Patriarhia Ortodoxa Romana îl lasă în plata Domnului pe ÎPS Teodosie

Teologii condamnă deciziile arhiepiscopului Teodosie al Tomisului. Biserica tace. Patriarhia Română refuză să pornească o anchetă în cazul averii Mănăstirii din Dorna Arini pe care ÎPS Teodosie şi-a însuşit-o, aşa cum a relatat „Adevărul“, săptămâna trecută.

Patriarhia nu va porni nicio anchetă pentru felul în care a devenit Înaltpreasfinţitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, proprietarul mai multor bunuri ale unei mănăstiri din Suceava. „Conform regulamentului Bisericii Ortodoxe, în baza autonomiei eparhiale este de competenţa Înaltpreasfinţului Părinte Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor ca, împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Teodosie,  ctitorul mănăstirii din localitatea Dorna Arini, să clarifice problema organizatorică semnalată în materialul de presă”, declară preotul Constantin Stoica, purtător de cuvânt al Patriarhiei.

Tactica tăcerii

Arhiepiscopia Sucevei, instituţia care ar trebui să facă lumină în acest caz, a refuzat să ofere un punct de vedere.„Şi tăcerea este un răspuns”, comentează atitudinea Arhiepiscopiei teologul Marius Dugulescu, vicepreşedinte al Comisiei pentru drepturile Omului şi Culte din Parlamentul României. „Biserica a ajuns într-o situaţie jenantă prin astfel de exemple. Este instituţia cu cea mai mare credibilitate, dar riscă să şi-o piardă prin astfel de atitudini care vin din interior. Îmi pare rău să constat că Biserica între timp şi-a pierdut menirea, iar societatea românească are neapărată nevoie de repere morale”, conchide Dugulescu.

Radu Preda, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, spune că una dintre marile greşeli ale Bisericii în cazul afacerii lui Teodosie este tocmai evitarea răspunsurilor.„În astfel de situaţii cu cât biserica reacţionează mai puţin transparent, cu atât îşi pierde din credibilitate. A te comporta ca şi cum opinia publică nu trebuie să se amestece în treburile Bisericii nu faci decât să alimentezi suspiciunile şi, mai cu seamă, un anumit resentiment faţă de cler, mai ales în această vreme de criză”.

Ce spune Presa Bisericii

Redactor-şef al publicaţiei religioase „Lumea Credinţei”, Răzvan Codrescu, consideră cazul Dorna Arini ca fiind un exemplu tipic de afacere personală a unui prelat ascunsă cu dibăcie în spatele unei fundaţii ortodoxe. „Toată această afacere reprezintă gestionarea sub paravan bisericesc a unei averi personale, dobândite prin moştenire sau pe alte căi, mai mult sau mai puţin „ortodoxe”, care sfidează condiţia călugărească şi dezonorează rangul arhieresc. Ierarhul arghirofil şi-a luat toate măsurile de precauţie pentru «a se scoate» în faţa instanţelor civile sau bisericeşti, iar de judecata lui Dumnezeu nu pare să se sinchisească”, apreciază Codrescu. El crede că decizia ÎPS Teodosie de a trece în proprietate personală activele unei mănăstiri şifonează şi mai mult imaginea BOR. „Nenorocirea Bisericii noastre este că prea mulţi dintre ierarhii ei au astăzi mai degrabă virtuţi manageriale decât virtuţi duhovniceşti. Dezvăluirile din ultimii ani cu privire la faptele unor ierarhi au făcut mai mult rău Bisericii decât toate eforturile însumate ale ateismului militant”.

Fostul ministru al Agriculturii Gheorghe Flutur, cel care a susţinut împroprietărirea bisericii din Moldova cu 190 de mii de hectare de pădure, nu a vrut să comenteze afacerea parafată chiar în judeţul în care este preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava. „Nu mă mai bag în dicuţiile astea ale lor (ale ierarhilor – n.r.). Eu am avut războaie cu ei legate de proprietăţile Bisericii şi nu mai vreau să comentez situaţia în care se află acum ÎPS Teodosie”.

