Cum am venit la ortodoxie-marturisirea unui fost misionar baptist

” Stimati cititori, în zilele noastre multi crestini de convenienta parasesc Biserica Ortodoxa, cautând ceva „mai bun” pe la confesiunile neoprotestante, si nici nu-si dau seama ca de fapt îsi vând întâietatea pe un blid de linte. Propunem atentiei dumneavoastra un caz invers, a misionarului baptist David Hudson sosit din SUA si care a gasit adevarul în Biserica noastra cea Ortodoxa. Poate ca citind acest articol unii din ortodocsii „slabi la înger” vor întelege ca ortodoxia este adevarata credinta si nu face sa o schimbi pe nimic în lume.

La putin timp dupa ce am sosit în România ca misionar neoprotestant în 1993, un pastor baptist cu care lucram mi-a zis, „Tu crezi ca vii în România sa faci ceva pentru Dumnezeu, dar poate ca El vrea sa faca ceva pentru tine”.

 Era adevarat ca ma aflam pe o cale care începuse printr-o neobisnuita sete pentru cele spirituale, când eram copil, dar nu îmi închipuiam ca voi ajunge la capatul cautarilor mele în România.

Am fost crescut în miscarea Wesleyana, aripa conservatoare, si botezat la vârsta de 8 ani. Copil fiind, eram gata sa-mi afirm convingerile religioase si m-am straduit sa duc o viata crestina serioasa. Am învatat sa cânt la pian în anii de liceu si în curând identitatea mea a fost absorbita în slujirea prin muzica.

 În bisericile pe care le frecventam în tinerete, se punea accentul atât pe sfintenia interioara, cât si pe cea exterioara, dar am fost dezamagit ca student într-un colegiu biblic când mi-am dat seama ca (1) „sfintirea totala” pe care asteptam sa o primim instantaneu nu functiona, nu doar în mine, dar nici macar în liderii bisericii pe care îi admiram, si (2) ca ma aflam într-un ghetou religios si doream sa gasesc adevarata Biserica. Am gasit atunci credinta Reformata, care parea a avea raspunsul. Nici un fel de scurtaturi sau pretentii superficiale de neprihanire, multa „libertate crestina”, iar ceea ce nu putea fi explicat era atribuit misterioasei suveranitati a lui Dumnezeu. Ma atragea si faptul ca era o credinta mai intelectuala, iar eu ma aflam într-un proces de urcus.

Prin casatorie am devenit parte din conducerea unei comunitati neoprotestante independente, în care teologia „mea” era tolerata, atât timp cât nu împiedica misiunea bisericii noastre aflata în crestere. Totul era subordonat evanghelizarii, totul era prietenos, vizitatorul era rege, iar crestinismul nostru conservator era difuzat celor ce avansau socioeconomic, pe care îi consideram obiectivul nostru principal. Lucrarea mea cu muzica a trecut pe un loc secundar prin faptul ca am capatat tot mai multe responsabilitati administrative, devenind în cele din urma Pastor Executiv.

 Toate aceste activitati si succese, cu presiunile lor interminabile au început sa se faca simtite în sufletele noastre si am simtit ca în toate lipsea ceva. Intrând în anii vârstei mijlocii, am decis sa o rupem cu ele si sa începem o a doua cariera, în misiune. Visam de multa vreme sa fac o lucrare cu muzica în Europa, si am decis ca atunci era momentul. Dupa o perioada de pregatire si strângere de fonduri, am plecat în orasul universitar Cluj-Napoca, din România, Mary, eu si cele trei fete ale noastre, Heidi, Heather si Hannah.

 În ciuda unor dificultati, ne-am adaptat si dupa câtiva ani ne mergea bine. Am învatat limba, fetele erau în scoala publica si am cumparat chiar un apartament, cu intentia de a sta acolo pe lunga durata. Lucram în bisericile baptiste, încercând sa reînvioram partea de serviciu divin, mai ales în ce priveste muzica, si am început chiar sa compun cântece care au fost bine primite.

