„Despre Antihrist si lucrarea sa in lume”-(II)

ANTIHRIST ŞI LUCRAREA SA ÎN LUME

 Toate aceste feţe ale răului, strălucirea sa, imensitatea sa, cu toată vraja pe care o exercită prin atâtea minuni mincinoase, se adună, se întrupează şi iau formă în persoana Antihristului, care reprezintă în întregime opusul desăvârşit al binelui Dumnezeiesc, personalizat în Domnul Hristos şi ucenicii săi.

În persoana Antihristului, răul îşi va atinge culmea sa pe pământ; va fi un rău genial şi inimitabil. Toate răutăţile din lume, ascunse în adâncul sufletelor omeneşti şi a perversităţii drăceşti, el le va aduna şi le va reuni întru sine, apărând astfel ca împăcare a răului, ca universalitate a răului, ca zeu al răului, ca răul desăvârşit.

Va fi întru totul opusul al lui Hristos; pe cât Hristos e Binele întrupat şi Adevărul, pe-atât el se va sforţa să fie răul întrupat şi minciuna; pe cât Hristos este Binele absolut, pe-atât şi el se va sili să fie răul absolut; Hristos i-a dat lumii Evanghelia; el se va strădui să-i dea lumii anti-evanghelia; în el se va sălăşlui diavolul deplin, la fel cum în Hristos sălăşluieşte Dumnezeu deplin. Va fi întrutotul vrăjmaşul până la moarte al lui Hristos, sforţându-se din toate puterile să-l submineze pe Hristos peste tot, pentru a-L înlocui cu el însuşi.

În el se va arăta pe de-a-ntregul şi cu totul fără de ruşine, toată perversitatea satanică, care a fost adunată de-a lungul veacurilor în oameni, toată pofta şi toată ura care îl însufleţeşte pe Satan împotriva lui Dumnezeu. Aceasta implică o revoltă totală împotriva lui Dumnezeu, lupta cea mai de pe urmă a omului cu Dumnezeu. Se va descoperi a fi vrăjmaşul cel mai hotărât a lui Dumnezeu şi a lui Hristos, atât cât firea omenească, aflată sub puterea lui Satan şi a îmboldirilor sale, se poate aprinde în lupta cea mai de pe urmă care a pornit-o împotriva Treimii celei Sfinte.

Tot ceea ce i se poate împotrivi lui Hristos, tot ceea ce este latent sau clocoteşte în oameni, ca şi tot ceea ce a ieşit şi se va descoperi, toate acestea le va aduna întru sine, le va ascuţi pentru întrarmarea sa împotriva Domnului Hristos. Desigur că înainte de el au fost, sînt şi vor veni mulţi antihrişti, căci după cuvintele Apostolului dragostei, este antihrist tot cel ce tăgăduieşte că Iisus este Mesia, Mântuitorul47, tot cel ce nu primeşte întruparea lui Dumnezeu în Hristos48, şi tot cel ce nu mărturiseşte Sfânta Treime49. Dar toţi aceşti antihrişti nu sînt de fapt decât înainte-mergătorii Antihristului, cel ce trebuie să se arate înainte de sfârşitul lumii, în vederea înfruntării decisive cu Biserica lui Hristos 50. Marele Văzător al tainelor, Sfântul Ioan Teologul, el care mai mult decât orice alt om a văzut pe Dumnezeu şi pe diavol, raiul şi iadul, taina binelui şi taina răului, face bine distincţia între acest Antihrist şi mulţimea celorlalţi antihrişti, şi o exprimă astfel: “vine Antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat”51.

Scrie Sfântul Ioan Damaschin:

„Trebuie să se ştie că Antihristul trebuie să vină. Deşi antihrist e tot cel ce nu mărturiseşte că Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat, că este Dumnezeu întreg şi s-a făcut om întreg fără a înceta să fie Dumnezeu, se numeşte Antihrist în adevăratul sens al cuvântului cel care trebuie să vină înainte de sfârşitul lumii” 52.  Antihristul va fi un om cu trup şi suflet, şi ca atare va fi prea-desăvârşita personificare a răului om-Satan. Va lucra ca om, se va adresa oamenilor ca semenilor săi, le va vorbi în numele omului, în numele a ceea ce este omenesc, pur omenesc, în maniera lui Nietzche: Menschliches, all zu Menschliches (omenesc, prea omenesc) ; le va vorbi în numele său propriu şi mulţi îl vor asculta.

Astfel se va înfăptui proorocia pe care Mântuitorul a făcut-o despre Antihrist: Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi nu m-aţi primit; dacă altul va veni în numele său, pe acela îl veţi primi53”.

Ca om, Antihrist se va deosebi de ceilalţi oameni printr-o capacitate uriaşă de a păcătui, printr-o dragoste nelimitată pentru rău, printr-o ură inexprimabilă şi printr-o vrăjmăşie totală pentru Hristos Dumnezeu. Va fi încarnarea răului, dar nu încarnarea Diavolului, căci Diavolul nu se poate încarna în om.

După Sfântul Ioan Damaschin:

Nu va fi Diavolul însuşi care a devenit om, în felul în care Domnul s-a făcut om – să nu fie – ci va fi un om născut din desfrânare şi însumând toată lucrarea lui Satan. Cunoscând dinainte toată perversitatea viitoare a voinţei sale libere, Dumnezeu îi va permite în fapt Diavolului să intre în el 54. 

