Presedintele Coreei de Sud se simte responsabil si isi cere scuze- discursul integral prezentat ieri (29.11.2010) in fata poporului sau o amenintare voalata la adresa Nordului?

SEOUL, 29 noiembrie (Yonhap) –  mai jos este textul integral a cuvantarii preşedintelui Lee Myung-bak  catre naţiunea sa, luni.

Cetateni coreeni,
Astăzi, stau aici profund conştient de faptul că sunt responsabil pentru că nu am fost în măsură să protejez viaţa şi bunurile oamenilor. Am înţeles foarte bine că ati fost foarte dezamăgiti de modul în care am răspuns la bombardarea Yeonpyeongdo (Insula Yeonpyeong ) de către Coreea de Nord.

Simt o enormă frustrare şi regret faţă de faptul că s-au pierdut vieţi inocente iar casele şi mijloacele de trai ale insularilor au fost devastate.

Mă rog pentru odihna sufletelor celor din onducere, Sergentul Seo Jung-woo şi a subordonatului sau, caporalul Moon Kwang-wook, precum şi ale celor două victime din rândul civililor, dl. Kim Chi-baek şi dl Bae Bok-chul. De asemenea, exprim încă o dată condoleanţele mele sincere pentru familiile lor. Sper că cei care au fost răniţi se vor recupera repede. Promit să vin urgent cu măsuri cuprinzătoare pentru a-i ajuta pe locuitorii insulei Yeonpyeong.

Camarazi cetăţeni,
De data aceasta provocare Coreei de Nord a fost complet diferită şi fără precedent în natură. De la sfârşitul războiului din Coreea, Nordul a comis numeroase provocări, dar niciodată înainte nu a lansat un atac direct pe teritoriul nostru. Culmea, aceasta a bombardat fără discriminare insula unde aproximativ 1.400 de locuitori vieţuiesc paşnic.

Un atac militar împotriva civililor este strict interzis chiar şi în timp de război, este o crimă împotriva umanităţii.

Doar la câţiva metri distanţă de locul unde au aterizat bombele, există o şcoală în care se tineau cursuri. Sunt revoltat de cruzimea regimului nord-coreean, care este de-a dreptul indiferent faţă de vieţile copiilor mici. Ţări din întreaga lume ni se alătură în denunţarea Coreei de Nord.
Am tolerat până acum provocările Nordului de nenumarate ori. La 21 ianuarie 1968, un comando nord-coreean s-a infiltrat în Seul cu intenţia de a-l ucide pe preşedinte. Explozia unei bombe în Rangoon, Birmania, pusa de agenţi din Coreea de Nord, a ucis multi oficiali guvernamentali sud-coreeni de rang înalt care-l însoţeau pe Preşedinte. Nordul a încercat deja de două ori şi nu a reuşit să-l omoare pe şeful de stat al Coreei de Sud. Agenţii nord-coreeni au aruncat în aer un avion civil în 1987, luând viaţa a 115 pasageri.

Coreea de Sud a îndurat toate aceste provocări continue pentru că noi am întreţinut o speranţă uşoară ca Nordul si-ar  putea schimba conduita într-o zi şi ca un angajament ferm pentru pace ar putea exista în Peninsula Coreeană. În ultimii 20 de ani, prin urmare, Coreea de Sud s-a străduit să rezolve problema nucleară din Coreea de Nord prin dialog şi colaborare, în acelaşi timp furnizand si o mărinimoasa asistenţă umanitară.

Pe de altă parte, Coreea de Nord  a răspuns cu o serie de acte provocatoare, inclusiv dezvoltarea unui program nuclear, scufundarea corvetei marinei militare Cheonan printr-o explozie şi bombardarea Yeonpyeongdo.

In cele din urma, am ajuns sa înţelegem că nu mai are sens să speram că Nordul si-ar putea abandona programul său nuclear sau politica sa de a se impinge pe marginea prăpăstiei de unul singur. Oamenii din Coreea de Sud înţeleg acum în mod neechivoc că rezistenta prelungita şi toleranţa nu vor da naştere la nimic altceva decat la provocări si mai serioase.

Cei care până acum au sprijinit regimul nord-coreean ar putea vedea acum adevaratele sale culori.
Suntem conştienţi de lecţia istorica cum că o pace ruşinoasă realizata prin intimidare ar aduce un rău mult mai mare în cele din urmă. Doar curajul care sfidează retragerea din fata oricarei ameninţari sau provocari va aduce pacea autentica. În cazul în care Nordul comite provocări suplimentare de orice natura împotriva Sudului, ne vom asigura că plăteşte negreşit un preţ scump .

Am încredere în curajul şi potenţialul cetăţenilor din Coreea. Suntem un popor mare care, începând cu acest an, a construit cea de a saptea mare putere din lume la export in ciuda ameninţării neîncetate a Nordului şi a beligeranţei. În situaţia actuală de criză naţională, poporul coreean a demonstrat patriotism şi calm.

Mulţi bărbaţi tineri şi femei, au mers la priveghiul tinerilor soldaţi care au fost ucişi în acţiune. Cetăţenii s-au oferit voluntar pentru a colecta donaţii şi au pornit in aceasta actiune a lor cu curaj. Republica Coreea va fi în siguranţă şi teafara datorita voua.

