Rolul Sionismului in Holocaust, ceva ce nu o sa auziti in media si nici nu o sa cititi in cartile de istorie, dar pentru care Romaniei si Germaniei li se cer despagubiri

De la începuturile sale, mulţi rabini au avertizat asupra pericolelor potenţiale ale sionismului şi deschis au declarat că toţi evreii credincioşi lui Dumnezeu ar trebui să stea departe de el ca de foc. Mesajul lor a fost că zionismul este un fenomen rasist sovinist care nu are absolut nimic de a face cu iudaismul. Ei au exprimat public că zionismul ar fi cu siguranta în detrimentul bunăstării evreilor şi neamurilor şi că efectele sale asupra religiei evreieşti nu ar fi altele  decât cele distructive. Mai mult, acesta ar vicia reputaţia evreilor ca un întreg şi ar putea crea confuzie totala în comunităţile evreieşti şi non-evreieşti. Iudaismul este o religie. Iudaismul nu este o rasă sau o cetăţenie. Acesta a fost şi rămâne încă un consens în rândul rabinilor.

Am fost lasati în Ţara Sfântă prin voia lui Dumnezeu, cu scopul de a fi în măsură să studiem şi sa practicăm Tora fără perturbări şi pentru a atinge niveluri de sfinţenie dificile de atins în afara Ţarii Sfinte. Am abuzat de privilegiu şi am fost expulzaţi. Asta este exact ceea ce spun toţi evreii în rugăciunile lor la fiecare festival evreiesc, „Umipnay mayartsaynu chatoenu golinu” – „Din cauza păcatelor noastre am fost expulzaţi din ţara noastră”.

Am fost avertizati de Dumnezeu ” sa nu intram în Ţara Sfântă ca un popor înainte de ora predestinata”, ” sa nu să nu ne revoltam împotriva naţiunilor”, să fim cetăţeni loiali, sa nu facem ceva împotriva voinţei oricarei naţiuni sau a onoarei sale, să nu cautam răzbunare, discordie, restituire sau compensare; „de a nu părăsi exilul inainte de vreme.” Dimpotrivă, trebuie să fim umili şi să acceptam jugul exilului. Pentru încălcarea jurămintelor „trupul vostru o  sa devina pradă ca cerbul şi antilopa în pădure”, şi răscumpărare va fi amânată.

(Talmud Tractate Ksubos p. 111a).

Incălcareaa jurămintelor nu este doar un păcat, este o erezie, deoarece este împotriva fundamentelor credinţei noastre. Numai prin atitudinea de pocăinţă completă Atotputernicul singur, fără nici un efort uman sau vreo intervenţie, ne va rascumpara din exil. Aceasta va fi după ce Dumnezeu va trimite pe profetul Ilie şi pe Mesia care-i va  impinge pe toti evreii la pocăinţa finala. In acel moment va fi pace universala.

Toate autorităţile religioase evreieşti de conducere ale acelei epoci au prezis ca greutăţi mari se vor napusti asupra umanitatii, în general, şi asupra poporului evreu, în special, ca rezultat al sionismului.  A fi evreu înseamnă că fie esti nascut dintr-o mamă evreică  fie convertit la religi cu condiţia ca el sau ea sa nu aiba nici o rezerva cu privire la legea evreiasca. Din păcate, există mulţi evrei care nu au nici cea mai mica bănuială cu privire la obligaţiile unui evreu. Multi dintre ei nu sunt de blamat, pentru că în multe cazuri, le lipseste educaţia evreiască şi educaţia[din copilarie]. Dar exista si cei care denaturează în mod deliberat învăţăturile tradiţiei noastre pentru a se potrivi nevoilor lor personale.

