„NATO devine un pact sinucigaş“ spune expertul norvegian Asle Toje

Numeroase voci susţin că NATO ar fi trebuit să se pensioneze în urmă cu 20 de ani. Însă astăzi în Statele Unite devine tot mai influent un curent de opinie care spune că UE ar trebui să devină principalul operator de securitate în Europa şi moştenitorul de drept al infrastructurii colective a NATO. Această perspectivă este contrabalansată de clubul celor care consideră că jobul Alianţei nu este nici pe departe încheiat.

Noiembrie 2010 este un moment extrem de nepotrivit pentru redactarea unui nou Concept Strategic.

Apărăm România de acasă sau din deplasare?

Un Concept Strategic ar trebui să afirme un Weltanschaung comun. Ar trebui să fie cel mai mic numitor comun în materie de ce vrem să facem şi cum vrem să facem. Or, Alianţa este mai divizată ca oricând. Mă tem că va lipsi un standard, un filtru comun de raportare la marile dileme: Rusia sau operaţiunile expediţionare (vom fi noi cei care vom interveni atunci când normele fundamentale ale sistemului internaţional vor fi încălcate?).

Probabil că vom avea din nou obişnuita înşiruire de cuvinte atent alese despre riscul de securitate pe care îl reprezintă încălzirea globală. Însă din punct de vedere al relevanţei strategico-militare, toate acestea sunt aiureli. Mă aştept ca summitul în sine să se concentreze pe reafirmarea importanţei Articolului 4, semnalând astfel începutul tranziţiei de la o alianţă militară la un for politic de consultare. Vechea Europă (inclusiv Norvegia) trăieşte într-o atmosferă de siguranţă şi confort strategic, dar şi de neînţelegere a forţelor geopoliticii.

Confort nepreţuit

Este puţin probabil ca Vechea Europă să susţină o viziune care să dea NATO o nouă raţiune de a fi: consolidarea Vestului ca pol de putere cu agendă statu-quo într-o lume multipolară. Asta înseamnă că NATO ar trebui să îmbrăţişeze un rol de gardian, de poliţist al statu-quo-ului, care să acţioneze atunci când regulile sunt încălcate. Astăzi există un sentiment că NATO şi-a pierdut calea. Pe de o parte, Afganistanul dezintegrează la propriu NATO. Pe de altă parte, alt element este războiul din Caucaz din august 2008. Acest conflict ne-a arătat foarte clar că nu ne îndreptăm spre un sfârşit al istoriei sau un viitor postnaţional, în care războiul tradiţional în Europa este imposibil. În plus, ne-a arătat că Rusia este hotărâtă să-şi apere interesele naţionale în ceea ce Moscova percepe ca fiind sfera sa de influenţă.

În august 2008, premisele NATO că ne îndreptăm spre o era a conflictului postmodern au fost spulberate de un avertisment simplu: când ruşii luptă, o fac cu un singur scop – să câştige (utilizând un număr imens de tancuri şi multă artilerie grea). Rusia este ca un uriaş aflat la reabilitare (la „dezalcoolizare”), dar tentaţia se află mereu acolo. Kremlinul are instincte revizioniste. Rusia este o putere periculoasă pentru statele care se află în spaţiul definit de Moscova ca sfera sa de influenţă.

Compromisuri în Est?

Lărgirea NATO spre Est s-a făcut fără o extindere simultană a infrastructurii de apărare care a rămas concentrată în Vestul Europei. Practic am lăsat frontierele Estului expuse. Iar astăzi moştenim un paradox: statele care ar trebui să intervină în eventualitatea unei crize (SUA, Anglia, Franţa) sunt şi cele care au frontierele cele mai sigure. Totodată, în aceste condiţii, ele ar fi şi cele mai interesate în a accepta compromisuri.

NATO are un spectaculos palmares de eşecuri. Spre exemplu, Forţa de Răspuns a NATO este o experienţă ruşinoasă. Este o capacitate în moarte clinică. Spus foarte direct: o Alianţă militară lipsită de capacităţi de apărare colectivă nu este o deloc o Alianţă, ci un pact sinucigaş.

Asle Toje este cercetător la Institutul Nobel

3 thoughts on “„NATO devine un pact sinucigaş“ spune expertul norvegian Asle Toje

  1. Norvegieni?!!! Nu cunosc vreo faptă de-a lor remarcabilă în toată istoria modernă. În ww2 au intrat nemții în ei ca-n brânză și i-au călărit cum au vrut ei și din ce poziție au vrut ei. Au uitat și cine i-a scăpat de nemți și ca un câine neghiob mușcă acum mâna binefăcătorului. Ca și francezii, până acum câțiva ani, aruncă, în cei care nu i-au lăsat să piară în hazna, cu lături.
    Râgâie de bunăstare la umbra scurtului american, în timp ce popoarele ce au fost lăsate pe mâna rușilor se zbat în mizerie și în corupție generalizată.
    Dar ulciorul nu merge de multe ori la apă. În curând vor chițăi ca șobolanii și nu va mai veni nimeni ca să-i scape.
    Morala: când ești un câine răpciugos pe scena istoriei, nu mușca mâna celui care-ți permite să trăiești în deplină libertate și să te bucuri de bunăstare.

  2. Să vedeţi cum se vor trezi din letargie cele două cadvre ambulante – Naţ-o şi ursul rusesc, atunci cînd se va pune- curând-curând- problema eternă a politicii externe a muscalilor: controlul Bosforului şi Dardanelelor ! ! !
    Vor târî cu ei în război pe *…împăratul Miazănoaptei şi pe cel al Răsăritului* şi toată evro-puţa va sângera din cauza luptei lor.
    Jidanii n-or să scape prilejul de a se răfui cu vecinii arabi, vorba cântecelului Iţ’s now or never!
    O fi o *minunăţie* de măcel, chemat al treilea mondial, din care va ieşi rânjitor şi triumfător marele farsor şi tâlhar – antihristul !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s