A existat o scindare în opinia publică cu privire la torpilarea navei Cheonan. Spre deosebire de acel moment, oamenii noştri au devenit toti ca unul de data aceasta. Pe fondul unei astfel de unitati şi determinari, orice încercare clandestina de a crea diviziune în sanul naţiunii nu va avea nici o şansă de succes. Împreună cu toţi cetăţenii Republicii, eu niciodată nu ma voi retrage.

Comunitatea internaţională, de asemenea, ne sprijină.  Lideri din Statele Unite, Japonia, Germania şi Regatul Unit, precum şi din Rusia şi multe alte ţări au condamnat actul de brutalitate al Nordului şi sprijina pe deplin poziţia noastra. In special, ca aliat al nostru, Statele Unite au demonstrat o hotărâre puternică in a răspunde prin luare de măsuri.

Camarazi coreeni,
Membrii curajosi ai forţelor noastre armate au luptat bine. Unii soldaţi s-au repezit pentru îndeplinirea îndatoririlor lor fără măcar să observe că camuflajul de pe căştile lor luase foc, în barajul de bombe vii. Cei care erau în concediu au revenit prompt la unităţile lor.

Cetăţenii ai Coreei,
De acum inainte, Guvernul va face tot ce se cere din partea lui, fără a eşua.

Guvernul va stabili Forţe Armate vrednice de numele lor. Vom apăra cele cinci insule din Marea Vestului in apropierea graniţei maritime de nord, cu o poziţie etanşa împotriva oricarui fel de provocare.Vom efectua în mod mult mai activ reforma apărării asa cum a fost planificata, în scopul de a face armata noastră şi mai puternică.

Cetateni coreeni

Acum este momentul indicat ca sa ne demonstram determinarea noastră cu acţiuni mai degrabă decât cu multe cuvinte.

Starui pe langa voi să aveti încredere în Guvern şi in Forţele Armate şi sa strangeti randurile în jurul cauzei noastre.

Unitatea este cea mai bună măsură de securitate naţională.

Mulţumesc mult.

Ce dezvaluiri fac noile documente publicate de WikiLeaks si reactiile la nivel mondial fata de aceste dezvaluiri

Documentele diplomatice dezvăluite de WikiLeaks, multe datând din ultimii trei ani, oferă o imagine fără precedent asupra activităţii ambasadelor americane din întreaga lume, puncte de vedere asupra liderilor străini sau evaluări ale ameninţărilor teroriste, comentează New York Times.

Conform ediţiei online a ziarului american, cele mai recente dintre documente datează de la sfârşitul lunii februarie a acestui an, dezvăluind opiniile administraţiei preşedintelui Barack Obama în legătură cu crizele şi conflictele din întreaga lume.

Documentele ilustrează traficul diplomatic dintre Departamentul de Stat şi circa 270 de ambasade şi consulate din întreaga lume, afirmă New York Times, care prezintă câteva exemple de subiecte pe care intenţionează să le dezvolte în zilele următoare.

PAKISTAN. Începând din 2007, Statele Unite au depus eforturi secrete pentru a elimina uraniul puternic îmbogăţit dintr-un reactor de cercetare pakistanez, temându-se că acesta ar putea fi folosit în scopuri ilegale. În mai 2009, ambasadorul Anne W. Patterson a anunţat că Pakistanul refuză să programeze o vizită a unor experţi americani, deoarece, „dacă presa locală ar afla despre înlăturarea combustibilului, cu siguranţă ar considera că Statele Unite iau armele nucleare ale Pakistanului”.

GUANTANAMO. Pentru a-şi convinge partenerii să accepte foşti deţinuţi de la Guantanamo, Statele Unite au exercitat presiuni diplomatice asupra acestora. Sloveniei i s-a cerut să accepte un fost deţinut dacă preşedintele vrea să obţină o întâlnire cu Obama, în timp ce autorităţilor din Kiribati li s-au oferit fonduri în valoare de milioane de dolari pentru a prelua foşti deţinuţi. În privinţa Belgiei, diplomaţii americani au afirmat că acceptarea mai multor deţinuţi ar reprezenta „o modalitate ieftină pentru Belgia de a-şi spori importanţa în Europa”.

AFGANISTAN. Când vicepreşedintele afgan a vizitat Emiratele Arabe Unite în 2009, autorităţile locale au descoperit în bagajele acestuia 52 de milioane de dolari. Conform unui document al ambasadei SUA la Kabul, oficialului afgan i s-a permis în cele din urmă să păstreze banii, fără a dezvălui originea sau destinaţia sumei.

CHINA. Un contact din China a anunţat ambasada SUA la Beijing, în ianuarie, că Biroul Politic al partidului comunist chinez a ordonat intruziunea în sistemele informatice ale companiei Google, ca parte a unei campanii coordonate efectuate de agenţi ai guvernului, experţi din mediul privat şi hackeri recrutaţi de guvern.

Documentele se referă şi la relaţia apropiată dintre premierul italian, Silvio Berlusconi, şi premierul rus, Vladimir Putin, dar şi la faptul că, în Rusia, acesta este subminat uneori de birocraţia greoaie care îi ignoră deciziile. Alte subiecte abordate sunt încercările de a împiedica livrările de arme siriene către mişcarea libaneză Hezbollah sau tentativele de a împiedica arestarea, în Germania, a unor agenţi CIA implicaţi în răpirea unui cetăţean german.

Documentele arată şi că, la aproape zece ani de la atentatele din 11 septembrie 2001, relaţiile SUA cu restul

Casa Alba a condamnat ferm publicarea a sute de mii de mesaje confidentiale si Hillary Clinton a vorbit chiar despre „un atac la adresa comunitatii internationale”.