Apoi viata noastra a fost întoarsa pe dos de Ortodoxie, care ne-a lovit ca un tornado din Kansas.

Venind ca misionar evanghelic într-o tara predominant ortodoxa, nu aveam nimic împotriva Ortodoxiei. Nu ma vedeam pe mine ca reprezentând o amenintare sau o competitie la adresa credintei majoritatii. Credeam totusi ca Biserica Ortodoxa, ca si alte biserici vechi, este mai mult moarta, dar doream sa cred ca exista si ceva viata si reînoire în ea. Cu o gândire deschisa si pluralista, am început sa caut ce este bun în Ortodoxie, facând presupunerea ca radacinile neoprotestantilor din România se afla în Ortodoxie. Printr-o coincidenta, tocmai citisem „Am devenit ortodocsi” în timp ce ma aflam în procesul de pregatire pentru misiune si am fost impresionat. Dar în România nu am vazut prea mult din ceea ce stralucea în prezentarea luminoasa a lui Peter Gilquist. Ortodoxia parea obosita, statuta, superficiala, superstitioasa, îngrozitor de formala, sau, cum spunea cineva, „feudala”. Compromis si coruptie, o pasiune pentru trecut vrednica de un muzeu, acestea au fost impresiile pe care le-am primit de la neortodocsii cu care am discutat. Serviciile din catedrala pareau o opera fara naratiune, în care nu era important sa urmaresti ce se întâmpla. Era o alta lume, deosebita de cea pe care o cunosteam, în care accentul era pus pe întelegere, unde textele „liturgice” si învatatura biblica erau proiectate pe ecran, spre lamurirea tuturor! Într-o biserica din centru, în care ma opream uneori ca sa ma rog, oamenii pareau ca vin si pleaca în timpul slujbei – daca o puteai numi astfel – dupa cum si preotul aparea si disparea în spatele iconostasului. Cântaretul era pe jumatate plictisit, pe jumatate neatent, pentru el totul era rutina. De ce nu se îngrijea nimeni sa faca slujbele pe întelesul vizitatorului?

 Dupa cum mi-a spus recent un duhovnic român, este o minune ca am devenit ortodox în România.

 Intr-adevar, nimeni nu a facut nimic ca sa ne converteasca. Convins ca exista mai mult în Ortodoxie decât se vede la suprafata, continuam sa cercetez acest mister, cu toate ca eram prea ocupat pentru a petrece mult timp cu acest subiect. În sfârsit, am prins ocazia sa cunosc un preot care era „evanghelic”, tocmai ceea ce cautam eu. Era tânar, înca în facultate, în al patrulea an de pastorire într-un sat îndepartat. Pr. Iustinian fusese crescut într-o familie ortodoxa evlavioasa, rezistase împotriva comunismului la vârsta adolescentei, iar acum era preot. Fara a fi formal sau superficial în credinta, era convins de adevarul afirmatiilor pe care le citisem în cartea lui Gilquist (pe care de acum le auzisem si de la altii). Dupa anumite discutii, i-am cerut sa-mi demonstreze Liturgia într-un fel în care sa o pot întelege. El m-a luat la altar, întrerupându-se ca sa-mi explice când era necesar, si lasându-ma sa observ fiecare actiune si sa aud fiecare rugaciune. În acea zi, la începutul lui mai 1995, am fost „fermecat” de Ortodoxie. Mi-am dat seama ca am întâlnit un har si o putere si o sfintenie pe care nu le experimentasem înainte. Totul era deplin convingator.

Ce era sa fac acum? Cariera noastra misionara tocmai începea sa dea roade, iar familia începea sa se simta asezata dupa traumele dezradacinarii, mutarii si schimbarii culturii. Ne simteam împliniti si entuziasti cu privire la viitor. Nici nu îndrazneam sa ating acest subiect cu sotia mea, stiind ca aceasta va aduce o furtuna în vietile noastre, o furtuna de care nu aveam nevoie. În vremea acea a sosit timpul pentru o întoarcere temporara în Statele Unite, dinainte planificata. M-am reîntors în Statele Unite obsedat de Ortodoxie si am simtit ca trebuie sa o cercetez în continuare. Toate cele pentru care luptaseram si suferiseram ca familie erau acum sub semnul întrebarii. Când sotia si-a dat seama ce se întâmpla, m-a avertizat ca, dupa parerea ei fetele nu vor putea accepta asa ceva. Dar începând sa studieze si sa se roage, a început sa vada si ea realitatea Ortodoxiei.

