Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (IV)

Capitolul 4

NOUA ORDINE MONDIALĂ

DE LA LIGA NAŢIUNILOR LA STATELE UNITE ALE EUROPEI (PREAMBUL)

Incă din zorii istoriei, atât în antichitate cât şi în feudalismul timpuriu s-a emis ideea federalizării comunităţilor umane şi a popoarelor. Marile imperii antice au fost expresia acestei gândiri federalizante la nivelul de înţelegere a epocii respective izvorâte din stratificarea socială şi din interesele claselor dominante. Acelaşi fenomen s-a petrecut din feudalismul timpuriu până-n epoca marilor imperii coloniale contemporane, fenomen conţinând dialectic o înverşunată luptă a contrariilor dintre forţa federalizantă şi interesele ei şi dorinţa de libertate a comunităţilor federalizate prin mijloace militare, economice şi politice. Exemplele sunt la îndemâna fiecărui cititor. De la istoria imperiului roman şi a tipului de stat federal sclavagist creat de acesta şi de cel macedonean creat de Alexandru Macedon la istoria imperiilor bizantin şi arab; de la imperiul lui Carol cel Mare la imperiul spaniol; de la imperiul britanic la cel otoman, de la cel ţarist la cel habsburgic, tipic pentru unul de tip federal, descoperim două constante istorice fundamentale: una reprezentând interesul de dominaţie al unei minorităţi şi a doua reprezentând interesele vitale ale unei majorităţi compuse dintr-o puzderie de entităţi etnice având limbi, culturi, religii, structuri psihologice şi sociale, mentalităţi şi interese deosebite, care se opun legic intereselor minorităţii dominante. Această lege fundamentală a istoriei a funcţionat implacabil, dezintegrând imperiile, fie ele şi de tip federal, exemplul cel mai recent fiind cel dat de U.R.S.S.; ca să nu mai vorbim de tragedia Iugoslaviei, stat multinaţional de tip federal. Din uriaşul laborator al imperiilor prin procese subtile de dialectică istorică s-au separat şi individualizat, s-au structurat şi dezvoltat popoare, societăţi şi naţiuni politice care şi-au asumat rolul de a-şi făuri destinele în cadrul statelor naţionale.

Evreimea ca popor şi naţiune suprastatală folosind o gamă largă de mijloace cultural propagandistice, organizatorice, financiar-economice, politice, unele oculte, altele uzuale, a preluat ideea federalizării mondiale pusă în slujba şi sub dominaţia ei, din momentul în care şi-a câştigat supremaţia în Statele Unite ale Americii şi în câteva state importante din Europa, întreaga gamă de mijloace a fost aplicată simultan în zone geo-politice şi geo-economice fixate într-un plan strategic general pe timp îndelungat, desfăşurarea lor operaţională fiind controlată riguros după ce Alianţa Israelită Universală s-a lansat în politica mondială ca organ politic suprem al evreimii.

LUNA DE MIERE. IDEOLOGIE, DOCTRINA, PROPAGANDA!

Pentru a putea construi un suprastat, o Republică Universală este nevoie să se câştige la idee adeziunea vârfurilor politice, financiar-economice, artistice, filozofice şi culturale ale naţiunilor; sau, dacă acestea se dovedesc refractare, retranşante în sfera naţionalului; prin revoluţii să se manevreze masele proletare. Conducerea suprastatală iudaică a folosit cele două variante în mod simultan, după iudaizarea bazelor strategice: Franţa, Anglia şi Statele Unite. Ofensiva ideo­logică, doctrinară şi propagandistică ia forme acute odată cu primii ani ai secolului XX, cu centrul de greutate pe provocarea revoluţiei în Rusia ţaristă şi solidarizarea proletariatului european cu iudeo-bolşevismul. In acelaşi timp se construieşte abil alternativa Păcii Internaţionale şi se lansează lozinca Noii Ordini Internaţionale, fără a se preciza dacă această Nouă Ordine va fi comunistă sau capitalistă: aşteptându-se rezultatele experienţei din Rusia. Folosesc ca îndreptar cronologic, cronologia lui Denis L. Cuddy, publicată parţial în revista EUROPA, ca şi bibliografia dedicată Ligii Naţiunilor şi francmasoneriei acestui secol.

In 1910, deci după primele seisme din Rusia, se înfiinţează în S.U.A. Fundaţia Carnegie pentru Pacea Internaţională cu toate că în culisele politicii europene şi americane se puneau premisele declanşării primului război mondial pentru reîmpărţirea coloniilor şi a sferelor de influenţă. Fundaţia rezistă de 84 de ani, militează astăzi pentru un guvern mondial, are realaţii cu O.N.U.

1912. Un Edward Mandel House, consilier şi confi­dent al marelui francmason Woodrow Wilson, preşedinte al Statelor Unite, sub aparenţa unei cărţi de literatură (Philip Dru1: Administrator) lansează ideea răsturnării guvernelor şi a înlocuirii cu regimuri socialiste. Acest Mandel House va fi omul lui Wilson care va contribui la formarea Ligii Naţiunilor, prima formă organizatorică din cadrul larg organizatoric al Republicii Universale.

1913. Preşedintele Woodrow Wilson în The New Freedom: De când am intrat în politică, mulţi oameni mi-au încredinţat opiniile lor. Unii din cei mai importanţi oameni din S.U.A. se tem de ceva sau de cineva. Ei ştiu ca există undeva o putere atât de organizată, atât de solidă, de atentă, de concretă, uni­versală, încât preferă să vorbească în şoaptă atunci când îşi exprimă dezaprobarea2.

Consider că mărturisirea lui Wilson, preşedinte al Statelor Unite, este cheia acestei cărţi. Deci, în 1913, Statele Unite erau la cheremul ocultei universale, celor mai importanţi oameni americani fiindu-le teamă de a vorbi clar despre ea.

Din ce în ce mai evident, ziarişti, scriitori, politicieni, bancheri evrei sau aflaţi în subordinea iudaismului, abordează şi construiesc ideologia Noii Ordini Universale. Wilson ca expresie politică a ocultei iudaice lucrează la planificarea lumii postbelice din 1917, anul revoluţiei iudeo-bolşevice şi al intrării S.U.A. în primul război mondial. Curioasă coincidenţă, menită să zdrobească Germania în Vest spre a da mână liberă iudeo bolşevismului în Est, politică repetată fără nici o imaginaţie în al doilea război mondial, când ieşirea S.U.A. din neutralitate a decis victoria iudeo bolşevismului în Europa şi a comunismului în China, Coreea şi Vietnam, începând cu New York World3 din 1918, presa din Statele Unite sprijină revoluţia iudeo bolşevică, nu se ridică întru apărarea drepturilor omului călcate sub cizmoacele pline de sânge ale comisarilor iudei – asasinarea celor 5 milioane de culaci, a milioanelor de ruşi o lasă rece, ba dimpotrivă un di­rector al băncii FEDERAL RESERVE scrie în anul marilor masacre din Rusia în ziarul sus citat: Rusia ne arată drumul spre mari şi impetuoase schimbări ale lumii… mă bucur că se întâmplă aşa…4 Acelaşi „colonel” House care reorganizează Institutul de Afaceri Internaţionale sub numele de Consiliul pentru Relaţii Externe, susţine la 15 decembrie 1922 ideea unui guvern mondial, pe care o actualizează în revista; FOREIGN AFFAIRS, Philip Ker care-şi sfârşeşte pledoaria aşa: … adevărata prob­lemă este astăzi cea a unui guvern mondial5. Ofensiva ideologic-propagandistică se desfăşoară pe planuri largi cu începere din 1928. Doctrinarii, ideologii, filozofii, sociologii, esteticienii iudei sau în solda iudaismului încep să precizeze conceptul de Noua Ordine Mondială. H. G. Wells, socialist fabian în THE OPEN CONSPIRACY: BLUE PRINTS FOR A WORLD REVOLUTION: … Lumea politică a Conspiraţiei Deschise trebuie să slăbească, să încorporeze sau să înlăture guvernele existente … va fi o religie mondială … întreaga populaţie a lumii să devină o nouă comunitate umană6.

1932. F.S. Marvin publică THE NEW WORLD ORDER, deci Noua Ordine Mondială în care spune că Liga Naţiunilor este prima încercare de Noua Ordine Mondială.

1933. Apare Humanist Manifeste, John Dewey face apel la o sinteză a tuturor religiilor şi la o ordine eco­nomică socialistă şi cooperativizată. 1939 revista PEACE NEWS 8 din 19 mai publică Planuri pentru o federaţie mondială democratică, nemilitară şi atotcuprinzătoare. 28 octombrie 1939, celebrul în epocă John Foster Dulles propune public ca S.U.A. să conducă tranziţia, (să fim atenţi) spre o nouă ordine de state mai puţin independente, suverane, strânse într-o ligă sau uniune federală.

Anii 1939-1945 cu tot războiul mondial care face ravagii pe glob sunt anii în care se esenţializează doctrina şi ideologia Noii Ordini Mondiale – adică a Republicii Universale. Aşa cum revoluţiile europene au dus la emanciparea socio-politică a evreimii, războaiele mondiale au dus la îndatorarea statelor naţionale la Fondul Monetar Internaţional şi la subordonarea acestora intereselor guvernului univer­sal iudeu, punând premisele dominaţiei lui universale.

In 1939, Lionel Curtis publică un volum masiv de 985 de pagini: WORLD ORDER8 – Ordinea Mondială în care preconizează organizarea lumii într-o comunitate de naţiuni, în 1940 H.G. Wells revine cu THE NEW WORLD ORDER în care propune un stat mondial colectivist, o nouă ordine mondială care să cuprindă şi democraţiile socialiste şi, din nou, atenţie, o recrutare universală pentru muncă, încriminând individualismul naţionalist care este maladia lumii.

Hitler, Mussolini, Stalin propun şi ei modele ale unei Noi Ordini Mondiale şi, spre deosebire de ideologii iudeo-americani care nu suflă o vorbă despre cei destinaţi să conducă acel guvern universal, aceştia indică limpede pe conducătorii planificaţi.

Ca pretutindeni în natură, istoria omenirii cunoaşte „vârstele” fenomenelor socio-politice. Fenomenul arti­ficial al federalizării universale iniţiat de iudaism în cele două variante: iudeo-bolşevismul şi iudeo-capitalismul s-a dezvoltat .concomitent în prima jumătate a secolului XX, într-o intercomunicare şi interacţiune benefică pentru iniţiatori. Din 1920 până în 1945 marea finanţa evreiască din S.U.A. şi Europa a susţinut revoluţia iudeo-bolşevică din Rusia, atât fianciar, cât şi propagandistic. Referirile teoreticienilor occidentali ai Noii Ordini, mai ales a celor iudei americani se fac şi se raportează la „socialism” şi „socializare universală”. Este epoca propagandei internaţionale, a internaţionalelor, a kominternului, a războiului civil spaniol, al doilea câmp de experienţe iudeo-comuniste, a revoluţiei comuniste chineze, coreene, vietnameze cu puternice tente naţionale – care se îndepărtează de modele unice şi nu acceptă o conducere supefstatală, un centru unic de conducere. Ajutorul american masiv dat Rusiei lui Stalin, ca şi distrugerea bazei logistice a Germaniei lui Hitler de către aviaţia strategică anglo-americană, opera iudeului francmason F.D. Roosvelt au salvat iudaismul mondial, iudeo bolşevismul din Rusia, precum şi revoluţiile naţional-comuniste din Asia.

Această etapă a unei luni de miere prelungită pe o jumătate de secol ia sfârşit în clipa când iudeocraţia mondială îşi dă seama că toate speranţele de dominaţie universală printr-o revoluţie proletară condusă de evrei, folosind Rusia ca forţă de izbire este o utopie, că în Rusia postbelică comunismul se naţionalizează, că devine rusesc, că evreimea pierde controlul instituţiilor statului; ba mai mult, că se naşte o reacţie anti-iudaică rusească şi începe, voalat, o nouă epocă de prigoana. Rolul de superputere mondială însuşit de Rusia sovietică, expansiunea militaro-economică a acesteia pe tot globul, folosirea ideologiei comuniste în interesul imperiului sovietic, aflat pe drumul unei rusificâri masive, abolirea dominaţiei iudeo bolşevice în statele din Estul Europei, emanciparea lor economică, ofensiva comunismului naţional din China, Coreea şi Vietnam au activat la superlativ varianta capitalistă a Noii Ordini Mondiale, declarând război atipic Uniunii Sovietice şi aşa-zisului lagăr socialist şi război tipic Chinei, Coreei de Nord şi Vietnamului. Desigur, campioana luptei anticomuniste a fost iniţiatoarea comunismului mondial: iudeocraţia. Arma, forţa de şoc, a fost S.U.A. şi mai puţin ţările Europei Occidentale încorporate în noile organisme internaţionaliste create de iudeocraţie după al doilea război mondial.

DIVORŢUL. Cronologic, divorţul dintre comunism şi capitalism se produce în timpul celui de-al doilea război mondial, când creaţia iudeo bolşevismului, Rusia sovietică, devine o superputere conştientă de forţa sa şi când mişcările comuniste din China, Coreea de Nord şi Vietnam întrunesc adeziunea maselor, abolesc regimurile de tip feudal – colonial şi instaurează regimuri naţional-comuniste, lezând direct interesele ocultei financiare care spre a-şi păstra privilegiile în Extremul Orient declanşează o serie de războaie, unele sub flamura noului internaţionalism capitalist cu participarea simbolică a unor state subordonate Statelor Unite, având ca forţă principală de izbire armata americană.

Incă din perioada deceniului 3 când lupta în Manciuria împotriva imperialismului japonez care invadase Coreea, Kim U Sung sau Kim Ir Sen, tânăr comunist, a combătut stângismul comunist şi ororile lui ca şi directivele aberante ale Internaţionalei comuniste, la fel ca una dintre cele mai remarcabile personalităţi ale comunismului naţional din Asia, conducătorul mişcării de eliberare naţională şi socială din Vietnam, Ho Şi Min. Naţionalizarea comunismului în Extremul Orient este una din cele mai grele lovituri date ocultei internaţionale iudaice şi planurilor ei de dominaţie mondială. Prin anii 1933 Kim îl Sung nega sovietul – formă iudeo bolşevică a Kahalului evreiesc, preconizând un guvernământ revoluţionar popular.

Când conspiraţia iudeo bolşevică pierde puterea în Uniunea Sovietică, când evreimea este sortită fixării într-un spaţiu geografic limitat, un fel de republică sovietică evreiască, de fapt un gheto mai întins, când începe emigraţia în masă şi când apare disidenţa intelectualităţii evreieşti în Rusia, iudeocraţia internaţională activează până la paroxism varianta internaţionalismului capitalist şi declanşează războiul rece împotriva lagărului socialist, sincronizându-1 cu războaiele locale clasice pe întreaga planetă, având drept scop oprirea influenţei sovietice, înlocuirea regimurilor prosovietice, îngrădirea influenţei comunismului naţional, crearea de centre de putere proiudeocrate, precum Israelul, întreaga strategie asezonată cu răscoale, lovituri de stat şi asasinate politice. Imediat după război iudeocraţia creează şi finanţează o puzderie de ligi, asociaţii şi societăţi pacifiste, umanitariste, de apărare a drepturilor omului cu caracter suprastatal, activând prin intermediul lor propaganda pentru un guvern mondial, de data asta de factură capitalistă.

In 1947, Asociaţia americană pentru educaţie cheamă profesorii la: stabilirea unei adevărate ordini mondiale, în care suveranitatea naţională să fie subordonată autorităţii mondiale9.

Federaliştii unei lumi unite vor guvern mondial în acelaşi an, 1947. Iudeocraţia îşi demască planurile în PRELIMINARY DRAFT OF A WORLD CONSTITUTION în care Robert Hutchins, Mortimer Adler, Rexford Tugwell concep o federalizare regională, preambulul federalizării mondiale şi a guvernului mondial. Constituţia inventată de suporterii iudeocraţiei ar avea un „Consiliu Mondial”, o „Cameră a Gardienilor” însărcinată cu menţinerea ordinii mondiale, cere naţiunilor sâ-şi predea armamentul guvernului mondial şi… punctul nodal al pledoariei: dreptul Republicii Federale Mondiale de a prelua întrega proprietate privată pentru uz federal. O traducere mai neîndemânatică a PROTOCOALELOR nici că se putea.

1949 la 26 iulie, 18 membri ai senatului S.U.A. sprijină Rezoluţia 56, cerând ca O.N.U. să fie restructurată sub forma unei federaţii mondiale. Iată că reintră în scenă, dar cântând o altă partitură decât în 1917, familia bancherilor iudei Warburg, cei care-1 sprijiniseră masiv cu bani şi muniţii pe Troţky -Bronştein de la care aşteptau înfăptuirea revoluţiei mondiale şi a Republicii Universale condusă de evrei.

La 17 februarie 1949, James P. Warburg, fiul bancherului Paul Warburg, fondator al Federaliştilor unei lumi unite, declară:… marea problemă a timpului nostru nu este dacă putem crea o lume unitară, ci dacă această lume poate fi creată prin mijloace paşnice. Vom avea un guvern mondial indiferent că vrem sau nu. Problema este doar dacă acest guvern va fi instaurat prin consens sau prin cucerire10.

1954. Prinţul Bernhardt, soţul reginei luliana a Olandei – există o lungă listă a capetelor încoronate din Europa slujind francmasoneriei – regii nordici mărşăluind în front cu toată pompa, deci prinţul creează Bilderbergerii sau asociaţia cetăţenilorplanetari în care se înscriu rapid politicieni ca Dean Achenson, Christian Herter, Dean Rusk, Robert McNamara, George Ball, Henry Kissinger, Gerald Ford. Mulţi din Bilderbergeri sunt evrei, iar contribuţia lui Kissinger la politica externă a S.U.A. ca expresie a intereselor iudeocraţiei este bine cunoscută11.

1961. Departamentul de stat construieşte un plan de dezarmare a tuturor naţiunilor şi de înarmare O.N.U. în 1962, alt bancher, Nelson Rokefeller, fost guvernator al New York-ului publică THE FUTURE OF FEDERA­LISM 12, afirmând că evenimentele cer cu stringenţă o nouă ordine mondială.

Citez: Există o febră a naţionalismului… însă statul -naţiune este tot mai puţin capabil să-şi îndeplinească sarcinile politice internaţionale. Richard Nixon şi Ro­bert Kennedy nu ies din tiparul NOII ORDINI MONDIALE; iar în 1968, Richard Gardner, fost asistent delegat al Secretariatului de Stat spune: … Sfârşitul dă târcoale suveranităţii naţionale, erodând-o fărâmă cu fărâmă, provocându-ne mai puternic să făurim o ordine mondială.

În 1974 Agenţia S.U.A. pentru dezarmare, militând pentru eliminarea totală a armamentelor şi a forţelor armate, militează concomitent pentru: a întemeia şi dezvolta o forţă de pace a Naţiunilor Unite, care, în momentul când planul va fi dus la îndeplinire, va fi atât de puternică, încât nici o naţiune nu o va putea ataca13. Iată deci cum oculta internaţională îşi făureşte şi instrumentul militar prin care-şi va impune din ce în ce mai vizibil şi sfruntat voinţa politică, intervenind sub titlul demagogic de forţă de menţinere a păcii, acolo unde o cer interesele şi, în aceiaşi ani, acelaşi bancher Nelson Rokefeller, conform unui raport AS­SOCIATED PRESS, reafirmă că va lupta pentru crearea unei noi ordini mondiale.

Cu începere din deceniul 7 al secolului XX se activează la nivel mass-media mondială controlată de iudeocraţie propaganda pentru Noua Ordine Mondială, de data aceasta capitalistă. Sloganele ei se articulează pe drepturile omului. Atunci când CEKA şi NKWD-ul iudeobolşevic ucideau bestial milioane de creştini şi musulmani nici gând ca presa iudaizată să invoce drepturile omului. Când evreimea din Uniunea Sovietică şi ţările socialiste a fost detronată, când n-a mai putut monopoliza puterea, atunci s-a lansat campania de protejare şi apărare a drepturilor omului, în 1973 bancherul evreu David Rokefeller îşi organizează un nou corp privat, ca prim director al comisiei îl alege pe Zbigniew Brzezinski, mai târziu să fim atenţi -consilier cu probleme de securitate naţională şi îl invită pe Jimmy Carter să devină membru fondator. De la preşedintele Trumman la preşedintele Clinton continuitatea în problema Noii Ordini Mondiale în politica mondială a S.U.A. este perfectă, indiferent dacă preşedintele a fost alesul unui partid sau al altuia. Nixon, Ford, Carter, Bush au jucat aşa cum a dictat forţa aceea uriaşă pe care a amintit-o primul ei slujbaş fidel, preşedintele Wilson. Intr-un raport anual (1975) al Fundaţiei Rokefeller, preşedintele ei John Knowles nu numai că doreşte să controleze economia mondială dar, zice el: … Este necesar şi un control al ratelor fertilităţii pentru a atinge cât mai repede nivelul zero al creşterii populaţiei; politică practicată în România după lovitura de stat din 1989, pentru a schimba raportul demografic dintre români şi minorităţi în vederea unei federalizări viitoare, când românii vor fi minoritari în propria lor ţară. In 1977 preşedintele Carter îi numeşte pe susţinătorii Noii Ordini Mondiale în poziţiile cheie ale administraţiei, în 1979 un senator în retragere, Goldwader scrie despre creatorii Noii Ordini Mondiale: … ca manageri şi creatori ai sistemului, ei vor conduce viitorul...14 In sfârşit! Evreul Apă de aur (Goldwater) a tras cortina. Problemele Noii Ordini Mondiale alunecă din sfera politicului şi a militarului, în sfera cheie stăpânită de ocultă: economicul, în 1980, Naţiunile Unite, instrument al Fondului Monetar Internaţional, într-o sesiune specială încearcă să pună bazele Noii Ordini Economice Internaţionale.

1985, Norman Cousins, preşedinte de onoare al Bilderbergerilor – preşedinte al Federaliştilor Mondiali, în săptămânalul HUMAN EVENTS – Washington15: …Guvernul mondial apare. Este inevitabil. Nici un ar­gument favorabil sau nefavorabil nu poate schimba acest fapt.

1987. O primă etapă a Războiului rece ia sfârşit ca urmare a uriaşei bătălii economice şi propagandistice finanţată de iudeocraţie. Capitaliştii evrei care au stat în spatele aşa-zisei revoluţii proletare din Rusia ţaristă şi-au ucis opera care nu mai corespundea ţelurilor Republicii Universale realizată prin proletariat. Proletariatul este aruncat din nou în lanţurile robiei capitaliste. Mihail Gorbaciov publică PERESTROIKA, un fel de a vrea teoretic socialism; dar prin mijloace capitaliste. Efectul: prăbuşirea aparentă a U.R.S.S.-ului.

1989. Preşedintele Bush, invita U.R.S.S. să se alăture Ordinii Mondiale.

1990. Războiul din Golf este decretat ca un triumf al Noii Ordini Mondiale. Adică strivirea NAŢIONALULUI de către SUPRA NAŢIONAL. La 11 septembrie Bush adresează Congresului un text fără echivoc: criza din Golful Persic este o rară oportunitate de a evolua spre o perioadă istorică de colaborarel6.

MIJLOACE. CADRUL ORGANIZATORIC. In evul de mijloc Petrus de Bosco preconiza federalizarea tuturor statelor creştine sub numele REPUBLICA CHRISTIANA, teorie cuprinsă în DE RECUPERATIONE TERRAE SANCTAE. Replica evreiască vine peste secole, se numeşte REPUBLICA UNIVERSALĂ sau NOUA ORDINE MONDIALĂ, primul ei cadru organizatoric poartă numele de SOCIETATEA NAŢIUNILOR de la care vor purcede şi mijloacele necesare: STATELE UNITE ALE EUROPEI ca structură geopolitică complementară Statelor Unite ale Americii şi mai apoi parte componentă a Republicii Universale. Preşedintele Wilson a fost exponentul, liderul şi purtătorul de cuvânt al unei hotărâri luată de Alianţa Universală Israelită înainte de primul război mondial în vederea construirii Europei postbelice pe cele două variante: iudeobolşevismul şi iudeocapitalismul. La Versailles în 1919 principalele state europene ieşite victorioase n-au făcut decât să ratifice o structură gândită de francmasoneria iudaică vreme de o jumătate de secol, în 1864, Lewy Bing scrie în LES ARCHIVES ISRAELITES 17: „Nu este oare natural şi necesar de a vedea curând un TRIBUNAL SUPREM însărcinat să descurce plângerile dintre NAŢII şi NAŢII – judecând în ultimă instanţă – şi al cărui cuvânt să fie impus lumii întregi?… Partea interesantă, pe deplin lămuritoare este cuprinsă în fraza care urmează. Citez: Şi acest cuvânt este cuvântul lui Dumnezeu, pronunţat prin fiii săi întâi născuţi, (n.n. evreii) şi în faţa căruia se va închina cu respect… Universitatea oamenilor?! Este un răspuns iudaic la REPUBLICA CHR1STIANA lui Petrus de Bosco, care dorea o federalizare a statelor creştine pe când Lewy Bing doreşte un Tribunal Suprem evreiesc care să conducă tot pământul cu biciul.