250.000 de mesaje confidentiale, care contin descrieri nu tocmai magulitoare la adresa liderilor lumii, sunt acum la vederea oricarui curios. Analistii estimeaza ca aceasta este una dintre cele mai mari scurgeri de informatii secrete din istorie, iar americanii au inrosit telefoanele, cerandu-si scuze de la cei mentionati in mesaje.

Purtatorul de cuvant de la Casa Alba a mers si mai departe, gasindu-i deja vinovati pe angajatii WikiLeaks.

Un numar total de 1.022 de documente publicate incepand de duminica de Wikileaks.org contin referiri la Romania, dintre care 830 provin de la ambasada SUA la Bucuresti, potrivit site-ului de informatii, transmite MEDIAFAX.

Din documentele provenite de la ambasada Statelor Unite la Bucuresti, 38 sunt clasate drept secrete („secret”), in timp ce 368 sunt publice („unclassified”), iar 424 sunt confidentiale („confidential”).

Site-ul Wikileaks a inceput duminica sa publice 251.287 de documente trimise de diplomati americani la Washington, continand schimburi de informatii confidentiale sau secrete intre 274 de ambasade, consulate sau misiuni diplomatice din intreaga lume si Departamentul de Stat american. Telegramele vizeaza perioada 28 decembrie 1966 – 28 februarie 2010.

Dintre acestea, doar 15.652 de telegrame sunt clasate ca „secrete”.

Tara la care s-au facut cele mai multe referiri este Irakul (15.365), cele mai multe telegrame au fost trimise de la Ankara, capitala Turciei (7.918), iar de la biroul Secretarului de Stat au fost trimise 8.017 de documente, potrivit site-ului de informatii.

Regele Abdullah al Arabiei Saudite i-a indemnat pe americani sa „reteze capul sarpelui”, adica sa atace Iranul pentru a distruge programul nuclear al Teheranului. Mahmud Ahmadinejad a reactionat imediat, declarand ca totul nu este decat o strategie pusa la cale de americani, „un act satanic” menit sa semene discordie intre Iran si vecinii sai.

Casa Alba a ordonat revizuirea procedurilor de securitate, in speranta ca va evita noi dezvaluiri.

Pana una alta, viitoarea tinta a site-ului WikiLeaks este o importanta banca americana, ale carei documente secrete vor dezvalui existenta unui „ecosistem al coruptiei”.

Corespondenţa diplomatică pe care site-ul Wikileaks a început duminică să o publice provine din sistemul de comunicaţii folosit de Departamentul american al Apărării şi cel de Stat, relatează săptămânalul german Der Spiegel.

O parte a documentelor provine din sistemul SIPRNet (Secret Internet Protocol Router Network), la care au acces aproximativ 2,5 milioane de funcţionari americani, pe calculatoare ale căror proceduri de acces sunt modificate la fiecare circa 150 de zile, precizează săptămânalul german, una dintre cele cinci surse media din lume care au avut primele acces la aceste documente.

Documentele strict secrete („top secret”) nu trec prin reţeaua SIPRNet, dar şi ele sunt accesibile unui număr de 850.000 de americani, adaugă revista.

Dezvăluirile Wikileaks vizează 251.287 de documente trimise de diplomaţi americani la Washington şi 8.000 de directive ale administraţiei americane către ambasade.

Doar 6 la sută din documentele publicate, adică 15.652 de scrisori, sunt clasate ca „secrete”, dintre care 4.330 „nu trebuie comunicate străinilor”. Aproximativ 40 la sută sunt „confidenţiale” şi majoritatea nu conţin nicio menţiune restrictivă.

Cu excepţia unui document din 1966, majoritatea au fost trimise între 2004 şi sfârşitul lunii februarie 2010, dată la care, dintr-un motiv necunoscut, sursa Wikileaks a încetat să mai transmită.

Săptămânalul german se arată foarte prudent în legătură cu folosirea lor, pentru că afirmă că nu ştie „în ce circumstanţe informatorul site-ului Wikileaks le-a putut copia”, nici dacă aceste documente reprezintă toată producţia sau dacă este vorba despre „o selecţie de documente operate potrivit unor criterii pe care nu le cunoaştem”.

În acelaşi timp, absenţa unor documente strict secrete („top secret”) poate fi explicată fie prin faptul că informatorul nu are acces la acestea, fie pentru că nu a dorit să facă acest lucru, pentru a nu i se afla identitatea, de exemplu.

Dacă scrisorile diplomatice pot fi înţelese de oricine, pentru că în general nu au fost redactate pentru a fi trimise urgent, măsura în care ele sunt conforme cu realitatea rămâne incertă. „Autorii nu ezită să raporteze cea mai neînsemnată bârfă sau zvon” în aceste scrisori, redactate în ideea că acestea nu vor fi date publicităţii decât după 25 de ani, scrie săptămânalul.

Iranul a obţinut 19 rachete nord-coreene de concepţie rusească şi tehnologie avansată, care sunt mult mai puternice decât orice a admis public Washingtonul că ar avea Teheranul şi care ar putea atinge capitale din Europa Occidentală, potrivit documentelor publicate de WikiLeaks.

Informaţia, publicată de New York Times în ediţia electronică, se bazează pe o telegramă datând din 24 februarie 2010 şi detaliază o întâlnire între oficiali ruşi de rang înalt şi o delegaţie americană condusă de Vann H. Van Diepen, din cadrul diviziei de neproliferare din Departamentul de Stat.