Este de la sine înţeles că nu oricine are dreptul sau capacitatea de a lua o decizie în ceea ce priveşte filosofia dreptului sau a unei religii. Mai ales în chestiuni in care această persoană nu are nici o calificare. Rezultă atunci că acei indivizi care au „decis” că iudaismul este o cetăţenie trebuie să fie ignorati şi chiar criticati. Nu este nici un secret faptul că fondatorii zionismului nu au studiat Legea evreiască şi nici nu si-au exprimat interesul fata de tradiţia noastră sfântă. Ei au sfidat deschis autoritatea Rabinica şi s-au auto-numit drept lideri ai „naţiunii” evreiesti. În istoria evreilor, acţiuni precum acestea  întotdeauna au insemnat dezastru. A fi un evreu şi a arăta deschis sfidarea autorităţilor sau a introduce „amendamente” ori „inovaţii”, fără consultarea prealabilă cu cei numiţi oficial drept lideri spirituali ai evreilor este ecuaţia ideala egala cu o catastrofă. Nimeni nu poate decide doar [ pentru ca vrea] sa „modernizeze” vechile tradiţii sau reglementări. Liderii spirituali ai iudaismului contemporan cunoscuti mai bine ca rabinii ortodocşi au primit hirotonisire pentru a judeca şi interpreta problemele referitoare la credinţa evreiască. Acesti rabini si-au primit drepturile şi responsabilităţile lor şi formeaza o verigă în lanţul neîntrerupt al tradiţiei evreieşti datând in timp înapoi de  la Moise, care a primit Tora de la Atotputernicul Dumnezeu Însuşi. Acestia au fost adevaratii rabini care, în momentul formarii miscarii sioniste, au prevăzut rezultatul pernicios care era fără nici o îndoială urmarit.

A existat un om care poseda un remarcabil geniu iudaic şi un nivel de sfinţenie de necontestat care a enunţat orientarea evreiasca cu privire la sionism. Acest individ carismatic, Rabinul de Satmar, Marele Rabin Joel Teitelbaum, a spus pe sleau tot ce gandea. Direct la subiect el a numit sionismul „lucrarea lui Satan”, „un sacrilegiu” si „o blasfemie”. El a interzis orice fel de participare, chiar de la distanţă asociata cu sionismul şi a spus că sionismul a fost hotarnicit pentru a aduce mânia lui Dumnezeu asupra poporului Său. El si-a menţinut această poziţie cu neclintită vitejie de la debutul sionismului, în timp ce el era încă în Ungaria până la moartea sa în New York, unde a condus o congregaţie de sute de mii [de evrei]. Marele Rabin Teitelbaum, vlăstarul unei moşteniri [pline] de taine sfinte şi de Maestri Hasidici, din păcate, si-a vazut predicţia împlinita. Am pierdut mai mult de şase milioane dintre fraţii noştri, surori, fii şi fiice într-o manieră foarte oribila. Acesti, mai mult de şase milioane de oameni sfinti au trebuit să experimenteze drept pedeapsa pentru prostia sionista. Holocaustul, s-a plâns el, a fost un rezultat direct al sionismului, o pedeapsă de la Dumnezeu.

Este de notorietate faptul că toti înţelepţii şi sfinţii din Europa, in momentul Ascensiunii lui Hitler, au declarat că el era un mesager al mâniei divine, trimis pentru a-i pedepsi pe iudei din cauza apostaziei amare a sionismului împotriva credinţei în eventuala răscumpărare MESIANICA.

