite in alte locuri mentionate in textul biblic. Ipoteza lui a fost confirmata. La sfarsitul deceniului al VII-lea al secolului trecut, sapaturile facute la Gezer au dezvaluit o piatra care avea aceeasi arhitectura si care a fost datata de arheologi in secolul al X-lea, pe vremea lui Solomon. Textele gasite in cele doua locuri confirma identificarea cu Hator si Ghezer. Dar criticii postmoderni au inceput sa puna la indoiala aceasta corelare cu activitatile lui Solomon, declarand ca poarta ar trebui datata mai tarziu.
      17. in 1990 am avut privilegiul sa particip la sapaturile reinnoite de la Ghezer. in aceasta perioada, lucrand cu profesorul William G. Dever, de la Universitatea din Arizona, am descoperit dovezile necesare pentru a plasa poarta in secolul al X-lea. 18. Aceasta data a fost reconfirmata de noile sapaturi de la Gezer, din anul 2006. in ultimele trei veri (2003-2006), Southern Adventist University a fost implicata in sapaturile reinnoite de la Hator, cea mai mare asezaravechi-testamentara din Israel. 19. Aceste doua asezari au oferit dovezi impresionante pentru perioada lui Solomon. Portile acestor orase si zonele din jur au produs ceramica rosiatica si lustruita din secolul al X-lea. Arhitectura ambelor porti consta din pietre cioplite fin, care amintesc de paragraful biblic in care sunt descrisi muncitorii fenicieni talentati, care au fost angajati de Solomon pentru a-si incheia lucrarea. Astazi arheologii continua sa dezgroape dovezi care confirma descrierile biblice din secolul al X-lea.