Dupa o discutie cu conducerea societatii noastre misionare, am decis sa ne dam demisia pentru a ne putea urma în continuare noua (si fragila) noastra descoperire. În mijlocul verii anului 1995 ne-am trezit în mijlocul unui conflict dureros cu cei dragi ai nostri, care se simteau tradati si înselati. Catre sfârsitul verii, „cariera noastra misionara” era terminata iar noi ne-am trezit pusi de o parte si izolati. Cu toate ca în lunile acelea ni s-a parut ca am gresit cu privire la Ortodoxie, încrederea de care ne bucuram înainte s-a pierdut si nu ne-am mai putut relua lucrarea misionara.

 Am intrat într-un „exil”, câstigându-ne existenta prin slujbe prost platite si încercând sa pricepem ce s-a întâmplat cu noi. Ce greseala am facut? Cum am putut fi atât de usor abatuti dupa o viata întreaga de învatatura crestina si lucrare activa? Ortodoxia paruse atât de frumoasa si dreapta. Ea ne daduse o noua perspectiva asupra unor întrebari nerezolvate si a unor nevoi spirituale neîmplinite din viata noastra. Era o noua paradigma, în care deodata totul se potrivea si nimic nu era împins la periferia doctrinei, asa cum fusese cazul cu sistemele doctrinare pe care le cunoscusem pâna atunci. Paruse atât de adevarata, reala, cu mult mai spirituala decât tot ceea ce cunosteam mai înainte. Putea fi oare o iluzie, cum spuneau unii, sau o urâciune, cum spuneau altii?

Am cautat sa ne culegem de unde eram si sa ne continuam viata. Fetele se simteau zdrobite, cu încrederea lor în noi si altii. Ne simteam paralizati si pierduti. Vazusem prea multa lumina ca sa mergem înapoi la felul nostru dinainte de viata crestina. Nu mai puteam fi crestini în stil neoprotestant, si neputând fi nici ortodocsi, am încercat sa ne gasim propria noastra cale, combinând ce era mai bun din toate. Era o încercare disperata de a întelege si de a ne satisface setea noastra pentru Ortodoxie.

 În aceasta stare, ne-am întors în România cu propriile noastre mijloace, dupa un an „în exil”. Trebuia sa o facem, din mai multe motive. Ne lasaseram acolo prietenii si colegii fara un ramas bun si fara explicatii. Fiica noastra cea mai mare, Heidi, trebuia sa înceapa cursurile la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, asa ca ne-am adunat puterile si slaba noastra credinta ca sa ne întoarcem. Întrebarea fundamentala ramânea Ortodoxia. Trebuia sa ne întoarcem la „scena crimei”, ca sa ne convingem de adevar, oricare ar fi fost acesta. Am fost primiti cu caldura înapoi în lucrarea noastra cu muzica, si am încercat sa activam într-un mediu neoprotestant pe baza unor valori ortodoxe. Pe dinafara aveam succes, dar înauntru nu eram satisfacuti. Stiam ca trebuie sa dam Ortodoxiei o noua sansa, de data aceasta una reala.

