Ceva ce toti crestinii ar trebui sa stie, mai ales acum cand exista multe discutii in contradictoriu in ceea ce priveste ascultarea sau neascultarea fata de clerici si de deciziile acestora: Mitropolitul Augustin : “creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice, când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe”

Împotrivire

de dl Theodoros Gheorgopoulos, teolog

Fostul Mitropolit al Florinei, Augustin Kandiotis, prin deceniile 1950 şi 1960 slujea ca predicator al Arhiepiscopiei Atenei. Predica în fiecare duminică şi sărbătoare mare la diferite biserici din zona Arhiepiscopiei. Însă în seara fiecărei duminici predica în săli ale unor asociaţii religioase („Trei Ierarhi”, Menadru 4 şi la cele două asociaţii religioase ale lui).

Predicile din sfintele Biserici începeau de obicei de la pericopa evanghelică. La predicile de duminică seara dezvolta cu o rară putere a cuvântului, bogăţie de sensuri şi combativitate înflăcărată diferite teme religioase şi moralo-sociale.

Condamna obişnuinţe şi evenimente păcătoase (carnavalurile, concursuri de frumuseţe, spectacole şi publicaţii imorale etc.), diferite erezii (precum ecumenismul), scandaluri bisericeşti, trădări ale Credinţei Ortodoxe, fapte anticanonice ale Episcopilor, trufia clericilor, probleme naţionale etc.

Ca student, eram pe atunci un ascultător fidel al predicilor sale care provocau un adevărat seism duhovnicesc. După fiecare predică a părintelui Augustin, mă simţeam nemulţumit cu mine însumi.

Cândva l-am întrebat:

„Părinte Augustin, credeţi că prin marile lupte pe care le duceţi, va veni momentul când vor înceta carnavalurile, concursurile de frumuseţe, spectacolele imorale,  cărţile şi revistele anticreştine, scandalurile din spaţiul bisericesc şi că clericii noştri vor deveni asemenea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii?”

Mitropolitul Augustin ( primul din stanga imaginii) aflat  la una dintre primele conferinţe ale Uniunii     Grecilor Ortodocşi de Pretutindeni ( P.O.E ) împreună cu conducătorul duhovnicesc al P.O.E. şi al Ortodoxos Typos ( O.T. ) Arhimandritul Haralambos Vasilopulos (al treilea din stanga imaginii),  Stareţul Mănăstirii  Moni Petrachi a  Sfântului Sinod al Greciei.

Eram foarte curios ce va răspunde.

Şi părintele Augustin, un om prin excelenţă realist, mi-a răspuns.

Nu sunt atât de naiv să cred că răul cu multe chipuri din societate şi din Biserică va înceta, oricât de multe predici am ţine.

Altul este scopul meu:

Prin predică, oral şi în scris, mă lupt să trezesc conştiinţa religioasă a credincioşilor şi să înţeleagă că au drepturi şi în societate, şi în Biserică. Trebuie să înveţe, spre exemplu, că au dreptul să ceară ca clericii şi mai ales episcopii să fie aleşi prin votul clerului şi al poporului.

Să înveţe că au dreptul şi datoria de a striga «nevrednic» la hirotonia unui nevrednic. Să conştientizeze că în spaţiul Bisericii creştinii nu sunt o masă mută de oi necuvântătoare, ci au cuvânt în alegerea păstorilor lor şi în administrarea Bisericii. Să înveţe că trebuie să îi combată pe trădătorii credinţei şi să se lupte pentru curăţirea Bisericii.

Creştinii laici pot încă să afurisească sinoade locale şi ecumenice, când sinoadele acestea nu exprimă adevărul Credinţei Ortodoxe.

Avem mari sinoade locale şi ecumenice care au fost afurisite de poporul credincios ca tâlhăreşti.