      Politica ⁄ Culturi: Canaan si Filistia

      Niels Peter Lemche a declarat cu indrazneala ca nici Canaanul, nici canaanitii nu erau prea bine definiti in al doilea mileniu i.d.Hr. in cartea sa: „Canaanul si tara lor“, el scrie: „Evident, locuitorii asa-zisului teritoriu canaan, din Asia de Vest, nu aveau nicio ideea claracu privie la marimea actuala a Canaanului, nici nu stiau exact unde era situat acesta.“ 20. in esenta, „canaanitii din Orientul Apropiat antic nu aveau identitate de sine.“ 21. Concluziile lui Lemche au fost puse sub semnul intrebarii, 22. insa el nu si-a schimbat interpretarea surselor istorice, pe care le numeste „imprecise“ si „ambigue.“
      Aceasta istorie revizionista a Canaanului si a canaanitilor pur si simplu nu gaseste suport in dovezile arheologice disponibile. Termenul „canaan“ apare pentru prima data in textele din Orientul Apropiat si bazandu-se pe aceste dovezi au definit majoritatea cercetatorilor aceasta regiune. Textele din orasul antic Ebla, localizat in Siria (in jurul anului 2400 i.d.Hr.) mentioneaza pentru prima data Canaanul, ca pe o tara sau o regiune. Arhive ale textelor antice cuneiforme de la Alalakh si Mari indica de asemenea ca oamenii din aceasta regiune erau cunoscuti sub numele de canaaniti si se face o distinctie clara intre acestia si alte grupuri. Scrisorile de la Amarna, gasite in Egipt, ofera documente folositoare cu privire la organizarea politica a Canaanului din jurul anului 1400 i.d.Hr. Aici, sintagme cum ar fi „tot Canaanul“, „orasele Canaanului“, „regiunile Canaanului“ si „tara Canaanului“ exprima o entitate geografica si teritoriala, cu anumite granite mentionate, care constituie provincia egipteana din vestul Asiei.
      23. Egiptenii se refera la Canaan si la canaaniti de 15 ori in rapoartele campaniilor militare din regiune. in aceste descrieri, locuitorii nu sunt doar descrisi, ci si pictati pe zidurile templelor din Egipt. Aceste desene indica faptul ca tara Canaanului avea multe orase si locuitori si se intindea de la Gaza, in sud, pana la partile sudice ale Lebanonului modern. 24. Cu siguranta ca din aceste texte sapate de arheologi sunt multe care arunca lumina asupra acestui teritoriu antic la care se face referire in Scriptura.
      Biblia ii descrie pe filisteni ca pe un grup al carui stramos a fost Caftor sau Crete (Geneza 10:14; Ieremia 47:4; Amos 9:7). in 1992, Tomas L. Thompson scria: „Opinia ca filstenii au fost o populatie straina care au imigrat in Palestina trebuie cu siguranta respinsa.“ 25. El a pretins ca dovezile arheologice sunt „superficiale“ si a declarat ca ceramica „filistina“ nu reflecta poporul filistean. Si ca nu este nicio justificare pentru a considera ca olarii acestia reflecta o sinteza a traditiilor ceramice a mai mult de un grup de populatii. 26. Din nefericire, acesta ipoteza cu privire la ceramica si alta cultura materiala nu s-a dezvoltat, lasandu-i pe arheologi sa se intrebe ce a vrut sa spuna Thompson. Dar in ultimii 20 de ani arheologia a aruncat multa lumina cu privire la filistenii din Biblie.
      Bazandu-se pe texte si ceramica egipteana (pictata cu aceleasi motive ca la Micene si alte razboaie egeene), opinia traditionala este ca filistenii nu au fost un grup indigen de popoare, ci fie invadatori, fie un grup care a migrat din lumea egeeana. Sculpturile egiptene ale lui Ramses III, la Medinet Habu, ii descriu pe acesti „oameni ai marii“ ajungand cu corabii si care. Papyrus Harris I sustine ca egiptenii spuneau: „filistenii au fost facuti cenusa“, referindu-se faptul ca ei au distrus puterea militara a Egiptului.
      27. Pentru a sustine aceasta reconstructie pot fi citate rapoarte arheologice. Devastarea multor locuri din sudul Levantului, in timpul tranzitiei dintre era tarzie a bronzului si era timpurie a fierului, a fost atribuita acestor grupuri disperate a „oamenilor marii“, din lumea egeeana (greaca.) Aceste colectiide ceramica din orasele filistine, cum ar fi Askelon, Asdod, Tel Migne-Ekron si Tel Qasile, au produs articole de olarit remarcabil de noi, cu influentele egeene care au urmat acestor distrugeri, 28 iar analiza activata cu neutron a confirmat ca acesta ceramica este mai degraba locala decat importata. Noi tipuri de arhitectura, care indica influenta egena, includ: (1) vetre la EKron si Qasile, cu paralele la Pylos, Micene si Tiryns, Grecia; si (2) trasaturi ale megaronului egenian (cea mai mare incapere dintr-o casa), evidenta la Ekron. Mai mult chiar, influentele cultice ii sunt atribuite statuetei„Ashdoda“, cu paralele din Micene. Sapaturile din aceste locuri si din altele sugereaza ca filistenii aveau o cultura sofisticata si avansata, in comparatie cu israelitii contemporani. 29. Nu e de mirare ca Samson a fost tentat sa mearga la filisteni (Judecatori 14:1).

      Concluzie
      Arheologia reprezinta una din disciplinele care are de-a face exclusiv cu realia – vestigii, cladiri, orase si tari – fapte tangibile, tridimensionale sau chiar evenimente din trecut. Pe masura ce aceste monumente continua sa fie descoperite an de an, lumea biblica iese la lumina tot mai mult, oferindu-ne o imagine a bogatei si variatei ei sfere. Este nevoie tot mai mare de cercetari arheologice minutioase in Orientul Mijlociu. Cercetatorii si istoricii biblici, confruntati cu provocarile postmodernismului, se indreapta tot mai des catre domeniul arheologiei ca sursa primara de informatii cu privire la istoria biblica. Desi arheologia se afla inca in stadiul de pruncie, incepe sa umple detaliile marii povestiri biblice din cele mai indepartate inceputuri ale ei. in aceasta cautare, rapoartele oferite de pietrele din Orientul Mijlociu continua sa puna sub semnul intrebarii pretentiile revizioniste ale postmodernismului.

      Nota autorului
      Michael G. Hassel (Doctor in filozofie la Universitatea din Arizona) preda Studii si Arheologie din Orientul Apropiat, la Southern Adventist University, unde este si directorul Institutului de Arheologie si custodeal Muzeului Arheologic Lynn H. Wood. in 2005 a fost savant eminentla Institutul American de Cercetari Arheologice din Nicosia, din Cipru. Adresa sa de e-mail este: mhasle@sputhern.edu. Acest articol a aparut pentru prima data in revista College and University Dialogue, 18:2 (2006).