 În vara anului 1997, ne-am facut curaj si am început sa participam duminica dimineata la Sfânta Liturgie. Prin Pr. Gordon Walker de la Biserica Sf. Ignatiu din Franklin, Tennesee (pe care îl întâlnisem în 1995), ne-am împrietenit cu alti convertiti care venisera si ei la Cluj ca misionari. Craig si Victoria Goodwin ne-au recomandat unei publicatii devotionale zilnice, DYNAMIS, care era publicata de biserica lor, Catedrala Sf. Gheorghe din Wichita (o puteti vizita pe Web la http://dynamis.cjb.net/). Folosind aceasta publicatie pentru disciplina noastra zilnica de studiere a Bibliei, lucrurile au început sa se aseze si întrebarile au început sa-si capete raspunsuri. Am început deasemenea sa ne învingem timiditatea si sa ne întâlnim cu mai multi preoti si mireni credinciosi care ne-au impresionat prin vietile si inimile lor de crestini. Arhiepiscopul Clujului, Bartolomeu, ne-a dat binecuvântarea ca sa începem traducerea publicatiei DYNAMIS în limba româna si sa o publicam ca supliment la RENASTEREA, publicatia lunara a Episcopiei. În toate aceste împrejurari, nimeni nu a facut vreun efort sa ne converteasca, si chiar si atunci când am cerut sa fim primiti în Biserica prin Miruire, nimeni nu s-a grabit. De data aceasta noi eram cei grabiti!

 Mary, Heidi si eu am fost Miruiti de Sfintele Pasti, în 1998, în satul în care slujeste Pr. Iustinian. Ce pace a veni peste noi când, în sfârsit, am parasit apele furtunoase ale unui crestinism pluralist, idiosincratic si eclectic si am intrat în corabia vietii Bisericii istorice si originale! Heather a ales sa ramâna în liceul si biserica baptista, iar noi, dupa ce fuseseram confruntati cu trauma convertirii noastre, am simtit ca este bine pentru ea sa vina la Ortodoxie doar daca si când este gata pentru aceasta. Hannah a fost botezata la câteva saptamâni dupa Pasti în 1999, înainte sa împlineasca doisprezece ani. A fost o slujba frumoasa si o marturie minunata pe care ea o dadea celor care nu acorda prea mare importanta botezului lor. Cu acest eveniment, am simtit ca am intrat mai mult în pacea Bisericii si am încheiat un alt capitol al pelerinajului nostru spiritual.

Convertirea nu este usoara, nici înainte, nici dupa Miruire. Sunt atâtea de învatat si e greu sa mergi înapoi la scoala primara dupa ce ai fost câtva timp un lider. Situatia este asemanatoare cu cea a emigrarii. Îti cumperi un bilet si pleci; aceasta este când devii catehumen. Mai târziu, obtii o noua cetatenie; aceasta se întâmpla la primirea tainei Mirungerii. Îti ramâne sa te adaptezi unei noi culturi si sa-ti gasesti locul în ea; acesta este drumul mântuirii pe care îl urmezi în Biserica. Crestinismul real nu consta în raspunsurile usoare si instantanee. Dar pentru oricine se „straduieste catre premiu” exista posibilitatea reala de a câstiga bogatiile pe care le ofera noua Patrie.

 Înseamna oare aceasta ca nu exista pietre de poticnire sau capcane în Biserica Ortodoxa? Nu. În aceasta noua tara sunt multi cetateni care traiesc în boala si saracie spirituala si care, desi au cetatenia, nu cauta avantajele pe care aceasta le ofera. Exista însa si exemple uimitoare de „succes”, care ne arata calea. Murind fata de ceea ce este fals si meschin în noi, ne renastem cu o umanitate mai deplina, si desi ramânem pacatosi, devenim mai pasnici, mai asezati, mai vindecati, mai iubitori si mai iertatori. Aceasta este Ortodoxia. Ea ne ofera o sfintenie reala care sa ne recâstige asemanarea cu Hristos, nu numai teoria, ci si mijloacele.

 Pr. Rafail Noica, un duhovnic român, el însusi convertit de la protestantism, spune ca Ortodoxia este firea adevarata a oamenilor, indiferent daca acestia sunt „rosii, galbeni, negrii, sau albi”. Când ne întoarcem acasa la Ortodoxie, ne venim în fire, ne regasim pe noi însine. Doamne, unde altundeva ne putem duce?

