Pentru ca traim vremuri tulburi si oamenii se intreaba, din ce in ce mai des, daca noi suntem cei care traim acele ” vremuri de pe urma „, m-am gandit sa va redau niste fragmente din cartea ” Despre Antihrist si lucrarea sa in lume” a ieromonahului Martirie Paduraru, care a vazut lumina zilei prin acordarea dreptului si binecuvantarii publicarii de catre Preacucernicul Parinte Theodoros Zisis, distins profesor al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Tesalonic. Lucrarea este o talmacire, pe intelesul nostru, al tuturor, a celor ce va sa vina, desi multe dintre semne deja s-au implinit.
SĂVÂRŞIREA LUMII ŞI A ISTORIEI
Traversând toate schimbările şi toate mutaţiile pe care le suportă, întreaga Creaţie se grăbeşte spre săvârşirea ei. Fiecare zi şi fiecare noapte, toţi oamenii, iar cu ei şi după ei toată Creaţia, se grăbesc spre ultima zi, aceea ce va marca sfârşitul lumii şi a istoriei omenirii.
Toate zilele, asemenea pârâurilor limpezi, şi toate nopţile, asemenea întunecatelor fluvii, aleargă să se zdrobească şi să se azvârle în prăpăstiile şi văgăunile existenţei, ducând cu sine fiecare fiinţă şi toată Creaţia spre această ultimă zi, în care vor veni să se adune şi să se amestece toate valurile lor. Tot ceea ce a trăit şi tot ceea ce trăieşte în această colivie a timpului trebuie să ajungă la această ultimă zi, pentru a eşua la aceste maluri abrupte.
Tot ce e lumesc poartă în sine sămânţa morţii, a sfârşeniei. Nu este nici fiinţă nici lucru care să nu ducă cu sine această zi finală, prin trecerea timpului, în întinderea spaţiului. Toată existenţa va tinde spre acest sfârşit de timp, de aceea Sfânta Revelaţie îi dă numele “ziua cea de apoi”1 sau “ziua cea mare”2. Şi deoarece Dumnezeu a fixat această zi când va veni să judece lumea3, ea se mai numeşte “ziua judecăţii” – ήμέρα κρίσεως’ 4, “ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu”5. Dar cum toată judecata a dat-o Fiului6, Fiul trebuie să se arate întru strălucire, ca Judecător, iar această zi se mai numeşte ziua Fiului Omului7, “ziua Domnului”8, “ziua lui Hristos”9”ziua domnului nostru Iisus [Hristos]”10, “ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi”11.
În acea zi a cărei importanţă este decisivă, Domnul va pronunţa verdictul ultim şi definitiv pentru toată istoria lumii şi a omului, pentru toţi oamenii împreună şi pentru fiecare în parte. Este ca şi atunci la desăvârşirea creării lumii, când Domnul a privit totalitatea fiinţelor şi lucrurilor pe care le crease şi şi-a pronunţat verdictul zicând că erau foarte bune12; tot aşa în ziua Judecăţii de Apoi, El va privi toate fiinţele şi lucrurile, la sfârşitul călătoriei lor pe cărările istoriei, pentru a-şi pronunţa judecata asupra tuturor şi asupra fiecăruia în parte.
Atunci va separa definitiv binele de rău, atunci va trasa între ele o barieră de netrecut. Atunci El va pronunţa verdictul definitiv pentru toate valorile omeneşti, atunci El va cântări cu foarte sensibile şi exacte balanţe ale dragostei Sale şi ale dreptăţii Sale toate faptele oamenilor, toate gândurile lor, toate dorinţele lor, toate cuvintele lor. Atunci va fi săvârşită taina lui Dumnezeu – τό μυστήριον του Θεου 13 – privind omul, creaţia, lumea, universul; atunci când toate cele bune şi tot ce e bun vor moşteni fericirea veşnică, raiul veşnic, iar toate cele rele şi tot ce e rău vor merita chinul veşnic, iadul veşnic.
1 Ioan, 6: 39, 40, 44; 11: 24; 12: 48.; 2 Fapte, 2: 20; Iuda, 6.; 3 Fapte, 17: 31. ; 4 Matei, 10: 15; 11: 22, 24; 12: 36; II Petru, 2: 9; 3: 7; Ioan, 4: 17.; 5 Romani, 2. 5.; 6 Ioan, 5: 22. ; 7 Luca, 17: 22, 24, 26. ; 8 II Petru, 3: 10; I Tesaloniceni, 5: 2; v. Ezdra, 13: 5; Isaia, 2:12; Ioil, 2: 31;Sofonie, 1: 14; Maleahi, 4: 1. ;9 Filipeni, 1: 10; 2: 16. ;10 II Corinteni, 1: 14. ;11 II Petru, 3: 7; I Corinteni, 1: 8; 5: 5. ; 12 Facerea, 1: 31. ;13 Apocalipsa, 10: 7.
VREMEA ŞI SEMNELE CELEI DE-A DOUA VENIRI A LUI HRISTOS
În chip tainic, vremea se va scufunda în veşnicie. Chiar dacă Sfânta Scriptură ne-a dezvăluit cu claritate tot ce trebuie să fie în această ultimă zi, clipa însăşi în care va veni nu ne-a fost descoperită. Aceasta a rămas ascunsă în adâncimile de necuprins ale tăcerii Dumnezeieşti şi constituie taina de nepătruns a lui Dumnezeu. Această taină a rămas ascunsă şi îngerilor, nu numai oamenilor, şi stă în lumina de nepătruns a atot-ştiinţei Dumnezeieşti.