Cu alte cuvinte, urmăresc prin predici şi prin luptele împotriva răului ca poporul evlavios să dobândească o vie conştiinţă bisericească şi să înveţe că nu este responsabil să-şi mântuiască doar «sufleţelul său», dar este împreună-răspunzător cu toţi credincioşii, clerici şi laici, pentru ce se întâmplă în Biserică. Adică, este nevoie stringentă ca poporul evlavios să înveţe să se împotrivească! (Acesta a fost răspunsul părintelui Augustin, însă nu cuvânt cu cuvânt).”

O, dacă această sfântă durere şi intenţie a marelui Episcop Augustin ar deveni reale în spaţiul bisericesc, mulţi trădători ai credinţei şi provocatori de scandaluri ar fi scoşi afară din Biserică şi nu ar putea să vatăme pliroma Bisericii. Avem exemple de asemenea rezistenţă şi în epoca noastră.

Din cadrul aceleiaşi conferinţe P.O.E.

Clerici nevrednici şi chiar Mitropoliţi ar fi nevoiţi să demisioneze şi să plece din pricina împotrivirii poporului credincios.

În octombrie 2009 în Pafos (Cipru), papistaşi şi filopapişti ai diferitelor Biserici Ortodoxe au discutat despre primatul Papei. Aproape 100 de clerici ortodocşi şi laici au protestat afară.

Împotrivire! Rezultatul?

S-au amânat discuţiile şi s-a anunţat pentru mai târziu o altă întâlnire la Viena (20-27 septembrie 2010). Episcopii filopapiştii ai Ciprului însă şi-au arătat despotismul faţă de clericii jurisdicţiei lor care au participat la manifestaţii: s-au tăiat salarii şi s-au făcut destituiri. Dacă însă în afara sălii unde aveau loc discuţiile şi rugăciunile cu papistaşii s-ar fi adunat nu 100 de credincioşi, ci 100 000, ce ar fi făcut Episcopii filopapişti? Atunci s-ar fi rugat ei să nu-şi piardă tronul şi să nu fie caterisiţi.

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a ajuns la culmea sincretismului ecumenist şi a oferit directorului Coca-Cola „Sfântul Coran”!

Dacă Sfântul Munte ar fi întrerupt pomenirea patriarhului şi ierarhia Bisericii Greceşti ar fi înştiinţat că încetează dialogurile ecumenice eterodoxe şi inter-religioase, atunci este sigur că nu ar îndrăzni să-şi continue tactica de azi.

În loc de asta însă mulţi Mitropoliţi ai Bisericii Greceşti l-au invitat la Mitropoliile lor şi împreună cu primarii i-au acordat distincţii şi l-au ridicat în slăvi.

Pentru ceea ce face Patriarhul Ecumenic nu este doar el responsabil: sunt coresponsabili şi Episcopii tuturor Bisericilor Ortodoxe şi mai ales ai Bisericii Greciei.

Arhiepiscopul Hristodul l-a adus pe Papa în Grecia. Dacă s-ar fi adunat în afara arhiepiscopiei câteva, să zicem, zeci de mii de credincioşi şi i-ar fi dezaprobat zgomotos pe Papă şi pe Arhiepiscop, ce ar fi făcut aceşti domni?

Dacă în următoarele Duminici credincioşii l-ar fi dezaprobat pe Arhiepiscopul Hristodul, ar fi fost nevoit să demisioneze sau, cel puţin, nu ar mai fi îndrăznit să facă ulterior o vizită la Vatican. De ce se întâmplă acestea? Pentru că poporul credincios, păzitor al Ortodoxiei nu se împotriveşte. Cei care se împotrivesc sunt puţini.

Cei mulţi sunt indiferenţi sau au ideea eronată că trebuie să ne luptăm doar ca să mântuim sufletul nostru. Ce fac ceilalţi şi mai ales clericii, nu este treaba noastră să îi judecăm. Astfel zic şi se liniştesc.

Cu o asemenea mentalitate şi fără împotrivire, răul se va întinde ca o cangrenă. Ecumeniştii îşi vor impune voinţa peste tot şi puţinii credincioşi vor fi ponegriţi ca talibani, ca limitaţi, fanatici şi oameni ai urii etc. Şi nu e de mirare: „Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu atât mai mult pe casnicii lui?” (Mt. 10, 25).