      Adventists Affirm – Cu permisiune
      Traducere. Monica Constantinescu
      ______________________________

      Copyright © 2007 – Articole Crestine. Toate drepturile rezervate. Folosirea acestui material se poate face urmand instructiunile din Ghidul de folosire.
      http://articolecrestine.com/arheologie-biblica/critici-postmoderni-ai-bibliei-si-arheologia-recenta.html

      Pentru prima data in Biblie se pomeneste numele lui Laban „Arameul” in interesanta poveste a lui Iacov, cel care va dobindi Numele Spiritual de Israel. Erau doi baieti la parintii lor, Esau – primul nascut si Iacov, cel de-al doile nascut, nepotii lui Avram din cite imi amintesc. Iacov era de la bun inceput pus pe cistig si pe invirteala, asa ca-l determina pe Esau sa renunte la dreptul de primul nascut pentru … o farfurie de supa, cind acesta era ostenit si flamind. Apoi, impreuna cu mama sa, isi inseala tatal pe patul de moarte si-i fura … binecuvintarea ! dupa care trebuie evident sa fuga de acasa. Mama lui il sfatuieste sa merga la „Laban Arameul” care era fratele ei, si sa se insoare cu una din fetele lui, adica verisoara buna. Restul povestii este interesanta si merita citita pentru a vedea cit de departe merge Omul pentru avutii, cum a ar fi inselare, furt, ascundere, false promisiune, prefacere, furisare etc. Oricum, povestea este despre Arameu, si nu despre ginerele pus pe capatuiala.
      Cartile Vechiului Testament sint carti relativ NOI, cele mai vechi ducumente scrise fiind 300-400i.c. putinele ramse fiind scrise in Aramaica, altele in Koine si doar citeva, putine, in Ebraica. Practic, ceea ce se numeste Ebraica Veche n-a fost niciodata o limba de scriere sau o limba raspindita.
      La ora actuala este foarte greu de gasit Vechiul Testament in limba Aramaica, asa cum s-a pastrat FIIND IN INTREGIME TRADUS IN LIMBA EBRAICA VECHE. Se poate cumpara un Vechiul Testament in Ebriaca Veche DAR ESTE O TRADUCERE. Practic, arata ca un fel de „unificare” fortata a Vechiului Testament, care in majoritatea lui NU ESTE EBRAIC nici prin limba si nici prin cultura, ci un amestec de carti si culturi care reflecta amestecul de populatie din Palestina antica: Palestinienii care erau Europeni inalti si blonzi (Goliat), Negri Africani din Egipt, Arabi-Evrei din Peninsula Arabica, Arieni-Europeni din Persia si Babilon, Ionieni din Ionia-Pontus cunoscuti drept Elenei (Elen bunicul, Ion nepotul), mai tirziu Macedoneni de-a lui Alexandru, apoi ceva Latini si alte neamuri Europene dupa expansiunea Italicilor, si alte neamuri greu de enumerat.
      Biserica Ortodoxa Rasariteana, fondata la acelasi timp cu Biserica Ortodoxa care este prima organizare oficiala a Crestinilor, radacina tuturor Bisericilor Crestine, si-a pastrat cartile de cult in limba Aramaica, pe cind Bizantia a pastrat cartile scrise in Koine.
      Ca o concluzie, limba Aramaica este la ora actuala marginalizata de un „ebraism” pus pe unificare intr-un domeniu in care nu a existat unitate niciodata, si nici nu putea sa existe. Dupa vremurile Crestine, comunitatea Iudaica vorbea Idish, o limba la care s-a renuntat in mod fortat, FIIND O LIMBA PUTERNIC EUROPENIZATA (Latinizata, sau Arianizata, cum vreti sa-i spuneti) si astfel considerata impura. Pe planul literaturii scrise si al limbii vorbite, se impune tot mai mult Ebraica, dar este o miscare politica si o evolutie naturala.
      Ebraica nu a fost NICIODATA o limba de cultura, creatie si scriere, ci numai limba Aramaica, care inainte de Alexandru era un fel de engleza a Orientului Apropiat, dupa care engleza a devenit Koine, folosita ulterior si de Imperiul Roman din cauza raspindirii ei. Pe vremea Mintuitorului, se vorbea fie Aramiaca fie Koine, Latina fiind complet merginalizata, deci Ebraica tot nu exista ca limba raspindita.