 Acum stim de ce Domnul ne-a adus în România. Misiunea noastra era sa descoperim si sa îmbratisam Biserica Ortodoxa, Biserica Apostolilor, în care sa ne dobândim mântuirea cu teama si cutremur. Poate ca facând aceasta vom deveni niste lumânari pentru aceia care, chiar daca se afla într-o tara ortodoxa, nu-si înteleg credinta. Sau poate pentru altii, care asemenea noua, cauta ceva, dar nu spera sa gaseasca raspunsul în Sfânta Biserica Ortodoxa.

David Hudson

www.scribd.doc

http://www.ortho-logia.com/Romanian/Hudson-Romanian.html

40 thoughts on “Cum am venit la ortodoxie-marturisirea unui fost misionar baptist

  1. Despre propaganda baptista romaneasca a secolului XXI
    Marturisesc intru sinceritate ca nu am stiut cine sunt Marius Cruceru, Doru Hnatiuc si Daniel Chiu pana cand s-a iscat acel razboi baptist impotriva “carismaticilor”. Daca m-ar fi intrebat cineva cine sunt acesti “atacanti de frunte” as fi bagat mana-n foc sa sunt niste oi negre de pe la baptisti. Era cat pe ici, insa, sa cad pe spate si sa dau ochii peste cap (umorul baptist) cand am aflat ca sunt pastori baptisti in exercitiu, ba unii din ei detin functii importante in religia baptista. Mi-a luat cateva zile sa ma documentez pe net, sa aflu exact ce s-a intamplat. Aflu ca Iosif Ton, unul din pastorii de vaza de la baptisti, isi schimbase convingerile teologice! Nu a trecut la mormoni, nici la martorii lui Iehova, nici la musulmani ci a ramas tot baptist, adica tot evanghelic. Mentionez ca atacurile la adresa lui Ton din partea pastorilor baptisti au durat ani de zile si inca mai continua. Fara a intra inca in alte detalii, constatarea mea este urmatoarea: daca esti ortodox si treci la religia baptista nu ai voie sa-si schimbi convingerile teologice pentru ca ajungi pe siturile celor mai batjocoritori pastori baptisti. Ei te incurajeaza sa citesti Biblia dar trebuie neaparat sa ajungi la concluziile lor, altfel esti ostracizat de catre capii baptisti. Trebuie sa tii cont insa ca nu e vorba doar de un “comunicat” de excomunicare ci vei fi hartuit pe blogurile lor ani in sir, poate pana la moarte. Te vor improsca cu noroi, vor arunca bolovani asupra ta si-a familiei tale incercand sa te faca sa pacatuiesti, sa spui un cuvant nelalocul lui (si poate dupa cativa ani sub bolovanii lor vei spune) pentru ca apoi sa spuna: “l-ati vazut cine este? Acum si-a dat arama pe fata. Vedeti ca am avut dreptate?” Consider ca in predicile sale, Paul Negrut ar trebui sa-i avertizeze pe ascultatorii nebaptisti ca daca decid sa treaca la religia baptista, la dreapta si la stanga domniei sale i-a pus pe Cruceru si Hnatiuc (indivizi cu experienta in defaimarea altora), care ii vor linsa in spatiul public in cazul in care citind Biblia ar exista posibilitatea sa o inteleaga diferit decat baptistii. (De mentionat ca atacurile lui Hnatiuc vor veni sub forma de “indemnuri la rugaciune pentru cei cazuti”). Cu alte cuvinte, “libertate religioasa” pentru baptisti inseamna libertatea de-a trece de la ortodocsi la baptisti fara a fi supus oprobiului public. Cand cineva insa indrazneste sa isi schimbe convingerile “prea dreptei religii baptiste, singura religie valida de sub soare”, legea se schimba. Baptistii romani considera ca ei sunt singura religie de pe fata Pamantului care au dreptul de-a ataca alte religii in spatiul virtual., deoarece ei vin “in numele Adevarului”. Cand altii indraznesc sa condamne aceste practici samavolnice, baptistii incep sa faca spume la gura. O pleiada intreaga de baptisti stau pasivi cand baptistii ii ataca pe altii (li se pare ceva normal) dar reactioneaza prompt cand, in raspuns, alte religii combat unele practici nebiblice din cultul baptist. Cu toate ca reactiile unor enoriasi din alte culte vin dupa ani de zile de opresiune baptista.
    Care este de fapt stratagema de fond a baptistilor?
    Pe timpul lui Ceausescu, comunistii care intentionau sa-i reduca la tacere pe protestanti au introdus apelativul peiorativ “sectant”. Tot ce nu era orthodox era automat sectant.
    Folosind aceeasi strategie, baptistii au introdus in mod eronat termenul de “carismatic”. Tot ce nu e baptist este “carismatic”, deci “eretic, ratacit sau profet al lui Baal”.