Câţiva credincioşi şi preoţi tradiţionalişti s-au adunat şi au publicat o „Mărturisire de credinţă împotriva ecumenismului”. Au semnat-o câteva mii de preoţi şi laici credincioşi. Nu este suficient. Semnează şi tu acum palimpce@otenet.gr . Dacă ar fi semnat-o toţi Mitropoliţii Bisericii Greceşti, toţi stareţii Mănăstirilor Athonite şi ai celorlalte Mănăstiri din Grecia, toţi teologii, atunci ecumeniştii ar fi tăcut şi Biserica s-ar fi liniştit de orăcăielile lor.

Acum însă cei ce se opun sunt puţini, o minoritate. De aceea, ecumeniştii, sprijinindu-se pe mulţimea lor şi pe sprijinul conducătorilor lumeşti ai acestui veac, nu se retrag şi îşi continuă lucrarea lor de surpare. Ce se va întâmpla?

Se pare că e nevoie de Mărturisitori şi Mucenici.

Ὀρθόδοξος Τύπος, 30-7-2010, pp. 1, 7.Traducere Anna Theodorou

Semneză şi tu acum mărturisirea de credinţă.

Acei dintre clerici, monahi, monahii şi laici care doresc să participe la această mică consemnare a mărturisirii ortodoxe pot să declare aceasta scriind: „Sunt de acord cu Mărturisirea de Credinţă împotriva Ecumenismului şi semnez”. Să trimită însă spre informare şi numele lor complet, precum şi identitatea lor clericală, monahală sau profesională, localitatea şi ţara la adresa: Περιοδικό «ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ» Τ.Θ. 1602, 541 24 ΘΕΣΣΑΛΟΝΙΚΗ. fax:2310.276590 sau pe e-mail la: palimpce@otenet.gr precum  şi la adresa orthotyp@otenet.gr

Aici poţi să citeşti mărturisirea de credinţă  http://www.impantokratoros.gr/D98A904D.ro.aspx

Articol preluat in intregime de la: http://graiulortodox.wordpress.com/2010/08/19/impotrivire/

Exclusiv: Dupa un an de esecuri ONU pare ca se ocupa din nou de Agenda Mondiala

După un an de eşecuri umilitoare, secretarul general al  Organizaţiei Naţiunilor Unite, Ban Ki-moon şi aproximativ 60 dintre locotenenţii apropiaţi lui – crema întregului sistem al ONU – si-au petrecut week-end-ul lor de Ziua Muncii la un refugiu austriac alpin aflat la distanţă de ochii lumii, pentru a discuta modalităţile de a pune discreditata lor organizaţie responsabilă cu ordinea de zi din lume.

Detaliile cu privire la cele două zile de sesiuni cu uşile închise, din confortabilul sat  Alpbach, au fost bine păzite. Cu toate acestea, documentele cu ordinea de zi a şedinţelor, obţinute de Fox News, indică faptul că subiectele au inclus:

– Cum să  se repună pe tapet „schimbările climatice” ca o prioritate de varf  la nivel mondial, după eşecul summit-ului de anul trecut, de la Copenhaga;

– Cum să încerce in continuare să facă din redistribuirea bogăţiei mondiale baza reală a acestei ordini de zi climatice, precum şi cum să extindă discuţia pentru ca ulterior ea să cuprindă si ideea de „bunuri publice globale”;

–Cum să păstreze  în creştere rolul ONU de menţinere a păcii în misiunile sale care vizează poliţia, instanţele judecătoreşti, sistemele juridice şi alte aspecte din ţările devastate de conflicte;

– Cum să profite de valul mondial de migranţi din ţările sărace in cele bogate si să determine un nou „cadru de administrare a migraţiei internaţionale”;

– Cum  să utilizeze „inteligent” noile tehnologii pentru a aprofunda legăturile directe cu ceea ce ONU numeşte „societatea civilă”, adică noi căi de a ocoli statele-naţiune membre ale sale şi să trateze direct cu circumscripţiile care sprijină agenda ONU.