Aceste rachete ar permite pentru prima dată Iranului să atace capitale din Europa Occidentală sau Moscova, iar oficialii americani au avertizat că propulsia lor avansată ar putea ajuta Iranul să obţină mai rapid rachete balistice intercontinentale.

Telegrama sugerează, de asemenea, o cooperare militară profundă – probabil şi nucleară – între Coreea de Nord şi Iran decât se ştia până atunci. La cererea administraţiei Obama, The New York Times a fost de acord să nu publice textul acesteia.

Versiunea nord-coreeană a acestui tip de rachetă, cunoscut ca BM-25, ar putea fi echipată cu focos nuclear. Mulţi experţi susţin că Iranul mai are mult până la obţinerea unui focos nuclear, în special unul suficient de mic pentru a putea fi ataşat vârfului unei rachete, dar consideră că acesta a depus eforturi în acest sens.

În prezent raza de acţiune maximă a rachetelor balistice iraniene cunoscute este de 1.900 de kilometri, potrivit experţilor, ceea ce înseamnă că poate atinge Orientul Mijlociu, inclusiv Israelul, precum şi Turcia şi porţiuni din Europa de Est. Oamenii de ştiinţă susţin că BM-25 are o rază de acţiune mai mare şi este şi mai grea, având mai mult combustibil şi putând atinge o rază de acţiune de 3.200 de kilometri. În cazul în care ar fi lansată din Iran, o astfel de rachetă ar atinge Europa Occidentală, inclusiv Berlinul.

Documentele susţin nu numai că Iranul a obţinut rachete BM-25, ci a văzut şi tehnologia avansată necesară pentru a proiecta şi construi o nouă clasă de proiectile mai puternice.

Serviciile de informaţii canadiene au contactat în 2008 Ministerul iranian pentru Informaţii şi Securitate, la cererea acestuia din urmă, care şi-a propus „ajutorul” în Afganistan în privinţa unor eventuale atentate, arată luni un document difuzat de WikiLeaks.

Acest document, dat publicităţii de New York Times, se referă la o întâlnire la Ottawa, la 2 iulie 2008, între şeful serviciului candian de informaţii CSIS, Jim Judd, şi un consilier al Departamentului de Stat, Eliot Cohen.

El a dezvăluit un episod inedit, relaţiile dintre Ottawa şi Teheran fiind foarte reci de mai mulţi ani.

Judd i-a spus interlocutorului său că serviciul este „foarte, foarte preocupat” de Iran.

CSIS a vorbit recent cu Ministerul pentru Informaţii şi Securitate, după ce această agenţie a cerut un canal de comunicare cu Canada„, a declarat el.

„Iranienii au acceptat să «ajute» (Canada) în problemele afgane, inclusiv furnizând informaţii despre potenţiale atentate„, continuă telegrama diplomatică trimisă de ambasada americană la Ottawa.

Totuşi, a mărturisit Judd, „nu am înţeles ce voiau cu adevărat” deoarece este clar că „iranienii vor să sugrume ISAF …lent”.

Un document american datând din 2009, dezvăluit de site-ul WikiLeaks şi publicat luni de cotidianul britanic The Telegraph, susţine că Ghidul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, suferă de cancer în fază terminală.

Potrivit acestui document care ar fi fost trimis în august 2009 de consulatul Statelor Unite la Istanbul, un om de afaceri, a cărui identitate şi naţionalitate nu sunt precizate şi care ar fi avut legături cu fostul preşedinte iranian Akbar Hashemi Rafsandjani, a declarat că Ali Khamenei suferă de o formă rară de leucemie.

„Khamenei va muri probabil în câteva luni”, afirmă documentul citat de Telegraph.

În perioada respectivă, Rafsandjani tocmai îşi lansase campania împotriva realegerii preşedintelui iranian Mahmoud Ahmadinejad.

După ce a fost informat despre starea de sănătate a Ghidului suprem, „Rafsandjani a încetat campania împotriva lui Khamenei în Adunarea Experţilor (unul dintre centrele de putere ale sistemului politic iranian) şi a decis să lase natura să îşi continue cursul”, adaugă documentul.

„După decesul Ghidului suprem, Rafsandjani va încerca să mobilizeze Adunarea Experţilor pentru a fi numit în locul acestuia”, potrivit documentului dezvăluit de WikiLeaks.

„Dacă reuşeşte (…), el îl va invita apoi pe Ahmadinejad să demisioneze şi va convoca noi alegeri”.

Khamenei, susţinătorul unei linii dure, mai ales faţă de Statele Unite, a avut întotdeauna influenţă decisivă asupra afacerilor statului iranian.

Diplomaţia este talentul de a spune lucruri în mod elegant în public, fără a ofensa, dar telegramele secrete americane publicate de WikiLeaks duminică dezvăluie că angajaţii Departamentului de Stat au emis adeseori opinii nemiloase.

Printre miile de documente publicate de WikiLeaks se află portrete puţin flatante ale liderilor aliaţi sau nu ai Statelor Unite.

Preşedintele francez NICOLAS SARKOZY:

„Suspicios şi autoritar”, potrivit ambasadei americane, care subliniază modul dur pe care îl adoptă preşedintele francez cu colaboratorii săi.