    Acum, pentru cei care nu inteleg termenul, “carismatic” in adevaratul sens al cuvantului inseamna cineva care crede in manifestarea tuturor darurilor Duhului Sfant, asa cum sunt scrise in Biblie. Deci, in esenta, daca pastorul baptist Paul Negrut ar fi carismatic, acesta ar crede ca daca domnia sa a auzit o voce la examenul de psihologie medicala, la Bucuresti, in anul 1972, aceasta se poate intampla si altora.
    Ce este cu manifestarile excentrice care sunt cap de afis pe blogurile baptistilor?
    De mentionat ca in timp ce religia baptista clasica seamana cu xerox, cultul baptist controland nu doar teologia promovata in bisericile baptiste dar si manifestarile enoriasilor in biserica (in principiu acestia neavand voie sa se miste in timpul programului, in unele biserici nici sa-si intoarca capul ci doar sa-si miste ochii daca vor sa vada pe cineva in partea opusa).
    In contrast, bisericile “carismatice” nu sunt centralizate, deci au adesea forma de organizare proprie, manifestarea fiind una libera. In acest sens exista biserici carismatice foarte moderate (cum e Calvary Chapel, a carui doctrina recunoaste manifestarea tuturor darurilor Duhului Sfant) dar manifestarea din biserica este una “normala” si pentru cei care intra pentru prima data intr-o astfel de biserica. Apoi, sunt biserici ceva mai libere dar tot moderate, in care se roaga in comun, ridica mainile in timpul cantarilor, uneori bat din palme, dar atmosfera este una temperata, enoriasii neincaland niciun principiu biblic. Exista foarte multe biserici de acest gen pe glob, biserici vizitate frecvent de catre pastorii baptisti.
    Apoi, exista si biserici in care manifestarile sunt excentrice. Enoriasi cu exces de adrenalina, sar in sus, sunt galagiosi, atmosfera fiind dusa la extrema. Ei bine, cu imagini din astfel de biserici defileaza pastorii baptisti pe blogurile lor cand vor sa arate “cine sunt carismaticii”. Precizez ca toti acesti pastori romani baptisti au calatorit prin lume, stiu exact diferentele dintre biserici, stiu foarte bine ca nu tot ceea ce este nebaptist este in extrema opusa afisata de ei, insa cu toate acestea continua sa duca o propaganda de manipulare a maselor, adesea ignorante. Potrivit acestor “apologeti” exista doar doua tipuri de biserici: 1. Biserici tip “cimitir” si 2. Biserici tip discoteca.
    Un exemplu de astlfel de manipulare este cel a lui Marius David Cruceru cand acesta a dorit sa arate cine sunt “Strajerii”, nu a aratat imagini de la intrunirile lor, nu a facut o prezentare de ansamblu a acelei miscari, ci alaturi de articolul despre aceasta grupare a aratat imagini excentrice din Africa… Desigur, baptistii clasici sar fi asteptat ca si cei din Africa sa se manifeste la intrunirile crestine exact ca in bisericile baptiste romanesti.
    Sub pretextul de-a evita ajungerea la o atmosfera de disco (dar in realitate e vorba de traditia baptista), acesti pastori se lupta sa mentina in bisericile lor o atmosfera cat mai glaciara/ funerara (similara cu cea descrisa in poezia “Plumb”, de George Bacovia).
    Metodele prin care pastorii baptisti incearca sa-si tina enoriasii in bisericile lor sunt specifice comunistilor. “Ai fost la sectanti?” era intrebarea de intimidare in vremurile apuse. “Te-ai dus la carismatici???” este intrebarea de manipulare psihologica a celor mai slabi.
    Mentionez ca nu sunt de accord cu niciun fel de extremism religios. Nu am vazut insa pana acum in spatiul virtual romanesc, in domeniul religios, atacuri mai furibunde ca acele lansate si sustinute de catre pastorii (capii) baptisti la adresa altor evanghelici.
    Cum este colaborarea dintre pastorii baptisti si cei penticostali?