Istoria lăcomiei

„Adevărul” dezvăluia săptămâna trecută cum ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, şi-a însuşit mai multe imobile care aparţineau Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea suceveană Dorna Arini. Bunurile cedate ierarhului, un hotel, două case şi 19 hectare de teren, fuseseră achiziţionate din donaţii de la enoriaşi. Conform documentelor notariale, arhiepiscopul Tomisului urma să treacă bunurile dobândite într-o viitoare fundaţie care ar avea drept scop tocmai sprijinirea mănăstirii rămase fără principalele proprietăţi.”

Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac!

„NATO devine un pact sinucigaş“ spune expertul norvegian Asle Toje

Numeroase voci susţin că NATO ar fi trebuit să se pensioneze în urmă cu 20 de ani. Însă astăzi în Statele Unite devine tot mai influent un curent de opinie care spune că UE ar trebui să devină principalul operator de securitate în Europa şi moştenitorul de drept al infrastructurii colective a NATO. Această perspectivă este contrabalansată de clubul celor care consideră că jobul Alianţei nu este nici pe departe încheiat.

Noiembrie 2010 este un moment extrem de nepotrivit pentru redactarea unui nou Concept Strategic.

Apărăm România de acasă sau din deplasare?

Un Concept Strategic ar trebui să afirme un Weltanschaung comun. Ar trebui să fie cel mai mic numitor comun în materie de ce vrem să facem şi cum vrem să facem. Or, Alianţa este mai divizată ca oricând. Mă tem că va lipsi un standard, un filtru comun de raportare la marile dileme: Rusia sau operaţiunile expediţionare (vom fi noi cei care vom interveni atunci când normele fundamentale ale sistemului internaţional vor fi încălcate?).

Probabil că vom avea din nou obişnuita înşiruire de cuvinte atent alese despre riscul de securitate pe care îl reprezintă încălzirea globală. Însă din punct de vedere al relevanţei strategico-militare, toate acestea sunt aiureli. Mă aştept ca summitul în sine să se concentreze pe reafirmarea importanţei Articolului 4, semnalând astfel începutul tranziţiei de la o alianţă militară la un for politic de consultare. Vechea Europă (inclusiv Norvegia) trăieşte într-o atmosferă de siguranţă şi confort strategic, dar şi de neînţelegere a forţelor geopoliticii.

Confort nepreţuit

Este puţin probabil ca Vechea Europă să susţină o viziune care să dea NATO o nouă raţiune de a fi: consolidarea Vestului ca pol de putere cu agendă statu-quo într-o lume multipolară. Asta înseamnă că NATO ar trebui să îmbrăţişeze un rol de gardian, de poliţist al statu-quo-ului, care să acţioneze atunci când regulile sunt încălcate. Astăzi există un sentiment că NATO şi-a pierdut calea. Pe de o parte, Afganistanul dezintegrează la propriu NATO. Pe de altă parte, alt element este războiul din Caucaz din august 2008. Acest conflict ne-a arătat foarte clar că nu ne îndreptăm spre un sfârşit al istoriei sau un viitor postnaţional, în care războiul tradiţional în Europa este imposibil. În plus, ne-a arătat că Rusia este hotărâtă să-şi apere interesele naţionale în ceea ce Moscova percepe ca fiind sfera sa de influenţă.

În august 2008, premisele NATO că ne îndreptăm spre o era a conflictului postmodern au fost spulberate de un avertisment simplu: când ruşii luptă, o fac cu un singur scop – să câştige (utilizând un număr imens de tancuri şi multă artilerie grea). Rusia este ca un uriaş aflat la reabilitare (la „dezalcoolizare”), dar tentaţia se află mereu acolo. Kremlinul are instincte revizioniste. Rusia este o putere periculoasă pentru statele care se află în spaţiul definit de Moscova ca sfera sa de influenţă.

Compromisuri în Est?

Lărgirea NATO spre Est s-a făcut fără o extindere simultană a infrastructurii de apărare care a rămas concentrată în Vestul Europei. Practic am lăsat frontierele Estului expuse. Iar astăzi moştenim un paradox: statele care ar trebui să intervină în eventualitatea unei crize (SUA, Anglia, Franţa) sunt şi cele care au frontierele cele mai sigure. Totodată, în aceste condiţii, ele ar fi şi cele mai interesate în a accepta compromisuri.

