Miracol la Biserica «Sf. Evanghelist Luca» din Sibiu

Biserica “ Sf. Evanghelist Luca” este cel mai vechi lăcaş din Sibiu, construită în anul 1791

Miracol la Sibiu sau imaginaţia oamenilor? În dreptul unei picturi realizate, în urmă cu câteva zile, la Biserica „Sf. Evanghelist Luca”, a început să curgă o substanţă uleioasă, cu un puternic miros de mir.

Primul care a observat minunea a fost chiar pictorul Dorel Beşleagă, cel care şi astăzi lucrează la pictura lăcaşului de cult. Acesta povesteşte că a început să observe ceva neobişnuit cu puţin timp înainte de Ziua Crucii, sărbătorită la 14 septembrie.

„Există într-un colţ acolo o nişă făcută special pentru a se arunca apa de la botez. Nişa aceasta era doar zugrăvită, neimportant pusă în valoare. Eu am ras toată tencuiala de acolo şi am pus glet, ca ulterior să pot decora spaţiul. Într-un loc era însă tot timpul umed. Am crezut că poate nu s-a uscat, sau că este cine ştie ce piatră care nu absoarbe umiditatea. A doua zi, la fel, locul acela era încă umed”, povesteşte pictorul. Când a venit peste câteva zile, la lucru, pictorul a rămas uluit.

Din locul respectiv curgea mir. „De Ziua Crucii a venit şi Mitropolitul Ardealului care a confirmat minunea”, mai spune pictorul Beşleagă.

„Este un semn pentru mângăierea poporului, pe care îl primim ca atare. Deocamdată, aşteptăm să vedem ce se întâmplă, fără a face alte comentarii”, ne-a spus preotul Constantin Necula, purtător de cuvânt la Mitropoliei Ardealului.

Credincioşii sibieni consideră că mirul este o minune de la Fecioara Maria. De când au auzit şi au văzut minunea, vin în fiecare zi la biserică.

http://www.infoportal.ro/presa~info-1963574.html

11 thoughts on “Miracol la Biserica «Sf. Evanghelist Luca» din Sibiu

  1. Erau doar picaturi care curgeau pe perete, daca fiecare ar fi atins acolo nu ar mai fi ramas nimic, nu este ca un izvor cu apa de unde fiecare ia cat vrea.
    Fiecare are dreptul sa creada ce vrea

  2. Şi apropo: ştii ce leagă minunea asta de iarba din parcul” Sub arini”, dacă tot am ajuns în Sibiu? Promptitudinea vigilentă cu care gestionarii ambelor ne ameninţă; „NU ATINGEŢI”…

  3. “Există într-un colţ acolo o nişă făcută special pentru a se arunca apa de la botez”.

    Apa aceasta de la botez conţine şi o oarecare cantitate de ulei sfinţit cu care e însemnată întreit în cadrul slujbei. Astfel, apa în care e cufundat copilul e destul de uleioasă. Dacă apa se evaporă, nu acelaşi lucru se întîmplă cu uleiul, şi asta se vede limpede atunci cînd mai rămîne ceva apă pe fundul cristelniţei, după ce grosul a fost aruncat. De fiecare dată se adună ulei acolo, astfel că după 5-6 botezuri rezultă o cantitate importantă din această substanţă groasă, ca o vaselină. Acum: nu ştiu cum o fi nişa aia, dar nu pare a fi una în care se poate arunca întreaga apă de la un botez canonic, prin afundare, unde e nevoie de aprox. 30 l, poate chiar mai mult, pt. ca pruncul să fie corect cufundat. Dacă e ca o chiuvetă cu scurgere, merge. Că nu dă pe-afară. Dacă-i o nişă simplă, cu baza plată, nu merge. Că dă pe-afară. În cazul ăsta, aici se poate arunca doar apa de la botezurile prin stropire. Adică o cantitate mică de apă, cu multişor ulei. E posibil ca uleiul, absorbindu-se în perete să se fi depus între pietrele din zid şi după saturare a dat pe-afară. De obicei uleiul se precipită la rece, se face ca piftia, iar la căldură se lichefiază şi curge. Una peste alta, locul, în mod necesar e îmbibat în ulei.
    Mai interesantă decît foarte puţin probabila minune e canonicitatea botezului practicat acolo. Nădăjduiesc să greşesc…

    • Eu cred ca ar trebui sa luam minunile ca atare si sa multumim Domnului pentru ele fara sa incercam sa gasim tot felul de explicatii.
      Uleiul nu curge din partea de jos de unde ar fi putut ramane de la apa de la botez ci de undeva din partea de sus.
      Nu trebuie sa cautam explicatii logice pentru minuni, chiar si Mitropolitul Ardealului a confirmat minunea!
      Toate cele bune!

      • Mitropolitul Ardealului confirmă multe. El însuşi face tot felul de minuni. Fără vreo explicaţie logică. Aşa că…am amuţit.

      • Cred ca e timpul sa fim crestini si nu creduli, si se pare ca incepem sa fim din ce in ce mai creduli, mai ales ca in multe cazuri aceste „minuni” se pot explica foarte usor ca ceva foarte normal si cu nimic miraculos la mijloc.

    • Ce tare esti in teorie. Mersi, asa pot sa zic si eu ca, vezi Doamne, in ziua aceea a plouat si era o crapatura in perete si s-a udat. Na, sa ma contrazica cineva daca poate 🙂

      Eu ma bucur cel mai mult de ultima propozitie: „De când au auzit şi au văzut minunea, vin în fiecare zi la biserică.” Daca a atras oamenii la biserica, atunci ce s-a intamplat e de la Dumnezeu.

  4. Sa-i multumim lui Dumnezeu si Maicii Domnului ca fac minuni, pentru ca noi ortodocsii,sa fim miluiti prin Sfantul mir,iar cei bolnavi care se vor unge cu credinta se vor insanatosi. Slava Tie Doamne, slava Tie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s