      Edinide
      Cercetarile arheologice din Palestina, scot in evidenta existenta unui stat Palestinian puternic, in relatii cu Babilonul (unde s-au gasit documente oficiale de colaborare) si cu Egiptul (unde s-au alte documente oficiale de colaborare). Acest popor Palestinian, erau EUROPENI-ARIENI cunoscuti in Egipt drept „PRST” in scriererea consonantica-pirctografica si drept Palastu in Babilon in scrierea cuneiforma. Acesti EUROPENI DAU NUMELE ZONEI – PALESTINA, dupa numele lor, Palastu.
      In TRADIRIA ORALA EBRAICA se mentioneaza lupta triburilor ebraice-arabe cu Palestinienii, in incercarea lor de a iesi din desert catre malul marii Mediternae, zona fertila si buna. Evreii se refera la acest popor drept Filisteni, cel mai vestit fiind prin traditia orala Ebraica numitul Goliat, cu care s-a batut David, dar nu in lupta dreapta cum se astepta Goliat si restul ci prin inselaciune, cu prastia, de la distanta. Toata istoria Evreilor este despre incercarile lor de a cuceri UN PAMINT CARE NU ERA AL LOR, fiind deja un vechi Regat Arian.
      Vorbesti de organizare statala a Evreilor, care a existat de fapt in istorie de DOUA ORI: prima data pe vremea lui David, si apoi Solomon, cum mentioneaza TRADITIA ORALA EBRAICA, si apoi dupa 1944 cind evreii si-ai CUMPARAT TARA FERMA CU FERMA, de la Arabii-Palestinieni pe care apoi i-au expulzat, si inca incearca sa expulzeze ce a mai ramas din ei.
      Primul Regat, cel al lui David si Solomon, cuprinde o suita de TREI REGI si a durat MAI PUTIN DE 100 DE ANI in jur de anul 900i.c. deci a fost doar o stea cazatoare. Mai mult decit atit, EXISTENTA LUI DAVID SI SOLOMON ESTE O LEGENDA ORALA, care nu trece CA SI CONFIRMARE ISTORICA SI ARHEOLOGICA dincolo de existenta lui Elen si Ion, fondatorii Ionienilor! Din punct de vedere arheologic si documentar SOLOMON NU A EXISTAT IN ISTORIE ca un personaj real, fiind pastrat NUMAI IN TRADITIA ORALA A EVREILOR care a fost pusa in scris mai tirziu, citeva secole inainte de Cristos.
      Prin urmare nu se poate vorbi de „un stat al lui Israel” bazat doar pe legende, intr-o lume DOMINATA DE IMPERII la ora respectiva. Nu in sensul ca Solomon nu ar fi existat ca si conducator Evreu, deoarece legendele nu pot fi ignorate, el a existat ca atare dar nicidecum sub forma unui „regat” fara nici o urma istorica. Evreii l-au pastrat ca „un mare rege” dar a fost un mare rege nu la scara Orientului, unde nu a ramas NICI O URMA, ci mare la scara triburilor Ebraice, care i-au pastrat memoria. De aici, si pina la a vorbi despre un Regat Evreu, este diferenta dintre realitate si fantezie. Aceasta se reflecta si in ecuatia culturala si lingvistica a zonei, unde limba Ebraica a fost ceea ce este si azi, o limba minora. Ca a ajuns sa i se dea o semnificatie iesita din comun, nu este o realitate ci un factor subiectiv si psihologic, LIMBA COMUNA INTER-ARABICA-EBRAICA FIIND LIMBA ARAMAICA in perioada dintre 1000-400i.c. dupa care a fost inlocuita de Koine (Greaca Veche)
      Edinide
      http://www.hanuancutei.com/forum/content/Cronica-Timpului/4962/Limba-Aramaica-Si-Ebraica/

  9. @era de asteptat sa apara si asta.ma mir ca nu au faccut-o mai repede.daca va uitati pe national geografic vedeti in avans miscarile de manipulare ale acestei grupari.au inceput cu mascarada aia cu mormintul lui Iisus,cu codul lui davinci,apoi cu treaba cu exodul evreiesc.practic ei vor sa loveasca in orice religie in care se manifesta tatal ceresc.practic daca exodul nu a existat,nu a existat nici Moise(Moise este baza religiei mozaice).daca nu a existat nici Moise probabil ca nici Mesia nu e necesar.usor, usor indivizii care conduc rahatul asta de post tv o sa ne arate fatza „minunata,extraordinara si nemaipomenita” a lui lucifer.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s