NATO are un spectaculos palmares de eşecuri. Spre exemplu, Forţa de Răspuns a NATO este o experienţă ruşinoasă. Este o capacitate în moarte clinică. Spus foarte direct: o Alianţă militară lipsită de capacităţi de apărare colectivă nu este o deloc o Alianţă, ci un pact sinucigaş.

Asle Toje este cercetător la Institutul Nobel

Înălţarea Sfintei Cruci

Creştinii ortodocşi şi catolici prăznuiesc, marţi, Înălţarea Sfintei Cruci, zi prin care se celebrează găsirea crucii de către împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, şi înălţarea ei în timpul unei ceremonii solemne de către patriarhul Macarie de Ierusalim, la 14 septembrie 335. Pentru ca aminteste de Patimile Domnului sarbatoarea este celebrata prin post.

Sărbătoarea marchează şi readucerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. Cu 14 ani mai înainte, regele persan Cosroe Parviz, cucerind Cetatea Sfântă, luase ca pradă şi racla cu o bucată din lemnul Sfintei Cruci.
Prima celebrare solemnă a Crucii a avut loc în anul 335, cu ocazia sfinţirii bisericii zidite de Constantin cel Mare, la propunerea mamei sale, pe Golgota, locul în care a fost îngropat Iisus, numită Biserica Sfântului Mormânt sau „Martyrium”, iar mai târziu „Ad Crucem”.

În această biserică a fost depusă spre păstrare, la 13 septembrie, cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci, descoperit de Sfânta Elena.

Sfanta Cruce a fost gasita din porunca Sfintei imparatese Elena, mama Sfantului Imparat Constantin cel Mare. Datorita acesteia s-au gasit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul si care sunt crucile talharilor rastigniti odata cu El, patriarhul Macarie le-a spus sa atinga pe rand crucile de o femeie moarta. Femeia a inviat in momentul in care a fost atinsa de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost rastignit Hristos.Dupa aceasta minune, Patriarhul a poruncit inaltarea Sfintei Cruci la un loc inalt, de unde sa o poata vedea tot poporul.

Meteorologii polonezi avertizeaza: In 2010-2011, s-ar putea sa avem cea mai severa iarna din ultimul mileniu

Europa s-ar putea confrunta în acest an cu cea mai severă iarnă din ultimul mileniu sustin experţii polonezi. Potrivit acestora răcirea Europei ar putea fi în directă legătură cu reducerea de două ori a vitezei curentului oceanic Gulfstream în comparaţie cu anii trecuţi, care treptat-treptat nu mai încălzeşte bătrânul continent consideră oamenii de ştiinţă, citaţi de Agerpres.

În prezent, acesta nu este capabil să compenseze frigul adus de masele de aer rece din Arctica. Potrivit unui expert de la Institutul de Meteorologie şi Gospodărirea Apelor din Polonia, aceste schimbări sunt deja vizibile în Norvegia şi în alte câteva ţări scandinave.
„În cazul în care Gulfstream va dispărea în totalitate, Europa se va confrunta cu o epocă glaciară, iar în Scandinavia este de aşteptat formarea unui mare gheţar” – susţine el.

Unii observatori apreciază că una din cauzele încetinirii Gulfstreamului ar fi avaria survenită la 22 aprilie la platforma petrolieră Deepwater Horizon, a companiei BP, în Golful Mexic. Din puţul de urgenţă s-au deversat în ocean între 600.000 şi 760.000 tone de ţiţei, în perioada dintre sfârşitul lunii aprilie şi sfârşitul lunii iulie.

Cu toate acestea, unii experţi internaţionali consideră că este prematur să se vorbească de o încetinire a Gulfstreamului. Anterior, oceanograful NASA Josh Willis a demonstrat că în ultimii 18 ani curentul oceanic a crescut în intensitate şi a devenit chiar mai cald. De aproape două decenii, Josh Willis a colectat datele navelor de cercetare, precum şi înregistrările făcute de sateliţi care urmăresc suprafaţele mărilor şi oceanelor.

Primele informaţii despre încetinirea Gulfstream au apărut în 2005, când oceanograful britanic Harry Bryden, de la Centrul naţional pentru oceanografie din Southampton (Marea Britanie) a publicat în revista Nature un articol cu privire la încetinirea circulaţiei maselor de apă în Gulfstream cu 30% comparativ cu anul 1957.