Premierul italian SILVIO BERLUSCONI:

Un diplomat american de rang înalt l-a descris drept „iresponsabil, vanitos şi ineficient în calitate de lider european moderat”. O altă telegramă îl descrie drept „slab din punct de vedere fizic şi politic” şi afirmă că obiceiurile sale de a face petreceri până dimineaţa îl împiedică să se recupereze.

Cancelarul german ANGELA MERKEL:

„Îi este teamă de riscuri şi rareori dă dovadă de imaginaţie”, se arată într-o altă telegramă, în timp ce ministrul său de Externe, GUIDO WESTERWELLE, homosexual declarat, este calificat drept o „personalitate exuberantă” dar cu puţine competenţe în diplomaţie.

Preşedintele afgan HAMID KARZAI:

Un document îl califică drept „extrem de influenţabil” şi înclinat să se lase convins de teorii ale complotului.

Liderul libian MUAMMAR KADHAFI:

O telegramă arată că „depinde aproape obsesiv de un nucleu dur de oameni de încredere” şi că nu ştie să călătorească fără o infirmieră ucraineană bine dotată fizic. Liderului îi este teamă să survoleze apele şi să urce în clădiri cu etaj.

Preşedintele rus DMITRI MEDVEDEV:

„Este Robin al lui Batman jucat de Putin”, potrivit ambasadei Statelor Unite la Moscova, care face aluzie la tânărul camarad al eroului de benzi desenate, pentru a sublinia că de fapt premierul Vladimir Putin este cel care deţine puterea în Rusia. Preşedintele rus este calificat, de asemenea, drept şters şi „ezitant”.

Premierul rus VLADIMIR PUTIN:

Este considerat „masculul dominant” („alpha-male”).

Premierul turc TAYYIP ERDOGAN:

Este considerat izolat şi prost informat. Se îndoieşte de toţi şi „este înconjurat de un cerc de consilieri care îl flatează dar îl dispreţuiesc”. Erdogan îşi ia aproape toate informaţiile din ziarele islamiste şi analizele ministerelor sale nu îl interesează, scriu diplomaţii americani la Ankara.

Ministrul turc de Externe, AHMET DAVUTOGL:

Este calificat drept „excepţional de periculos” de un informator al diplomaţilor americani care avertizează asupra influenţei islamiste a acestuia asupra lui Erdogan.

Cancelarul german, Angela Merkel, evită riscurile, apreciază diplomaţi americani în documentele confidenţiale dezvăluite de WikiLeaks şi publicate duminică de săptămânalul Der Spiegel.

Se teme de riscuri şi rareori se arată creativă„, se arată într-un document transmis de ambasada americană la Berlin în data de 24 martie 2009, care adaugă că Merkel este considerată „tenace atunci când se află în dificultate” şi este „metodică, raţională şi pragmatică„.

Diplomaţii americani au însă o atitudine dură faţă de ministrul german de Externe, vicecancelarul Guido Westerwelle, liderul liberalilor din FDP. Conform Der Spiegel, acesta este considerat incompetent şi antiamerican, iar personalitatea sa „exuberantă” îl transformă într-o persoană imprevizibilă.

Liderul CSU, aripa bavareză a partidului CDU, Horst Seehofer, este criticat pentru lacune grave. „Nu are mare lucru de spus în ceea ce priveşte politica internaţională şi pare să ignore fapte de bază”, afirmă diplomaţii americani, adăugând că acesta s-a declarat surprins să afle că jumătate dintre cei 40.000 de militari încă staţionaţi în Germania se află în Bavaria, landul pe care îl conduce din 2008.

Ministrul Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg, personalitate în plină ascensiune a CSU, este unul dintre puţinii politicieni agreaţi de diplomaţii americani. „Este un prieten apropiat şi declarat al Statelor Unite”, care aduce „un pic de strălucire în guvernul german”. El le-a dezvăluit diplomaţilor americani că Westerwelle „a fost un obstacol mai mare decât opoziţia în calea sporirii efectivelor germane în Afganistan” şi s-a plâns şi de Merkel, pe care o consideră „incapabilă să aplice propria politică economică”.

Diplomaţi germani au afirmat că secretarul de Stat american, Hillary Clinton, a discutat vineri cu omologul său german, pentru a-şi exprima „regretul înaintea publicării documentelor interne americane”.

Casa Albă a ordonat o revizuire a procedurilor de securitate pentru a evita noi dezvăluiri de documente sensibile, în urma publicării conţinutului a zeci de mii de telegrame diplomatice la iniţiativa site-ului WikiLeaks.

Orice eşec de a proteja informaţiile clasificate (…) este inacceptabil şi nu va fi tolerat” , a afirmat directorul biroului pentru buget al Casei Albe, Jacob Lew, într-o directivă transmisă şefilor de servicii şi administraţii, postată luni pe site-ul preşedinţiei americane.

Lew, unul dintre colaboratorii cei mai apropiaţi ai preşedintelui Barack Obama, a dat ordin „serviciilor şi administraţiilor care gestionează informaţii clasificate să formeze o echipă pentru a evalua securitatea” acestora.

„Este responsabilitatea oricărei persoane care are acces la informaţii clasificate să protejeze aceste date capitale pentru securitatea ţării noastre„, a subliniat Lew. „Orice dezvăluire neautorizată de date clasificate constituie o încălcare a legii şi compromite securitatea ţării”, a adăugat el.