    Aceasta colaborare este cu sens unic. In timp ce pastorii baptisti si-au facut un obicei din a predica (cand vor si cum vor) prin bisericile penticostale, unde sunt primiti cu caldura, pastorii penticostali nu sunt invitati sa predice in bisericile baptiste decat atunci cand exista un interes major la mijloc (daca pastorul detine un business, o asociatie, organizatie etc si are nevoie de “clienti” care sa sustina financiar acel demers). De exemplu, Paul Negrut l-a invitat pe Cristian Ionescu sa predice la Emanuel deoarece avea nevoie de publicitate gratuita la Credo TV (post la care el n-a dat niciun cent, in timp ce penticostalii doneaza sume mari de bani acestei televiziuni) si de colectele de la biserica Elim din Chicago, unde pastorul Negrut a fost recent dupa bani. Cristian Ionescu, un pastor penticostal mediocru, ajuns vicepresedintele uneia din organizatiile penticostale din SUA, prin metode specifice imprumutate de la baptisti (folosindu-se insa de sloganuri penticostale) ahtiat dupa publicitate, s-a laudat pretutindeni aiurea ca domnia sa e prieten cu “doctorul Negrut”. Cei care-l cunosc mai bine pe fostul rector oradean stiu ca “doctorul Negrut” este interesat numai si numai in banii penticostalilor.
    La ora actuala penticostalii romani au predicatori mult mai buni decat Ionescu. Daca Negrut ar fi dorit sa invite un predicator penticostal pentru”mesaj”, l-ar fi invitat pe unul ca Nelu Brie, de exemplu (penticotalii au acum mai multi predicatori la acel nivel).
    La scurta vreme dupa ce l-a primit pe Cristian Ionescu la Emanuel, Oradea, Paul Negrut s-a si deplasat la Chicago dupa “fonduri”. Ca sa nu bata la ochi ca e o cardasie intre cei doi pastori duplicitari, Ionescu s-a grabit sa spuna ca “Negrut e baiat sincer”. Cat de sincer este fiul vatmanului din Burzuc cu penticostalii, o stiu insa mai bine baptistii care au imbratisat crezul penticostal. Ce-a facut Negrut cu ei, e greu de descris in cuvinte.
    Din nou, pentru ca baptistii au nevoie in continuare de penticostali ca sa le sustina finaciar proiectele, sa le cumpere cartile, sa-i sustina candidatii politici atacurile la adresa crezului penticostal este substituita cu eufemismul “carismatic” si insotite de exemple scoase din context, de la biserici extremiste, pentru a linsa orice incercare de-a parasi dogma baptista. De mentionat ca orice scrisoare de atac sub centura venita din partea pastorilor baptisti incepe cu versete biblice in care “talibanul” adduce “glorie si marire lui Dumnezeu”, in care este invocata Scriptura, dorinta de-a mentine “invatatura sanatoasa”, cu toate ca tot demersul respectiv nu are nimic de-a face cu compromiterea invataturii sanatoase. Pentru ca manipularea sa fie una credibila, scrisorile sunt insotite de exemple negative din biserici nebaptiste. Le pun adesea pastorilor baptisti urmatoarea intrebare: daca acest tip de argumentare este unul valid, inseamna ca pe baza unor exemple negative de pastori baptisti (si exista cu nemiluita) putem trage concluzia ca toti patorii baptisti sunt asa sau nu exista pastori baptisti veritabili?
    Raspunsul este: “Nu, acest tip de argumentare e valabil doar pentru noi, baptistii, cand vrem sa demonstram ca alte denominatii sunt eretice, ca enoriasii lor sunt rataciti si profeti ai lui Baal”. Baptistii sunt incapabili de-a enunta principii pe care pot sa le aplice si alte culte in raport cu religia baptista. O generatie veche de baptisti care au tinut mai mult la religie decat la Biblie naste o alta generatie de propovaduitori plini de ura si de rautate, care tin mult mai mult la religie decat la adevar. (exemplu: pastorul baptist fundamentalist Veres din Oradea care lovea cu bocancii in numele religiei in tot ce-i statea in cale, a produs un Otniel Veres, fiul acestuia, care e present in toate disputele baptiste de pe net, de cele mai multe ori folosindu-si educatia laica pentru a innabusi adevarul in numele religiei baptiste).
    Inchei prin a reitera avertismentul initial: cei care vor sa se converteaasca la baptisti trebuie sa tina cont de faptul ca odata inrolati la ei nu mai au voie sa-si schimbe convingerile religioase, chiar daca dupa ce vor studia amantit Scriptura vor ajunge la concluzia ca baptismul are unele erori. Daca vor indrazni sa isi schimbe teologia, consecintele sunt foarte grave. Pastorii baptisti (argatii lui Negrut) sunt gata, pregatiti, sa te spurce pe blogurile lor si ocarile vor dura ani si ani la rand. “Si daca toate acestea le-au facut copacului verde, oare ce vor face cu cel uscat?”