Dar nu se termina aici. Nu a fost suficient pentru liderii sioniste doar de a stârni mânia lui Dumnezeu. Ei si-au făcut un ţel din a  afişa dispreţul abisal pentru fraţii lor evrei şi surorile lor evreice, prin participarea activă la exterminarea lor. Doar ideea in sine de sionism, despre care rabinii i-au informat ca ar avea consecinţe dezastruoase, nu a fost suficienta pentru ei. Ei au facut inca un efort pentru a turna gaz pe o flacără care ardea deja. Ei au trebuit să-l incite pe Ingerul Mortii, Adolf  Hitler.  Si-au luat libertatea de a spune lumii că reprezentau Evreimea Mondiala. Cine a numit aceste persoane ca lideri ai poporului evreu?  Nu este nici un secret faptul că acesti aşa-numitii „liderii” au fost ignoranţi când au venit la iudaism. Atei si rasisti de asemenea. Acestia sunt „oamenii de stat”, care au organizat boicotul iresponsabil împotriva Germaniei în 1933. Acest boicot a rănit Germania cum raneste o musca un elefant -, dar a adus nenorocirea asupra evreilor din Europa. Intr-un moment în care America şi Anglia erau la pace cu câinele- nebun Hitler, sionistii „din stat” au părăsit  singura metodă plauzibila de supunere politica şi, cu boicotul lor, l-au înfuriat pe  liderul Germaniei la culme. Genocidul a început, dar aceşti oameni, dacă acestia pot fi clasificati într-adevăr ca membri ai rasei umane, s-au dat la fund.

„Nici o rusine”

Preşedintele Roosevelt a convocat Conferinţa de la Evian din 6-15 iulie 1938, ca să se ocupe de problema refugiaţilor evrei. Delegaţia Organizatiei Evreilor condusă de Golda Meir (Meirson) a ignorat o ofertă germana care permitea evreilor să emigreze în alte ţări, pentru 250 de dolari pe cap[de persoana], şi sioniştii nu au făcut nici un efort pentru a influenţa Statele Unite şi celelalte 32 de ţări participante la conferinţă pentru a permite imigraţia evreilor germani şi austrieci.
[Sursa]

Pe 1 februarie 1940 Henry Montor vice-preşedintele executiv al Recursului Evreilor Uniti a refuzat să intervină pentru un transport de refugiaţi evrei eşuati pe Dunăre, declarând că „Palestina nu poate fi inundată cu … oameni batrani sau indezirabili”.
[Sursa]

Este un fapt istoric că în 1941 şi din nou în 1942, Gestapo-ul german a oferit tuturor evreilor europeni tranzitul în Spania, în cazul în care ar renunta la toate proprietatile lor din Germania şi Franţa, ocupata, cu condiţia ca:

a) nici unul dintre deportaţi sa nu calatoreasca din Spania in Palestina; şi
b) toti deportaţii sa fie transportati din Spania în SUA sau in coloniile britanice, şi acolo să rămână; vizele de intrare urmand să fie aranjate de către evreii care trăiesc acolo; şi
c) 1000 de dolari răscumpărare pentru fiecare familie care urmează să fie trimisa de către agenţie, plătibilă la sosirea familiei la granita cu Spania, la rata de transport de 1000 de familii pe zi.

Liderii sionisti din Elveţia şi Turcia au receptionat această ofertă, înţelegeand clar că excluderea Palestinei ca destinaţie pentru deportaţi a fost bazata pe un acord dintre Gestapo şi Muftiu.

Răspunsul liderilor sionisti a fost negativ, cu următoarele comentarii:
a) NUMAI Palestina ar putea fi luata in considerare drept destinatie pentru deportaţi.
b) Evreii Europeni trebuie să adere la suferinţa şi moarte într-o măsură mai mare decât celelalte naţiuni, cu scopul ca aliaţii victoriosi sa fie de acord  cu un „stat evreiesc” la sfârşitul războiului.
c) nici o răscumpărare nu va fi plătita
Acest răspuns la Oferta Gestapo-ului a fost făcut cu deplina cunoştinţă că alternativa la această ofertă era camera de gazare.

Acesti lideri trădători sionisti si-au tradat propria carne şi propriul sânge. Sionismul nu a fost niciodată o opţiune pentru salvarea evreilor. Dimpotrivă, acesta a fost o formulă pentru ca fiinţele umane să fie folosite ca pioni pentru călătoria catre putere a catorva criminali. O perfidie! O trădare incalificabila !

În 1944, în momentul  deportarilor din Ungaria, o ofertă similară a fost făcută, prin care toata evreimea maghiara ar fi putut fi salvata. Aceeaşi ierarhie sionista a refuzat din nou oferta (după ce prin camerele de gazare  trecusera deja milioane de oameni).