Când Apostolii L-au întrebat deschis asupra acestui lucru, Mântuitorul a răspuns:
Chiar marelui Apostol al neamurilor, Pavel, căruia taina Evangheliei lui Hristos i s-a dat în cunoştinţă prin descoperire de către Domnul Însuşi17, nici lui nu i-a fost descoperită taina momentului la care va veni cea de-a Doua Judecată, ziua celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. El scrie creştinilor Tesalonicului:
„Pentru Sion El va veni ca un Mântuitor, pentru cei din Iacov care se vor căi de păcatele lor”.
Întoarcerea lui Israel la Hristos32, precum mai înainte a vestit proorocul Maleahi, se va împlini prin profetul Ilie Tezviteanul, care împreună cu Enoh se va coborî din cer în ziua lui Antihrist, luptând împotriva lui pentru dreptatea Evangheliei lui Hristos33.
Pentru a se împotrivi răspândirii Evangheliei lui Hristos, râvnitorii răului vor încerca să răspândească şi să împrăştie răul sub toate chipurile cu putinţă. Pentru a împiedica răspândirea Evangheliei, ei vor mobiliza toate minciunile, toate relele, toate silniciile şi toate grozăviile şi le va întărâta împotriva creştinilor, pentru a-i înşela, dacă este cu putinţă, şi pe cei aleşi. Creştinii slujitori ai răului vor spori în rău; şi într-o picătură de miere va încăpea otrava răului; răul se va masca sub măşti prea încântătoare; vor spori fărădelegile până la grozăvii; se vor scufunda în adâncurile sufletelor vrăjmaşilor lui Hristos; dezlănţuirea răului va provoca cutremure în ei, îi va submina şi îi va face să se ridice într-o hulă neruşinată împotriva a tot ce este a lui Hristos; “iadul care rânjeşte” – atot-rânjitorul iad va lua în râs tot ce este a lui Dumnezeu. Taina răului va fermeca mult, îi va tâmpi; prin lumina sa mincinoasă şi reuşita vremelnică, răul va sminti pe mulţi.
Toată această abundenţă a răului pe care Apostolul o numeşte „taina fărădelegii” – τό μυστήριον της άνομίας –este opera fiilor pierzării34 care luptă împotriva a tot ce este a lui Hristos şi a tot ce este a lui Dumnezeu, lucrând astfel încât să despartă pe oameni de Domnul Hristos.
Împotriva tainei lui Dumnezeu, împotriva tainei lui Hristos – adică împotriva Bisericii – se ridică taina lui Satan, adică taina răului. Sub o meşteşugită mască, în ziua de pe urmă răul va lucra cu viclenie prin intermediul hristoşilor mincinoşi şi proorocilor mincinoşi 35.
Vorbind de acele vremuri, Mântuitorul le descrie astfel:
Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sînt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi 36. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula, şi vor amăgi pe mulţi 37.
Şi Sfântul Apostol Pavel, în viziunea sa profetică, lămureşte aceste cuvinte ale Mântuitorului prin următoarele:
Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor 38.
Având ruinată chiar şi conştiinţa prin minciună, ei vor umbla după poftele lor, batjocorind tot ce este a lui Hristos39. Înşelaţi de către rău, vor ridica război Creştinilor, nu vor mai asculta învăţătura sănătoasă, grămădindu-şi învăţători după poftele lor, care îi vor înşela; Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme 40.
Contemplând ultimele zile cu pătrunderea lui cerească şi dumnezeiesc-omenească, Apostolul Pavel scrie lui Timotei:
Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări, mai mult decât iubitori de Dumnezeu, Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei 41.
Răul se va amplifica, va submina naţiunile şi împărăţiile, se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie; vor fi foamete şi inundaţii, grozăvii şi revolte 42:
Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi 43. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci, Atunci mulţi se vor sminti 44.
Urâciunea pustiirii va sta în locul cel sfânt 45, Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi oare, credinţă pe pământ 46?
14 Apocalipsa, 10: 6.;
15 Fapte, 1: 3.
16 Fapte, 1: 6, 7.
17 Efeseni, 3: 3; Galateni, 1: 12.
18 I Tesaloniceni, 5: 1, 2; v. II Petru, 3: 10.
19 Matei, 24: 42; v. 24, 44, 50; Marcu, 13: 33-35; Luca, 12: 35-40; 17: 24-30.
20 Matei, 25: 13.
21 Rugăciune dinaintea somnului: a 7-a rugăciune, în care creştinul ortodox se roagă astfel: “Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa/nesimţirea, uitarea, neîndrăznirea/îngustimea de suflet şi de nesimţirea cea împietrită.”
22 Matei, 24: 37-39.
23 Matei, 24: 44.
24 Iacob, 5: 7, 8.
25 I Petru, 4: 7.
26 I Ioan, 2: 18.
27 Matei, 24: 14.
28 Marcu, 13: 10.
29 Romani, 11: 25.
30 v. Matei, 24: 9.
31 Romani, 11: 26
32 v.Maleahi, 4: 5-6.
33 v. Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, 26.
34 II Tesaloniceni, 2: 7.
35 Matei, 24: 24.
36 Matei, 24: 5.
37 Matei, 24: 11.
38 I Timotei, 4: 1.
39 v. I Timotei, 4: 5; II Petru, 3: 3; Iuda, 18.
40 II Timotei, 4: 3, 4.
41 II Timotei, 3: 1-5.
42 v. Matei, 24: 6, 7; Luca, 21: 11; Marcu, 13: 8.
43 Matei, 24: 21.
44 Matei, 24: 12, 10.
45 v. Matei, 24: 15.
46 Luca, 18: 8.
Este adevarat ANTICRIST face tot posibilul sa inebuneasca lumea si sa o distruga dar noi trebuie sa ne rugam neincetat sa ne ajute dumnezeu fara ajutorul LUi nu vom suporta nenorocirile .
ApreciazăApreciază