Casa Albă a condamnat duminică „în termenii cei mai fermi” publicarea „iresponsabilă şi periculoasă” a unor noi documente diplomatice americane, afirmând că iniţiativa site-ului WikiLeaks ar putea aduce riscuri mortale pentru unele persoane.

Această reacţie a venit la câteva minute după publicarea, pe paginile de Internet ale unor instituţii de presă, a conţinutului unor telegrame diplomatice, dintre care aproximativ 250.000 le-au fost comunicate de WikiLeaks.

Dezvăluirea de catre site-ul Wikileaks a celor aproximativ 250.000 de note diplomatice americane a generat luni reacţii de condamnare din partea Guvernelor din întreaga lume, Casa Albă calificând această acţiune drept o „crimă gravă”.

Wikileaks şi cei care publică aceste informaţii „sunt criminali”, a afirmat Robert Gibbs, purtător de cuvânt al preşedinţiei americane, considerând că aceste scurgeri de informaţii constituie „grave încălcări ale legii şi o ameninţare gravă pentru cei care conduc şi contribuie la politica noastră externă”.

La rândul său, secretarul de Stat american, Hillary Clinton, s-a referit la un „atac împotriva comunităţii internaţionale„.

Ea a discutat anterior cu omologul său turc Ahmet Davutoglu, pe care un informator al diplomaţilor americani de la Ankara l-a calificat în unele telegrame diplomatice drept „excepţional de periculos”. În cursul întâlnirii, cei doi „au discutat despre problema Wikileaks şi ministrul Afacerilor Externe a apreciat comentariile directe şi deschise ale secretarului” de Stat, a declarat purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat, Philip Crowley.

Davutoglu, alături de Clinton, a afirmat că ţara sa menţine „un parteneriat strategic” cu Washingtonul.

Documentele, obţinute de Wikileaks şi comunicate mai multor surse media importante, prezintă, în formă neprelucrată, culisele diplomaţiei americane.

Luni, partenerii Washingtonului au preluat retorica folosită de Statele Unite, condamnând metodele site-ului de Internet.

Franţa a denunţat o divulgare „deliberată şi iresponsabilă” de informaţii confidenţiale.

În Italia, ministrul Afacerilor Externe, Franco Frattini, a afirmat că acesta ar putea fi considerat un „11 septembrie al diplomaţiei mondiale”.

Mahmoud Ahmadinejad, preşedintele iranian pus pe acelaşi plan cu Adolf Hitler în unele note americane, a afirmat că aceste documente sunt „fără valoare”, considerând că publicarea documentelor „face parte dintr-o campanie de război al informaţiilor” împotriva Teheranului, orchestrată de Statele Unite.

Dar liderii vizaţi de aceste note s-au grăbit să dea asigurări că aceste „bârfe”, potrivit lui Guido Westerwelle, ministrul german al Afacerilor Externe, nu aduc atingere relaţiilor lor cu Washingtonul. Iar un purtător de cuvânt al premierului britanic David Cameron a dat asigurări că ţara sa va continua să „lucreze strâns cu Statele Unite”.

Afganistanul nu consideră că relaţiile sale cu Statele Unite vor avea de suferit, în pofida unor documente care îl descriu pe preşedintele Hamid Karzai drept „slab” şi pe fratele său Ahmed Wali ca fiind implicat în afaceri de trafic de droguri şi corupţie.

În Orientul Mijlociu, un înalt oficial israelian apreciază că publicarea acestor informaţii nu afectează imaginea Israelului şi că ele confirmă poziţia oficială a acestei ţări în favoarea unei mai mari fermităţi faţă de Teheran.

În Statele Unite, riposta se articulează în jurul a două axe: procedurile judiciare şi prevenirea unor noi scurgeri de informaţii.

Secretarul Justiţiei, Eric Holder, a amintit că o „anchetă penală este în curs de desfăşurare”. „(…) Nu suntem deocamdată în măsură să furnizăm rezultate, dar ancheta este în curs”, a adăugat el.

Casa Albă a anunţat că a ordonat o trecere în revistă a procedurilor de securitate, pentru a evita noi dezvăluiri.

Dar Sarah Palin, figură importantă a ultraconservatorilor americani, a apreciat pe pagina sa de Facebook că publicarea acestor informaţii „ridică serioase semne de întrebare legate de incompetenţa administraţiei Obama în gestionarea acestui enorm fiasco”. Pe de altă parte, ea l-a calificat pe Julian Assange, fondatorul Wikileaks, drept „un agent antiamerican care are sânge pe mâini”.

În America Latină, preşedintele venezuelean Hugo Chavez i-a cerut lui Clinton să demisioneze, apreciind că „imperiul (american) a fost dezvăluit”.

Aliatul său, Ecuadorul, s-a declarat dispus să îl primească pe Julian Assange, care este urmărit de justiţia americană.

Nord-coreeni aflati la lucru in Rusia au fost chemati acasa pentru ca tara se pregateste de razboi

Un exod în masă al muncitorilor din Coreea de Nord, aflati in Orientul Îndepărtat al Rusiei, este în curs, în conformitate cu rapoartele venite din regiune. Deoarece cele două Corei si-au ascutit tăişurile, fiind in prag de război în această săptămână, se pare că lucrătorii din Rusia au fost chemaţi înapoi pentru a ajuta la potenţialele operaţiuni militare.