Guvernul britanic a acordat vize la 300 de rabini şi familiile lor pentru Colonia din Mauritius, cu trecerea  persoanelor evacuate prin Turcia. Liderii „Organizaţiei Evreiesti” au sabotat acest plan, cu observaţia că planul era neloial Palestinei şi cei 300 de rabini şi familiile lor ar trebui să fie gazaţi.

La data de 17 decembrie 1942 ambele camere ale Parlamentului britanic si-au declarat disponibilitatea de a găsi un refugiu temporar pentru persoanele aflate in pericol. Parlamentul britanic a propus să evacueze 500.000 de evrei din Europa, şi sa-i reinstaleze în colonii britanice, ca parte a negocierilor diplomatice cu Germania.  Această motiune a primit in termen de două săptămâni un total de 277 de semnături ale parlamentarilor. Pe 27 ianuarie, când următorii paşi erau urmăriti de peste 100 MP( membri ai Parlamentului) si Lorzi, un purtator de cuvant al sioniştilor a anunţat că evreii s-ar opune propunerii, deoarece Palestina a fost omisa.
[Sursa]

Pe 16 februarie 1943 România le-a oferit  celor 70 de mii de refugiaţi evrei din Trans-Nistria părasirea teritoriului, la costul de 50 de dolari de fiecare. Acest lucru a fost publicat în ziarele din New York.
Yitzhak Greenbaum, preşedinte al Comitetului de Salvare al Organizaţiei Evreieşti, adresandu-se Consiliului Executiv Sionist  în Tel Aviv  pe 18 februarie 1943  a spus: „atunci când m-au întrebat,” n-ai putea să dai bani din fondurile Recursului Evreiesc Unit pentru salvarea evreilor din Europa, am spus NU! şi eu spun din nou, NU!]l … cineva ar trebui să reziste acestui val, care împinge activităţile sioniste  pe un plan secundar. ”
Pe 24 februarie 1943 Stephen Wise, preşedintele al Congresului Americanilor Evrei şi lider al sionistilor americani a emis un refuz public la această ofertă şi a declarat ca nici o colectare de fonduri nu ar părea justificată.
În 1944, Comitetul de Urgenţă pentru salvarea poporului evreu chemat guvernul american la infiintarea unui Consiliu pentru Refugiaţii de Război. Stephen Wise depunand mărturie în faţa unui  comitet special al Congresul a obiectat la această propunere.
[Sursa]

În cursul negocierilor menţionate mai sus, Chaim Weizman, primul ” presedinte al statului evreu”, a declarat: Cea mai valoroasa parte a naţiunii evreiesti este deja în Palestina şi acei evrei care trăiesc în afara Palestinei nu sunt prea importanti „. Complicele lui Weizman, Greenbaum , a amplificat această declaraţie cu observaţia ca  „o vacă în Palestina valorează mai mult decât toţi evreii din Europa”.

Şi apoi, după cel mai amar episod din istoria evreilor, acesti „oameni de stat” sionisti,  i-au ademenit pe amaratii de refugiaţi in taberele de stramutare(DP) să rămână în foame şi privaţiuni, şi sa refuze relocarea in orice loc in afara de Palestina, numai în scopul de a-si construi propriul lor Stat.

În 1947, congresmanul William Stration a inaintat un proiect de lege pentru a acorda imediat intrarea în Statele Unite a 400.000 de persoane strămutate. Proiectul de lege nu a trecut dupa ce a fost denunţat public de către conducerea sionista.
[Sursa]

Aceste fapte sunt citite cu consternare şi  cu o ruşine de nesuportat. Cum poate fi explicat faptul că la un moment dat,  în ultima fază a războiului, când naziştii au fost dispuşi să faca barter cu evrei pentru bani, parţial din cauza dorintele lor de a stabili contactul cu puterile occidentale, care credeau ei, au fost sub influenţa evreilor, cum a fost posibil se poate intreba cineva, ca cei ce s-au  auto-proclamat „Liderii evreilor” sa nu mute cerul şi pământul pentru a salva ultima rămăşiţă a fraţilor lor?

