Romania si Bulgaria-luptand pentru a evita retrogradarea

Dacă România şi Bulgaria ar fi fost două echipe de fotbal într-un fel de Campionat European, ar fi luptat pentru a evita retrogradarea. Cele două sunt cele mai sărace ţări din UE, acestea avand cel mai mic venit pe cap de locuitor şi ofera cele mai sărace condiţii de muncă şi de viaţă. În loc sa lucreze din greu pentru a depăşi situaţia, chiar sa şi coopereze în vederea combaterii crizei, Bulgaria şi România par să aibă un fel de concurenţă între ele.

La începutul anului 2010 primul ministru bulgar Boiko Borisov a cerut liderilor UE să evalueze ţara sa separat de România şi Grecia.  Cu câteva zile în urmă, Borisov a mai avut o intepatura „faţă de România, declarând că” vom dovedi ca Bulgaria poate face faţă mai bine decât România, crizei economice. ”

În unele domenii Bulgaria stă într-o poziţie mai bună decât România (deficit bugetar de exemplu, prin reducerea salariilor doar cu 10 la sută în loc de 25 la suta, crima organizata), în altele nu (de exemplu, investiţiile străine, caderea sectorului de construcţii, corupţie). Dar chiar nu contează, atâta timp cât ambele dintre ele sunt „la ani-lumină”, departare de ţările vest-europene, chiar şi de ţările central-europene, fostele lor  „ţări surori”  în timpul epocii comuniste.

Acest tip de „intepaturi” între cele două a dovedit încă o dată ca spiritul balcanic este ridicat, în timp ce liderii sunt mici. În loc sa se concentreze pe problemele reale, acestea trag cu ochiul in curtea vecinului pentru a afla dacă celălalt o duce mai rău. Buna treaba, baieti!

Această situaţie  îmi aminteste un banc vechi şi trist: pesimistul consideră că „nimic nu poate fi mai rău ca asta.” Optimistul spune: „Ba, se poate.”

One thought on “Romania si Bulgaria-luptand pentru a evita retrogradarea

  1. Dumnezeu să-i odihnească!

    Se poate ridica, totuşi, o problemă morală de principiu: în condiţiile în care ţara noastră e parte a unei alianţe militare pan-teroriste ca NATO, Armata română devenind astfel, automat, un corp armat expansionist, agresor, părtaş unor misiuni teroriste, chiar şi în postura de „supraveghetor” pe care o are, mai există vreun temei moral pentru pomenirea „iubitoarei de Hristos” oşti, în cadrul solemn al Liturghiei? Pentru că zice psamistul: „Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut”.(Ps.1) Sfatul necredincioşilor, aşadar. Ce argument moral şi teologic putem găsi prezenţei preotului, şi prin el al Bisericii Ortodoxe, în teatrele de operaţiuni armate, însoţind detaşamente militare care operează, profund imoral, cot la cot cu instrumentele decerebrate, dar bine înarmate, ale NOM? Orice act duhovnicesc, în aceste condiţii, este viciat din start. Primul păcat (şi) personal ce trebuie mărturisit şi expiat, în primul rînd prin retragere din postura curentă, e prezenţa pe front. Ce cauţi aici? De ce eşti aici? O faci pentru bani sau e vorba de un ordin căruia nu i te poţi sustrage? Ştii în ce postură morară eşti? Puteai evita să fi aici?
    Preotul nu poate opera decît o dezlegare „parţială”/invalidă, de păcate, extrem de problematică, prin ignorarea problemei de fond şi a implicaţiilor ei duhovniceşti. Adică face o treabă de formă…
    Poate are cineva şi o altă poziţie. M-aş bucura să o aflu.
    Un exemplu: Pr. Ilie Moldovan insista totdeauna pe ideea că în cazul săvîrşirii unui avort, toţi cei implicaţi, direct sau indirect, în acest act criminal, sunt vinovaţi; inclusiv infirmiera care se ocupă cu arderea fetuşilor. Adică nu există morală pe parcele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s