 Primindu-l de bună voie pe Satan în sine, Antihristul se va da de voie silnicei stricăciuni, aşa de intim unindu-se cu ea, încât va deprinde cu drag răul şi păcatul, până la a se face în întregime păcat şi a fi prin excelenţă omul prin urmare fiul pierzării 55, căci se va da morţii păcatului, atât pe sine însuşi, cât şi pe ucenicii săi, moarte care nu va cunoaşte nici o înviere. Logica răului şi a păcatului îşi va găsi în el cel mai priceput dintre apologeţi; va şti să mascheze genial răul sub aparenţa binelui, făcând vicleneşte ca veninul morţii să pară mierea nemuririi; va ascunde cu pricepere trăsăturile hidoase ale răului prin pretinse minuni şi semne, în timp ce printr-un tur de magie va reda voluptăţile păcatului indecent de atractive, ca să corupă mulţimile şi să le piardă sufletele56. Aţâţat de Satan, amorul său propriu se va aprinde într-un orgoliu satanic atât de învăpăiat, că se va proclama el însuşi Dumnezeu, înălţându-se mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu,57. În el vor aduna şi se vor reuni toate puterile apostaziei58, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept Dumnezeu 59. Împotriva tainei dreptei credinţe el va institui taina  fărădelegii 60, cu toate adâncurile satanei 61, atracţiile înşelătoare şi farmecele deşarte.

Dezdumnezeirea sa Antihristul şi-o va arăta îndeosebi prin aceea că va călca toate legile Dumnezeieşti, ca să împărăţească fărădelegea, pentru a făptui mii de fărădelegi, şi a încuraja şi pe alţii s-o facă; de aceea Sfântul Apostol îl numeşte şi el, cu o poreclă aparte şi deosebit chibzuită, cel fără-de-lege – ό äνομος 62.

Deliberat, cu îndărătnicie şi fanfaronadă, va căuta să se îndepărteze de Domnul Iisus Hristos şi de Adevărurile Sale veşnice, lucrând din toate puterile să-i facă şi pe alţii să se îndepărteze. De aceea Sfântul Apostol îl numeşte pe el şi întreaga sa lucrare, apostazie [ή άποστασία] 63, pe bună dreptate, căci Antihristul va personifica pe de-a-ntregul şi desăvârşit toată apostazia care urmăreşte să ne îndepărteze de Hristos, Dumnezeul nostru.

Toată împotrivirea lui Satan şi a omului faţă de Dumnezeu va atinge în el perfecţiunea, de i s-a atribuit profeticul nume Potrivnicul – ό άντικείμενος 64, adică: Potrivnicul lui Dumnezeu – άντίθεος= anti-Dumnezeu =împotrivă-Dumnezeu65. Va fi un meşter  neîntrecut în a-i adresa blasfemii lui Dumnezeu, şi pentru aceasta se zice de el în Apocalipsă:

Va deschide gura sa pentru a huli pe Dumnezeu, şi casa sa, şi pe cei ce locuiesc în cer 66

 Duhul de luptă pe care-l va purta Antihrist împotriva lui Hristos va fi dirijat împotriva trupului Lui dumnezeiesc-omenesc – adică împotriva Bisericii, una, sfântă, sobornicească şi apostolească – şi împotriva Dumnezeirii în Treime care sălăşluieşte în Biserică. Căci lupta pe care o duce împotriva Bisericii este împotriva Sfintei Treimi pe pământ67. Iată care este de fapt Buna Vestire, care este mai presus de toate Bunele Vestiri: în Biserică totul şi toate sînt şi se fac de la Tatăl prin Fiul în Duhul Sfânt 63.

47 I Ioan, 2: 22.

48 I Ioan, 4: 2-3; II Ioan, 7.

49 I Ioan, 4: 22-23.

50 II Tesaloniceni 2: 3-12.

51 I Ioan, 2: 18.

52 Dogmatica, de sfântul Ioan Damaschin, IV, 26.

53 Ioan, 5: 43.

54 Dogmatica, de sfântul Ioan Damaschin, IV, 26. Sfântul Ioan Hrisostom spune că Antihrist va fi „om care va primi toată puterea lui Satan”. Din II Tesaloniceni, Omilia III, 2.

55 II Tesaloniceni, 2: 3.

56 v. II Tesaloniceni, 2: 9-12.

57 II Tesaloniceni, 2: 4.

58 Sfântul Irineu, Împotriva ereziilor, V, 25, 29.

59 II Tesaloniceni, 2: 4. Prin “Templul lui Dumnezeu”, Sfântul Ioan Damaschin înţelege Templul evreilor din Ierusalim (Dogmatica, IV, 26). Sfântul Ioan Hrisostom scrie că “se va înscăuna în Templul lui Dumnezeu – dar la fel şi pretutindeni în biserici”. (ad. loc.) Fericitul Teofilact scrie că “El se va înscăuna în Templu, dar şi în toate bisericile şi templele lui Dumnezeu”.

60 I Timotei, 3: 16; II Tesaloniceni, 2: 7.

61 Apocalipsa, 2: 24.

62 II Tesaloniceni, 2: 8, din Sfântului Ioan Hrisostom, din II Tesaloniceni, Omilia III, 7.

63 II Tesaloniceni, 2: 3; I Timotei, 4: 1; Iuda, 18, 19.

64 II Tesaloniceni, 2: 4.

65 Sfântul Ioan Hrisostom scrie că Antihristul va fi potrivnicul lui Dumnezeu – άντίθεος, care îi va înlătura pe toţi zeii şi va poruncit să fie închinat în locul lui Dumnezeu. (ibidem)

66 Apocalipsa, 13: 6.

67 v. I Ioan, 2: 22, 23.