Ca un laitmotiv al sesiunii, sefii de top ai ONU au părut că se confrunta adesea cu situatia de a face faţă cicalitoarei probleme a  suveranităţii naţionale, care – în conformitate cu documentele despre luarile de poziţie – a continuat sa contracareze multe dintre cele mai ambiţioase planuri ale lor, în special când vine vorba de numeroasele tipuri diferite de „guvernare globală”.

Nu este o coincidenţă faptul ca conclavul de birocraţi, de asemenea, a văzut în „guvernarea globală” un rol mai mare pentru ei însisi.

Declaratia de poziţie a sesiunii primului grup cuprinde, în limbajul de lemn obişnuit al documentelor interne ale organizatiei, urmatoarele: „ONU ar trebui să poată prelua conducerea în stabilirea agendei globale, se se poata angaja în mod eficient impreuna cu alte organizaţii multinaţionale şi regionale, precum si cu societatea civilă şi părţile interesate  non-statale, şi sa se transforme pe ea însăşi într-un instrument care ajuta la punerea în aplicare a obiectivelor convenite la nivel global. ”

Şi pentru ca acestea să se întâmple, hârtie continuă „, va fi necesar sa se reflecteze profund asupra naturii suveranitatii, şi să se accepte că schimbările percepţiilor noastre, sunt un bun indicator al direcţiei spre care ne indreptam”.

Forjarea  perceptiei ca statele-naţiune nu pot  înfrunta în mod adecvat provocărilor globale, dar ONU poate, este o temă majoră a luarilor de poziţie, care au fost asamblate de o varietate de „‘ganditori”‘ ai ONU, forţe specializate şi instituţii, inclusiv Programul pentru Dezvoltarea Natiunilor Unite şi Departamentul ONU pentru Afaceri Economice şi Sociale.

CLICK AICI PENTRU documente de poziţie

Suveranitatea  naţionala – care inseamna refuzul marilor puteri ca India, China şi Statele Unite de a merge împreună cu ordinea de zi zdrobitoare la nivel mondial – a fost acuzata în mod special pentru eşecul mult disputatului summit de la  Copenhaga privind schimbările climatice. „Suveranitatea naţională rămâne suprema,” a remarcat [sarcastic] documentul de poziţie.

Cu toate acestea, liderii ONU intenţionează să continue in încercarea de a schimba acest fapt, mai ales atunci când vine vorba de agenda climatica. „Următorii 40 de ani se vor dovedi esentiali”, susţine o pozitie, în timp ce expune baza unei campanii reînnoite a ONU privind clima, [numita] „50-50-50 Challenge”(Provocarea 50-50-50) .

Aceasta  se referă la o previziune că până în 2050, populaţia lumii va ajunge la o valoare estimată de 9 miliarde (cu 50 la sută mai mare decât în prezent), în acelaşi timp in care Grupul Interguvernamental privind schimbările climatice sponsorizat de ONU – producator al scandalului din 2007  privind contrafacerea generala a datelor de evaluare a  încălzirii globale – face apel la reducerea cu 50 la sută a emisiilor de gaze cu efect de sera, in lume.

Potrivit documentului pregătit de către echipa proprie a Secretarului General privind schimbările climatice, oricum ai suci-o si ai invarti-o,  noua redenumita provocare încă depinde de acelaşi remediu economic  propus si pentru Copenhaga: o redistribuire drastică a bogăţiei la nivel mondial „, adica nimic mai puţin decât o transformare fundamentală a economiei globale.

Reunind  fiecare mantra ONU într-una o singură, hârtia declară că „nimic nu este mai esential in castigarea din timp a luptei cu schimbările climatice ca si investirea miliardelor pentru iesirea din sărăcie, protejarea planetei noastre şi promovarea păcii pe termen lung şi  a prosperitatii pentru toţi.”