Pe 23 februarie 1956 Onorabilul  JW Pickersgill, ministrul pentru Imigrare a fost întrebat în Camera Comunelor canadiana daca  „el ar deschide uşile Canadei pentru refugiaţii evrei”. El a răspuns „guvernul nu a făcut nici un progres în această direcţie, deoarece guvernul din Israel …. nu doreşte să facem acest lucru”.
[Sursa]

În 1972, conducerea sionista s-a opus cu succes unui efort în Congresul Statelor Unite de a permite celor 20.000-30.000 de refugiati rusi de a intra în Statele Unite ale Americii.
Organizaţiile evreieşti de asistenta , Joint şi HIAS, au fost presate să-i abandoneze pe  aceşti refugiaţi în Viena, Roma şi alte oraşe europene.
[Sursa]

Modelul este clar!!! Eforturile umanitare de salvare sunt subminate pentru a  nu limita interesele sioniste.

Au fost mult mai multe crime socante comise de catre acesti  degenerati abjecti cunoscuti sub numele de ” oameni ai statului evreiesc”, am putea lista mult mai multe  exemple, dar pentru momentul sa vedem cine poate să gasească o scuză valabilă pentru faptele de mai sus.

Responsabilitatea sionista pentru Holocaust este tripla.

  1. Holocaustul a fost o pedeapsă pentru nerespectarea  Celor Trei Jurăminte (a se vedea Talmud, Tractate Kesubos p. 111a).
  2. Liderii sionisti s-au abţinut în mod deschis sa ofere sprijin, atât financiar cât şi de alta natura, pentru a-si salva fraţii şi surorile de la o moarte crudă.
  3. Liderii  miscarii sioniste au cooperat cu Hitler şi adeptii lui în multe ocazii şi în multe feluri.
Sioniştii i-au oferit o alianţă militară lui Hitler

Ar fi fost o dorinta desarta dacă am fi putut declara că liderii mişcării sioniste s-au aşezat pe spate şi au ignorat situaţia fraţilor şi surorilor lor, muribunzi. Nu numai că au refuzat public să asiste operaţiunile de salvare, dar ei au participat activ alaturi de Hitler şi regimul nazist.

La începutul anului 1935, o navă de pasageri se îndreapta spre Haifa în Palestina părăsind portul german Bremerhaven. Pe etrava avea literele ebraice pentru numele ei, „Tel Aviv”, în timp ce un banner cu svastica flutura pe catarg. Şi, deşi nava era deţinută de un sionist, căpitanul ei era un membru al Partidului Naţional Socialist (Nazist). Mulţi ani mai târziu, un călător de la bordul navei si-a reamintit această combinaţie simbolica ca o „absurditate metafizică”. Absurd or not, this is but one vignette from a little-known chapter of history: The wide ranging collaboration between Zionism and Hitler’s Third Reich. Absurd sau nu, aceasta este doar una dintre vinietele putin cunoscutului capitol din istorie: Colaborarea largă si variata dintre sionism şi cel de- Al Treilea  Reich al lui Hitler.

La începutul lunii ianuarie a anului 1941, o mica dar importanta organizaţie sionista a prezentat o propunere formală diplomaţilor germani de la Beirut pentru o alianţă militaro-politica in timpul războiului cu Germania. Oferta a fost făcută de către subteranii radicali „Luptători pentru Libertatea Israelului”, mai bine cunoscuti ca Gang-ul Lehi sau Stern. Liderul său, Avraham Stern, o rupsese recent cu naţionalist radicala ” Organizaţie Nationala Militara” (Irgun Zvai Leumi – Etzel) datorita atitudinii grupului faţă de Marea Britanie, care interzisese efectiv viitoare asezaminte evreieşti in Palestina. Stern considera Marea Britanie principalul duşman al sionismului.