Agenţia Vladnews, cu sediul la Vladivostok, a raportat că lucrătorii din Coreea de Nord au părăsit oraşul Nakhodka in masa, la scurt timp după escaladarea tensiunii în peninsula coreeană la începutul acestei săptămâni. „Comercianţii au părăsit chioşcurile şi pieţele, muncitorii au abandonat şantierele de construcţii, iar  angajaţii nord-coreeni ai serviciului secret care lucrează în regiune li s-au alăturat şi au plecat”, a spus agenţia.

Serviciul de migraţie al Rusiei a spus că au existat peste 20.000 de nord-coreeni în Rusia la începutul anului 2010, din care marea majoritate au lucrat în construcţii. Lucrătorii sunt de obicei insotiti de agenţi ai serviciilor de securitate ale lui Kim Jong-il şi au puţine contacte cu lumea din jurul lor. Dezertorii au sugerat că muncitorii lucreaza 13 ore pe zi şi că cea mai mare parte din plata lor este trimisa înapoi guvernului de la Phenian. Sute de muncitori au fugit de condiţiile dure şi trăiesc ascunzându-se în Rusia, cu teama perpetua de a nu fi deportati înapoi în Coreea de Nord.

„Guvernul din Coreea de Nord trimite mii de cetăţeni ai săi în Rusia pentru a câştiga bani, majoritatea acestora [banilor] fiind indreptati spre conturile guvernului”, spune Simon Ostrovsky, un jurnalist care a descoperit secretul lagărelor nor-coreene de exploatere foresteiera în taiga din nordul siberian. „Muncitorii sunt adesea trimisi in locaţii aflate la mare distanţă, pe ani de zile, astfel incat  să lucreze un timp indelungat şi sa obţina chiar mai puţin de trei zile de concediu pe an.” Acum, se pare că un fel de comandă centralizată a fost data pentru ca lucrătorii să se întoarcă acasă.

Portul Rusiei din Pacific,Vladisvostok, este la mii de kilometri şi şapte fusuri orare de Moscova, dar numai la aproximativ 100 de mile de frontiera puternic controlata a ţării cu Coreea de Nord. În 1996, un diplomat de la consulatul Coreei de Sud din oras a fost ucis cu un creion otrăvit, în ceea ce s-a crezut a fi o lovitura efectuata de către agenţii secreţi ai nordului. Există chiar şi două restaurante nord-coreene în oraş. Nu se ştie câti dintre lucrătorii din alte orase din Rusia au fost chemaţi înapoi in patria lor în această săptămână, sau dacă exodul este permanent sau temporar.

Prezenţa unui portavion american în Marea Galbenă va avea consecinţe, avertizează Phenianul

Regimul nord-coreean a apreciat că exerciţiile militare comune, organizate după ce Phenianul a bombardat marţi o insulă sud-coreeană, reprezintă „o nouă provocare militară intolerabilă”.

Coreea de Nord a avertizat sâmbătă asupra consecinţelor imprevizibile pe care le poate avea participarea unui portavion american la aplicaţiile aeronavale comune organizate de SUA şi Coreea de Sud, începând de duminică, în Marea Galbenă, relatează AFP, citat de Mediafax.

„Dacă Statele Unite îşi aduc portavionul în Marea de Vest (Marea Galbenă), nimeni nu poate prevedea consecinţele”, se arată într-un comunicat oficial, difuzat de agenţia de presă KCNA.

Regimul nord-coreean a apreciat că exerciţiile militare comune, organizate după ce Phenianul a bombardat marţi o insulă sud-coreeană, reprezintă „o nouă provocare militară intolerabilă”.

Mărmureanu: Vor fi cutremure de peste 6. Ne vor zgâlţâi, dar nu murim

Directorul Institutului de Fizică a Pamântului, Gheorghe Mărmureanu, susţine că nu se aşteaptă, în perioada următoare, la un cutremur de mari proporţii în România, dar se vor resimţi unele de intensitate medie.

Gheorghe Mărmureanu: Nu aşteptăm un cutremur devastator în România, în perioada următoare / FOTO: iasiplus.ro

România va avea parte de cutremure în perioada următoare, dar nu mai mari de 7 grade pe scara Richter, pentru că la noi magnitudinea critică este de 7 grade. Vor fi cutremure de şase grade sau de şase şi ceva. Ne vor zgâlţâi, dar nu murim„, a declarat pentru Agerpres, Gheorghe Mărmureanu.

Mai mult decât atât, directorul Institutului susţine că nu este un lucru îngrijorător că nu au mai fost cutremure mari în ultima perioadă.

Eu nu sunt îngrijorat că nu au mai fost cutremure mari în România. Nici populaţia nu ar trebui să fie„, a explicat Gheorghe Mărmureanu la Realitatea Tv.

El a ţinut însă să sublinieze că nici nu va fi unul de peste 7 grade în viitorul foarte apropiat.

Acesta a explicat că, în prezent, lucrează sistemul tectonic din Asia, care va fi activ până în 2020 şi consideră că va afecta serios Japonia.

La ora actuală, lucrează puternic sistemul tectonic din Asia, până în 2020, şi sunt convins că în următorul timp va afecta serios Japonia, care este oarecum pregătită. Fenomenul prin care sistemul din Asia, respectiv India, lucrează puternic a început în 2005 şi se va termina în 2022. Pe urmă va lucra sistemul tectonic african, care va fi activ până în 2042, dar care nu a fost periculos niciodată pentru zona Vrancei. Cel mai mare cutremur generat de sistemul african în România a fost 6,7 grade pe scara Richter, înregistrat în 1990„, a explicat directorul Institutului de Fizică a Pământului (IFP).