Şi pentru a face acest lucru, documentul sugerează, ca schimbări la fel de dramatice în cadrul puterii politice ar putea fi necesare. „‘ Este structura de guvernare la nivel mondial, încă dominată de suveranitatea naţională, capabilă să răspundă cu coerenta si viteza necesara?”, se întreabă [in document]. „Sau este nevoie sa apasam butonul de „resetare” şi sa  regândim guvernarea globala pentru a răspunde provocării 50-50-50?”

Totuşi, chiar daca sefii ONU vorbesc despre a oferi miliarde pentru sărăcie, scopul lor principal, susţin lucrările ar trebui să fie mult, mult mai mare: de a limita şi redirecţionarea aspiraţiile pentru o viaţă mai bună a clasei de mijloc, aflata in creştere, din întreaga lume.

Asa cum spune documentul de deschidere a sesiunii : „Adevărata provocare vine de la creşterea exponenţială a societăţii de consum la nivel mondial condusa de aspiraţiile tot mai mari ale stratului superior şi mijlociu în ţările bogate, precum şi dorinta de expansiune a clasei de mijloc aflata  în crestere in tarile în curs de dezvoltare . Ambiţia noastră adevărata ar trebui să fie, prin urmare, crearea de stimulente pentru transformarea profundă a atitudinilor şi stilurilor de consum.

Răspunsul la această ” reala provocare”, precum au spus mulţi alţii în documentele de poziţie, este că ONU şi larga sa proliferare de fonduri, programe, institute, şi iniţiative, trebuie să se autopropulseze ca mare sintetizator al soluţiilor problemelor la nivel global : „conectarea punctelor”, asa cum prevede documentul schimbările climatice, într-o gamă ” larga de probleme”, inclusiv „climatice, apă, alimente, energie şi sănătate.

La nivel practic, prin intermediul sistemului ONU, avem toate tipurile de competenţe şi capacităţi, chiar dacă nu cu resurse suficiente, de a face ceva de fapt,” spune hârtia.

Cum să se obţina mai multe dintre aceste resurse este o altă temă majoră a multor lucrări. ” Unul dintre documente concentrându-se pe securitatea alimentară noteaza, „finanţarea asistenţei pentru dezvoltare este mai uşor accesibila şi donatorii sunt tot mai axati pe rezultate demonstrabile”.  O sugestie: deschideti robinetul filantropiilor la nivel mondial, asa cum sunteti conectati mpreună, ” o gamă largă din sectorul public, parteneri de afaceri şi din societăţile civile. ”

Sefii ONU, de asemenea, trebuie să se asigure că instituţia stă la mesele [de discutii] de la varf, unde se iau deciziile financiare mondiale. Este ” urgenta asigurarea participarii ONU” la întâlnirile periodice ale miniştrilor de finanţe ai G-20 şi ale adjuncţilor lor „, în conformitate cu spusele uneia dintre lucrări, un grup cu care Secretariatul ONU, cu sediul în New York şi Geneva, nu interacţionează foarte mult.

Aceasta observatie face legatura cu o altă temă Alpbach: împingerea regulamentului financiar global mult mai departe.

Reforma mult trambitata din instituţiile de guvernanţă financiară nu a ajuns suficient de departe”, afirma documentul de poziţie al sesiunii de baza a conducerii ONU, şi puterea de vot a  jucătorilor consacrati şi în curs de dezvoltare, în general, care solicită un cuvânt de spus mai mare asupra acestor probleme, rămâne insuficientă.

Răspunsul?  „Un liber arbitru politic intensificat este în mod clar necesar pentru a evita revenirea la status quo, pentru a împinge înainte mecanismele de reglementare, precum şi îmbunătăţirea guvernării financiare.”

Împreună cu un implantarea unui nou stindard în domeniul reglementării financiare internaţionale, şefii ONU preconizeaza, de asemenea, creşterea în continuare a [rolului] ONU ca poliţist al lumii. Cum spune un alt document, operaţiunile ONU de menţinere a păcii ” vor avea în curând aproape 17.000 de ofiţeri de poliţie ai Organizaţiei Naţiunilor Unite care servesc pe patru continente” – la puţin mai mult de doi ani după  infiintarea a ceea ce acest document numeste instituţia” Capacitatii Permanente de Poliţie.”