Aceasta propunere remarcabila „pentru rezolvarea problemei evreieşti în Europa şi participarea activă a NMO [Lehi] în război de partea Germaniei” merita a fi citata mai pe larg:

„NMO-ul, care este foarte familiarizat cu bunăvoinţă  guvernului Reich-ului german şi a funcţionarilor săi în privinţa unor activităţi sioniste în Germania şi a programului de emigrare sionist este de părere că:

  1. Interese comune pot exista între o Noua Ordine Europeana bazata pe conceptul german şi adevaratele aspiraţii naţionale ale poporului evreu precum cele întruchipate de NMO.
  2. Cooperarea este posibilă între  Noua Germanie si o reînnoita, credinta-naţionala evreiasca.
  3. Înfiinţarea statului evreu pe o baza naţionala şi totalitara , şi legat prin tratat, cu Reich-ul german, ar fi în interesul menţinerii şi consolidarii viitoarei poziţii a puterii germane în Orientul Apropiat.

„Pe baza acestor considerente, şi cu condiţia ca guvernul Reich-ului german recunoaşte aspiraţiile naţionale ale Miscarii  de Libertate a Israelului menţionate mai sus, NMO din Palestina se oferă să ia parte în mod activ la război de partea Germaniei.

„Aceasta oferta din partea NMO ar putea include activităţi politice, militare şi de informare în interiorul Palestinei, după [ce vor fi luate] anumite măsuri organizatorice, precum şi în afara. In acelasi timp barbatii ” evrei” din Europa ar fi instruiţi militar şi organizati în unităţi militare, sub conducerea şi comanda NMO. Acestea ar lua parte la operaţiuni de luptă în scopul de a cuceri Palestina, astfel ca ar trebui să fie format un front.

” Participarea indirectă a Mişcarii de Libertate a Israelului la Noua Ordine din Europa, deja în faza pregătitoare, combinata cu o soluţie radical-pozitiva a problemei evreieşti europene, pe baza aspiraţiilor naţionale ale poporului evreu menţionate mai sus, ar  consolida considerabil fundamentul moral al Noii Ordini în ochii întregii omeniri.”

„Cooperarea Mişcarii de Libertate a Israelului ar fi, de asemenea, în concordanţă cu discursul recent către Cancelarul Reich-ului german, în care Hitler a subliniat că va folosi orice combinaţie şi coaliţie, în scopul de a izola şi învinge Anglia”.

(Document original în limba germană Auswertiges Amt Archiv, Bestand 47-59, şi E224152 E234155-58. Textul complet original publicat în: David Yisraeli,  Problema Palestiniană în Politica germană 1889-1945 (Israel: 1947), pp. 315-317)

Pe baza ideologiilor lor  similare despre etnie şi naţiune, Naţional Socialiştii şi sioniştii au lucrat împreună pentru ceea ce fiecare grup a crezut a fi  în interesul propriei sale naţiuni

Acesta este doar un exemplu al miscarii de colaborare sionista cu Hitler, în scopul de a primi, eventual, jurisdicţie asupra unei mici bucăti de pământ, Palestina.

Şi dupa toate astea, spălarea creierului!

Cât de mult aceasta conspiraţie sionista de necrezut a capturat masele evreieşti, şi cat de imposibil ii este oricarui gand diferit sa pătrunda in mintea lor, chiar la o evaluare simpla, poate fi văzut prin vehemenţa reacţiei la orice reproş. Cu ochii orbiţi şi urechile închise, orice voce ridicată în semn de protest şi acuzaţie este imediat suprimata şi inabusita de o mie de ori de strigătul : „Tradator”, „Duşman al Poporului Evreu”

Sursa pentru punctele marcate „[Sursa]”: The Wall Street Journal December 2, 1976

Articol preluat si tradus de la http://www.jewsnotzionists.org/holocaust-zionism.htm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s