El susţine însă că un astfel de seism va fi resimţit la noi în ţară abia peste câţiva zeci de ani.

Nu este aproape un cutremur peste 7. Vor fi chiar zeci de ani până atunci. Cutremurele peste 7 nu au loc când vrem noi. Ne bazăm pe o anumită situaţie din ultimii 600 de ani. Nu este o predicţie, este o analiză. Deci au fost în 1738, în 1802, în 1836, în 1940 – deci 102 ani şi în 1977. Ia vedeţi dumneavoastră care este distanţa dintre un cutremur de suprafaţă şi unul de adâncime, pentru că primul a fost de suprafaţă iar Vrancea a fost tot de suprafaţă acum în 77.  Iar între cel de suprafaţă dintre 1738 şi 1802 au fost 64 de ani. Vă rog socotiţi care este cea mai mică distanţă dintre un cutremur de adâncime şi unul de suprafaţă„, a mai spus  Gheorghe Mărmureanu la Realitatea Tv.

Patru cutremure au avut loc joi, cel mai mare dintre ale având magnitudinea de 3,8 pe scara Richter, potrivit Institutului Naţional pentru Fizica Pământului.

Citeşte şi Seismologii se contrazic: Mărmureanu-curemurele mici sunt bune / Toader-vine un cutremur de 4.8

Comentariu: Am senzatia ca-i lipseste o doaga d-lui Marmureanu. Face niste analize ca pentru productia la hectar din cincinalele in patru ani si jumatate ale lui Ceausescu. Dupa cum arata n-ar fi trebuit sa iasa deja la pensie? Sau nu mai avem alti seismologi la fel de inteligenti care sa-i ia locul.

Spectrul unui război total în Coreea paralizează marile puteri

Stânjeniţi de comportamentul Coreii de Nord, membrii Consiliului de Securitate nu au în vedere o reuniune extraordinară după bombardarea insulei sud-coreene Yeonpyeong.  Prudenţa membrilor permanenţi – SUA, China, Rusia, Franţa şi Marea Britanie – arată absenţa, la ora actuală, a unui răspuns adecvat după bombardamentul nord-coreean de marţi.  În Coreea de Sud, şeful statului şi guvernul au fost  sever criticaţi de media şi de responsabilii politici pentru riposta militară a Seulului, con–siderată prea timidă după atacul Nordului. Un fost ministru al Apărării a calificat ca „dezamăgitoare” reaccţia armatei şi a estimat că forţele sud-coreene ar fi trebuit să folosească imediat avioanele de luptă, capabile să neutralizeze artileria nord-coreeană. Ministrul Apărării, Kim Tae-Young, şi-a prezentat demisia, declarând înainte că o ripostă cu atacuri aeriene ar fi declanşat un „război total”. Phenianul a lansat 170 de obuze, iar forţele sud-coreene au ripostat cu 80. După toată furtuna de acuze, autorităţile de la Seul au anunţat că vor adopta „măsurile necesare” pentru „întărirea securităţii naţionale” şi vor reacţiona mult mai ferm în cazul unei noi  agresiuni.

Prudenţă maximă

Anunţul a intervenit la câteva ore după ce Phenianul declarase că este pregătit să atace din nou Coreea de Sud, regimul stalinist repetând că a răspuns unui exerciţiu militar organizat de Sud în zona contestată din Marea Galbenă. Ieri, Coreea de Nord a acuzat SUA că sunt responsabile de schimburile de tiruri intercoreene. La ONU, diplomaţii consideră că o condamnare a Phenianului în Consiliul de Securitate ar arunca ulei peste foc: China frânează şi este normal. Este nemulţumită faţă de Phenian, dar împarte cu Coreea de Nord o frontieră de  2.000 km şi nu doreşte ca acest stat să intre în vrie, temându-se că ar putea reacţiona exagerat şi s-ar putea angaja într-un ciclu ireparabil. Chiar sud-coreenii ezită. Există o prudenţă maximă din partea tuturor, inclusiv a SUA. Cât despre comportamentul Nordului, diplomaţii consideră că Phenianul caută un târg cu Sudul şi cu SUA pentru a obţine avantaje.

Peninsula coreeană este „în pragul războiului”, afirmă Phenianul

Manevrele navale comune ale Coreei de Sud şi Statelor Unite, care vor începe duminică, duc peninsula coreeană „în pragul războiului”, a afirmat vineri regimul de la Phenian, citat de agenţia oficială KCNA.

Aceste exerciţii militare „ale imperialiştilor americani şi ale marionetei lor belicoase sud-coreene” sunt îndreptate împotriva Coreei de Nord, a afirmat Phenianul.

Situaţia peninsulei coreene se apropie de pragul războiului din cauza proiectului imprudent al acestor excitaţi ai trăgaciului„, a adăugat comunicatul oficial nord-coreean.

Pentru prima dată după Războiul din Coreea (1950-1953), Coreea de Nord a bombardat marţi o zonă cu locuinţe civile din Coreea de Sud. Aceste tiruri de obuze s-au soldat cu moartea a patru persoane şi rănirea a aproximativ 20, pe insula Yeonpyeong, şi au provocat tiruri de ripostă din partea armatei sud-coreene.

Statele Unite şi-au afişat miercuri sprijinul faţă de Coreea de Sud şi vor efectua împreună manevre aeronavale, la care participă şi un portavion, începând de duminică până miercuri.