Menţinatorii păcii construiesc  acum, de asemenea, o ” justitie permanenta şi o inchisoare” care sa lucreze impreuna cu forţa de poliţie semi-permanentă – o forţă coercitiva permanentă pentru a impune sentinţele şi închisorile în ţările unde sunt staţionate  fortele de menţinere a păcii.

În esenţă, cum observa o altă hârtie, efortul ONU de menţinere a păcii se transformă într-un nou tip de organism de supraveghere, prin intermediul caruia nu numai conflictele, ci, de asemenea, instituţiile naţionale şi culturile trebuie să fie reglementate pentru perioade din ce in ce  mai lungi de timp.

Chiar în cazul în care o aparentă stabilitate este atinsa,” susţine documentul emis de către biroul in sprijinul păcii al secretarului Ban, realizarea păcii poate implica chiar mai mult,[adica] „adoptarea unei constituţii sau desfăşurarea alegerilor”.  Documentul adaugă faptul că „mai mult, schimbarea fundamentală poate fi necesară în instituţiile tarii şi in cultura politică, precum şi in percepţiile publicului şi in atitudini. ”

(În acelaşi timp, un alt document arata în mod clar, ca „unele”‘ forte de menţinere a păcii ale ONU provin din ţările „în care forţele armate şi de poliţie sunt serios implicate în încălcări ale drepturilor omului”, inclusiv crime sexuale. În timp ce astfel de acţiuni „nu pot fi tolerate”, lucrarea arata limpede ca  ONU nu are răspunsuri clare cu privire la modul de comportare al propriei poliţii.)

Răspunsul la multe, dacă nu la cea mai mare parte dintre problemele subliniate în documentele ONU este cel pe care  hârtia din deschiderea sesiunii îl da : „multilateralismul este esenţial pentru succesul răspunsului nostru la provocările globale.”

Restul articolului il puteti citi aici.

Ca sa intelegeti mai bine care este de fapt rolul pe care si-l doreste ONU cititi si articolul: https://mucenicul.wordpress.com/2010/02/07/maitreya-s-e-a-t-si-onu/

Revenire la Statul Politienesc? Basescu: Politistii trebuie sa aiba mai mare putere de actiune, sa poata folosi arma

Politistii nu pot face fata infractorilor si deseori sunt dominati de acestia, pentru ca nu au suficienta putere de actiune, este de parere Presedintele Traian Basescu. Presedintele a declarat la RRA ca singura modalitate prin care politistii pot invinge clanurile este folosirea armele ori de cate ori este nevoie, dar in acest moment legea ii limiteaza din acest punct de vedere.

„E bine să punem capăt acum activităţii acestor clanuri, în mod deosebit pe terorizarea comercianţilor, cărora le iau taxă de protecţie, pe traficul de carne vie, pe traficul de stupefiante. Statul român are capacitate să o facă, are forţa să o facă, dar trebuie protejaţi poliţiştii, ofiţerii de informaţii, procurorii în această bătălie. Timp de 20 de ani teama a fost de excese, cred că suntem la stadiul la care trebuie să avem încredere că instituţiile statului s-au maturizat suficient încât să nu existe excese, iar acolo unde sunt excese cei care le-au făcut vor plăti în faţa legii. Dar, până a ne convinge că este dăunător să dăm mai multă putere, autoritate şi protecţie poliţistului, procurorului, haideţi să o dăm”, a declarat Traian Băsescu.

Traian Băsescu a facut o declaratie similara si anul trecut, cand ziaristii l-au intrebat ce părere are despre Poliţie. „Poliţia să pună mai repede mâna pe arme”, a fost recomandarea şefului către poliţişti.

Intrebare: se vor limita politistii doar la clanuri?