In 1884 ideea este dezvoltată în L’ALMANACH DES FRANCMACONS: … Când Republica va fi stabilită peste tot în bătrâna Europă, ea va forma STATELE UNITE ale acestui vechi continent18. In plin război mondial constructorii iudei ai viitoarei Europe postbelice îi desenează planurile în interiorul lojilor francmasonice în vreme ce creştinii reprezentând statele naţionale se măcelăreau pe toate fronturile europene şi în Rusia se pregătea abatorul roşu. La 5 martie 1916, fratele Moch vorbeşte în loja LEŞ TRINITAIRES despre Pactul Societăţii Naţiunilor. 8 noiembrie 1916, profesorul F. Aulard: „O imensă speranţă a străbătut lumea: Societatea Naţiunilor, idee a Revoluţiei franceze”19. La 14 şi 15 ianuarie 1917 se ţine la Paris conferinţa ocultei, care decide convocarea Congresului francmasoneriei naţiunilor aliate şi neutre pentru stabilirea mijloacelor construirii Societăţii Naţiunilor. Din scopurile fixate Congresului: 1. Să prepare acţiunea STATELE UNITE ALE EUROPEI. 2. Să prepare crearea unei AUTORITĂŢI SUPRANAŢIONALE care să rezolve divergenţele dintre naţiuni. 3. Agentul de propagandă al conceptelor va fi francmasoneria.

La sfârşitul lui iunie 1917 sus-amintitul Congres are loc la Paris, a fost prezidat de generalul Peigne -mare maestru al Marii Loji a Franţei, s-a prezentat şi s-a votat statutul viitoarei Societăţi a Naţiunilor, ratificat şi de conventul Lojei Marelui Orient al Franţei. Congresul Partidului Socialist din Bordeaux – Octombrie 1917 – decide să se realizeze măsurile de preparare a Societăţii Naţiunilor.

*SOCIETATEA NAŢIUNILOR a fost inaugurată la 10 ianuarie 1920, ca un prim mijloc al ocultei internaţionale de a ştirbi suveranitatea statelor, de a instaura un guvern supranaţional, de a realiza obiectivele economice, politice, culturale şi militare suprastatale ale Sanhedrinului universal. Conventul Marii Loji a Franţei din 1920 constată că Adunarea generală a Societăţii Naţiunilor este primul sâmbure al unui parlament internaţional20.

Atrag atenţia cititorului asupra celor ce urmează, ca şi a faptului că nu de puţine ori reproduc textele aflate în documente, lucrarea de faţă fiind o sinteză documentară şi nu o carte de beletristică unde originalitatea este una din condiţiile fundamentale. Să fim atenţi! Conventul din 1922 ale mai sus pomenitei loji propune să se dea supraguvernului internaţional de la Geneva şi direcţia economică a vieţii popoarelor... lată-ne ajunşi la punctul cheie, ştiind noi cine dirija în epocă finanţele lumii. Acelaşi convent francmasonic elaborează planul creării unei BÂNCI INTER­NAŢIONALE, bazată pe mult dorita „mobilizare” a proprietăţii funciare publică şi privată. Dacă în Rusia iudeobolşevicâ se „mobiliza” proprietatea funciară cu mitraliera şi lagărele de exterminare, varianta capita­listă a internaţionalizării voia să treacă proprietatea funciară în subordinea BĂNCII INTERNAŢIONALE. BANCA INTERNAŢIONALA ar fi dispus de o MONEDĂ INTERNAŢIONALĂ până la concurenţa de l 600 miliarde 21.

Evaluarea făcută de francmasonerie avuţiei statelor europene în vederea trecerii ei de sub autoritatea şi beneficiul naţional sub autoritatea suprastatală şi în beneficiul plutocratici iudaice suprastatale este foarte aproape de adevăr şi mărturiseşte public scopul final al Societăţii Naţiunilor. Conventul acestei loji agresive nu se mulţumeşte cu atât. Doreşte o limbă internaţională, formarea Statelor Unite ale Europei, o FEDERAŢIE A LUMII şi o ARMATĂ INTERNAŢIONALĂ.

In 1925, Convenţia Marelui Orient al Franţei cere ca ordinele Societăţii Naţiunilor să fie executate ca nişte legi de stat, fără să fie supuse parlamentelor naţionale spre aprobare.

Opera ocultei internaţionale iudaice, SOCIETATEA NAŢIUNILOR a falimentat în perioada interbelică datorită opoziţiei statelor naţionaliste ca Italia; Germania, Japonia, ca şi a Uniunii Sovietice care vedea altfel înfăptuirea Republicii Universale şi radicalizarea proletariatului mondial. Reluată în forţă după cel de-al doilea război mondial, având ca bază de operaţii şi forţă de şoc Statele Unite ale Americii, ideea Republicii-Universale se realizează prin intermediul organismelor internaţionale contemporane care, reluând structurile şi tezele Societăţii Naţiunilor le-au dezvoltat şi aplicat realităţilor postbelice. ONU, CONSILIUL DE SECURITATE, NATO, FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL, COMUNITATEA STATELOR EUROPENE, PIAŢA COMUNĂ, PARLAMENTUL EURO­PEAN, constituie cadrul organizatoric, juridic, economic, financiar şi militar al REPUBLICII UNIVERSALE condusă de Sanhderinul iudaic, căruia politicienii subordonaţi puterii oculte pomenită de Wilson îi spun eufemistic NOUA ORDINE MONDIALĂ.

PRACTICA ARMELOR ÎNTRUNITE. Pentru a-şi atinge scopul, oculta internaţionala iudaică, vârfurile ei conducătoare au folosit vreme de veacuri o seamă de arme psihologice, ideologice, spirituale, culturale, economice, sociale, pe care le-au adaptat deceniu după deceniu şi secol după secol condiţiilor geo-strategice, geo-politice, geo-economice zonale şi mondiale, ca şi progresului tehnico-ştiinţific mondial. De la blestemul ritual aruncat asupra lui Spinoza până la războiul psihologic dus prin intermediul mass-mediei mondiale, oculta iudaică a folosit abil, succesiv sau simultan grupări de arme sau armele întrunite, realizând obiectivele fixate prin PROTOCOALE: dezbinarea societăţii creştine şi anularea forţei statelor naţionale.

ARMELE folosite izolat, pe grupări sau întrunite, au forţă de penetraţie şi distrugere pe întreaga gamă a structurilor umane individuale, colective, naţionale. CORUPŢIA, ŞANTAJUL, ÎNDOIALA, DEZIN­FORMAREA, INTOXICAREA INFORMATIVĂ, FALSIFICAREA ISTORIEI ŞI A REALITĂŢII CONTEM­PORANE, MANIPULAREA INFORMAŢIILOR, PORNOGRAFIA, COMPROMITEREA IDEILOR, A PERSONALITĂŢILOR ISTORICE SAU CONTEM­PORANE, DEZAGREGAREA FAMILIEI ŞI A INSTITUŢIILOR NAŢIONALE FUNDAMENTALE: BISE­RICA, ŞCOALA, ARMATA, CONFLICTUL SOCIAL, CREAREA ANTISEMITISMULUI, MONOPOLUL MASS-MEDIEI, FINANŢELOR, CONTROLUL ŞI DIREC­ŢIONAREA OPINIEI PUBLICE, A JUSTIŢIEI, STĂP­NIREA DIRECTĂ SAU INDIRECTĂ A GUVERNELOR, COMERŢULUI, INDUSTRIEI, CRIMA POLITICĂ con­form poruncii talmudice Toh şebegoim harog (pe cel mai bun dintre creştini, ucide-l!), LOVITURA DE STAT, alcătuiesc arsenalul armelor folosite de oculta internaţională pentru distrugerea societăţilor creştine tradiţionale şi a statelor naţionale.

A exemplifica înseamnă a relua şi a tălmăci istoria Europei prin prisma războiului dus împotriva ei de secole de-a rândul de către naţiunea suprastatală a evreimii. Dau un model de armă psihologică având efect de masă, cu nimic deosebit de procedeele Inchiziţiei. Scoaterea în afara legii, excomunicarea acelor evrei care nu se supun Kahalului. Se ştie că Baruh de Espinoza, filozoful cunoscut sub numele de Spinoza, este autorul unui sistem filozofic care încalcă legile Talmudului. Prima armă folosită a fost CORUPŢIA, aşa cum a fost folosită şi împotriva filozofului român Vasile Conta. I s-au oferit lui Spinoza l 000 de florini anual, cu condiţia să nu-şi mai publice ideile şi din când în când să frecventeze sinagoga. Spinoza n-a acceptat. Atunci s-a hotărât excomunicarea. Sinagoga plină. Zeci de lumânări negre aprinse. Un vas cu sânge la îndemâna marelui rabin, fostul dascăl şi prieten al excomunicatului. Elemente de scenografie, efecte sonore menite să cutremure spectatorii. Şi textul excomunicării, după Pollok: Viaţa lui Spinoza şi relatări de I.K. Hosmer: Jidovii; Lewes: Istoria biografică a filozofiei. Citez:.. După judecata îngerilor şi a sfinţilor, noi excomunicăm, alungăm, blestemăm şi anatemizăm pe Baruch de Espinoza, cu consimţământul bătrânilor şi al acestei sfinte adunări, înaintea cărţilor sfinte: prin cele 613 precepte care sunt scrise înăuntru, cu anatema cu care Josua a blestemat pe Iericho, cu blestemul pe care Elisha 1-a aruncat asupra copiilor şi cu toate blestemele care sunt scrise în lege. Blestemat să fie el în timpul zilei şi blestemat să fie el în timpul nopţii. Blestemat să fie el când doarme şi blestemat să fie el când e treaz; blestemat când se duce şi blestemat când se întoarce. Domnul nu-i va ierta lui. Mânia şi furia domnului se vor aprinde de azi înainte contra acestui om şi va arunca asupra lui toate blestemele scrise în Cartea Legilor. Domnul va distruge numele lui sub Soare şi îl va scoate din toate triburile lui Israel… Şi vă atragem atenţia că nimeni nu trebuie să mai vorbească cu el nici prin cuvinte, nici prin scris, nici să-i arate vreo favoare, nici să şadă sub acelaşi acoperiş cu el, nici să se apropie de el la mai puţin de patru palme…n După blestem, lumânările negre au fost stinse în vasul cu sânge în strigătele de groază ale asistenţei. Comunităţile evreieşti de pretutindeni au fost anunţate. Efectul moral, psihologic şi social în sânul acestora a fost cel scontat: crucificarea trădătorului în conştiinţa triburilor lui Israel.

Citez fragmente din Instrucţiunile trimise lui Garibaldi, idolul italienilor şi eliberatorul Italiei, de către mai marii săi întru francmasonerie: „… făgăduinţa atotputernică cu care noi am stabilit puterea noastră înseamnă: a) Frăţia în francmasonerie pentru a constitui un STAT ÎN STAT, cu mijloace şi cu o funcţiune independentă de stat şi necunoscută Statului; b) Frăţia în francmasonerie pentru a constitui un STAT DEASUPRA STATULUI, cu o unitate, un cosmopolitism, cu o universalitate care fac francmasoneria să fie superioară Statului şi să-l conducă; c) Frăţia în francmasonerie pentru a constitui un STAT ÎMPOTRIVA STATULUI, atâta vreme cât vor mai exista armate permanente care sunt instrumente de apăsare, principii de parazitism, piedică a oricărei înfrăţiri23.

Şi ceva din jurământul suprem pentru gradul 33: … Jur de a nu vedea altă patrie decât patria univer­sală… Jur de a combate fără cruţare întotdeauna şi pretutindeni hotarele naţiunilor… Declar că profesez negaţiunea lui Dumnezeu şi a sufletului...24 Desigur, jurământul este mult mai lung. Răspunsul celor care 1-au primit: Şi acum, frate, după ce Naţiunea, Religia şi Familia au dispărut pentru totdeauna pentru tine în imensitatea operei francmasoneriei, vino în braţele noastre prea Puternice, prea Ilustre şi prea Scump frate, să împărţi cu noi autoritatea fără margini şi puterea fără îngrădire pe care o exercităm asupra umanităţii25. Noua Ordine Mondială şi Republica Universală îşi găsesc în acest răspuns francmasonic întreaga lor justificare.

In capitolele DOCTRINA IMPERIALISTA şi PARA­NOIA REPUBLICII UNIVERSALE am transcris fragmente din PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI, care, de fapt, nu sunt decât ARME ale iudaismului în lupta milenară de a distruge restul religiilor şi de a înfăptui Republica Universală sub conducerea aleşilor „poporului ales”. Iată alte fragmente-arme din PROTOCOALE:

Protocolul 1: … Libertatea politică este o idee, nu un fapt. Este necesar să ştii cum trebuie întrebuinţată această idee, când este nevoie ca printr-o momeală dibace să se câştige sprijinul poporului pentru un partid, dacă acest partid şi-a luat sarcina de a distruge alt partid care deţine puterea.

Protocol 5: …Pentru a stăpâni opinia publică este necesar în primul rând de a introduce confuzia prin exprimarea unor opinii care se bat cap în cap şi care vin din diferite direcţii, aşa încât creştinii se vor pierde singuri în acest labirint şi vor ajunge la concluzia că este mai bine de a nu avea nici o opinie în chestiunile politice… Acesta este primul secret. Al doilea secret constă în a spori şi intensifica lipsurile în obiecte de primă necesitate pentru popor… meat nimeni să nu mai fie capabil de a-şi reveni din haos şi în consecinţă poporul să fie adus în situaţia de a nu mai pricepe nimic. Aceste măsuri ne vor servi nouă pentru a intro­duce învrăjbire între toate partidele, în a dezagrega toate acele forţe colective care n-au voit încă să se supună nouă şi în a descuraja toate iniţiativele personale care se pot pune în calea planului nostru.

Protocol 13: … Pentru a distrage poporul atât de neliniştit de la discutarea problemelor politice, noi vom scoate acum la iveală noi probleme, în aparenţă în legătură cu poporul -probleme referitoare la industrie.

Protocol 9: … Poporul de orice opiniune şi cu orice doctrină este în serviciul nostru, fie că sunt restauratori ori monarhici, demagogi, socialişti, comunişti… Noi i-am pus pe toţi la lucru. Fiecare dintre aceştia, din punctul său de vedere, subminează ultima rămăşiţă a autorităţii şi se sileşte să răstoarne întreaga ordine existentă. Toate guvernele au fost torturate prin aceste acţiuni. Dar noi nu le vom da pace până ce ele nu vor recunoaşte supra -guvernarea noastră.

Una din armele principale ale iudaismului este IDEEA CA OTRAVĂ. IDEEA care DISTRUGE ŞI DIVIZEAZĂ.

Protocol 9:… Noi am rătăcit, năucit şi demoralizat tinerimea creştinilor prin mijloacele de educaţie cu principii şi teorii cu totul false pentru noi, dar pe care le-am inspirat lor.

Protocol 10: … Inspirând pe fiecare cu idei… noi, vom sfărâma influenţa familiei creştinilor şi importanţa ei educativă.

Protocol 2:… Notaţi succesele pe care le-am obţinut prin darwinism, marxism, nietzscheism. Efectele demoralizatoare ale acestor doctrine asupra spiritelor creştinilor sunt evidente cel puţin pentru noi.

Protocol 17: … Presa noastră contemporană va expune afacerile de guvernământ şi religioase şi incapacitatea creştinilor, întrebuinţând întotdeauna expresii atât de defăimătoare încât să se apropie de insultă, arta de a le întrebuinţa fiind atât de bine cunoscută rasei noastre.

Protocol 14: … în ţările numite înaintate noi am creat o literatură absurdă, murdară şi dezgustătoare. Puţin timp după ce vom pune mâna pe putere, vom încuraja existenţa ei în aşa fel încât să iasă bine în relief contrastul dintre ea şi dintre producţiunile scrise şi vorbite care vor emana de la noi.

Vom stărui mai mult asupra celei mai puternice arme din dotarea ocultei internaţionale iudaice: PRESA

Protocol 7: … Noi trebuie să forţăm guvernele creştine să adopte măsuri care să înlesnească executarea vastului nostru plan care se apropie deja de ţinta sa triumfătoare, exercitând o presiune asupra opiniei publice aţâţate şi care a fost organizată de noi prin ajutorul aşa numitei MAREA PUTERE A PRESEI. Cu puţine excepţii, ea este deja în mâinile noastre (n.n. deja este un iudaism cu circulaţie largă).

Protocol 12:… toate ştirile sunt primite prin diferite agenţii în care ele sunt centralizate din toate părţile lumii. Aceste agenţii sunt propriile noastre instituţii şi vor publica numai ceea ce noi permitem.

Protocol 2: … Deşi noi am reuşit să influenţăm (presa), noi stăm în umbră. Datorită acestui fapt noi am adunat bogăţii, deşi aceasta ne-a costat torente de sânge şi lacrimi.

Noi vom trata presa în felul următor: … vom pune şaua pe ea şi vom ţine strâns frâiele. Vom face acelaşi lucru şi cu celelalte publicaţii, căci cum am putea noi scăpa de atacurile presei dacă am rămâne expuşi criticii prin pamflete şi prin cărţi?.. Poporul nu va primi nici o ştire care să scape de sub supravegherea no’astrâ… literatura şi jurnalismul sunt două din cele mai importante forţe educative şi în consecinţă guvernul nostru va deveni proprietarul celor mai multe jurnale. Dacă noi admitem zece ziare private, noi vom organiza 30 in proprietatea noastră şi aşa mai departe. Aceasta nu trebuie să fie observată de public pentru care motiv toate jurnalele publicate de noi vor fi în aparenţă de opinie şi tendinţe cu totul contrarii, câştigând astfel încrederea şi atrăgând pe adversarii noştri care nu pot bănui nimic si care, astfel, vor cădea în cursa noastră şi vor fi făcuţi inofensivi.

Winston Churchill înainte de a intra în francmasonerie, fost ministru de război pe timpul primului război mondial în cabinetul prezidat de Lloyd George şi înainte de a prezida el însuşi guvernul britanic în cel de-al doilea război mondial şi a vinde România lui Stalin în octombrie 1944. Opinia lui despre „conjuraţia universală” sintetizată în francmasoneria Marelui Orient, în SUNDAY HERALD, 1920: Din vremea lui Spartacus până la Karl Marx, apoi până la Troţki (Rusia), Bela Khun (Ungaria), Rosa Luxem­burg (Germania), Emma Goldman (SUA), această conjuraţie universală organizată cu scopul de a distruge civilizaţia şi de a o reconstrui pe bazele întreruperii sale şi a unei egalităţi nerealizabile este azi în continuu progres26.

Tot Churchill după ce a ajutat şi susţinut acţiunile militare antibolşevice ale amiralului Kolceak şi ale generalului Denikin, voind să stârpească bolşevismul prin folosirea gazelor toxice, bolşevism pe care-1 caracteriza drept barbarie animalică, în ILLUSTRATED SATURDAY HERALD din 26 ianuarie 1920: 27Comunismul este o epidemie mult mai periculoasă decât ciuma sau tifosul, în THE TIMES, la 10 noiembrie 1920: Politica pe care o voi preconiza întotdeauna faţă de Uniunea Sovietică este aceea de răsturnare şi distrugere a acestui regim criminal28.

Nicolae Baciu în opera lui excelentă de restituire a adevărului istoric în ceea ce priveşte vinderea României pe taraba marilor puteri care-au hotărât soarta lumii după cel de-al doilea război mondial, reproduce în volumul AGONIA ROMÂNIEI 1944-1948 texte englezeşti aparţinând lui Churchill din epoca antebelică, din care transcriem câteva caracterizări ale iudeobolşevismului şi comunismului rusesc: … acest puhoi de barbarie roşie venind de la Răsărit … Bolşevism înseamnă: sângeros şi masacru în masă. … Egal: duşmanul de moarte al omenirii. … Bolşevicii sunt: vampiri setoşi de sânge. … Politica bolşevică: combinaţie nebună de criminalitate şi animalitate … Conducătorii bolşevici: o ligă de rataţi, criminali şi dăunători … Lenin, Troţki, Stalin şi compania de Jew commissars (comisari evrei) sunt criminali şi asasini de drept comun29 în SUNDAY CHRONICLE din 27 iunie 1937: … Comunismul este tot atât de periculos, rău şi criminal ca şi nazismul lui Hitler30.

Acelaşi Winston Churchill după ce a fost cumpărat de francmasonerie şi a ajuns prim-ministru. Moscova, 11 octombrie 1944. Ambasada britanică înţesată de soldaţi şi ofiţeri ruşi din paza lui Stalin. Banchet monstruos care a încununat tratativele Stalin-Churchill prin care acest fost apostol al anticomunismului îi cedase criminalului sângeros Europa de Est şi destinul a 120 de milioane de oameni, renunţând până şi la dragostea lui: Polonia. România fusese cedata integral bolşevicilor asasini, temniceri, vampiri setoşi de sânge, rataţi, şi noul lor prieten Churchill, la sfârşitul banchetului, îl binecuvântează pe marele criminal Stalin, rivalul lui Timur Lenk, anticristul, spunându-i: God bless you!31

Periplul politic, moral, etic, uman parcurs de Churchill de la epoca în care a reprezentat interesele Angliei la epoca în care a reprezentat interesele francmasaoneriei şi ale iudaismului suprastatal este ex­emplar pentru înţelegerea în profunzime a acestei cărţi şi a pericolelor mortale cu care oculta internaţională încercuieşte România spre a o sili să renunţe la independenţă, suveranitate, integritate teritorială, dezvoltare economică şi s-o transforme în semicolonie.

BIBLIOGRAFIE

1-20. Cronologia lui Denis L. Cudcly – revista Europa, nr. 127 şi următoarele, 1993, Organizaţiile secrete şi puterea lor în secolul XX, O călăuză în reţeaua lojilor, a înaltei finanţe, politică, Comisia Trilaterala Bilderberg, C.F.R. (Council of Foreign Relatkms), O.N.U.; editura Ewert, 1993, D. -49705 Meppen.

21. Presa mondială şi naţională din 12, 13, 14 septembrie 1990.

22. Buletinul Anti-Iudeo-Masonic, voi. I, pag. 22.

23-26. Ibidem. Jidovul Internaţional

27. Jidovul Internaţional, pag. 157, 158.

28-31. Prof. univ. dr. I. C. Câtuneanu, Buletin Anti-Iudeo-Masonic nr. l, ianuarie 1930, Churchill şi Bolşevicii, Nicolae Baciu, Agonia României 1944-1948, ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990, pag. 117-118.

BIBLIOGRAFIE COMPLEMENTARA

G. Batault, Le probleme Juif, Paris, 1921; G. Michel, Dictature de la Franc-Maconnerie en France, fără an; Dr. Ansonneau, Leş Puissances occuhes contre la France, fără an.

Cititi si :https://mucenicul.wordpress.com/2011/01/29/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-iii/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/02/10/scurta-istorie-spirituala-a-onu/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/02/07/maitreya-s-e-a-t-si-onu/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/01/30/planul-evreilor-khazari-o-scrisoare-uimitoare-din-1928/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/01/15/iudaizarea-crestinilor-frontul-noii-ordini-mondiale-sen-mccarthy/

https://mucenicul.wordpress.com/2009/12/04/pregatirea-pentru-al-treilea-razboi-mondial-a-inceput-pe-15-august-1871/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/09/10/exclusiv-dupa-un-an-de-esecuri-onu-pare-ca-se-ocupa-din-nou-de-agenda-mondiala/

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (III)

*GERMANIA. In volumul MEMOIRES du CHANCELIER PRINCE DE BULOW (tome premier 1897-1902) Paris – Librairie Pion – publicat în 1930 după originalul în germană apărut în editura Ullstein, la pagina 10, viitorul cancelar al Germaniei wilhelmiene, care-a fost ambasador şi în România înainte de primul război mondial, reproduce o maximă favorită a prinţului de Hohenlohe, cancelarul căruia i-a succedat (Bismarck fiind în dizgraţia kaizerului la reşedinţa sa din J Friderichrache (1897)): Sunt trei puteri a căror ostilitate este stânjenitoare pentru oricare om politic: iezuiţii, francmasonii şi evreii41.(41-43. A.D. Xenopol, RĂZBOAIELE DINTRE RUŞI ŞI TURCI ŞI ÎNRÂURIREA LOR ASUPRA ŢĂRILOR ROMÂNE, voi. I, Iaşi, 1880; T.W.Richer, op.cit.; N.Iorga, ISTORIA ROMÂNILOR, vol. IX,Bucureşti, 1938; D.A. Sturza, Acte şi Documente, voi. II; TRATATUL DE PACE ÎNCHEIAT ÎNTRE AUSTRIA, FRANŢA, MAREA BRITANIE, PRUSIA, RUSIA, SARDINIA ŞI POARTA OTOMANĂ LA PARIS, 30 martie 1856, Articolul XXI şi următoarele: CONVENŢIA DE LA PARIS, 19 august 1858, art. 46.).Cum francmasoneria este o invenţie evreiască, ar rămâne după bătrânul cancelar, două puteri stânjenitoare pentru politicienii sfârşitului de secol XIX: iezuiţii (catolicismul în general) şi evreii. Germania cumplitelor tulburări postbelice cu începere din anii 1918-1920 ilustrează din plin această afirmaţie în ceea ce-i priveşte pe evrei. Unul din germanii care a analizat în profunzime lucrarea iudeo-masoneriei pusă în slujba distrugerii Germaniei ca stat naţional, unitar, a fost mareşalul Ludendorff care a publicat la Miinchen, în 1927 un volumaş de 96 de pagini cu următorul titlu în traducere românească: Desfiinţarea francmasoneriei prin destăinuirea secretelor ei, volumaş unde înserează şi următoarea afirmaţie: toţi francmasonii sunt lacheii evreilor. Ludendorff precizează rolul defetist al masonilor iudei în timpul primului război mondial şi în tulburările postbelice, identic cu rolul evreimii ruse în revoluţia bolşevică. Stăpânii primelor burse la Ber­lin, Frankfurt şi Hamburg au fost evreii. Asta n-a radicalizat poporul german, de o altă factură psiho-morală decât cel francez. Poporul german ordonat, iubitor de linişte socială, subordonat conştient marilor idealuri naţionale a fost apreciat greşit de iudeo-masonerie care 1-a tratat după aceeaşi reţetă ca pe francezi. Dacă în Franţa iudeo-masoneria a cuceritfinanţele, economia, a demolat şcoala naţională şi armata, în Germania sfârşitului de secol XIX şi a primelor decenii din secolul XX acţiunea de iudaizare s-a izbit de o reacţie puternică a germanului de rând, fapt care a dezlănţuit asupra acestei ţâri tirul încrucişat al mass-mediei iudaizate din Europa şi SUA. Nimeni nu mai crede astăzi că primul război mondial s-a declanşat în urma atentatului de la Sarajevo. Prăbuşirea Germaniei wilhelmiene, marea dramă a războiului care a devastat şi îndoliat căminele germane sunt în bună măsură opera iudeo-masoneriei care planificase o revoluţie „proletară” condusă de evrei în Germania şi Rusia, ca o primă treaptă pe calea realizării Republicii Universale. Iată cum arăta conducerea Germaniei post­belice în vremea haosului „revoluţionar”. Ministerul de Stat a fost înlocuit cu un Cabinet compus din 6 înalţi funcţionari. Din cei şase, doi erau evrei şi deţineau ministerele cheie: Haase controla afacerile externe şi Landsberg ansamblul Cabinetului. Ajutorul lui Haase a fost un evreu-ceh Kautsky care în 1918 n-a avut nici măcar cetăţenia germană. Filiera „externelor” mai cuprindea pe evreii Cohn şi Herfeld. Ministrul de finanţe era evreul Schiffer avându-1 de ajutor pe consângeanul său Bernstein. Secretar de stat la interne – evreul Preuss; ajutor evreul dr. Freund. Reprezentantul guvernului pentru presă, evreul Fritz Max Cohen – fost corespon­dent al ziarului Frankfurten Zeitung la Copenhaga, în Prusia, Cabinetul era de asemenea dominat de evrei: la Justiţie – Rosenfeld. La Interne: Hirsch. Ministrul Tezaurului: Simon. Subalternii lui Rosenfeld de la Justiţie, aproape în totalitate evrei. Directorul Educaţiei, evreul Furtran. Ajutor evreul Arndt. Directorul Oficiului Colonial: Meyer-Gerhard. Departamentul Artelor: Kastenberg, Departamentul Aprovizionărilor de război: Wurm. Departamentul aprovizionărilor civile evreii prof. dr. Hirsch, consilier dr. Stafhagen 42.

Iată şi bravul comitet al soldaţilor, după moda din Rusia iudeo-bolşevicâ: în frunte evreul Cohen cu ajutoarele lui, evrei vajnici: Stern, Herz, Lowenberg, Frankel, Israellowicz, Lambenheim, Seligsohn, Katzestein, Laufenberg, Heimann, Schlesinger, Merz şi Weyl43.

Mai departe! Seful poliţiei din Berlin: Ernst – evreu; La Frankfurt evreul Sirizheimer; la Munchen – Steiner; în Essen – Levy. Preşedintele Bavariei – evreul Eisner, avându-1 la Finanţe pe Jaffe, la Comerţ şi Industrie -Brentano. în guvernul Saxoniei: Lipsinsky şi Schwartz; în cel din Wurtemberg: Thalhairher şi Heimann; în Hessa: evreul Fulda. în delegaţia germană pentru pace un roi de „experţi” şi „consilieri” evrei: Max Warburg, dr. von Strauss, Merton, Oskar Oppenheimer, dr. Jaffe, Bernstein, Rathenau, Wassermann, Mendelsohn-Bartholdi44.(44. A.D. Xenopol, ISTORIA ROMÂNILOR XIV, pag 157.)

O analiza atentă a felului în care iudeo-masoneria germană a acaparat presa antebelică şi imediat postbelică întrebuinţând-o ca pe un mijloc principal de destabilizare a poporului german şi a maselor soldăţeşti, cu deosebire o analiză a ziarelor Berliner Tageblat, Munchner Neuester Nachrichten şi Franckfurter Zeitung, toate conduse de evrei, va stabili că ele au pus în practică planul socialist-anarhiştilor iudei de a nimici statul german, ca pe ruinele lui să se ridice statul proletar condus de evreime. Dacă acestei analize îi adăugăm faptul că prin acapararea alimentelor şi a tuturor produselor de uz curent, prin dosirea lor şi apoi prin specularea lor sângeroasă pe piaţa neagră, comercianţii şi financiarii evrei au jefuit la sânge poporul german; dacă ţinem cont de declaraţiile lui Stroebel, citez: Eu susţin în mod sincer ca o victorie deplină nu ar fi în interesul social-democraţilor, şi la toate acestea corelăm acapararea posturilor cheie din ministerele cheie: interne, război, finanţe, educaţie-cultură-arte, comerţ şi industrie, externe, putem aprecia lucid, fără să aplicăm schemele şi sloganele iudeo-masonice, reacţia naţională a poporului german, al cărui exponent a fost Hitler; naţional-socialismul fiind o doctrină politică antidot la imperialismul suprastatal iudaic. O doctrină rasistă germană care s-a opus rasismului iudaic gata să transforme Germania într-o colonie evreiască. Victoria naţional-socialismului în Germania, anihilarea iudeo-bolşevismului, purificarea aparatului de stat ocupat în proporţie de 80% de evrei a făcut din Germania obiectivul principal al iudeo-masoneriei mondiale. A papagalici la infinit lozincile primitive lansate de propaganda evreiască fără a analiza în profunzime cauzele care au determinat naşterea naţional-socialismului este o greşeală grosolană, la fel ca greşeala grosolană care se face în aprecierea îngustă a fenomenului legionar din România.

Din această foarte sumară analiză a încercării iudeo-masoneriei de a subordona Germania aşa cum a făcut-o cu Franţa, din eşecul ei, din evoluţia interbelică a raporturilor dintre statele naţionale şi imperiul suprastatal iudaic pe cale de a se naşte având drept cadru organizatoric Societatea Naţiunilor, se configurează într-o schiţă explicită evoluţiile care au condus la cel de-al doilea război mondial, la triumful iudeocraţiei mondiale, la consolidarea ei post-belică şi la criza fundamentală prin care trece după victoria obţinută în războiul rece purtat o jumătate de secol împotriva statelor naţionale socialiste din Europa de Est. Victorie parţială şi, deocamdată, nesemnificativă.

Se pot aprecia Germania interbelică şi naţional-socialismul ca factori de reacţie ai naţionalului la agresiunea totalitaristă a imperialismului iudeu şi de menţinere a echilibrului european. Desigur că aşa zisele democraţii occidentale ar fi dispărut dacă ramura iudaică însărcinată de Sanhedrinul mondial ar fi reuşit să ducă până la capăt iudeo-bolşevizarea Germaniei, după ce iudeo-bolşevizase Rusia şi Ungaria.

Capitolul IUDAIZAREA EUROPEI nu poate fi înţeles pe deplin decât dacă cititorul reia textele cuprinse în capitolul VOCAŢIA IMPERIALISTĂ şi DOCTRINA IMPERIALISTĂ, confruntându-le cu punerea lor în aplicare de către iudaism în diferitele ţări europene. In aprilie 1919, George Pitter Wilson scria în revista englezească THE GLOBE. Citez: Bolşevismul reprezintă deposedarea naţiunilor creştine într-o asemenea măsură încât nici un capital nu va mai rămâne în mâinile creştinilor, pentru ca toţi jidovii să poată ţine lumea în mâna lor şi să domnească oriunde vor voi 45.(45. D. Popassu, SUNT SAU NU EVREII FOLOSITORI PRINCIPATELOR UNITE, Bucureşti, 1865.) Cu acest citat trecem la:

*RUSIA. Vor sări în sus, vor blestema, vor tuna şi fulgera, mă vor acoperi cu ocări toţi corifeii marii revoluţii proletare din Octombrie, ca şi revoluţia franceză au fost în esenţa lor două sângeroase afaceri evreieşti, două etape istorice din planul strategic pe termen lung al înfăptuirii Republicii Universale conduse de evreime. Ca şi Revoluţia franceză, revoluţia din Rusia a avut ca bază economică, socială şi politică un com­plex de factori de care se ocupă istoria coafată şi machiată după necesităţi conjuncturale în ateliere academice cu titluri pompoase menite să ţină loc de argumente. Complex de factori explozivi speculaţi abil de evreime în dauna tragică a poporului rus. Să privim organizarea revoluţiei din Rusia profan, cu totul neacademic, folosind alte documente decât cele îndeobşte cunoscute. Iată unul dintre ele:

Stokholm, 21 septembrie, 1917

D-lui Rafael Scholan,

Iubite tovarăşe: – Banca, M. Warburg, a dat un acont pentru întreprinderea tovarăşului Troţky după primirea unei telegrame de la preşedintele sindicatului Rhein-Westphalien. Un avocat, probabil dl. Kestroffa obţinut muniţiuni şi a organizat transportul lor, în acelaşi timp cu al banilor… lui i se va preda suma cerută de tovarăşul Troţky.

Salutări frăţeşti!

Furstenberg46(46. A.C. Cuza, LIV; A.N. Hâciu, op.cit.)

Deci Warburg, mare bancher şi evreu-german, îi cadoriseşte lui Troţky-Bronştein evreu-rus o mare sumă de bani şi muniţiuni în vederea „întreprinderii” din Rusia. Fac abstracţie de istoria criminală a francmasoneriei ruseşti, de lojile crescute ca ciupercile după ploaie în vremea Ecaterinei cea Mare (1762-1796) de implicarea lor în asasinate politice, adică de o istorie ocultă cutremurătoare începând cu asasinarea ţarului Pavel I la 11/23 martie 1801, ştrangulat de francmasonii generalul-adjutant Argamacov, colonelul-prinţ Iaşvil şi contele Platon Subov. Evreul Leon Deutsch a tipărit în 1924 cartea: Die Rolle der Juden in der russischen Revolution47 (47-48. BADEA MANGÂRU, ROMÂNIA SUB VODĂ CUZA, REGII CAROL I ŞI FERD1NAND I, Cartea Românească, Bucureşti, 1932.). Reţin pe lângă rolul esenţial al evreilor şi faptul că Gregor Peretz reprezentant al evreimii în mişcarea decembristă a obţinut promisiunea decembriştilor de a da drepturi egale evreilor, după răsturnarea ţarismului. Contenciosul ţarism-iudeo-franc-masoneria rusească şi europeană este atât de încărcat încât ar fi nevoie de câteva volume spre a-1 cuprinde. Reţin pentru cititori că Rusia datorită înapoierii sale de tip feudal şi al sistemului de guvernare autocrat, a fost aleasă încă din vremea lui Nicolae I ca obiectiv princi­pal al lojilor europene; iar ţarul care nimicise revoluţia ungară a franc-masonilor Kossuth, Bethlen, Klapka, Turr şi Puski (1848) a fost condamnat la moarte de lojile anarhiste şi otrăvit de către medicul său evreu Mandell. Acelaşi ţar a refuzat ofertele de împrumut ale lui Rothschild şi a dus o politică dură împotriva evreimii poloneze – de fapt galiţiene – care a trecut clandestin, în proporţie de masă în Moldova, invadând oraşele, târgurile şi satele. Aceleaşi loji anarhiste din Bruxelles, Paris şi Zurich, nemulţumite de emanciparea Rusiei sub Alexandru al II-lea, instruiesc tineri intelectuali evrei din Rusia în anarhism, atentate, terorism şi în… conducerea muncitorimii. Alexandru al II-lea, inteligent, cult şi progresist stricase prin reformele sale planurile francmasoneriei anarhiste. A fost condamnat la moarte de aşa-zisul comitet revoluţionar din Londra în 1876, planul asasinatului fiind întocmit de evreii Liebermann, Goldemberg şi Zuckermann. Atentatul feroviar din 1879 n-a reuşit, unul din terorişti, Hartmann, a fugit în Franţa. Cerându-i-se extrădarea, francmasonii francezi stăpâni acolo 1-au trecut în Anglia, unde a fost primit cu onoruri în loja „Filadelfilor”. O evreică, Hesia Helfmann îl ucide cu o bombă artizanală – semnificativ – după ce iniţiase o nouă reformă progresistă – crearea unei reprezentanţe naţionale consultative. Capitalul financiar evreiesc stăpânea Rusia cu începere de la Războiul Crimeii. între 1869-1883 datoriile Rusiei faţă de băncile evreieşti” au crescut de la 1,9 miliarde ruble la 3,2 miliarde. Alexandru al III-lea s-a constituit în ţinta evreimii ruse fanatizată de ură. De la blestemele rituale în sinagogi, la seria de atentate în lanţ, ţarul a fost supus tuturor manoperelor anarhiste de compromitere şi lichidare fizică. A fost otrăvit la Livadia, lângă Ialta, de medicul evreu Zaharin. Comandantul garnizoanei Moscova, generalul Trepov a fost asasinat de evreica Vera Sasulici, ministrul de interne Sipiaghin a fost asasinat de evreul Bogalepov; Stolîpin, primul-ministru, un reformator conservator cu o viziune largă în problema ţărănească, inamic al războiului împotriva Germaniei, a fost asasinat în teatrul din Kiev de evreul Mordkov Herşcovici-Bogrov la l septembrie 1911. Reiese limpede din această succesiune de asasinate comise de anarhiştii evrei asupra ţarilor şi conducătorilor Rusiei că ţara fusese aleasă drept teritoriu şi leagăn al revoluţiei universale. Nenorocirea a fost că Rusia s-a lăsat condusă de străini şi că abia spre sfârşitul vieţii lui Stalin, acesta a dezevreizat parţial uriaşul aparat de partid şi de stat evreiesc care a aruncat Rusia în marasmul iudeo-comunismului. închei această mult prea sumară trecere în revistă a rădăcinilor iudeo-masonice a „marii revoluţii din octombrie”, citându-1 pe un prieten apropiat al părintelui comunismului, evreul Karl Marx, la 17 noiembrie 1845 devenit membru al lojei anarhiste Le Socialiste din Bruxelles. Prietenul se numeşte Baruch Levy şi transcriu din ceea ce a publicat în Revue de Paris, 1835, IIpag. 574: Poporul evreiesc, în totalitatea sa, va fi Mesia el singur pentru sine. Dominaţia sa asupra lumii va fi realizată prin unirea celorlalte rase umane, prin înlăturarea frontierelor şi a monarhiilor care sunt pavăza particularismului (n.n. citeşte naţionalismului) şi prin înfiinţarea unei rebeliuni mondiale care va da pretutindeni drepturi civile evreilor. In această nouă organizare, fiii lui Israel, care de pe acum sunt răspândiţi pe întreaga suprafaţă a globului, vor fi fără vreo rezistenţă, pretutindeni elementul conducător, mai ales dacă le reuşeşte să subordoneze masele muncitoreşti conducerii câtorva evrei. Guvernele naţiunilor care constituie republica mondială vor ajunge toate uşor pe mâna evreilor, cu ajutorul biruinţei proletariatului. Proprietatea particulară va putea fi atunci oprimată prin guvernele de rasă evreiască, care vor administra pretutindeni averea pu­blică. Astfel se va îndeplini promisiunea talmudului, că evreii, când va veni vremea lui Mesia, vor avea cheile pentru bunurile tuturor naţiunilor pământului. Primul război mondial, mai ales intrarea Rusiei în război împotriva Germaniei (contrar voinţei ţarului Nicolae al II-lea) a fost opera iudeo-masoneriei care bazându-se pe anarhiile preconizate a planificat bolşevizarea Rusiei, Germaniei şi a Imperiului Austro-ungar. Inchidem paranteza. Ne întoarcem la ajutorul dat de finanţa internaţională iudaică evreilor din Rusia pentru bolşevizarea ţării şi instaurarea dictaturii proletariatului, de fapt a iudaismului internaţional, un prim pas pe calea dictaturii universale.

Leon de Poncis a scris şi tipărit o carte interesantă tradusă în germană sub titlul: Hinter der Kulissen der Revolution. Berlin 1929, în care găsim în partea a doua la pagina 32 şi următoarele un raport al şefului serviciului de informaţii francez din Washington pe care îl reproduc parţial: 7-618-6

Marelui Stat Major al Armatei

Np. 912-SR2

Biroul II

…In luna februarie 1916, s-a aflat pentru prima dată că se pregătea o revoluţie în Rusia. Următoarele personalităţi şi societăţi participaseră la această operă distructivă:

1. Iakob Schiff, evreu

2. Kuchn, Loeb et Cie – bancă evreiască sub direcţiunea evreului Jakob Schiff, Felix Warburg, evreu; Otto Kahn, evreu, Martimer Schiff, evreu

3. Guggenheim

4. Max Breitung

5. Ziarul FORWARD din New York

Reţeaua internaţională a financiarilor evrei îl sponsorizase pe Troţky-Bronştein via Stockhholm. Spaţiul nu ne permite să extindem relatările asupra tuturor braţelor uriaşei caracatiţe iudeo-masonice care se încolăcise pe trupul Rusiei vlăguite de război. Deci, din Statele Unite, din Anglia şi Franţa reţeau iudaică îşi concentrase forţele pentru a face din Rusia baza revoluţiei universale. John Clayton, corespondent spe­cial, în THE CHICAGO TRIBUNE, citez: Troţky conduce pe radicalii jidovi spre stăpânirea lumii. Bolşevismul este numai un instrument pentru acest plan48. Gazete şi mari reviste ale vremii, printre ele numesc şi THE CRISTIAN SCIENCE MONITOR49(49. A.N. Hâciu, op.cit.), dezvăluie adevărata faţă, adevăraţii conducători şi adevăratele scopuri ale revoluţiei bolşevice din Rusia. Troţky a fost instruit şi finanţat de mafia iudaică din Statele Unite, fiind eliberat din închisoarea Halifax la intervenţia guvernului dominat de evrei. Să ne lămurim în continuare folosind surse neacademice. Revista evreiască CRONICLE – Londra – 191950(.50. Ibidem; CHESTIUNEA 1SRAELITĂ, RECUNOAŞTEREA INDEPENDENTEI ROMÂNIEI, Deschiderea sesiunii 1878-1879 a Corpurilor Legiuitoare; A.C.Cuza, LIV.).. in faptul că aşa de mulţi evrei sunt bolşevici, în faptul ca idealurile bolşevismului în multe puncte conforme cu cele mai înalte idealuri ale iudaismului. Tot în CRONICLE -1920, scriitorul evreu Israel Zangwill îl amestecă pe Troţky-Bronştein printre evreii care au ocupat posturi înalte în guvernele britanic şi cel bolşevic unguresc, făcând elogiul rasei semite: care a produs un Beaconsfield, un Reading, un Montagu, un Klotz, un Kurt Eisner, un Troţky… Alt scriitor evreu, Bernard Lazare… Evreul ia parte la revoluţiuni şi el participă la ele într-u atât întru-cât el este un evreu, sau mai corect, într-u atât întru-cât el rămâne un evreu… Rabinul Judah Leon Magnes în JEWISH FORUM – februarie 1919 New York: …evreul devine în Germania un Marx şi un Lassale, un Hans şi un EdwardBernstein; în Austria el devine un Victor Adler şi un Friedrich Adler; în Rusia un Troţky... Revista rusească SPRE MOSCOVA, septembrie 1919: poporul evreu constituie adevăratul proletariat, adevărata „internaţională” care nu are ţară. Kohan în gazeta COMUNISTUL 51(51-56. Badea Mangâru, op.cit., pag. 270, 279, 287, 290, 292.) din aprilie 1919 (n.n. am tradus numirea gazetelor): ..Fară exageraţiune trebuie sa se ştie că marea revoluţie socială rusească a fost întradevâr înfăptuită cu mâinile evreilor. Ar fi fost oare în stare masele ignorante şi asuprite ale lucrătorilor şi ţăranilor ruşi să scuture jugul burghezimei prin ele înşile. Nu au fost tocmai evreii care au condus proletariatul rusesc spre aurora Internaţionalei şi nu numai că 1-a condus, dar chiar conduc acum cauza sovietelor care rămâne în mâinile lor sănătoase? Noi putem fi liniştiţi atâta timp cât comanda supremă a Armatei Roşii se afla în mâinile tovarăşului Leon Troţky. Este adevărat că nu există evrei când este vorba de combatanţi, dar în comitete şi organizaţiunîle sovietelor, ca comisari, evreii conduc în mod vitejesc, masele proletariatului rusesc la victorie. Nu este nelogic faptul ca în timpul alegerilor pentru toate instituţiunile sovietelor, evreii au reuşit cu o majoritate copleşitoare… Lacrimile evreieşti vor reieşi din aceasta îmbrăcate în picături de sânge…

Dacă Kohan explică limpede şi cu dispreţ că masele poporului rus nu erau în stare să înfăptuiască revoluţia fără a fi conduse de evrei, el izbucneşte într-o sinistră profeţie criminală: „lacrimile evreieşti vor ieşi din revoluţie îmbrăcate în picături de sânge„…52 Rusia şi Ucraina au fost teatrul unor progromuri crâncene împotriva exploatatorilor evrei. Revoltele populare, căzâcimea au masacrat la răstimpuri pe cârciumarii şi negustorii evrei care sugeau staniţele, satele şi oraşele ruseşti şi ucrainene. Guvernele ţârii au reprimat iudeo-masoneria şi iudeo-anarhia. De aici ura de moarte a evreilor ruşi împotriva ruşilor şi a statului lor naţional. De aici crimele în masă împotriva poporului rus şi ucrainean, începând de la vârf până la mujicul de rând. Acesta este tâlcul sângeros, criminal şi monstruos al citatului din Kohan. Teribilele CEKA şi GPU sunt invenţii diabolice ale iudeilor, conduse de iudei, având drept scop exterminarea fizică a tuturor inamicilor revoluţiei iudaice din Rusia.

RUSIA MARTIRĂ. Ura străveche a iudeilor împotriva creştinilor sintetizată în PROTOCOALE, ura evreimii ruse împotriva marelui popor rus şi fraza prea puţin criptică a acelui Kohan talmudic pomenit mai sus s-au tradus în realitate prin transformările fostului imperiu ţarist într-un imens abator uman al creştinilor şi musulmanilor, în care au fost asasinaţi prin torturi bestiale milioane de oameni, alte milioane luând calea lagărelor de exterminare fiind supuse celor mai crâncene metode de dezumanizare. Deocamdată câteva motivaţii „teoretice”. Unul din cei mai bestiali călăi, M. I. Lazis în cartea DOI ANI DE LUPTĂ PE FRONTUL INTERN – Editura de Stat – Moscova 1920: „Noi nu luptăm împotriva unei persoane individuale. Noi distrugem o clasă. Nu căutaţi în motivarea sentinţei, vreo dovadă că acuzatul ar fi combătut prin cuvinte sau fapte puterea sovietică. Cea dintâi întrebare pe care o punem noi acuzatului este, care este clasa căreia îi aparţine, care este profesia şi originea lui. Aceeaşi întrebare hotărăşte soarta lui. Iată sensul teroarei roşii”. Se exceptează rabinii şi evreii de orice profesie. Câteva cifre pentru perioada 1917-1923 după Sovoski: TRINITATEA ROŞIE, 1931, pag. 278. Au fost executaţi: 25 episcopi, l 215 preoţi, 6 075 profesori, 8 800 medici, 54 850 ofiţeri, 260 000 soldaţi, 10 500 poliţişti, 40 000 jandarmi, 19 850 funcţionari, 344 250 alţi intelectuali, 815 000 ţărani, 192 000 muncitori, în principal au fost lovite instituţiile naţionale fundamentale: şcoala, biserica, armata şi clasa de bază a statului rus, ţărănimea. Nu a fost distrusă nici o sinagogă, împotriva preoţimii creştine s-a dezlănţuit cea mai sălbatecă represiune, punându-se în aplicare cerinţele PROTOCOALELOR. Conform ziarului francez LE MATIN din 26 august 1927, până la acea dată numărul episcopilor asasinaţi s-a ridicat la 31, iar al preoţilor la 1550. Mitropolitul Vladimir al Kievului a fost torturat în altar spre a mărturisi unde ţine tezaurul. Apoi, legat de coada unui cal, a fost târât în galop pe străzile oraşului, după care legat de un stâlp de telegraf a fost ars de viu, primind moarte de martir. Mitropolitul Veniamin al Petrogradului a fost târât prin oraş, legat de un automobil, după care a fost stropit cu gaz, legat de poarta unei clopotniţe şi i s-a dat foc. Pe episcopul de Tobolsk, Hermoghen 1-au martirizat, legându-1 de cârma unui vapor. A murit îngheţat. Arhiepiscopul de Perm, Andronic, după tortură, a fost îngropat de viu. Lista se poate lungi cu martirizarea episcopilor de Astrahan, Belogorod, Cernicov şi a altor înalţi ierarhi ruşi şi ortodocşi. Nici un rabin n-a fost ucis. Nici o singură sinagogă n-a fost tranformată în magazie, în grajd, în depozit aşa cum au fost transformate mii şi mii de biserici creştine şi moschei musulmane, unele operă de artă orientală văzute de mine la Samarkand şi Buhara, la Duşanbe şi Taşkent în stare de semiruină. In Rusia iudeo-bolşevică s-au pus în practică dezideratele PROTOCOALELOR după cum urmează: Protocol 4: …. trebuie să subminăm credinţa, să smulgem din mintea creştinilor adevăratele principii despre Dumnezeu şi spirit şi sa înlocuim aceste concepţii prin calcule matematice si pofte materiale. Protocol 5: …. Când vom priva masele de credinţa lor în Dumnezeu, autoritatea stăpânirii va fi târâtă în şanţ unde va deveni proprietate publică şi noi vom pune mâna pe ea. Protocol 14:… Când vom deveni stăpâni vom privi ca indezirabilă existenţa oricărei religii afară de a noastră proprie, proclamând un singur Dumnezeu de care este legată soarta noastră de popor ales… Pentru aceste motive noi trebuie să distrugem toate celelalte religii.

… Numărul victimelor iudeo-bolşevismului din Rusia martiră între anii 1917-1940 se ridică la milioane de oameni. 99% din aceştia, creştini. In loc de concluzie, citez din Apelul Ligii Evreieşti Internaţionale – Secţia Petrograd, găsit asupra comisarului de batalion Zender din trupele roşii care invadaseră Estonia.

Fii ai lui Israel! Se apropie ceasul victoriei noastre definitive. Suntem în ajunul stăpânirii noastre mondiale. Ceea ce am văzut până acum doar în vis, a devenit acum o realitate. Acum câtva timp eram slabi şi neputincioşi. Astăzi ne înălţăm cu mândrie capetele, căci lumea a fost clintită din temelii…

DICTATURA IUDAICA„. Până după al doilea război mondial, spre sfârşitul vieţii lui Stalin, Rusia, apoi U.R.S.S.-ul au fost conduse în mod dictatorial şi terorist de către evrei care au ocupat în mod majoritar, câteodată cu majoritatea absolută, toate instituţiile noului stat. La congresul bolşevicilor din august 1917, prezidiul a fost compus de trei ruşi, l georgian de origine maternă incertă – Stalin – şi 6 evrei. La şedinţa decisivă a comitetului central din 23 octombrie 1917 au luat parte: Ulianov – Ziderblum zis Lenin, evreu pe jumătate; Svedlov – evreu; Leon Braunstein zis Troţky – evreu; Apfelbaum zis Zinoviev – evreu; Rosenfeld zis Kamenev – evreu; Dugajvili zis Stalin – georgian, pe linie maternă evreu; sau osetin, Uriţki – evreu; Dzerjinski – polonez; Kolontay – evreu; Babnov – rus pentru coloratură. Iată cine a dispus de soarta Rusiei. Organul represiv, înspâimântătoarea CEKA (comisia extraordinară pentru combaterea contrarevoluţiei, a speculei ilicite şi a sabotajului) a fost patronată de polonezul sadic Dzerjinski, având conducerea formată în exclusivitate din evrei; adjunctul lui Dzerjinski, evreul Sachs; în celelalte funcţii evreii Uriţki, Josilevici, lagoda – Jehudo; Messing, Unschlicht, Moghilevski, Artusov, Katznelson, Triliser, Kogan, Breslau. Baia de sânge, rusesc, ucrainean, belarus, tributul cumplit dat de popoarele mahomedane se înscriu în dosarele acestei instituţii iudaice care plăteşte ruşilor cu vârf şi îndesat marginalizarea de veacuri a evreilor khazari. Alte nume din conducerea fostei Uniuni Sovietice arhicunoscute în epocă: Gubelmann zis laroslawski; Epstein zis lakovlev; Finkelstein-Wallach zis Litvinov; Kalmanovici (preşedinte Banca de Stat); Rosengoltz (comisar al aprovizionării) şi desigur Lazăr Moiseevici Kaganovici, cel mai puternic reprezentant al iudaismului despre care ziarul TOG din New-York din care a reprodus ziarul evreiesc MOMENT-Varşovia nr. 260 B din 19 noiembrie 1934 scria: Reţineţi numele şi întipăriţi-1 în memoria voastră: Lazăr Moiseevici! El e un om mare acest Lazăr Moiseevici – el va stăpâni odată împărăţia tarilor. Au fost patru fraţi şi trei surori Kaganovici. Toţi au funcţii de primă importanţă înr partid şi în stat. Fiica lui Lazăr Moiseevici-Roiza, a fost un fel de soţie a lui Stalin, care îl avea medic personal pe talmudistul Weissbrod. Este semnificativă lista evreilor din comisariatul poporului pentru finanţe spre sfârşitul perioadei antebelice: Goldenberg, Seidlin, Rifkin, Kogolman, Kogan, Lichtenstein, Ris, Smucler, Sifman. Controlul politic şi administrativ al Armatei Roşii a fost în epocă 99% în mâinile evreilor. Comisari politici: Moscova, Weissmann zis Veclicev; Caucazul de Nord, Ghermanovici, Extremul Orient, Aaronstamm; la 28 noiembrie 1935 sunt numiţi comisari de corp de armată: Grunberg, Gruber, Horoş şi comisari divizionari: Bargher, Bauser, Seldovici, Rabinovici, Pismanic, Weineross. Evoluţia înaintării evreilor la posturile cheie din Armata Roşie şi la gradele şi comenzile supreme sunt urmărite cu atenţie de evreimea internaţională şi mai ales de cea din Statele Unite. Exemplu: ziaristul evreu Segal în revista lojei masonice B’NAI B’RITH din Cincinnati; nr. 10/1935: … Comandanţii de armată evrei generalul Rapaport şi generalul Ţeitlin au fost decoraţi cu ordinul Lenin, suprema decoraţie a Uniunii Sovietice. Nu vrem să ne delectăm cu onorurile militare ale evreilor, dar imaginaţia noastră ia în seamă cu plăcere anumite posibilităţi care rezultă din faptul că doi generali evrei excelenţi fac parte din armata rusa (n.a. citiţi cu atenţie ultima parte a frazei).

Dictatura iudaică s-a manifestat sângeros faţă de toate clasele sociale. A atins limitele monstruosului faţă de ţărănimea înstărită, aşa-zişii culaci: Statul ma­jor al distrugerii culacilor, cel care a elaborat şi directiva din care reproduc câteva fragmente, a fost compus din Lazâr Moiseevici Kaganovici şi colaboratorul lui, Baumann. Executantul planului: Iagoda – Herşel Iehuda. între 1929-1930 sunt distruse 5 milioane de gospodării ţărăneşti. Peste satul rusesc, peste staniţele căzâceşti se revarsă ura de veacuri a khazarilor mozaici. Numai 5 membri de familie să fi fost, înseamnă că iudeii bolşevici au asasinat, deportat sau distrus 25 de milioane de ţărani aparţinând masei vitale a poporului rus.

Declanşarea pogromului împotriva ţăranilor este făcută de Stalin la 27 decembrie 1929 într-un discurs când a spus: „în ultimul timp am trecut de la politica limitării tendinţelor exploatatoare ale culăcimii, la politica lichidării culacilor ca clasă socială. In cartea sa Bauern unter dem Sowjetstern apărută în. Blut und Boden – Verlag, Goslar prof. dr. K. Michael scrie că s-au constituit trei categorii de culaci şi că metodele de lichidare a clasei sunt cuprinse în circulara concepută de Kaganovici. Citez: … din prima categorie trebuie să facă parte toţi culacii cunoscuţi ca fiind contrarevoluţionari clandestini. Toţi cei care fac parte din această categorie vor fi arestaţi imediat şi împuşcaţi, din ordinul autorităţilor executive locale, fără a se întreba forurile centrale. Această măsură va avea loc fără şovăire, căci misiunea sa este de a preveni încercările de revoltă ale culacilor şi de a se priva răscoalele de conducătorii lor probabili acolo unde vor izbucni ele…55

Din cea de a doua categorie făceau parte culacii care angajau simbriaşi. Acestora li se confisca pământul, casa şi acareturile, ei şi familiile lor erau exilaţi în regiunile nordice la muncă silnică. Zice circulara: …la construcţia şoselelor în Taiga, lucrări de terasament, muncă silvică, muncă în mine. A treia grupă, culacii care nu fac parte din primele două. Li se confiscă averea, casa, obiectele casnice şi sunt alungaţi din raion. Au voie să ia o pereche de cisme şi un schimb de rufe. Se dă liber denunţului, abuzului sadic, tâlhăriei, crimei în masă. Incep sinucideri în masă. Familii întregi sparg gheaţa râurilor şi se aruncă în copci. Tripleta sângeroasă Kaganovici-Baumann-Iehuda exemplifică la superlativ esenţa răzbunătoare a Talmudului şi a Protocoalelor.

Rusia iudeo-bolsevică a fost cea mai crâncenă experienţă iudaică din complexul de experienţe şi tatonări pentru realizarea Republicii Universale prin distrugerea tuturor componentelor NAŢIONALULUI. Cum nu facem aici procesul iudeo-bolşevismului şi al kominternismului, trecem la o altă experienţă iudaică la fel de sălbatecă şi nimicitoare pe calea bolşevizârii Europei care se numeşte:

UNGARIA. La 2 martie 1919 Lenin-Ziderblum a convocat la Moscova un congres internaţional comunist- bolşevic şi la 4 martie a luat fiinţă Internaţionala a III-a iudeo-bolşevică, prilej ca Lenin să declare: Victoria revoluţiei proletare este sigură, întemeierea republicii sovietice mondiale a început 56. Iudeo-bolşevicii au încercat să invadeze Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia, fără succes. In Europa Centrală însă agentura iudeo-bolşevică a avut succes în Ungaria şi mai la nord-vest în Bavaria. Nu facem istoricul Ungariei anului 1918, a francmasonilor în Cercul Galilei, a guvernării contelui Mihali Karoly. Lovitura de stat iudeo-bolşevică din 31 octombrie 1918 pe lângă dezlănţuirea hoardelor de asasini şi terorişti a avut un obiectiv precis: asasinarea patriotului şi omului de stat, contele Tisza Istvân. Se ştie că încă de la 16 octombrie 1918 deputaţii evrei Keri Paul, Korvin Klein-Otto, dr. Lâszlo şi dr. Landler au ratat asasinarea lui Tisza, asasinul desemnat, evreul Lekai-Leitner lanos dând greş. La 31 octombrie contele Tisza este împuşcat acasă la el de către asasini conduşi de evreul Keri Paul, La 19 noiembrie sosesc de la Moscova doi evrei care se căliseră în misiuni de represalii, Aron Kohn zis Bela Kun şi Szamuelyi Tibor care reorganizează partidul comunist. La 22 martie 1919 în Ungaria se declanşează „teroarea roşie”. Szamuelyi brăzdează Ungaria cu aşa-zisul tren al morţii. Două vagoane Pulman de mare lux unde stă satrapul, două vagoane de clasă I pentru terorişti, două vagoane de clasa a treia pentru victime. Un abator uman pe roţi. „Bandiţii lui Lenin” – hoarde de adolescenţi evrei ucid tot ce nu aparţine unui anume proletariat. Dintre cei 32 de comisari ai republicii sovietice ungare, 25 sunt evrei. Iată câteva nume: Kohn zis Kunsi; Lukazs (fiu de milionar); Diener Zoltan. Şi comisarii, intitulaţi cinic „ai poporului”: Gruenhaum zis Garhai; Bienstock zis Bostanzi; Rozenstenzk zis Ronai; Weichselhaum zis Varga; Weinstein zis Vince; Eisenstein zis Moritz Erdely; Salzenberg zis Bela Vago şi Bienstock zis Viro Bela. Teroarea iudeo-bolşevică durează 134 de zile, timp în care Aron Kohn zis Bela Kun stoarce populaţia de 3 miliarde de coroane pe care le va trece mai ales în Austria. La pavoazarea străzilor nu se admiteau pe lângă steagurile roşii decât steagurile alb-albastre ale sioniştilor. Este de notat că primind asigurarea lui Lenin câ-1 va sprijini cu Armata Roşie care va ataca România la Nistru, Aron Kohn zis Bela Kun a dezlănţuit în noaptea de 19 spre 20 iulie 1919 atacul generalizat împotriva Armatei Române aflată pe Tisa. Revenind, notăm schimbul de telegrame între guvernele Rusiei iudeo-bolşevice şi Republicii Sfaturilor Ungare iudeo-bolşevice în urma cărora Starul Major al Armatei Roşii ucrainene a planficat ofensiva împotriva României pe două direcţii: prin Bucovina spre a face legătura cu armatele lui Aron Kohn şi peste Nistru spre a încercui forţele româneşti în Basarabia. Replica Armatei Române a însemnat sfârşitul regimului iudeobolşevic în Ungaria, fuga lui Aron Kohn la Moscova şi mai târziu lichidarea lui, fizică de către Stalin. Contraofensiva Armatei Române începută la 24 iulie se sfârşeşte la 3 august 1919 când trupele româneşti au intrat în Budapesta, redând pacea Ungariei martirizată de bandele sângeroase ale lui Aron Kohn zis Bela Kun.

DIN NOU GERMANIA: Pe ruinele Germaniei wilhelmiene gruparea marxistă SPARTAKUSBUND se transformă în ianuarie 1919 în partid comunist. La Berlin, în Germania centrală, în Ruhr şi în Braunschweig au loc tulburări sociale. Munchenul şi împrejurimile lui cad sub stăpânirea iudeo-bolşevicilor conduşi de evreii Ernst Toller, Levin, Levine-Nissen, Axelrod. Levin şi Levine-Nissen erau şi membrii ai lojei „La steaua care răsare lângă Isar”. Se dezlănţuie teroarea roşie la Munchen, în 1920 bandele de terorişti ai lui Max Hilz bântuie regiunea Vogthand. Iudeo-bolşevismul se cramponează de Germania, aşa cum s-a cramponat de Rusia, punând semnul egalităţii între cele două state, fără să ia în considerare stadiul diferit de dezvoltare economică, socială şi culturală. Reacţia poporului german este naţional-socialismul. Am mai spus-o. După cum reacţia în Ungaria este horthysmul.

Cititi si : https://mucenicul.wordpress.com/2011/01/28/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-ii/

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (II)

Capitolul II

IUDAIZAREA EUROPEI

O ANALIZĂ GLOBALĂ. De obicei tratatele istorii sunt descriptive povestind evenimentele în succesiune lor temporala, creionând profilul unor conducători politici, stăruind asupra războaielor, bătăliilor, mai sumar asupra dezvoltării economiei, artelor şi culturii şi cu totul neîndestulător asupra cauzelor dialectice care generează fenomenele economice, sociale si politice privite atât în sfera comunităţilor naţionale, dar mai ales sub specia intercondiţionârii lor zonale, continentale şi mondiale. Rezultatele invenţiile tehnico-ştiinţifice,. ale descoperirilor geografice, al explorării oceanului planetar, folosirea musonilor şi alizeelor au intrat în ecuaţia dezvoltării istorice mondiale, depăşind o sferă de interes limitată spaţial, socio-profesional sau naţional.

Fenomenul evreiesc ca fenomen suprastatal nu poate fi analizat decât global. Limitarea analizei la iudaizarea Franţei să zicem, sau a Rusiei bolşevice în primele patru decenii ale acestui secol, sau a României între 1878-1970; sau a Statelor Unite începând cu înfiinţarea lojei masonice exclusiv evreieşti B ‘nai B ‘rith32 şi culminând astăzi cu aservirea SUA intereselor evreimii mondiale, ar conduce la o înţelegere periferică, de fapt la o neînţelegere a fenomenului evreiesc. S-ar constitui într-o dezinformare, într-o diversiune care ar atrage atenţia asupra părţii şi nu a întregului, ceea ce de fapt şi urmăreşte conducerea suprastatală unitară a evreimii.

[…] In viziunea autorului s-au localizat trei centre de putere sioniste suprastatale: două în Europa: Franţa şi Rusia sovietică la începutul secolului, împingând vectori kominternişti până în Extremul Orient: Coreea, China şi Vietnam unde s-a dat o luptă mortală între komintemism şi doctrinele comuniste naţionale şi, al treilea centru, cel mai puternic şi cu o istorie ascendentă, în Statele Unite ale Americii. Acest centru edificat pe loja francmasonică B’naiB’rith, exclusiv evreiască a devenit cu începere din primul deceniu al secolului, forţa mondială suprastatală cu rol hotărâtor în politica Terrei până la naţionalizarea comunismului în Rusia sovietică, în România, în Coreea, China, Vietnam şi Cuba. Pentru involuţia iu deo-kominternismului în Extremul Orient sunt interesante de descifrat cele trei volume de MEMORII ale lui Kim Ir Sen, ca şi Malraux în romanul CONDIŢIA UMANĂ. In Europa drumul sionismului pentru cucerirea puterii suprastatale şi a hegemoniei politice este un drum sângeros, plin de crime politice, războaie lo­cale, revoluţii făcute în paguba revoltaţilor, culminând cu cele două războaie mondiale care au aservit o buna parte din ţările continentului finanţei internaţionale iudaice. Din studiul cât de sumar al fragmentelor din PROTOCOALE transcrise în capitolele precedente s-au desprins clar obiectivele şi metodele prin care iudaismul îşi concretizează planurile ofensive etapizate la scara istoriei. Pentru a cuceri puterea politică in Europa, iudaismul şi-a fixat obiective principale si secundare, cele secundare având rol de bază de operatii de rezervă sau de adăpost în cazul nereuşitei operaţiilor, duse pentru cucerirea obiectivelor principale. România a fost destinată ca obiectiv principal încă din 1870; rolul ei devenind de maximă importanţă în perioada interbelică, în primii ani ai celui de al doilea râzboi mondial, imediat după al doilea război mondial şi dupa lovitura de stat iudeocapitalistă din decembrie 1989.

• FRANŢA. Prima victimă a iudaismului în Europa este Franţa. Contând pe anumite trăsături psihosociale ale poporului francez, pe spiritul său de frondă şi nesupunere la autoritate, pe o veche tradiţie centrifugă la puterea centrală, pe individualismul exacerbat, iudaismul a creat în Franţa un sistem complex de loji masonice vizând cucerirea şi demolarea din interior a instituţiilor fundamentale: Biserica, recte catolicismul; Şcoala şi Armata. Mai ales în armata franceză şi în intelectualitate masoneria iudaică a avut succese remarcabile. A face aici istoricul francmasoneriei ca şi modul în care a deturnat sensul unor evenimente istorice în favoarea evreimii, ar fi să ne întindem singurii o capcană periculoasă. In Franţa, francmasoneria condusă de evrei şi-a asumat rolul făuritor de istorie. Cităm din revista HUMANISME (vezi HUMANITAS, editură subordonată din România de astăzi) având subtitlu LEŞ FRANCSMACONS Nr. 190 din aprilie 1990,’, pag. 3 coloana 3, alineat 2: Le Grand Orient de France a toujour pris ses responsabilites face a l’Histoire. Cine i-a încredinţat ordinului masonic Marele Orient al Franţei misiuni şi responsabilităţi istorice, ştim. Sanhedrinul! Unde a dus francmasoneria Franţa, iarăşi ştim. Armatelor germane naţionaliste le-au trebuit câteva zile să ajungă din extremul nord în extremul sud al unei Frante dezagregate de francmasonerie. Putreziciunea vârfurilor a plătit-o cu jertfe şi suferinţe poporul francez. Desigur, filozofia toleranţei atât de gargarisită astăzi este minunată. Cu condiţia să nu fie practicată exclusiv de creştini şi musulmani faţă de evrei aşa cum clamează toată mass-media iudaizatâ, în vreme ce evreimea practică faţă de neevrei cea mai crâncenă prigoană, aşa cum ilustrează sângeros statul Israel şi organizaţiile lui criminale de tip kidon.

Aşa-zisul iluminism bavarez condus în taină de evreul-ashkenazi Moses-Mendelssohn devenit iluminism evreiesc sau Haskalahpuiazâ în Franţa şi are rol precumpănitor în revoluţia franceză. Strategia iudeo-masoneriei franceze susţinută de iudeo-masoneriile din Germania şi Anglia are drept obiective răsturnarea ordinei feudal-monarhice şi instaurarea puterii burgheze care asigura libertate şi egalitate comunităţilor evreieşti, câmp larg de exploatare finanţei evreieşti, abolirea proprietăţii funciare a nobilimii autohtone, liberul acces al evreimii la posturile de conducere politice şi administrative, marginalizarea forţei spirituale şi politice a Bisericii catolice, subminarea Armatei şi a Şcolii naţionale franceze. Iată cum caracterizează Protocoalele, revoluţia franceză (Cap. III, pag. 27, ediţia Lambelin): Aduceţi-vă aminte de revoluţia franceza, pe care noi am numit-o „cea mare”, secretele pregătirii ei ne sunt bine cunoscute, căci ea a fost în întregime opera mâinilor noastre” Lozinca: „Avec Ies boyaux du derniers des pretres etranglons le demier des rois” (cu maţele ultimului popă să ştrangulăm pe ultimul dintre regi) a fost fabricată în atelierelefranc-masoneriei. Cahen în Archives-israelites(Tom VIII, pag. 801, an 1847) scrie:Mesia a sosit pentru noi în ziua de 20 februarie 1790.Istoricii au stabilit că asasinarea lui Ludovic al XVI-lea a fost hotărâtă cu 6 ani înainte într-o şedinţă a franc­masonilor ţinută la Frankfurt am Main la 1786. Nimeni nu este atât de stupid să nu recunoască complexitatea factorilor obiectivi care au fost folosiţi de iudeo-franc-masonerie spre a declanşa şi specula revoluţia. Numai casa militară şi casa civilă a regelui apăsau zdrobitor bugetul statului. Casa militară însuma 9 000 de oameni, cea civilă 4 000. Regina, copiii, rudele îşi aveau „casele” lor particulare însumând 3 000 de oameni din care 500 erau ai reginei. Grajdurile regale adăposteau 900 de cai, 200 de trăsuri şi cheltuiau anual pentru întreţinere 7 700 000 livre sau 60 de milioane de franci. La Bouche de Roi, masa regală costa anual 2 900 000 livre, mai mult de 20 de milioane de franci/1922. Necker a calculat că între 1774-1789 regele a dăruit familiei sale şi curtenilor 227 000 000 livre sau l miliard şi 700 milioane franci/1922. Ştim şi teribila frază a Iui D’Argenson: la cour etait le tombeau de la Nation(curtea este mormântul naţiunii)33.(32. M. Muşat-I. Ardeleanu, op.cit, pag 196, apud VNEŞMAIA POLITIKA ROŞII l NACEALA XX VEKA, Moscova, 1965, voi. IV.33. Ibidem.) După cum ştim că la 1788 deficitul bugetar oficial era de 55 000 000 livre, pe când cel real urca spre 90 milioane. Sub Ludovic al XVI-lea, datoria publică a crescut la 8 miliarde 550 milioane livre. Cifră fantastică. Impozitele directe şi indirecte sărăciseră naţiunea. Clerul, nobleţea de spadă şi nobleţea de robă erau clase privilegiate, în 1789 Franţa era o ţară de ţărani. Nouă zecimi din populaţie trăia din munca câmpului. Un milion de ţărani erau însă servi sau iobagi. Ţăranul era considerat de cardinalul Richelieu, catârul statului. Acest cazan so­cial a fost speculat de iudeo-franc-masonerie care cu preţul sângelui francez vărsat de revoluţie în torente, a cumpărat şi aservit Franţa, începând cu cea napoleoniană.

La fel s-a întâmplat cu revoluţia franceză de la 1848 (cu toate revoluţiile europene). O spune naivul poet Lamartine, amicul revoluţionarilor români, şef al guvernului provizoriu în ziua de 10 martie, când a primit delegaţia supremului consiliu al ritului scoţian francmasonic care şi-a prezentat felicitările noului guvern, îl citez pe Lamartine: Sunt convins că din fundul lojilor dvs. au emanat mai întâi în umbra, apoi în penumbră şi în fine în plină lumină, sentimentele care au făcut în sfârşit sublima explozie ai căror martori am fost la 1789 şi despre care poporul din Paris a dat acum câteva zile a doua reprezentaţie, care sper să fie şi cea din urmâ. (Copin Albancelli: La drame masonnique. La conspiration juive contre le monde chretien. Ed. III 1909 pag. 379-380). Stăpânind ocult sau direct Franţa încă din epoca napoleoniană ca rezultat al revoluţiei franceze, evreimea a transformat-o dintr-o mare putere naţională şi europeană într-un stat decadent, corupt, placă turnantă a comerţului de droguri, a prostituţiei, a homosexualităţii şi lesbianismului, în tot veacul al XIX-lea la cheremul Prusiei, Germaniei, Angliei şi Rusiei. Procesul de dezagregare rapidă a statului naţional francez a culminat în 1870 când se stabileşte aşa zisa republică demo­cratică sub guvernarea evreilor care-1 aduc la şefia guvernului francez pe evreul Cremieux, în acelaşi timp şeful guvernului francez iudaizat, mai marele lojilor masonice şi al Alianţei Israelite Universale care s-a amestecat violent în treburile interne ale Principatelor Unite, impunând până la urmă împământenirea puhoaielor de mozaici khazari fugiţi la noi din Rusia şi Galiţia.

Am afirmat că pentru a subordona Franţa, iudeo-masoneria a demolat şi destabilizat armata franceză, mai corect, conducerea acesteia. Masonizarea armatei franceze a constituit unul din obiectivele principale ale iudaismului internaţional. Dau două exemple grăitoare: cazul Dreyfus şi subordonarea totală a generalului Andre faţă de Marele Orient. Căpitanul Alfred Dreyfus, evreu alsacian a fost dovedit de contraspionajul francez ca spion în slujba Germaniei, filmul recent al cinematografiei iudaice inspirat din acest caz de înaltă trădare mistificând cu neruşinare adevărul istoric, în decembrie 1894 căpitanul a fost condamnat de justiţia militară. Iudeo-masoneria s-a pus în mişcare pentru a-1 elibera. Franţa era atât de subordonată finanţei iudaice încât au fost schimbaţi şapte miniştri de război, procesul a fost revizuit de două ori, s-au comis abuzuri şi ilegalităţi în lanţ şi s-a ajuns acolo unde a ordonat Cahalul şi francmasoneria. Trădătorul a fost eliberat şi reabilitat, iar guvernul proiudeu Waldeck-Rousseau şi Combes au pornit prigoana împotriva congregaţiilor religioase şi a ofiţerilor patrioţi care denunţau matrapazlâcurile masoneriei. Pusă în pericol, masoneria a cocoţat în postul de ministru de război un general incapabil şi slugă preaplecată: Andre. Acest general a început „purificarea” armatei franceze de ofiţerii patrioţi, capul de listă fiind unul din ofiţerii de elită ai timpului, care făcea parte din Marele Stat Major, colonelul de Castelman. Un amănunt suplimentar: colonelul de Castelman şi-a pierdut toţi fiii în primul război mondial, ajuns general şi-a condus marea unitate ce comanda din victorie în victorie nemurindu-se în istoria acelui război. Purificarea masonică a armatei franceze a avut loc pe o perioadă de 20 de ani, din 1894 în 1914, ea a adus în fruntea oştirii nulităţi militare care făceau parte din francmasonerie, seamănă cu „purificarea” făcută radical de Stalin, Armatei Roşii prin asasinarea celor 32 000 de generali şi ofiţeri superiori în chiar preajma celui de al doilea război mondial, cu „purificarea” bes­tială a Armatei Române după cel de al doilea război mondial de către cahalul iudeo-kominternist condus de Ana Pauker şi, se pare, cu „purificarea” de după lovitura de stat din decembrie 1989. Acest Andre „purifică” Statul Major cu o furie iudaică atât de revoltătoare încât generalissimul Janot şi şeful Statului Major, generalul Dellane îşi dau demisia în semn .de protest. Prin directorul său de cabinet, generalul Percin, francmason, lacheul iudeilor, Andre stabileşte legătura cu Marele Orient. Secretarul acestuia Vadecard centraliza toate fişele ofiţerilor care frecventau biserica, aveau puncte de vedere clare în afacerea Dreyfus şi atitudini ferme, patriotice. Fişele erau trimise de lojile provinciale. Identic cu metodele aplicate în Armata Română postbelică după instalarea politrucilor şi a conducerii politice exercitată de străini ca Walter Neulander sau Kostyal. Clasatorului de fişe, ajuns gen­eral prin francmasonerie, Percin, i s-a luat comanda în timpul războiului, pentru incapacitate. Ajutat de doi ofiţeri masoni, căpitanii Mollin şi Targe, Percin a supus controlului lojilor întregul corp ofiţeresc al Franţei36. Situaţie umilitoare şi degradantă pentru armata franceză; situaţie periculoasă pentru Franţa, câmp larg de abuzuri la avansări, la stabilirea comandanţilor şi la conducerea misiunilor militare peste hotare, unde cuvântul hotărâtor îl avea Vadecard, secretarul Marelui Orient şi nu forurile militare. Dezastrele pricinuite de comandanţii francmasoni incapabili, sutele de mii de soldaţi francezi morţi în urma unor acţiuni acefale, pericolul care ameninţa Franţa, au trezit guvernul şi comandamentul care i-au chemat la comandă pe ofiţerii proscrişi de Vadecard: Foch, Petain, Lyautey, de Castelman, Mengin, de Mand’huy. Desigur, mareşalul Joffre a fost mason. Şi corsarul Surcouf a fost mason. Asta nu demonstrează decât faptul că Franţa a devenit încă din secolul al XVII-lea o sucursală a masoneriei, când zic Franţa, nu înţeleg poporul francez ci vârfurile financiare, economice şi politice.

Iată care era în 1913, cu un an înainte de declanşarea primului război mondial de către oculta internaţională, părerea lui Isaak Blumchen, evreu galiţian naturalizat francez despre patria adoptivă şi forţa iudaică atotputernică acolo… Franţa este astăzi spada şi scutul lui Israel… Şi parafrazându-1 în batjocură pe Regele Soare: …L’etat cest nous, Ies Israelites… Putem să punem pe picior de război 4 milioane de francezi care să apere speculaţiile noastre internaţionale, să acoperim marile noastre creanţe, să dezrobim pe fraţii oprimaţi, să realizăm politica noastră naţională… Poporul francez este o vită uşor de tuns, docil la bici, muncitor, econom, umil faţă de stăpânii săi, productiv peste ce se putea aştepta de la Pământul Făgăduinţei… în sfârşit, poporul evreu este stăpânul Franţei37.(37. T.W.Riker, CUM S-A ÎNFĂPTUIT ROMÂNIA, Bucureşti,1940.)

Intr-o şedinţă a Consiliului de stat Napoleon a spus: …Nimeni nu se plânge de protestanţi şi de catolici, pe când toţi se plâng de evrei. Aceasta provine din faptul că răul pe care-1 fac evreii nu provine de la indivizi, ci din însăşi constituţiunea acestui popor. Ei sunt nişte lăcuste şi omizi care pustiesc Franţa…38(38. M. Muşat – I.Ardeleanu, op.cit.)

Slăbită după eforturile materiale şi jertfele umane date în primul război mondial, Franţa a devenit sclava finanţei şi a administraţiei iudaice, învăţământul, Şcoala Normală Superioară, Politehnica, Sorbonna, Colegiul Franţei, devin unelte ale iudaizării. Evreii înfiinţează ECOLE DES HAUTES ETUDES SOCIALES avându-i în frunte pe conaţionalii Theodore Reinach şi Bernard; iar în consiliul de direcţie alţi 7 evrei. Levy Bruhl decerne premiile la Sorbonna, Joseph Reinach este vicepreşedintele comisiei armatei, o parte din armamentul greu este comandat uzinelor Levy-Commentry, băncile Dreyfus şi Rothschild controlează economia şi partidele. La Paris, în jurul statuii lui Ludovic al XlV-lea toate casele de comerţ erau evreieşti, comitetul de direcţie al societăţii comercianţilor şi industriaşilor tot evreiesc, consilierii comerţului exte­rior: evrei, prin 1938 din medicii clandestini şi provocatori de avorturi, 95% erau evrei. ludaizarea Franţei interbelice tinde spre absolut în timpul cât evreul Leon Blum a format guvernul în 1938 având miniştri evrei şi 53 de evrei ataşaţi de cabinet. Consecinţele iudaizării Franţei au dus la tragedia naţionala din iunie 1940 39.(39. V.A. Urechia, III, pag.322, cod XXIII, fila 194. )

Incheiem cu un citat din acelaşi Isaak Blumchen: …Dumnezeu ne-a dat Franţei pentru a face din ea pământ de belşug şi pe francezi ca să facem din ei sclavi. Voinţa lui Iehova s-a împlinit. Numele lui fie binecuvântat… Suntem rasa superioară!40(40. Ibidem.)

Cititi si : https://mucenicul.wordpress.com/2011/01/26/exista-sau-nu-exista-un-proiect-israel-in-romania-i/

Vicepresedintele Uniunii Baptiste din România, un om cu grave complexe de superioritate, s-a găsit să dea în poetul naţional al românilor

„În ultimele două decenii Internetul a revoluționat viața oamenilor, accesul la informații și comunicarea interumană. Pentru orice informație accesezi INTERNET- ul și găsești tot ce dorești și chiar mai mult decât ți-ai imaginat că ar putea exista. De asemenea, netul a devenit un mijloc de exprimare pentru fiecare individ care are acces la un computer. Spațiul virtual abundă de blog-uri de toate felurile, iar mesajele bloggerilor sunt interceptate de ceilalți utilizatori. Sunt bloggeri care consideră că au ceva de spus cititorilor și unii chiar au. Pe lângă aceștia însă, se strecoară și o serie de băgători de seamă, zurbagii și alte specii, care profită de protecția anonimatului pentru a-și exprima frustrările din lumea reală. Sunt oameni care preiau mesajele interesante și le distribuie prin e-mail cunoscuților și mai sunt oameni atacați, terfeliți și discreditați fără discernământ de către persoane care folosesc pseudonime.

Ce a ajuns religia?

Rămâi însă stupefiat când intri în spațiul virtual și intri în conflict cu diverși zarzavagii și apoi constați că unul e diacon pe nu știu unde, altul e prezbiter, altul e președintele unui cult religios etc. Îți pui întrebarea, pe bună dreptate: Ce este religia? Sau mai bine spus: Ce a ajuns religia? Ideea este că un duhovnic s-ar cuveni să fie ceva mai smerit, mai cu duhul blândeții, mai cumpătat, dacă vrea să fie respectat.

„Pătrătosu”

Un asemenea individ este Marius David Cruceru, un tip în jur de 40 de ani, căsătorit, cu doi copii, conferențiar universitar la Universitatea Baptistă Emanuel din Oradea, Vicepreședinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste de Oradea și Satu-Mare, autor al unor cărți cu tematică religioasă, slujitor la amvon într-o biserica baptistă din Alesd (județul Bihor), iar în timpul liber blogger recalcitrant, caustic și hiperactiv. Nu se poate să intri pe Internet și să dai căutare după niște cuvinte religioase fără să-l întâlnești pe Marius Cruceru, zis „Pătrătosu” și alte nick name-uri. De altfel a publicat pe unul dintre blogurile personale o statistică privind numărul de articole, afișări, discuții și popularitate ale personajului virtual „Pătrătosu”.

Căutând succesul care-i lipsește în lumea reală

Se spune că unde e multă domnie este și multă prostie. La prima vedere Marius Cruceru pare un individ inteligent, cam indisciplinat și plin de sine. Ulterior ai surpriza neplăcută să constați că Pătrătosul mai are și alte defecte, este un personaj duplicitar – prof. univ. peste săptămână, pastor baptist duminica și în restul timpului zurbagiu pe Internet. Jonglatul cu personalități multiple, poate avea efecte dezastruoase în timp.

Dacă-l studiezi mai atent pe Marius Cruceru, observi că are alura și atitudinea unui personaj de Walt Disney – cățelul din „Tom și Jerry”, dar acel personaj este sub protecția legilor de copyright, așa că domnul Cruceru a fost nevoit să-și creeze un alt personaj care să-l reprezinte. Îi place să semneze cu pseudonim și probabil, o mare parte dintre atacurile la persoană în disputele inter-denominaționale, sunt scrise de dumnealui. Un exemplu despre subiectele abordate pe net de profesorul universitar și pastorul Marius Cruceru, la care unii se duc să se spovedească, poartă titlul „Tupeul Curvarului”.

Un preot ortodox spune că pastorul Marius Cruceru este unul dintre cei mulți care încearcă să-i intimideze pe preoții altor religii și care se dau de ceasul morții pentru că nu reușesc. Acesta ar fi un alt motiv pentru care Cruceru încearcă din răsputeri să se afirme în lumea virtuală, căutând succesul care-i lipsește în lumea reală.

Săracul geniu neînțeles!

Într-un interviu publicat în Moldova Creștină, pastorul Marius Cruceru își deconspiră cu mândrie motivele. Recunoaște cinstit că și-a făcut un blog pentru a-și vărsa frustrările, că este egoist și că: „sub diferite pseudonime, Răţuşca, Alina, Mircea, Cristi S. Arhip, etc. oameni plini de sensibilitate şi care au ceva de spus, mă pot interpela, mustra, certa, fără să se încurce în tăbliţa de pe uşa biroului.” Săracul geniu neînțeles! Are nevoie să comunice liber, să se coboare la nivelul oamenilor de rând, emoționați până la lacrimi și reduși la tăcere de numele, prestanța și sclipirile de geniu ale lui Cruceru – cap pătrat.

Toată lumea știe că la facultatea Emanuel din Oradea, unde lucrează Marius Cruceru, șeful cel mare, Paul Negruț, este un individ obtuz, care tratează corpul didactic și studenții de pe poziția unui dictator. Recent, soldățeii de plumb de la Emanuel, au fost aliniați pe Internet și în biserici și li s-a dat ordin să tragă în Iosif Țon – fratele lor Baptist și cuiul care-i stă de-o viață în coastă rectorului Negruț. Corpul didactic s-a executat fără cârtire și nici Marius Cruceru n-a făcut excepție. Probabil că Paul Negruț a mai apelat și-n trecut la prerogativele sale de comandant suprem hitlerist al instituției de învățământ superior din Oradea, iar angajații au executat, deși nu erau de acord cu șeful. Ca urmare, o „eminență cenușie” cum este Marius Cruceru, nu putea suporta la nesfârșit inepțiile șefului și disciplina cazonă, așa că a fost nevoit să-și facă un blog și se zburde liber prin lumea virtuală. Îl înțelegem, e firesc să refuleze undeva, dacă doar la servici poate să scrie după „dictare” și să emită păreri care rezonează cu șeful lui, Paul Negruț.

Dinu Păturică din „Ciocoii vechi și noi”

După vreo doi ani de la înființarea blogului „Pătrătosu”, Marius Cruceru, flatat de numărul mare de fani pe care i-a dobândit personajul său virtual, a simțit nevoia să primească aplauzele la scenă deschisă. Așa că a anunțat „fan clubul” că „Pătrătosu” este creația sa, deci marele geniu neînțeles Marius Cruceru merită toate laudele, stima, cinstea și mândria. Iar laudele curg în comentariile de pe blogurile sale. Câtă trudă pentru un gram de slavă deșartă!

Marius Cruceru le vorbește studenților săi cu un aer de superioritate, din poziția de conferențiar universitar. La biserica baptistă „Sfânta Treime” din Alesd vorbește enoriașilor pe un ton cald, bisericesc, adecvat situației. Iar pe Internet, Marius Cruceru este un miștocar, slobod la gură și caustic. Iată un exemplu de personalitate multiplă! Dumnezeule mare! Parcă l-am analiza aici pe Dinu Păturică din „Ciocoii vechi și noi”. Avem toate ingredientele.

Dinu Păturică este un om foarte inteligent, însă răutatea și lăcomia lui întrec orice limite ale bunului simț. Este arogant și ipocrit. Dorește să ajungă om de vază în stat și în acest scop se folosește de talentul său în a ține discursuri și de memoria sa bună. Însă, când se vede sus, la putere, ca fiind mâna dreaptă a domnitorului, își părăsește masca de ipocrit, lăsând pe toată lumea să vadă nelegiuirile făcute de el de-a lungul anilor. Vedeți asemănările cu Marius Cruceru? Diferențele vin doar din posibilitățile tehnice ale epocii. Ca urmare, Marius Cruceru își arată adevărata față pe Internet, tastând în disperare comentarii toxice. După două ore de căutări pe Internet, am aflat o mulțime de lucruri neplăcute despre Marius Cruceru.

În spațiul virtual Cruceru nu admite critici

În spațiul virtual Cruceru nu admite critici, deși stâlcește de zor limba română și inventează cuvinte noi în limba maternă. De pildă epitetul „românicuț” este cadoul lui pentru Mihail Eminovici, Richard Wurmbrand, Herta Muller și Nicolae Steinhardt. Desigur, Marius Cruceru își explică „generozitatea”, prin originea etnică a sus-numiților, care deși aparțin unor minorități naționale, au avut „tupeul” să reprezinte România în lume. Marius Cruceru desconsideră așadar valorile noastre naționale, discriminându-i etnic, pentru „tupeul” de a se declara „români” și a inventat pentru ei o naționalitate redusă, aceea de „românicuț”.

Marius Cruceru, Vicepreședinte al Comunității Creștine Baptiste de Oradea și Satu-Mare, habar n-are ce este toleranța, deși se întâlnește adesea cu generoșii sponsori americani ai bisericii baptiste, cu care desigur are contact din poziția sa înaltă în ierarhia baptiștilor din România. Despre ce vorbește oare cu americanii, dacă n-a aflat nici lucrurile simple, că în SUA trăiesc toate etniile și sunt tolerați toți credincioșii, islamiștii, atei și budiștii, care se numesc la fel: „Cetățeni Americani”. Marius Cruceru dă dovadă de ură rasială și etnică prin explicația pe care o dă bloggerilor, anume că: “Românicuţ vine de la român micuţ versus mari români”

Felicitări, domnule Cruceru!

Felicitări, domnule Cruceru! Norocul nostru că ne-a pricopsit cu dumneata pe post de mare român! Altfel ce ne făceam, muream idioți fără creierul matale. Singura explicație logică ar fi că ți s-a umflat prea tare mintea în colțuri sau din cauza că s-a bătut prea tare de cutia craniana pătrătoasă. Cine te crezi Marius Cruceru, să-ți permiți să-i cataloghezi drept „români mici” pe oamenii de valoare ai României? Îți permiți să-i etichetezi într-un stil execrabil pe poetul național Mihai Eminescu, pe deținătoarea premiului Nobel pentru literatură Herta Muller, pe disidentul Nicolae Steinhardt, monah ortodox și scriitor din grupul lui Constantin Noica și pe Richard Wurmbrand, fostul ministrul al cultelor? Cine-ți dă ție dreptul, Marius Cruceru, să te transformi din șoarece de bibliotecă și vierme de blog, în critic al valorilor naționale? Întinde-te cât îți este plapuma, Marius David Cruceru!

„Atunci de ce nu-i vindecă Dumnezeu pe toți de impotență?”

Într-un alt mesaj, Marius Cruceru se leagă de un individ, care susține că s-a vindecat de impotență datorita rugăciunilor dintr-un grup religios. Dumnealui se simte dator să-i răspundă, în bătaie de joc și cu scepticismu-i caracteristic: „Atunci de ce nu-i vindecă Dumnezeu pe toți de impotență?” Cu siguranță dacă ar avea atâta credință pe cât orgoliu, sar îndura Bunul Dumnezeu și l-ar vindeca și pe Marius Cruceru de această neputință.

La cât de des dai peste Cruceru în spațiul virtual, e lesne de înțeles că-și petrece tot timpul liber la computer, unde se răfuiește cu unul și cu altul, selectați pe sprânceană, din diverse forumuri și grupuri de discuții religioase. În aceste condiții, nu e de mirare că burta a început să i se reverse peste curea și seamănă tot mai mult cu buldogul din „Tom și Jerry”, despre care scriam mai sus. Mai lăsați Internetul, domnule Cruceru și ieșiți la plimbare, la fitness în lumea reală. Fitness-ul mental pe care-l întrețineți hiperactiv pe bloguri, nu are beneficiul de a va prelungi viața nici măcar până la 50 de ani.

Înțeleg nevoia lui Marius Cruceru de a lua o pauză

Înțeleg nevoia lui Marius Cruceru de a lua o pauză. Regimul totalitar impus de Paul Negruț la facultatea din Oradea este un mediu impropriu, înțesat de favoritisme, discursuri religioso-patriotarde și o dragoste falsă față de oameni, iar atmosfera încărcată și duplicitară de acolo, ca și somnul rațiunii, poate oricând să nască monștrii. Aceste ingrediente toxice de la Universitatea baptistă Emanuel din Oradea, au dat ocazia parveniților din corpul didactic și implicit lui Marius Cruceru, să-și potolească setea de mărire și ascensiune pe scara socială.

Ambițiile prostești, vanitatea și imoralitatea sunt vicii umane care au găsit teren fertil în colectivul facultății, iar Marius Cruceru este un produs al acestui mediu, exact așa cum Dinu Păturică a fost produsul sistemului fanariot. Cele două sisteme sunt caracterizate de aceleași vicii, iar cele două personaje sunt construite din același material uman. Dinu Păturică intră în dizgrațiile unui nou domnitor fanariot, este acuzat, judecat și aruncat în cea mai groaznică închisoare din Țara Românească. Aștept cu interes deznodământul. Sfârșitul domniei lui Paul Negruț la Universitatea Emanuel din Oradea, va aduce implicit și sfârșitul acoliților lui și poate revenirea la realitate a lui Marius Cruceru.

Nu pentru că are o chemare

Aroganța lui merge până la paroxism, în momentul în care afirmă: „Deja am experimentat prea multe funcţii mult prea devreme şi puterea de orice fel, administrativă, eclezială, academică etc. strică pe oricine, la orice vârstă, mai ales dacă nu mai eşti împins în autobuz şi nu te mai înjură nimeni.” Până la urmă cu ce laureat al premiului Nobel se compară Marius Cruceru, cu care somitate de talie mondială și din care Rotary Club face parte? În cazul în care nu este recunoscut drept „No.1” în niciuna dintre activitățile pe care le desfășoară, declarațiile lui de mai sus sunt simple fixații și aberații. De unde i-a venit ideea că e un geniu pentru că a făcut atât de multe până la 40 de ani, cât n-au făcut alții într-o viață? Este o laudă de sine și o dovadă în plus că Marius Cruceru suferă de grave complexe de superioritate, incompatibile cu statutul de creștin și de pastor.

Oricum, când deschizi ușa unei biserici cauți acolo un învățător, nu te aștepți să dai peste un universitar îngâmfat și nici peste un blogger miștocar, impertinent și pus pe ceartă. Care dintre cele trei ipostaze este adevăratul Marius Cruceru și care sunt clonele? Atitudinea sa denotă că face meseria de pastor la Alesd doar pentru exersarea talentelor sale oratorice și rotunjirea veniturilor pecuniare, nu pentru că are o chemare.

Intr-un dialog fără fandoseli

Așadar Marius Cruceru are nevoie de terapie ca să redevină un om normal, dar personal nu cred că varianta aleasă de dumnealui este cea corectă. Ne spune că: „Semnând cu „Pătrăţosu” fac în primul rând un exerciţiu terapeutic. Pentru mine însumi. Pot să mă ascund între tineri care nu îmi bănuie vârsta, funcţiile şi altele ca astea şi mă pot trata ca pe orice alt blogger, adică la TU!, într-un dialog fără fandoseli.” Oamenii normali nu se ascund sub pseudonime virtuale pentru că au titluri universitare și realizări profesionale, iar dacă au nevoie de terapie, caută specialiști. Oamenii cu adevărat inteligenți sunt modești și empatici, știu să se adreseze fiecărui interlocutor la nivelul optim pentru a obține o comunicare eficientă.

Așa după cum există mai multe feluri de credincioși baptiști, există mai multe feluri de cabinete specializate în psihologie, psihiatrie și psihoterapie. Asta nu înseamnă că toți cei care apelează la un specialist sunt psihopați. S-a înțeles, domnule Cruceru? Nivelul la care vă vorbesc este compatibil cu puterea dvs. de înțelegere? Dacă eu vă trimit acum la psihoterapie, fac un gest la fel de tendențios ca și dvs. când l-ați asociat pe Iosif Ton cu un pastor extremist controversat din Africa. Dvs. nu sunteți nebun de legat, așa cum nici Iosif Ton nu este un extremist doar pentru că și-a schimbat puțin concepțiile, pe care le exprimă în cadrul religiei baptiste, fără să o părăsească. Admit că aceste concepte sunt foarte greu de înțeles pentru înaltele fete bisericești de la Emanuel, așa că, vi le adresez dvs., dacă tot vă considerați cel mai deștept de pe acolo, să le păstoriți printre colegii dumneavoastră.

In limbajul său de internaut…, cu citate de pe bloguri

În căutarea unei identități, Marius Cruceru oscilează între postura de sacerdot creștin și zurbagiu de blog. Confuzia se naște datorită trecerilor repetate de la atitudinea sobră de slujitor al amvonului la cea de sectant gâlcevitor de pe forum; de la prestanța profesorului, la rânjitul în fața PC-ului pe seama credincioșilor. Recomandarea mea este să apeleze urgent la specialist pentru a-și rezolva problemele, dintre care cea mai gravă este cultul personalității. Dacă Marius Cruceru continuă acest joc, riscă, și ar fi trist, să se trezească într-o duminică dimineața predicând în biserică în limbajul său de internaut, sau ținând cursuri la facultate, cu citate de pe bloguri în locul celor din Biblie.

Mircea Popescu

Articol preluat in intregime de la :http://www.napocanews.ro/2011/01/vicepresedintele-uniunii-baptiste-din-romania-un-om-cu-grave-complexe-de-superioritate-s-a-gasit-sa-dea-in-poetul-national-al-romanilor.html

Comentariul meu: Cand l-am atacat pe Marius Cruceru in articolul https://mucenicul.wordpress.com/2009/10/11/baptistul-romanicut-marius-cruceru-nu-suporta-critici/ a fost pentru ca nu-mi aprobase comentariul la un articol in care stalcea limba romana inventand un nou cuvant” Românicuţ”. M-am abtinut atunci sa-i spun ce cred eu despre el, pentru a nu declansa o disputa despre „intoleranta religioasa” pe care o afiseaza ortodocsii fata de alte culte crestine, care in mod cert ar fi fost adusa in discutie. Ceea ce de fapt s-a si intamplat cand Marius Cruceru mi-a raspuns la postare. Ca este arogant si plin de sine am inteles prima oara cand am intrat pe blogul lui. Ca este mincinos am constatat cand mi-a raspuns la articol. Dar se pare ca dl. Mircea Popescu il cunoaste mult mai bine. Ce il determina oare pe Cruceru sa fie atat de intolerant, nu numai cu valorile noastre nationale dar si cu proprii „frati” ( a se vedea pe blogul lui, pentru cei interesati, disputa cu  Iosif Ton) ?

Exista sau nu exista un Proiect „Israel in Romania”? (I)

La data de 15 iunie 2005, Uniunea VATRA ROMÂNEASCĂ, LIGA pentru COMBATEREA ANTI – ROMÂNISMULUI ASOCIAŢIA VETERANILOR DE RĂZBOI, prin vocea profesorului universitar Ion Coja facea :

Apelul Românilor
către

– oamenii de bună credinţă din lumea largă, scriitori, artişti, savanţi, lideri de opinie şi conştiinţă civilă,
– guvernele şi parlamentele de pretutindeni,
– organizaţiile internaţionale preocupate de pacea şi securitatea lumii,
– către credincioşii şi ierarhii tuturor religiilor,

pentru a le aduce la cunoştinţă o fărădelege de o gravitate maximă pentru viitorul planetei noastre, o veritabilă crimă împotriva umanităţii pentru care se fac vinovate acele organizaţii şi instituţii ale comunităţii evreieşti care au conceput şi pun în aplicare proiectul de încetăţenire şi strămutare în România a unui milion de evrei, fără ştirea şi fără acordul poporului român.

Deja, în momentul de faţă, peste 500.000 (cinci sute de mii) de evrei au devenit cetăţeni români, cu toate drepturile acordate de acest statut, inclusiv dreptul la proprietate, iar românii nu ştiu nimic despre această invazie.
Considerăm că ne aflăm în faţa unui act de agresiune la adresa statului şi a poporului român, o agresiune cu totul atipică, nemaiîntâlnită, fără precedent în analele istoriei, în experienţa politicii consumate până azi la nivel planetar. Legislaţia românească şi internaţională nu a putut preconiza şi lua în calcul modalitatea perfidă şi laşă, cinică şi neruşinată pe care au imaginat-o strategii evreimii mondiale. De aceea considerăm că este cu totul îndreptăţit ca, în viitorul cel mai apropiat, legislaţia din România şi cea internaţională să emită legi şi măsuri cu caracter retroactiv pentru a respinge şi anihila consecinţele acestei invazii. În momentul de faţă nu putem aprecia cine este, din punct de vedere juridic, autorul agresiunii, al planului, deopotrivă ticălos şi iresponsabil, de strămutare în România a unui număr de evrei suficient de mare pentru a provoca în România o catastrofă apocaliptică, un genocid anti-românesc, pe cât de discret, pe atât de eficient.
Strategia acestui proiect criminal este următoarea:
1. Cu concursul guvernelor de după 1990 şi al principalelor mijloace de informare în masă (ziare, posturi radio-tv) din România, care cenzurează toate ţările şi informaţiile tangente la acest subiect, încetăţenirea evreilor se face în secret, în cea mai mare taină;
2. În prima fază, evreii încetăţeniţi nu se grăbesc să se instaleze în România, dar au grijă să cumpere toate valorile imobiliare (apartamente, case, terenuri, spaţii comerciale, de producţie etc.) accesibile. De câţiva ani buni, piaţa imobiliară din România a devenit monopolul unor firme evreieşti.
3. La început, se vor stabili în România evreii în vârstă, în ideea că vin să-şi trăiască ultimii ani de viaţă în România, să-şi cheltuiască pensia în România, ceea ce pentru mulţi români naivi va face suportabilă şi chiar tentantă ideea „revenirii” evreilor în România.
4. Ulterior, când se va împlini numărul (un milion) de evrei care şi-au luat a doua sau a treia cetăţenie în România, iar controlul evreilor asupra instituţiilor publice din România va fi deplin, evreii vor veni cu toţii „acasă”, în proprietăţile lor, fără să existe nici un temei legal pentru a li se interzice să devină astfel o minoritate etnică suprapusă întregii societăţi româneşti.
5. În felul acesta se ajunge la situaţia din 1939, când circa două milioane de evrei alcătuiau minoritatea etnică cea mai numeroasă şi mai înstărită din România, care domina şi controla comerţul, finanţele şi industria din România. Procedeele necinstite folosite de cei mai mulţi evrei pentru a ajunge la acest statut de privilegiaţi îi făcuseră pe evrei să devină minoritatea etnică cea mai primejdioasă şi mai greu de suportat, mai antipatică, pentru toţi ceilalţi locuitori ai României.
6. Scopul final al proiectului Israel în România este instituirea unui control deplin asupra României şi deposedarea în fapt a românilor de teritoriul lor naţional. Beneficiind de experienţa căpătată în Palestina, liderii evrei au adoptat pentru România o strategie diferită, dar cu acelaşi ţel: uzurparea drepturilor pe care românii le au în ţara lor şi asupra ţării lor. ” (restul apelului il puteti citi aici ).

Chiar daca, intre timp, domnul Coja si a schimbat parerile, printr-o simpla afirmatie :” democratia nu poate functiona fara sprijinul masoneriei„, dandu-si arama pe fata, nu inseamna ca cele afirmate in apelul sau nu ar fi valabile. Tocmai de aceea am incercat sa gasesc ceva despre ” Proiectul Israel in Romania”. Tot cautand am dat peste cartea lui Radu Theodoru „Romania ca o prada”. Lasand la o parte faptul ca Radu Theodoru a fost unul dintre membrii fondatori ai PRM, partid din care a fost exclus datorita unor divergente cu CV Tudor, m-am decis sa citesc cartea, care abunda in citate si are o bibliografie foarte stufoasa. Pentru a nu se spune ca trag eu concluzii pripite, am sa va redau, pe rand, capitolele acestei carti cu cateva extrase esentiale din fiecare. La sfarsit veti trage singuri concluzia daca exista sau nu, un asa-numit Proiect ” Israel in Romania”.

Capitolul I: VOCATIA IMPERIALISTA (a evreilor-n.m.)

1. BAZA IDEOLOGICĂ

Rabinul Z.P. Chajes din Viena, membru al lojei masonice Massadok afiliată ordinului evreiesc B’nai B’rith definea astfel imperialismul iudaic în Almanahul naţional iudeu pentru anul 5682: Imperialismul iudaic, singurul care nu oprimă, ci liberează; imperialismul iudaic care-şi are expresiunea cea mai înaltă în aceste cuvinte din Biblie: „Va veni vremea, va trebui să vină vremea când ideile noastre vor umple întreg pământul…” Imperialismul nostru este singurul care poate sfida fără teamă secolele, singurul care nu se teme de retragere, care fără a se rătăci şi invincibil îşi urmează drumul spre ţintă cu un pas lent, dar hotărât 1.(1: A.N. Hâciu, EVREII ÎN ŢĂRILE ROMÂNEŞTI, pag. 224, 253.)

Moise – Cartea V, cap. VI, verset II: Te voi face să intri în ţara pe care am jurat-o părinţilor tai, şi-ti voi da: oraşe foarte frumoase pe care nu tu le-ai zidit; case pline cu tot felul de bunuri pe care tu nu le-ai adunat, puţuri pe care nu tu le-ai săpat, vii şi livezi de măslini pe care nu le-ai plantat; ca să poţi să mănânci şi sa te saturi. (2. BULETINUL ANTl-IUDEO-MASONIC, vol. I, 4, 5, 6, 1930.)

Talmud, rugăciunea de dimineaţă: O, Doamne, dezrădăcinează , surpă, dărâmă şi nimiceşte pe toţi neevreii3.(3. BULETINUL ANTl-IUDEO-MASONIC, vol. 3, pag. 99, 103, 104, 105)

Zenov: De n-ar fi iudeu, n-ar fi nici binecuvântare pe pământ, nici ploaie, nici raze de soare, din care-cauză neamurile goilor nici n-ar putea să existe fără iudei. Lumea s-a creat numai pentru iudei 4 . (4. A.N. Hâciu, op.cit.)

In Parasa Germisimbar 106: Lumea s-a înfiinţat, ca un merit al iudeilor; când li s-a dat legea, au obţinut perfecţiunea absolută de care sunt lipsite popoarele lumii 5. (5. Ibidem.)

Abarbanel Ad. Isaia V: Numai iudeii înseamnă ceva în lumea asta, ei sunt asemănători cu grâul, goii (creştinii) sunt pleava6. (6. N. lorga, NOTE ISTORICE PRIVITOARE LA EVREI, Studii şi Documente XXIII, Arhive Istorice I. )

Scheftal Horviz: Sufletul fiecărui iudeu în parte, are valoare mai mare înaintea lui Dumnezeu decât sufletul unui întreg popor (creştin)7. (7. Bogdan Duicâ, ROMÂNII ŞI OVREII, apuci Dr. R. Fr. Kaindl; Dr. J. Polek, Statistik des Judenthums in der Bukovina, A, Hâciu, op.c, pag. 55.)

Abadath Lepkodes (Pasosa Cheleg chajiucud V, 11 b): Fiecare bărbat iudeu este fiu de rege, iar celelalte neamuri sunt sclave 8. (8. Ihidem: Zieglauer, GESCHITLICHE BILDER AUS DER BUKOVINA ZUR ZEIT DER OSTERREICHISCHEN OCUPAT1ON, 1883.)

Rabi Scheftel (sefatul): Iudeilor li se cuvine numele de om, dar cei nelegiuiţi, cum sunt creştinii idolatri îşi trag originea de la spiritul spurcat şi se numesc porci, iar soţiile lor vite încălţate9. (9. Bujoreanu, COLECŢIUNE DE LEGIUIRILE ROMÂNIEI VECHI ŞI NOI, I.)

Iarăşi Abarbanel (Benachoth 25 b): Poporul ales este demn de viaţă eternă, celelalte neamuri sunt identice măgarilor. Casele goilor sunt nişte grajduri de vite10. (10. A. Hâciu, op.cit)

Porunca lui Iehova, verseteje 12 şi 13, Biblia, învierea legământului: Să nu cumva să faci legământ cu locuitorii ţârii unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vei locui împreună; dimpotrivă, sa le dărâmaţi altarele şi să le trântiţi la pământ idolii 11. (11-13. J.B. Brociner, CHESTIUNEA ISRAELIŢILOR ROMÂNI; No. 9 din Puhlicaţiunile ordinului ŞIR (Societatea Israeliţilor Români) Tipografia Mauriciu Kalher, 1913, Bernard Stamhler, L’HISTOIRE DES ISRAELITES ROUMAINS ET LE DROIT D’INTERVENTION; A. Hâciu, op.cit. N. lorga, NOTE ISTORICE PRIVITOARE LA EVREI ÎN TARILE NOASTRE, Revista pentru istorie, arheologie şi filologie III.)

Maimonides zis Vulturul Sinagogii (Grittin 57): Poruncit este către datorii lui Israel şi ereticii cum este Iisus Nazarineanul şi urmaşii lui să fie omorâţi şi zvârliţi în vâltoarea osândei veşnice12.

Rabbi Salman: Celui mai blând dintre şerpi scoate-i ochii, pe cel mai bun dintre creştini, ucide-l13

Isac Blumchen: Stăpânim asupra Franţei în virtutea aceluiaşi drept ce l-au invocat europenii ca să nimicească pieile-roşii şi să aservească pe cafri şi pe congolezi, dreptul rasei superioare asupra unei rase inferioare. Este o lege a naturii.(14-15. Zamfir C. Arbore, BASARABIA ÎN SECOLUL XIX, Bucureşti, 1899, ediţiunea Academiei Române)

Theodor Herzl – Un stat evreiesc – pag. 5.23: Noi suntem un popor… Când noi slăbim, noi devenim un proletariat revoluţionar, slujbaşi subordonaţi ai unui partid revoluţionar; când noi ne întărim se întăreşte în acelaşi timp şi teribila noastră putere a banului15.

John Clayton în The Chicago Tribune: Troţki conduce pe radicalii jidovi spre stăpânirea lumii. Bolşevismul este numai un instrument pentru acest plan16. (16. A. Hâciu, op.cit, pag. 102.)

O cât de sumară analiză a textelor de mai sus, atât aparţinând epocii arhaice cât şi epocii moderne demonstrează că doctrina religioasă a evreilor este una de un rasism feroce. Afirmă superioritatea rasială a poporului ales de Dumnezeu, în virtutea căreia evreii au dreptul şi datoria să stăpânească lumea. Doctrina hitleristă n-a fost decât o adaptare germanică a doctrinei rasiale evreieşti. Rasismul german aplicându-se doar în Germania şi în ţările europene cucerite pentru scurt timp n-a avut urmări istorice notabile, rezumându-se la metode brutale de a transforma învinşii sau „rasele inferioare” în mână de lucru, pentru a suplini muncitorii germani înrolaţi în armată. Rasismul german a acţionat într-o perioadă istorică limitată la un deceniu, rasismul iudeu acţionează perseverent din zorii istoriei umane. Raza lui de influenţă atinge toate popoarele lumii pe teritoriul cărora vieţuiesc minorităţi iudaice sau sunt implantate instituţii comerciale financiare evreieşti. Pe măsura conştientizării rasismului iudeu ca factor spiri­tual unificator al diasporei iudaice, pe măsura întăririi puterii financiare a evreimii internaţionale, după eludarea măsurilor financiare restrictive prin inventarea de către bancherii iudei a instrumentelor de credit şi schimb, instrumente prin mijlocirea cărora au putut controla sistemul financiar bancar creştin; pe măsura modernizării mijloacelor de informare şi comunicaţii, s-a structurat, consolidat şi a devenit operativ conceptul de Republică Universală, o suprastructură statală care să conducă umanitatea. Suprastructură formată exclusiv din evrei, având un rege universal din seminţia biblicului David.

2. DOCTRINA IMPERIALISTĂ

• Protocol 14: În această diferenţă între păgâni şi noi înşine, în abilitatea de a gândi şi de a raţiona se vede clar pecetea decretării noastre ca popor ales, ca fiind oameni superiori in contrast cu păgânii care au mai mult o fire instinctivă şi animalica. Ei observă dar ei nu pot prevedea şi ei nu inventează nimic… Reiese clar din acestea că natura însăşi ne-a predestinat pe noi pentru a stăpâni şi conduce lumea .(17. Comte d’Hauterive, MEMOIRE SUR L’ETAT ANCIEN ET ACTUEL DE LA MOLDAVIE, Bucarest, GoBl, 1902. 342; 18. G. Zâne, ECONOMIA DE SCHIMB ÎN PRINCIPATELE ROMÂNE, Bucureşti 1930, A. Hâciu, op.cit.)

Protocol 1: Deja din timpurile vechi, noi am fost cei dintâi care am strigat in mijlocul poporului cuvintele: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE. Aceste cuvinte au fost repetate mult timp de papagalii inconştienţi, adunaţi de pretutindeni prin această momeală cu care noi am minat prosperitatea lumii şi adevărata libertate personală… Presupusul inteligent şi dibaci păgân n-a înţeles simbolismul cuvintelor rostite; n-a observat înţelesul lor contradictoriu; n-a băgat de seamă ca în natură nu există, egalitatea 19. (19. Ibidem.)

… S-a observat că oamenii cu instincte rele sunt mai numeroşi decât cei cu instincte bune; de aceea cele mai bune rezultate pentru guvernarea lor se vor obţine prin intimidare şi violenţă şi nu prin argumente academice…20(20. A. Hâciu, op.cit)

… Poporul în masă şi oamenii din mase sunt conduşi de pasiuni extrem de frivole, de credinţe, obiceiuri, tradiţiuni şi teorii sentimentale şi sunt înclinaţii spre diviziuni în partide, un fapt care împiedică orice fel de acorduri între ei, chiar dacă acordul este aşezat pe o bază perfect logică. Orice deciziune a gloatei depinde de o majoritate accidentală sau aranjată de mai înainte…21 (21. A. Hâciu, op.cit, URICARIUL LUI CODRESCU, V. 336.)

… Pentru a întocmi un plan de acţiune folositor, este necesar a lua în consideraţie mentalitatea, şovăiala, nestatorinicia mulţimii… Este necesar a ne da seama că puterea maselor este oarbă, fără raţiune şi fără inteligenţă.22 (22-25. Ibidem, pag. 45; M. Kogălniceanu, Arhiva românească ed. II,vol. II, DIN RĂSPUNSUL DIVANULUI MOLDOVENESC CĂTRE GENERALUL ENZERBERG, GUVERNATORUL BUCOVINEI, M. Muşat – I. Ardeleanu, DE LA STATUL GETO-DAC LA STATUL UNITAR, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983.)

…Triumful nostru a fost astfel înlesnit prin faptul că în relaţiile cu poporul de care avem nevoie, noi am atins întotdeauna cele mai sensibile coarde ale sufletului omenesc, speculând lăcomia şi poftele nesăţioase ale oamenilor. Fiecare din aceste slăbiciuni omeneşti luate separat, sunt capabile de a paraliza iniţiativa şi de a pune voinţa poporului la dispoziţia celui care târguieste acţiunile sale 23.

Protocol 5: în toate timpurile, naţiunile ca şi indivizii au luat cuvintele drept fapte. Pentru aceste motive noi vom crea instituţiuni cari vor căuta să arate în mod cât mai atrăgător interesul lor pentru progres 24.

Protocol 11: Creştinii sunt ca o turmă de oi… Ei vor închide ochii la orice, pentru că noi le vom promite că le vom reda toate libertăţile care li s-au luat… pentru a obţine printr-o metodă ocolitoare ceea ce nu se poate obţine de rasa noastră împrăştiată printr-o metodă di­rectă.

…De obicei cei care se intrunesc mai usor in societati secrete sunt cei care voiesc sa ajunga cu orice pret, cei care cauta sa se agate de orice pentru a parveni… ne putem da seama ca acestia sunt usor de manuit si ca pot deveni lesne instrumentul planurilor noastre.

… Creştinii se întrunesc în loji din curiozitate sau în speranţa că prin ele îşi vor deschide drumul spre distincţiuni sociale… noi le înlesnim aceste succese aşa că putem câştiga avantaje din vanitatea născută de aceste succese pentru că prin aceasta poporul inconştient primeşte sugestiunile noastre fără a le mai examina…

…Vă puteţi imagina până la ce grad de naivitate inconştientă poate fi adus cel mai inteligent creştin prin aceste vicleşuguri şi ce uşor este a-l descuraja… sau a-l aduce într-o stare de supunere servilă dacă voieşte a-şi recâştiga situaţia.

… În timp ce noi vom predica liberalismul la păgâni, noi vom ţine poporul nostru şi pe proprii noştri agenţi într-o supunere necondiţionată 25.

* * *

n.m. – Stiu ca multi se indoiesc de autenticitatea acestor Protocoale si le considera o „facatura defaimatoare”  la adresa evreilor. Totusi, cum se face ca rezumatul acestor idei continute in protocoale, exista in discursurile unor evrei ? Dar sa revenim la cartea lui R.Th.

Giovanni Papini are în volumul GOG26(26. Gheorghe G. Bezviconi, CĂLĂTORI RUŞI ÎN MOLDOVA ŞI MUNTENIA, Bucureşti, 1947.) un fel de expozeu teoretic făcut de un evreu, dr. Ben Rubi presupus candidat la ocuparea postului de secretar/ un fel de sinteză explicită a PROTOCOALELOR, demonstrând că sionismul duce un război psihologic implacabil împotriva restului umanităţii şi că anarhia, dezinformarea, calomnia, destabilizarea, zvonul, negarea valorilor naţionale sau universale, fac parte din arsenalul lui curent, îi dăm cuvântul lui Ben Rubi: … La sfârşitul secolului al XlX-lea, Europa lui Tolstoi, Ibsen, Nietzche, Verlaine îşi făcea iluzia ca a trăit una din marile epoci ale omenirii; dar apare un evreu din Budapesta, Max Nordau şi explică în joacă cum faimoşii voştri poeţi sunt nişte degeneraţi şi că civilizaţia voastră este întemeiată pe minciună… Sau că un evreu din Freiberg-Moravia, Sigmud Freud descoperă în cavalerul cel mai victorios un invertit potenţial, un incestuos sau un asasin; sau alt evreu, vienezul Weininger uzurpă idealul feminin, demonstrând că femeia este o fiinţă ignobilă şi respingătoare, un abis de murdărie şi josnicie; sau apare evreul parizian Bergson care anulează rolul intelectului în cunoaşterea adevărului, demolând edificiul milenar al platonismului şi conchide că gândirea conceptuală este incapabilă să prindă realitate. Aşa se întâmplă cu evreul Solomon Reinach din Saint-Germain-en-Laye care coboară marile religii de pe soclul lor la nivelul de rămăşiţe ale vechilor tabu-uri; sau ca evreul din Ulm, Einstein care dinamitează reperele tradiţionale şi universale Spaţiul şi Timpul, instituind conceptul relativităţii universale; raţionalismul ştiinţific este atacat de evreul Meyerson din Lublin…

PARANOIA REPUBLICII UNIVERSALE

1. BAZA IDEOLOGICĂ

Protocol 7: Trebuie să forţam guvernele creştine să adopte masuri care să ajute vastul nostru plan, care se apropie deja de scopul său triumfător, exercitând o presiune asupra opiniei publice aţâţată şi care în realitate a fost organizată de noi prin ajutorul aşa-numitei marea putere a presei. Cu puţine excepţiuni ea a căzut deja în mâinile noastre.

Protocol 24: …Acum doresc sa discut mijlocul prin care rădăcinile casei regelui David vor străbate în cele mai adânci straturi ale pământului. Această dinastie, chiar în zilele de azi a dat oamenilor noştri înţelepţi directori educatori ai tuturor spiritelor omeneşti, puterea de a stăpâni afacerile mondiale.

Protocol 5: …O coaliţiune a creştinilor poate lupta cu noi un timp limitat, dar noi suntem asiguraţi contra acesteia prin înrădăcinarea disensiunilor între ei până la o atâta profunzime încât să nu se poată scoate afară. Noi am creat antagonismul dintre interesele personale şi naţionale ale păgânilor aţâţând urile religioase şi de rasă pe care le-am hrănit în inimile lor timp de 20 de secole.

Protocol 1: …Cu instabilitatea de azi a tuturor autorităţilor puterea noastră va deveni mai inatacabilă… din cauză că ea va fi invizibila până ce va câştiga destulă tărie aşa că nici un fel de încercare dibace sa n-o mai poată submina.

Protocol 2: …Este indispensabil pentru scopurile noastre ca, atât pe cât este posibil, războaiele să nu aducă a vantaje teritoriale. Aceasta va schimba războiul într-o luptă economică… într-o asemenea situaţie ambele părţi vor fi plasate sub stăpânirea agenţilor noştri internaţionali cu milioanele lor de ochi, a căror viziune nu este împiedicată de nici o frontieră. Atunci drepturile noastre internaţionale vor elimina drepturile naţionale în cel mai strict sens şi vor guverna guvernele după cum ele guvernează pe supuşii lor.

Protocol 9:… În realitate nu există obstacol înaintea noastră. Supra-guvernul nostru are un statut atât de extra-legal încât el poate fi desemnat prin cuvântul energic şi tare: dictatură… în timpul de faţă noi suntem cei care facem legile.

Protocol 11:… Dumnezeu ne-a dat nouă, poporul său ales, ca o pedeapsă, împrăştierea şi această situaţie ca re părea tuturora fi slăbiciunea noastră, a fost marea noastră putere. Ea ne-a adus pe noi azi pe pragul stăpânirii universale.

Protocol 10: …Este nevoie de a uza toată lumea prin disensiuni, animozităţi, certuri, foamete, boli până ce creştinii nu vor mai găsi alt drum de scăpare decât un apel la banii şi puterea noastră. Noi vom uza şi slei pe creştini prin toate acestea într-atât încât ei vor fi constrânşi să ne ofere nouă o autoritate internaţională şi graţie acestei situaţii ne va fi posibil să absorbim toate forţele guvernamentale ale lumii şi astfel să formăm un supraguvern.

Protocol 7: …Pentru a demonstra că guvernele creştine ale Europei au devenit sclavele noastre, noi vom arăta tuturor puterea noastră prin crime şi violenţe, adică prin domnia teroarei… La orice act de opunere noi trebuie să fim gata de a răspunde băgând în război cu vecinii ţările care îndrăznesc să ni se opună nouă şi dacă ţările învecinate vor face planul de a ni se opune înţelegându-se între ele în mod colectiv, noi trebuie să dezlănţuim un război mondial27.(27. Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, DE LA STATUL GETO-DAC LA STATUL ROMAN UNITAR, Ed. ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983, pag. 229.)

Theodor Herzl:… Eu cred că chestiunea evreiască nu este nici o chestiune socială, nici una religioasă, deşi adesea ea se prezintă sub una sau cealaltă formă. Ea este o chestiune naţionala care nu poate fi soluţionată decât prezentând-o ca o chestiune mondială politică pentru a fi discutată şi controlată de toate naţiunile civilizate adunate în consiliu 28.(28. N. lorga, IZVOARELE CONTEMPORANE ASUPRA MIŞCĂRII LUI TUDOR VLADIMIRESCU, Bucureşti, 1921; Emil Vârtosu, TUDOR VLADIMIRESCU, GLOSE, FAPTE ŞI DOCUMENTE NOI (1821), Bucureşti, 1927; DOCUMENTE PRIVIND ISTORIA ROMÂNIEI. RĂSCOALA DIN 1821, voi. I, Documente interne, Ed. Academiei, Bucureşti 1959; Gh. Iscru, MOMENT CRUCIAL ÎN ISTORIA MOD­ERNĂ A ROMÂNIEI, Ed. Politică 1981.)

2. STRATEGIE; TACTICĂ; MIJLOACE ŞI INSTRUMENTE

Pentru a-şi atinge obiectivul, vârfurile evreimii mondiale au pus un -accent hotărâtor pe organizarea evreimii, au elaborat o strategie pe timp scurt, mediu şi lung, tactici continentale, construind mijloacele şi instrumentele necesare realizării scopului propus. Trebuie menţionat că procesul de organizare s-a desfăşurat pe structuri istorice existente care au fost modernizate şi activate la scară mondială. Este îndeobşte cunoscut că fiecare insulă etnică evreiască din orice ţară de pe glob alcătuieşte o comunitate închisă, autoghetoizându-se spaţial, religios, moral şi social. Că aceste comunităţi au propriile lor legi, că stau sub autoritatea absolută a rabinilor care perpetuează vechiul consiliu general de guvernământ numit – SANHEDRIN, pe care evreii bolşevici din Rusia 1-au transformat în comisariatele poporului. Continuatorul Sanhedrinului este tribunalul numit BETH-DIN. KAHALUL ar fi guvernământul propriu zis.

Fiecare comunitate evreiască din oricare ţară este organizată ca un stat în stat. Până în ultimele decenii ale secolului trecut vârfurile religioase şi financiare ale acestor comunităţi se ţineau la curent cu relaţiile dintre comunitate şi stat prin scrisori purtate de negustori, diplomaţi, medici sau curieri. Din cele mai vechi timpuri comunităţile evreieşti au fost legate suprastatal printr-un schimb activ de informaţii.

Mai mult! Tot din acel timp(1611-n.m.) se vorbeşte de Principii în Exil, conducători ai evreilor împrăştiaţi prin comunităţile ebraice din diferite ţări ale lumii, numiţi şi exilarhi. Aceştia judecau, dădeau legi, puteau fi itineranţi sau stabili. Mai există ei şi astăzi? Congresele mondiale evreieşti se pare că le-ar confirma existenţa, în ENCICLOPEDIA IUDAICĂ scrie: Destul de curios, exilarhii sunt încă menţionaţi în oficierea Sabatului după ritualul Ashkenazim…

Dacă exilarhii există înseamnă că nobleţea iudaică a păstrat peste secole Sanhedrinul, consiliul superior iudeu compus din 71 de membri numiţi de principe, nu aleşi de popor, stăpânind cu autoritate de necontestat. Tot Enciclopedia de mai sus spune că Sanhedrinul a avut un caracter aristocratic şi îşi autoatribuia autoritatea şi că era compus din membrii ale celor mai influente familii nobile şi ai preoţimii. Iată că Napoleon Bonaparte reînvie Sahendrinul desfiinţat formal prin anii 70 d.H. şi anume: spre rezolva probleme ale chestiunii israelite din Franta deci evreimea devenise o forţa în Franţa acelui timp, s-a convocat o Adunare a Notabililor evrei. De fapt notabilii evrei au convocat Sanhedrinul la Paris în ziua de 9 februarie 1807, ştiind noi ca revoluţia franceză a fost opera evreimii franc-masonice şi ca, indirect Napoleon a ajuns împărat speculând haosul postrevoluţionar. Iată că o forţă naţională, Napoleon, este obligat sa trateze cu o forţă supranaţionalâ, Sanhedrinul evreiesc de la 1807, care declară că este identic cu vechiul Sanhedrin fiind: o adunare legala învestită cu puterea de a întocmi ordonanţe în scop de a perpetua fericirea Israelului 31. (31. Emil Vârtosu, NAPOLEON BONAPARTE ŞI PROIECTUL UNEI REPUBLICI ARISTOCRATICEŞTI ÎN MOLDOVA, ed. a H-a, Bucureşti, 1947.)

Concluzia este limpede, încă de la 1807 evreime răspândita pe tot globul a avut un organ central d conducere care şi-a asumat conducerea politică a unui popor unitar prin credinţa religioasă, economia financiară şi scopul de hegemonie universală. De la acest Sanhedrin derivă Congresele Mondiale evreiesti care stabilesc obiectivele, strategiile şi mijloacele politicii suprastatului bancar-financiar-evreiesc, ultimul Congres Mondial având loc anul acesta în S.U.A., statul suport al suprastatului iudeu, hotărârile lui pentru România fiind puse în practică de rabinul şef Moses Rosen.

* * *


“Taină ascunsă, şi acum descoperită asupra jidovilor pentru sângele care iau ei de la creştini, şi ce fac cu dânsul, cu dovediri din Sfânta Scriptură”(III)

Iată pricina a treia pentru care am zis mai sus, că rabinii stau la îndoială pentru Mesia. Căci văzând la Prorocul Ieremia ce zice Duhul Sfânt prin glasul lui: „S-a spăimântat cerul, şi s-a înfricoşat pământul foarte de aceasta. Căci două răutăţi mi-au făcut mie norodul meu: pe mine, izvorul apei vieţii lor m-au părăsit, şi şi-au săpat lor gropi care nu vor putea să ţie apă.” Cap. 2 Stih 12.
Care cuvinte se înţeleg aşa, adică: Pe Hristos l-au părăsit care este izvorul apei botezului prin care câştigă omul viaţa veşnică.
Cum şi David zice: la Psalm 22 Stih 2 „La apa odihnei m-au hrănit: sufletul meu l-au întors, l-au părăsit şi şi-au săpat lor gropi care nu vor putea ţine apă, că pe Iosif l-au aruncat în groapă neavând apă.” Geneza 37 Stih 24.
La fel şi pe Prorocul Ieremia Cap. 38 Stih 6. „încă l-au aruncat jidovii într-o groapă neavând apă “, după aceea Prorocul Ieremia încă mai auzind ei cum strigă Duhul Sfânt prin glasul lui Iezechiel, Cap. 16 Stih 6, zice: „Şi eu am trecut prin tine şi te-am văzut încruntat în sângele tău, şi am zis ţie în sângele tău vei trăi” de două ori zice Prorocul în limba cea evreiască; (vuoimar loh bădumaih haii: vuoimar loh bădumaih haii): care prorocire aşa se înţelege, adică: Tatăl zice către Hristos: „Şi eu am trecut prin tine” adică: dumnezeirea, au trecut prin omenirea lui Hristos: şi au văzut Tatăl pe Fiul înfruntat în sângele trupului său pe cruce. Căci dumnezeirea n-au pătimit, ci numai omenirea. Şi au zis Dumnezeu Tatăl către Fiul: „şi am zis ţie în sângele tău vei trăi„, adică: în viaţă veşnică. Cum însuşi Mântuitorul zice: ” Cela ce mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţă veşnică.
Ioan Cap. 6 Stih 54. La fel auzind cum Duhului Sfânt strigă prin glasul Zahariei Cap. 9 Stih 11. zice: „Şi tu cu sângele făgăduinţei tale ai slobozit pe legalii tăi din groapă neavând apă.” Care cuvânt înseamnă că Domnul Hristos: prin sângele său care l-au vărsat pe
cruce pentru mântuirea noastră, au slobozit pe strămoşii, şi pe prorocii, care au fost legaţi în groapa iadului, neavând apa botezului.
Aceste prorociri prea bine le-au cunoscut rabinii, precum au cunoscut Ana şi Caiafa, că Iisus este adevăratul Mesia şi pentru zavistie l-au răstignit.
Aşa procleţii rabini, şi aceştia de acum prea bine cunosc, numai pentru mândria, şi pentru lăcomia pântecelui care împărăteşte întru neamul lor cel jidovesc, nu vor să primească credinţa lui Hristos: ci au aflat alt mijloc.
Întâi când taie împrejur pe prunc, când este de 8 zile, iau hahamii un pahar cu vin şi o picătură de sânge din sângele rănii tăierii împrejur, şi o picătură de sânge de creştin muncit, şi amestecă bine, bagă hahamul degetul cel mic în pahar, şi pune în gura pruncului de două ori, şi zice: „şi am zis ţie în sângele tău vei trăi.” Căci au îndoială pentru ce zice proorocul de două ori, şi am zis ţie în sângele tău vei trăi, şi pentru aceea pun şi sânge din rana tăierii împrejur, şi sânge de creştin muncit.
Adică: de au zis proorocul, cuvintele acestea pentru Sângele lui Hristos: cum Hristos au scos sufletele oamenilor care n-au fost botezaţi cu apă din groapa iadului, aşa şi copilul acesta, nebotezat fiind cu apă să se mântuiască cu acel sânge de creştin muncit care este botezat cu apă: şi au vărsat sângele lui prin a-l munci cum şi pe Hristos. Iar de zice proorocul pentru sângele tăierii împrejur, să se mântuiască cu acest sânge al lui care au vărsat pruncul acum.
La fel la nouă zile ale lui iulie fac plângerea Ierusalimului şi atunci rabinii stau pe pământ jos şi se ung la frunte cu acea cenuşă de care am pomenit mai sus, şi mănâncă un ou copt, cu cenuşa aceea, iar acea mâncare se numeşte de dânşii, „săida amafsăncas„.
Al treilea la pasha lor fac azimă nedospită, cu atâtea erezii drăceşti, şi cu mare vrăjmăşie asupra creştinilor, şi fac başca o azimă care este într-ânsa puţină cenuşă de acea cu sânge de creştin muncit, şi în seara aceea când intră pastele lor după ce se satură cu atâtea blesteme şi beţii, dator este tot jidovul până la cel mai mic să mănânce o bucată din azimă aceea, care are într-însa sânge de creştin muncit, şi bucăţica aceea trebuie să fie aşa de mare ca o măslină, sau ca un finic, şi se numeşte azimă aceea „Eficoimon„.
Al patrulea când moare cineva dintr-ânşii, ia hahamul un albuş de ou şi un pic de sânge de creştin muncit şi amestecă şi stropeşte peste inima mortului, şi zice hahamul stihul de la prorocirea lui Iezechiel: Cap. 36 Stih 25. „Şi vă voi stropi pe voi, şi vă veţi curăţa de toate spurcăciunile voastre “.
Şi peste toate acestea la sărbătoarea pe care o ţin ei la 14 zile în luna lui adar, adică februarie pentru pomenirea lui Marduheia şi Estir, care i-au izbăvit pe dânşii din mâinile lui Aman, şi de dânşii se numeşte sărbătoarea aceasta purim, atunci fac multe ucideri, mai întâi au obicei ca toţi de obşte câţi se află la adunare, să ucigă un creştin în locul lui Aman, şi hulesc pe Hristos: tocmai în ziua aceea face rabinul nişte turte dulci în trei colţuri, şi pune puţin sânge în turtele acealea, şi trimite pe la toţi jidovii, şi unul altuia, şi pe la prietene, şi pe la prieteni creştini cine are, şi de dânşii se numeşte, trimiterea aceea „măşloiah munăs”. Şi pentru acel sânge au prorocit mai înainte Prorocul Ieremia Cap. 1 Stih 34 de zice: „Şi în mâinile voastre s-au aflat sângiuiri de suflete nevinovate„, la fel şi Prorocul Iezechiel Cap. 33 Stih 25 mai lămurit zice, „aşa au zis Adonai Domnul, cei ce cu sânge mâncaţi, şi ochii voştri ridicaţi la spurcăciunile voastre, şi vărsaţi sânge.”
Şi cu adevărat toate s-au împlinit la neamul jidovesc, că în seara aceea ce se numeşte de dânşii „purim” nu se află un jidov în toată lumea să fie cuminte, ci toţi sunt ieşiţi din minţi, atunci se împlineşte la dânşii blestemul lui Moise, a doua Lege Cap. 28 Stih 28. Şi atunci fură mulţi copii de creştin şi-i ţin ascunşi până la pasha (paşte n.r.) lor, că nu este departe pasha de purim, ca să aibă sânge muncit la azimă, iar la purim nu trebuie sânge muncit, numai în locul lui Aman se silesc ca să ucigă un creştin, iar la pasha lor, în locul lui Hristos: trebuie să fie muncit cum şi Hristos au fost muncit. Şi pentru aceea prin(d) prunci mici, întâi ca să-i poată munci, şi alta că Hristos au păzit fecioria, şi pentru aceasta au grăit mai înainte Sfântul Duh prin glasul lui Ieremia Cap. 5 Stih 26. zicând: ” Că s-au aflat norodul meu necredincios şi au întins laţuri ca să prinză pe oameni şi să strice pe oameni.
Şi adevărat, din multe locuri sunt surghiuniţi, pentru sângele acesta. Cum şi din Spania i-au surghiunit, şi de la alte locuri, pentru uciderea pruncilor, cum zice Prorocul Iezechiel. Cap. 35 Stih 6.: „căci în sânge ai greşit, şi sângele te va goni pe tine.” Iată pentru ce fac ei la purim turtele cele dulci cu 3 colţuri, de care am pomenit mai sus.
Şi această taină am arătat creştinilor, cum zice înţeleptul Solomon, în înţelepciunea sa, Cap. 6 Stih 27. Adevărat că s-au împlinit la neamul acesta blestemat al jidovilor, cuvintele care au zis Dumnezeu către Prorocul Isaia, Cap. 6 Stih 9 „Mergi şi zi norodului acestuia, cu auzul veţi auzi şi nu vei înţelege, şi cu ochii veţi vedea şi nu veţi pricepe, că s-au îngroşat inimile norodului acestuia, şi cu urechile sale greu au auzit, şi ochii lor i-au închis” şi altele.
Şi adevărat s-au îngroşat inimile lor, şi ochii lor s-au închis, cum nu vedeau ei că toţi prorocii au propovăduit pentru Sfânta Troiţă: Geneza 18 Stih 2. Mai întâi Avraam când au venit la el trei în chip de oameni, şi au stat deasupra lui, şi au zis Avraam, „Domnul meu de am aflat har înaintea ta” şi altele: şi n-au zis Avraam, Domnii mei de am aflat har înaintea voastră, că trei erau, ci au zis Domnul meu, către unul, măcar că au fost trei feţe, ca să arate un Dumnezeu în trei feţe nedespărţit. La fel însuşi Dumnezeu zice către Moise, Exod 10 Stih 6. „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacob “. Vedem că la fiecare pomeneşte şi numele lui Dumnezeu. Ar fi putut zice eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi al lui Avraam şi al lui Isaac, şi al lui Iacob, ci au vrut Dumnezeu ca să descopere lui Moise pe unul Dumnezeul, în trei fete, că atunci când zicea, Eu sunt Dumnezeul tătâne-tău, arăta un Dumnezeu, Dumnezeul lui Avraam Tatăl, Dumnezeul lui Isaac Fiul, Dumnezeul lui Iacob, Duhul Sfânt. După aceea dacă au arătat Dumnezeu lui Moise pentru Sfânta Troiţă, arată şi Moise jidovilor ca să mărturisească Dumnezeu în trei feţe şi zice la a doua Lege Cap. 6 Stih 4. „Ascultă Israile, Domnul Dumnezeul nostru, Domnul unul este.”
Şi jidovii de trei ori pe zi cântă Stihul acela de la Moise, că simbolul credinţei este la jidovi Stihul aceasta pentru că pomeneşte unul este, şi vor să tăgăduiască Sfânta Troiţă. Dară nu pricep ei, că dacă ar fi fost scopul lui Moise ca să arate jidovilor un Dumnezeu, şi nu în trei feţe, ar fi zis în scurt, adică: „Ascultă Israile un Dumnezeu” şi destul ar fi fost, dară el zice aşa: „Ascultă Israile, Domnul Dumnezeul nostru” Şi mai adaugă iarăşi: „Domnul arată pe faţă Sfânta Troiţă” că atunci când zice Domnul, arată pe Tatăl, la noi creştinii se cântă “Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare…“ şi mai adaugă Moise: iarăşi Domnul, Duhul Sfânt, la noi se cântă: Sfinte fără de moarte, şi ca să nu gândeşti că sunt trei despărţite mai adaugă Moise: unul este, cum şi noi cântăm, miluieşte-ne pe noi şi nu cântăm miluiţi-ne pe noi, ci miluieşte-ne pe noi, ca unul: unul Dumnezeu în trei feţe.
La fel şi când s-a îndreptat neamul lui Ruvim , care au făcut jertfelnic lângă marginea Iordanului, cum scrie la cartea lui Navi. Şi au zis către fiii celor mai mari ai lui Israel, „Dumnezeu, Dumnezeu, Domnul este. Şi Dumnezeu, Dumnezeu, Domnul însuşi ştie.” Navi, Cap. 24. Arătat e că au pomenit Sfânta Troiţă de două ori, şi la urmă zice: “însuşi ştie să arate un Dumnezeu în trei feţe.” La fel şi Proorociţei Anei, mumei lui Samuil Prorocul la rugăciunile Sfintei Troiţe le pomeneşte,: împăraţilor Cap. 2 Stih 2. ” Că nu este sfânt ca Domnul Tatăl, şi nu este drept ca Dumnezeul nostru Fiul, şi nu este sfânt fără numai tu, Troiţă Sfântă, şi nedespărţită.” La fel şi Prorocul David în multe locuri pomeneşte Sfânţa Troiţă de zice: ” Cu cuvântul Domnului Cerurile s-au întărit şi cu Duhul gurii Lui toate puterile lor„. Psalm 36 Stih 6. „Iată Sfânta Troiţă că Hristos: este Cuvântul Tatălui,” precum zice Ieremia: ” iată cuvântul Domnului sau făcut lor spre ocară, nu vor vrea să-l asculte pe El„. Vezi luminare a Duhului Sfânt, cum mai înainte au văzut Prorocul Ieremia, că procleţii de jidovi, nu vor primi pe Hristos care este cuvântul Tatălui?
Şi iarăşi… Ieremia, Cap.17 Stih 15 „Iată ei zic către mine, unde este cuvântul Domnului, să vină dară,” adică: îşi bat joc procleţii de jidovi, că Ieremia totdeauna zice lor „cuvântul Domnului către mine,” şi ei râd de Ieremia şi-i spun lui, ” unde este Hristos pe care tu cuvântul Tatălui îl numeşti: să vină.” Şi iarăşi, aşa zice Domnul: „Iată Eu aduc peste norodul acesta rele, că la cuvântul meu, n-au luat aminte, şi au lepădat legea mea.” Şi iarăşi Ieremia, Cap. 11 Stih 16. “Şi va fi cuvântul spre veselia inimi mele” La fel Moise au prorocit jidovilor mai înainte că nu vor primi pe Hristos, că zice: la a doua Lege Cap. 1 Stih 32. „Şi în cuvântul acesta nu v-aţi încrezut. Domnului Dumnezeului nostru.” Precum şi la alt loc, proroceşte Moise jidovilor, că nu veţi crede în Hristos, de zice la Lege Cap. 28 Stih 66. „Şi va fi viata ta spânzurată înaintea ochilor tăi şi te vei teme ziua şi noaptea, şi nu vei crede vieţii tale “ adică: jidovii au văzut pe Hristos, care este viaţa veşnică, cum puţin mai jos zice Moise, la Lege Cap. 38 Stih 49. ” Că nu cuvânt în deşert este acesta, viata voastră vă este el vouă.” Precum însuşi Hristos zice: „Eu sunt calea şi viaţa” şi această viaţă, o au jidovii spânzurată pe cruce, şi sunt în frică ziua şi noaptea.
Şi cu adevărat sunt foarte fricoşi neamul jidovesc. La fel zice iarăşi Ieremia: Cap. 23 Stih 17. „Zic celor ce leapădă cuvântul Domnului,” zice şi Avvacum Cap. 3 Stih 4. „înaintea feţii lui va merge cuvântul.” Zice şi Solomon: la Pilde Cap. 18 Stih 4. „Apă adâncă este cuvântul în inima omului, şi izvorul vieţii,” adică: Hristos care este cuvântul Tatălui, de va intra în inima omului, va fi lui izvor de viaţă veşnică. Cum grăieşte Mântuitorul Hristos către Samarineanca: ” Cine va bea din apa care Eu voi da lui nu va înseta în veci, şi se vor face râuri de apă vie în pântecele lui„. Ioan Cap. 4 Stih 14, adică: apa Botezului. Cum strigă Prorocul Isaia Cap. 25 Stih l de cheamă pe oameni la Sfântul Botez, şi zice: „Cei ce sunteţi însetaţi, păşiţi la apă,” adică apa Botezului, La fel doi proroci strigă într-un cuvânt, zicând: „Şi vor merge limbi multe şi vor grăi„. Isaia Cap. 2 Stih 3. „Veniţi să ne suim la muntele Domnului, şi va vesti nouă căile lui, şi vom merge întru cărările sale, că din Sion va ieşi legea, şi cuvântul Domnului din Ierusalim”: Miheia Cap. 4 Stih 2. adică legea lui Hristos au ieşit, şi legea lui Moise de la muntele Sinai s-au dat. Şi mai adaug prorocii, la Exod Cap. 19 Stih 18. şi zic: „şi cuvântul Domnului din Ierusalim”, adică: Hristos care este cuvântul Tatălui, din Ierusalim au ieşit. Precum zice David: „Bine este cuvântat Domnul din Sion, cel ce locuiaşte în Ierusalim “ Psalm 134 Stih 21
Arătat dară am făcut prin multe mărturii, cum că Hristos este cuvântul Tatălui. Acum unde zice David: cu cuvântul Domnului cerurile s-au hotărât, adică: cu Hristos care este cuvântul Tatălui.
Precum zice fiul său Solomon, la Pilde Cap. 20 Stih 27. „Când au gătit Dumnezeu cerul eram de faţă cu El,” oare au fost Solomon de faţă cu Dumnezeu când au gătit cerul, sau numai despre faţa lui Hristos grăieşte Solomon, că Solomon în limba evreiască, se înţelege pace, şi Hristos este Domn păcii. Isaia: Cap. 9 Stih 7. Cum şi la alt loc, unde proroceşte pentru mormântul lui Hristos, de zice la Cântarea a 3 Stih 7 „Iată patul lui Solomon, şasezeci de puternici împrejurul lui, din cei tari ai lui Israel” adică, Mormântul lui Hristos care Solomon se numeşte; care cuvânt va să zică: Domn păcii, şi au fost înconjurat cu custodia lui Israel, că, Pilat n-au vrut să le dea ostaşi, şi au zis lor, aveţi custodie, şi mai adaugă Prorocul Solomon şi zice: Stih 8. „ Toţi fiind sabia peste coapsa sa, pentru frica nopţii că au zis către Pilat, frică ne este nouă ca să nu-l fure ucenicii lui noaptea” Cum şi David pentru frica aceea zice la Psalm 13 Stih 5. „Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică” Şi cu adevărat nici o frică nu era, că cine a văzut să fure cineva pe vreun om mort. La fel unde pomeneşte, Solomon pentru cununa cea de spini, care au pus-o spurcaţii de jidovi, pe capul lui Hristos: zice la Cântarea a 3-a Stih 11. „Ieşiţi fetele Sionului şi vedeţi pe împăratul Solomon cu cunună, cu care l-au încununat Maică-sa, în ziua veseliei inimii lui,” adică: ieşiţi Mironosiţelor, şi vedeţi pe Hristos: împăratul păcii, cum jidovii l-au încununat, cu cunună de spini, că pe Solomon fiul lui David nu l-au încununat Maică-sa, şi tatăl său David l-au încununat, şi Prorocul Zaharia, mai lămurit zice: Zaharia, Cap. 6 Stih 11. „Şi vei lua cununi de aur şi argint şi vei pune pe capul lui Iisus, fiul lui Iosedec„. Iosedec în limba evreiască, va să zică Dumnezeu drept, adică: Fiul lui Dumnezeu celui drept. Arătat este dară unde zice Solomon la Pilde Cap. 10 Stih, 27. „Când au gătit Dumnezeu cerul eram de faţă cu El” zice pentru Hristos: acum unde zice David, cu cuvântul Domnului „Cerurile s-au întărit” pentru Hristos zice: Psalm 32 Stih 6. „Arătat este Tatăl şi Fiul şi cu Duhul gurii lui, toate puterile lor. Arătat este Sfântul Duh, iată, arătată este Sfânta Troiţă întru o fiinţă şi nedespărţită”.
Şi de este cineva slab la ştiinţă, şi nu se încrede cu atâtea mărturii pentru Sfânta Troiţă, să vină şi să asculte, şi altă mărturie unde zice David la Psalm 17 Stih 20. aşa:
Viu este Domnul şi bine este cuvântat Dumnezeu, şi să se înalţe Dumnezeul mântuirii mele” Când zice viu este Domnul, arată pe Tatăl, şi bine este cuvântat Dumnezeu, Fiul, şi să se înalţe Dumnezeul mântuirii mele, Duhul Sfânt, şi ca să nu te rătăceşti a gândi, că trei sunt, mai adaugă Prorocul şi zice: Stih 21. „Dumnezeule cel ce dai izbândire mie: arată un Dumnezeu în trei feţe, nedespărţit” Şi iarăşi Psalm 34 Stih 26. ” Scoală-te Doamne, ia aminte spre judecata mea, Tatăl, Dumnezeul meu Fiul, şi Domnul meu, spre îndreptarea mea, Duhul Sfânt”.
Şi iarăşi Dumnezeul Dumnezeilor, Domnul Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt. Psalm 49 Stih 1. „Şi ca să nu gândeşti că sunt trei, mai adaugă şi zice: El au grăit, şi au chemat pământul, un Dumnezeu în trei feţe„.
La fel şi Prorocul Isaia, Cap. 33 Stih 22 pomeneşte Sfânta Troiţă de zice Domnul este judecător nouă, Domnul este biruitor nouă, Domnul împărat nouă, sunt trei. Şi ca să nu gândeşti că sunt despărţite cele trei feţe, mai adaugă, Isaia Cap. 38 Stih 16 şi zice: „Domnul acesta va mântui pe noi” arată un Dumnezeu în trei feţe. Şi iarăşi ” şi Domnul, Domnul m-au trimis pe mine, şi Duhul lui;” arată aici mai lămurit Prorocul şi în scurt, pe un Dumnezeu în trei ipostase nedespărţit. Căci mai întâi zice: „Domnul, Domnul m-au trimis, adică: Tatăl şi Fiul” şi ca să nu gândeşti că sunt despărţiţi Tatăl de la Fiul. Pentru aceea mai adaugă şi zice: „şi Duhul lui,” arată un Dumnezeu în trei feţe de o fiinţă şi nedespărţit.
Şi de la prorocirea aceasta, să se astupe gurile ereticilor care bârfesc cum că de la Hristos deosebit purcede Duhul Sfânt . Ascultă pe Isaia după ce pomeneşte pe Tatăl, şi pe Fiul, zice şi Duhul lui, şi nu zice şi Duhurile lor, ci lui. Ca să arate un Duh Sfânt, care de la Tatăl purcede, şi în Fiul se odihneşte. Şi încă multe mărturii sunt şi pentru Sfântul Duh, şi pentru Sfânta Troiţă, ci se cade a-l cruţa pe cititor.
Iată cu ajutorul lui Iisus Hristos: am arătat prin multe mărturii: pentru rătăcirea jidovilor. Şi am descoperit taina lor, care nu este scrisă, cum au zis Moise, după toate blestemele, care sunt scrise la a doua Lege, Cap. 28 Stih 61. Zice Moise: „Şi va veni peste voi un blestem, care nu este scris în cartea aceasta”.
Blestemul acesta care-l au ei, cu sânge, nu este scris nicăieri, ci părinţii rabini lasă copiilor lui, cu blesteme mari, să nu descopere la cei proşti ai lor, nici la creştini, măcar de li se va întâmpla lor să rabde fel de fel de munci. Precum şi mie, în frica lui Dumnezeu mărturisesc, când am fost de vârstă de treisprezece ani, atunci încep ei a pune cornul în cap, şi mi-a pus tatăl meu cornul acela în cap, care de dânşii se numeşte „tăfilis”, şi atunci mi-a descoperit mie Tatăl meu taina aceasta cu sânge şi m-a blestemat cu toate stihiile cerului, şi ale pământului, ca să nu descopăr taina aceasta, nici la fraţii mei. Şi când mă voi căsători, şi voi avea până la zece feciori, să nu descopăr decât la unul care va fi mai înţelept, şi mai învăţat, şi tare în lege, iar la partea muierească nicidecum să nu descopăr. „Pământul, zice, să nu te primească de vei descoperi taina aceasta, măcar de ţi se va întâmpla a te face şi creştin, să nu descoperi fiule”, zice mie tatăl meu. Însă eu de vreme ce am primit Părinte pe Hristos Dumnezeu, şi Maică pe Sfânta Biserică: voi mărturisi adevărul în tot locul stăpânirii lui, cum zice înţeleptul Sirah, la Cap. 4 Stih 31. „Până la moarte, luptă-te pentru adevăr.”
Şi cu adevărat, mare primejdie am avut, şi încă sunt în primejdie de moarte, pentru descoperirea tainei acesteia, însă eu zic împreună cu Sfântul Apostol Pavel: Romani Cap. 8 Stih 31. „ Cine mă va despărţi de dragostea lui Hristos, sabia, sau foametea, sau golătatea, sau sărăcia, sau fel de fel de munci? Nimica. Căci nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Troiţă Sfântă slavă ţie, Amin.” Căci a ta este împărăţia cerurilor, şi noi numai prin tine, Troiţă Sfântă, ne bucurăm de toate darurile împăratului ceresc, iar nu ca jidovii cei hulitori şi rătăcitori care hulesc pe Domnul uitând legea cea nouă aducătoare de pace şi bucurii pentru noi creştinii.

Cititi si : https://mucenicul.wordpress.com/2011/01/24/%E2%80%9Ctaina-ascunsa-si-acum-descoperita-asupra-jidovilor-pentru-sangele-care-iau-ei-de-la-crestini-si-ce-fac-cu-dansul-cu-dovediri-din-sfanta-scriptura%E2%80%9Dii/

https://mucenicul.wordpress.com/2009/08/29/adevarul-despre-talmud/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/02/28/de-purim-fortele-israeline-ataca-moscheea-al-aksa/

Să ne rugăm pentru IPS Bartolomeu Anania care a fost adus în ţară, starea de sănătate a domniei sale fiind critică

ÎPS Bartolomeu a fost adus în ţară. Medicii austrieci opresc tratamentul din cauza gravităţii cazului / FOTO: calindragan.wordpress.com Imaginea 1/1

Un avion sanitar l-a adus, luni-noapte, în ţară pe Înalt Preasfinţitul Bartolomeu Anania. Mitropolitul a fost externat luni seară din clinica AKH din Viena şi a revenit la Cluj-Napoca.

Agitaţie mare luni-noapte pe Aeroportul Internaţional din Cluj-Napoca. Un grup de preoţi a aşteptat sosirea aeronavei ce îl avea la bord pe mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Aproape de ora 1.00, avionul sanitar de la clinica AKH din Viena a aterizat la Cluj-Napoca.

Starea de sănătate a Înaltului este destul de critică. A venit intubat. Starea a fost înrăutăţită însăşi de vârsta pe care o are, de suferinţele prin care a trecut”, a declarat episcopul vicar, Vasile Someşeanul.

Medicii austrieci au decis, în urma mai multor controale, că starea de sănătate a mitropolitului nu permite o intervenţie chirugicală pe cord.

O ambulanţă SMURD l-a transportat pe Bartolomeu Anania la secţia de Terapie Intensiva a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca. „Este o situaţie destul de dificilă în sensul că i-au făcut un diagnostic complet, că Înaltul are o afecţiune pulmonară şi cardiacă foarte grave. Că la vârsta asta şi datorită timpului îndelungat în care a evoluat boala, nu mai poate suferi niciun fel de intervenţie”, a completat şeful Clinicii de Urologie şi Transplant Renal din Cluj, Mihai Lucan.

Urmează să fie ţinut sub supraveghere până când, eventual, va putea ajunge acasă pentru că şi-a dorit să treacă din lumea aceasta, din locuinţa sa„, a precizat episcopul vicar, Vasile Someşeanul.

Bartolomeu Anania va împlini, pe 18 martie, 90 de ani.

Video aici

Bacterie din Australia de Vest depozitata in buncarul „Doomsday”

Buncarul "apocaliptic"

Un om de ştiinţă din Australia de Vest (WA) zboară către buncarul „apocaliptic” al lumii din zona arctică cu o încărcătură preţioase în bagajele sale – bacteriile mici care pot extrage azot din aer.

Svalbard Global Seed Vault, din insula norvegiană Spitsbergen, este o mina de carbune transformata într-un congelator gigant, proiectat pentru a stoca seminţele din întreaga lume ca mod de asigurare împotriva molimei şi a unei catastrofe majore la nivel mondial.

Cercetătorul in domeniul plantelor de la Universitatea Murdoch, John Howieson,va depozita bacteria numita rhizobia.

Microorganismul ar putea reduce costurile de producere a alimentelor de pe glob prin oferirea unei alternative la îngrăşămintele cu azot, costisitoare şi consumatoare de energie.

Prof. Howieson lucreaza impreuna cu 30 de oameni de ştiinţă din 15 ţări, dintre care patru în WA, pentru a descoperi secretele genetice ale rhizobiei astfel încât cercetătorii să o poata exploata.

„Sperăm să putem rezolva unele probleme din Africa folosind rezultatele acestui proiect şi unele probleme în Australia,”a spus el.

Rhizobia stimuleaza rădăcinile culturilor de legume, cum ar fi mazărea, fasolea sau trifoiul sa dezvolte noduli pentru ca bacteria sa poata trăi in interiorul lor. Aceasta converteşte apoi azotul atmosferic în proteine, care produc in mod natural azot in sol.
Oamenii de stiinta spun ca  rhizobia poate produce 65 la suta din azotul necesare pentru mentinerea sanatatii sistemelor agricole.

Proiectul, de 2 ani si 10 milioane dolari, care este finanţat în parte de catre Departamentul pentru Energie al SUA, va secvenţa genomul a 100 de tulpini de bacterii cheie pentru sol.

Este unul dintre cele mai mari proiecte de acest tip din lume.

„Acesata este pentru intelegerea codului genetic al organismului şi apoi pentru exploatarea acestui cod genetic, pentru a înţelege de ce organismul ar putea fi sensibil la ceva sau nu,” a spus Prof. Howieson.

Unele ţări sunt forţate să cheltuiască pe îngrăşăminte din azot mai mult decat cheltuieste Australia pe sistemul său spitalicesc, şi îngrăşăminte artificiale folosite produc toxine care poluează retelele de apa.

Leguminoasele, de asemenea, potenţialul de a stimula dezvoltarea bioenergiei de la copaci, contrubuind la sechestrarea carbonului şi la producţia durabilă de biocarburanţi.”

Comentariul meu: Deci, aici avem bacteriile aparent capabile să accelereze procesul de creştere în rădăcinile culturilor verzi „cum ar fi mazărea, fasolea sau trifoiul, a nodulilor pentru ca bacteria sa poata trăi in interiorul lor”.

Deci, dacă această bacterie poate produce  in mod natural azot în sol, intr-un ritm mai rapid, care credeţi că sunt intenţiile şi implicaţiile care impun depozitarea acestor organisme în „buncarul secret Doomsday?”

Doar simpla existenta a unui astfel de „buncar” poate indica ca ceva mare se apropie. Când? Cine ştie. Dar guvernul ştie ceva ce noi nu stim! Conspiraţie!?

Probabil, vor spune cei care sustin ca multi dintre noi am devenit isterici si publicam chestii „alarmiste”. La fel cum de altfel este si stirea despre cel de-al doilea soare. Dar ii intreb eu pe cei „cu scaun la cap” ce rost ar avea stirea despre Betelgeuse acum, daca „Explozia va fi atât de strălucitoare încât, deşi steaua se află în constelaţia Orion, situată la 640 de ani lumină de Terra, ar lumina cerul în timpul nopţii la fel de puternic ca Soarele. Totuşi, momentul în care va avea loc explozia face obiectul unor discuţii între specialişti.”

Se considera ca un an lumina acopera perioada in care lumina calatoreste in spatiul cosmic pe durata unui an de pe Terra. Deci luminii asteia i-ar lua cam 640 de ani ca sa ajunga la noi dupa ce a avut loc explozia. ( dupa spusele altora mai destepti ca astia din articol, sunt 430 +/- 100 ani-lumina,) si va intreb atunci, ce rost ar avea aceasta informatie acum, cand in cel mai fericit caz evenimentul ar putea fi vazut peste 330 de ani? Pe cine ar putea interesa ce se va intampla peste 300 de ani cand noi nu stim ce se va intampla maine? De ce se spune ca l-am putea vedea desi se stie ca evenimentul trebuie sa se fi petrecut deja pentru a putea fi vizibil pe Terra? Cei cu constinte astronomice temeinice sunt invitati sa ma lamureasca, de asemenea si cei „cu scaun la cap”.

“Taină ascunsă, şi acum descoperită asupra jidovilor pentru sângele care iau ei de la creştini, şi ce fac cu dânsul, cu dovediri din Sfânta Scriptură”(II)

Acesta este al doilea motiv, de care am pomenit mai sus, pentru desdemonii, adică pentru farmecele ce fac jidovii cu acest sânge.
Mai întâi să se ştie, că tot neamul jidovesc, are blestem de la Dumnezeu spre pedeapsă, că n-au primit pe Mântuitorul Hristos: care blestem le-au dat Dumnezeu lor, prin glasul lui Moise zicând: a doua Lege Cap. 28, 27. „Să te bată Domnul cu rană egiptenească la şăzut, şi cu râie sălbatică, şi cu usturime, ca să nu te poţi vindeca.” Şi iarăşi Stih 28, 35. „Să te bată Domnul cu besmeticiune şi cu orbire.“ Şi iarăşi: „Să te bată Domnul cu rană rea peste genunche, şi peste pulpe, ca să nu te poţi vindeca“ Şi vedem că toate blestemele acestea s-au împlinit la neamul jidovesc. Adică: cei de la Europa toţi au râie la şezut. Iar cei de la Asia, vedem că toţi au chelbe în Cap. Iar cei de la America, au slăbiciune de ochi, adică: le curg ochii şi sunt foarte urâţi, Stih 34. Şi mai toţi sunt fluşturatici. Şi au aflat procleţii de rabini un leac: ca să se ungă cu sânge de creştin, şi se vor tămădui.
Şi iarăşi mai au jidovii un blestem de la Dumnezeu, că au zis ei către Pilat: Sângele lui asupra noastră, şi asupra fiilor noştri.” Matei Cap. 27 Stih 25. De aceea, în patru vremi ale anului, adică: primăvara, vara, toamna şi iarna, de la o vreme până la altă vreme fiind nouăzeci şi una de zile şi şase ceasuri, şi acele vremi la începutul lor, iar în minutul acela când se sfârşeşte toamna şi intră iarna, apoi când se sfârşeşte iarna şi începe primăvara, şi mai apoi când se sfârşeşte primăvara şi începe vara, şi când se sfârşeşte vara şi este iarăşi toamna, acele patru vremi se află peste bucatele lor. Însă bucatele care nu sunt trecute prin foc, adică: lapte, unt, verdeţuri, varză, pepeni – nefierte, şi altele, vine nişte sânge din văzduh, care de dânşii sângele acesta este numit Tachifa, şi de va mânca un jidov din bucatele acelea, nu moare creştinul.
O, Doamne, câtu-s de mari minunile Tale, cum toate mai înainte ai vestit prin proorocii Tăi, au ai zis mai înainte prin glasul proorocului Tău Iezechiel: „Şi te voi pune pe tine în sânge de mânie şi de râvnire.
La fel împăratul şi Proorocul David mai înainte când au văzut prin Duhul Sfânt: că procleţii, şi spurcaţii de jidovi vor răstigni pe Hristos Mesia cel adevărat, se roagă şi zice:Facă-se masa lor spre cursă, şi spre răsplătire, şi spre sminteală.
Adică: spre cursă, că ei mor când mănâncă din masa aceea; şi spre răsplătire, că au cerut ei, de la Pilat, sângele lui Hristos; şi spre sminteală, că au aflat procleţii de rabini un mijloc, ca să ungă un piron de fier, cu sânge de creştin muncit, şi-l pune peste bucate, să nu mai cadă sânge din văzduh, că la calendarul lor scrie şi minutul întru care cade sângele acela, şi merge hahamul cu un ceas, sau două mai înainte, din casă în casă, şi dă de ştire.
La fel şi când se cunună, jidovii au obiceiul ca tinerii să postească toată ziua nemâncând, nebând nimic. Şi seara după ce se cunună, vine Rabinul şi le dă la amândoi un ou copt şi în loc de sare pune cenuşă, şi cenuşa aceea o fac din pânză arsă în foc, adică: bagă pânza în sânge de creştin muncit, şi arde pânza aceea, şi din acea cenuşă pun în oul copt, şi mănâncă tinerii, şi rabinul zice încet nişte descântece, ca tinerii aceştia să poată înşela pe creştini, şi să afle har de la creştini, ca să poată mânca din sudoarea creştinilor, că nu pot totdeauna să-l ucidă pe creştin, mai ales acum în zilele noastre, că sau aflat toate astea. De aceea se silesc ca să-i înşele pe creştini, mâncând sudoarea creştinului, ca cum ar fi mâncat sângele lui.
Se silesc încă şi din altă pricină să înşele pe creştini, că Duhul Sfânt grăieşte, prin glasul lui Moise zicând: „Seminţe multe vei semăna în ţarină, şi puţine vei strânge”, Legea a doua, Cap. 28 Stih 38: La fel şi Prorocul Miheia zice către dânşii Cap. 6 Stih 15. „Tu vei semăna, şi nu vei secera.” Zice şi Prorocul Aggeu Cap. 1 Stih 6. „Aţi semănat multe, şi puţine aţi cules„, zice şi Ieremia Cap. 12 Stih 13. Şi cu adevărat toate s-au împlinit, cu ochii mei am văzut, un jidov bogat, care avea două pluguri ale lui, şi patru slugi creştini, şi primăvara în ziua întâi din luna lui aprilie, care lună la dânşii se numeşte Işir, şi atunci prăznuiesc jidovii, că Moise zice: „Şi la Luna nouă, să aduceţi arderile de tot Domnului.” Neamuri 28 Stih 11.
Măcar că mai înainte, până a răstigni ei pe Domnul Hristos zice Dumnezeu prin glasul lui Isaia: Cap. l Stih 14. ” Că lunile cele nouă ale voastre, le-au urât sufletul meu.” Dar ei tot prăznuiesc, nu cu jertfa, că de când au venit Mesia cel adevărat, Iisus Hristos, au lipsit de la neamul jidovesc, împărăţia, şi Preoţia, cum au zis mai înainte Patriarhul Iacob, Geneza 45 Stih 10. „Nu va lipsi din Iuda stăpânitor, adică: Împărăţia, nici povăţuitor, adică Preoţia, până ce va veni acel aşteptat Mesia.”
Şi vedem chiar că a venit Iisus Hristos pe pământ, precum au zis mai înainte proorocul Mihea: „Iată Domnul va ieşi din locul său, şi se va pogorâ pe pământ“ Cap. 1, Stih 3.
De atunci au lipsit de la jidovi Preoţia şi Împărăţia. Însă ei tot prăznuiesc lunile cele nouă, cu mâncări, cu beţii şi cu împreunări. Adevărat Moise porunceşte jidovilor: a doua Lege Cap. 16 Stih 14.
Dar trei rabini tâlcuiesc porunca aceasta a lui Moise la Talmud -aşezare (Hagiga). Şi numele rabinilor sunt Rabbi Iuda, Rabbi Zaira şi Rabbi Aşa.
Şi Rabbi Iuda zice: „ain simha eilu beiain” adică: „nu este mai mare veselie decât cu vin” şi Moise zice să te veseleşti la sărbători, zice să se bea vin, dar nu până să se îmbete. