Sfantul Ierarh Nicolae si noile lui minuni.

Sfantul Ierarh Nicolae

Ierarhul Nicolae este cinstit ca un mare sfânt. Pe cei care au nevoie de ajutorul său îi sprijină nu doar cu cuvântul, ci si cu fapta. Nu-i trece cu vederea pe cei îndurerati, pe cei care sunt ispititi si pe cei care plâng si pier. Dumnezeu săvârseste prin el minuni mari, al căror număr nu poate fi socotit. 

 Viata noastră este plină de minuni. Fiece zi este o minune. Fiece gură de aer este o minune. Fiece frunzulită sau firicel de iarbă este o minune dumnezeiască. Noi suntem obisnuiti cu aceste minuni de fiecare zi si nu le observăm, pe când minunile supranaturale ne sunt date pentru întărirea credintei. Dumnezeu, Cel Ce ne iubeste nespus de mult, nu vrea pentru noi nimic altceva decât mântuirea, însă nu trebuie să credem că, dacă noi nu vedem minuni, Dumnezeu Si-a întors fata de la noi. Nu! El nădăjduieste că, o dată ce am văzut minunea înfăptuită, nu vom mai cere altele, ci vom întelege că Dumnezeu este întotdeauna cu noi. Nu ne este de niciun folos dacă în jurul nostru se vor săvârsi permanent minuni. De la aceasta putem să cădem în mândrie sau slava desartă.  

Dumnezeu ne trimite pe plăcutii Săi, care săvârsesc minuni uimitoare, pentru ca noi si mai vârtos să-L urmăm pe Creator, precum L-au urmat acesti oameni sfinti. Ei au privit doar înainte, spre lumina dumnezeiască, lăsând în urmă tot ceea ce ne îndepărtează de Dumnezeu si aspirând din toată inima si din toată fiinta către Creatorul, pentru a dobândi plinătatea vietii. Aici, viata noastră pământească este atinsă de moarte, iar plinătatea vietii o putem dobândi doar în veacul ce va să vină. Insă începutul trebuie neapărat să fie făcut aici. Iar Sfântul Nicolae ne este un ajutător nouă, celor slabi si neputinciosi, să ne întărim în credintă si să dobândim viata vesnică.  

 Preot Igor Filin, Parohul Bisericii Cuviosul Serafim de Sarov, orasul Sankt-Petersburg

Pentru ca maine este Sfantul Nicolae, m-am gandit sa va bucur, atat pe cei care-i purtati numele cat si pe ceilalti, prezentandu-va doar cateva dintre minunile savarsite de el. Am luat povestirile de mai jos din cartea intitulata ” Noile minuni ale Sfantului Nicolae „. 

Misteriosul tovaras de drum

O tânără mergea într-o seară să-si viziteze mama bolnavă si îi ducea o pâine albă, care în acele vremuri era mai scumpă decât aurul. Intre timp se întunecase si îi era frică să meargă singură prin pădure. Tânăra si-a amintit o rugăciune scurtă – singura pe care o stia si pe care o auzise de la bunica ei. Cum a început să o rostească, încetul cu încetul, frica a părăsit-o. Pe neasteptate, din pădure îi iesi în cale un bărbat între două vârste, pe care ea l-a recunoscut ca fiind vecinul mamei sale, Pavel Ivanovici. El i-a spus că se dusese în pădure pentru a vedea de un stog de fân si că Dumnezeu îi păzeste fânul, care se afla la locul său. Tot vorbind ei, au intrat, fără să-si dea seama, în sat. Lângă casa mamei, tânăra si-a luat rămas bun de la vecin si i-a multumit că i-a tinut tovărăsie.

Când si-a văzut fiica, femeia bolnavă s-a bucurat, dar s-a si alarmat: cum a putut ea să meargă atât de târziu prin pădure? Fiica i-a povestit că, atunci când i s-a făcut frică, a început să rostească troparul Sfântului Nicolae: „Indreptător credintei si chip blândetelor…” si, peste putin timp, i-a iesit în cale vecinul lor, Pavel Ivanovici, asa că au venit împreună acasă.

Dimineata mama a rugat-o pe fiică să treacă pe la Pavel Ivanovici pentru o trebuintă oarecare. Când tânăra a intrat în casa acestuia, i-a spus: „Ce bine si repede am ajuns noi aseară în sat!” Insă vecinul, mirat, a întrebat-o: „Unde am eu fost ieri cu tine? Eu am stat acasă toată seara si am cusut pâslari”.

Oglezneva A. S.,orasul Neviansk, regiunea Sverdlovsk

  Rosteste ” Tatal nostru „

Această minune s-a întâmplat acum treizeci de ani în satul Nazia, regiunea Leningrad. Sora mea mai mare, Sofia, după nasterea fetitei, s-a îmbolnăvit de diabet zaharat. Pe atunci avea doar douăzeci de ani. Si iată că într-o noapte, la fereastră, i-a apărut Sfântul Nicolae. Când Sofia s-a trezit, a văzut un bătrânel, însă nu s-a speriat, pentru că imediat l-a recunoscut ca fiind Sfântul Nikoluska. El s-a apropiat de ea si i-a spus: „Rosteste «Tatăl Nostru»”. Sora mea l-a ascultat si a început, după putintă, să rostescă „Tatăl Nostru”. A mai trăit după aceea încă douăzeci si sapte de ani. In toti acesti ani ea a fost vioaie, energică si n-a pregetat să muncească, încât si dusmanii se minunau: „De unde are ea atâta putere?” O ajutau Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni, si rugăciunea „Tatăl Nostru”.

                                                                                                                                                                                     Irina Savenko, orasul Kirisi

Covrigi rumeni

In anul 1942, familia noastră a fost deportată din Leningrad în regiunea Iaroslav. Acolo am cumpărat o căsută. In acea perioadă mama se îmbolnăvise, însă noi trebuia să supravietuim cumva. Flămânzeam si eram nevoite să pastem vitele sătenilor pentru a ne hrăni cât de cât.

Intr-o iarnă, sora mea mai mică a început s-o roage pe mama să-i dea un covrig. In casă nu se găsea niciun pic de făină, dar fetita insista. Atunci mama, pierzându-si răbdarea, a întors-o cu fata spre icoana Sfântului Nicolae si i-a spus: „Roagă-l pe Sfântul Nicolae să-ti trimită un covrig”.

După această discutie, timp de două zile a bântuit un viscol cumplit. A nins atât de mult, încât în fata casei s-au adunat troiene mari de zăpadă. In dimineata celei de a doua zile, când a iesit soarele, mama a auzit o usoară bătaie în usă. M-a trimis pe mine să deschid, crezând că venise vecina. Deschizând usa, am zărit agătat de gard un sirag mare de covrigi rumeni. Am alergat la mama si i-am povestit minunea. Mama nu m-a crezut. Ne-a îmbrăcat repede pe mine si pe sora mea si ne-a trimis în sat să aflăm: poate i-a uitat cineva?

Zăpada era proaspătă; nu se vedea nicăieri nicio urmă. Vecina nu stia nici ea nimic. Am întrebat oamenii din sat, însă nimeni nu stia nimic despre siragul de covrigi. Negăsindu-l pe stăpânul covrigilor, ne-am întors acasă.

De fapt se întâmplase cu adevărat o minune, deoarece nimeni din locuitorii satului nu putea să ne facă un astfel de cadou: foamea bântuia în toate casele. Venind acasă, mama ne-a asezat în fata icoanei sfântului si ne-a spus: „Multumiti Sfântului Nicolae, Făcătorul de minuni!” si ne-a dat la fiecare câte un covrig. Acesti covrigi ne-au ajuns pentru mult timp.

Irina Soboleva

 ” La multi ani! ” si Dumnezeu sa va ocroteasca.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s