    • Daca doriti sa aflati mai multe despre politica religioasa baptista, cea mai machiavelica dintre toate, va recomand sa stati de vorba cu Vasile Tomoiaga, un fost predicator baptist reconvertit la ortodoxie. Deja au inceput baptistii sa-l ia in coarne si pe Vasile pentru ca ei considera ca libertate religioasa inseamna doar libertatea de-a terce de la ortodocsi la baptisti. Daca cineva indrazneste sa paraseasca religia baptista este atacat imediat pe blogurile evanghelice de scandal.

  2. mucenico nu mi-ai raspuns pt ca nu ai ce sa-mi raspunzi
    la sfarsit sa sti ca va fi si o judecata a natiunilor…asa scrie in biblie…si voi toti care de dragul asa-zisei mantuiri personale va faceti pe el de popor roman prosternandu-va la picioarele grecilor si rusilor veti fi judecati pt lipsa voastra de constiinta nationala,adica de iubire fata de aproapele de acelasi sange
    exemplele de tradare a natiunii romane sunt kilometrice…
    citeste doar cat rau a facut asa-zisul sfant calinic poporului roman,cum s-a impotrivit el unirii moldovei cu Valahia,cum a cerut interventia trupelor rusesti…etc
    de aceea Romania a aparut tarziu in istorie…pt ca poporul nostru a fost sufocat de ortodoxia antiromaneasca
    oricum oricate exemple ti-as da tu tot nu vei reactiona
    si nu esti singura
    la ce act de tradare a romanilor a semnat,Miron Cristea in orice tara normala era impuscat
    ei bine in Romania a ajuns patriarh
    asta e rolul nociv al ortodoxiei in devenirea natiunii romane

    • @ szeppty
      nu ti-am raspuns pentru ca ti-am spus ca nu discutam despre oameni. daca erai curios vedeai ca am scris despre Miron Cristea si alti clerici masoni. eu nu tin partea nimanui. dar istoria trebuie privita in ansamblu si trebuie vazut putin mai departe decat spun scrierile oficiale. nici tu nu mi-ai raspuns in privinta dogmei. ti-am spus ca tu nu vezi padurea din cauza copacilor iar ura intr-adevar orbeste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s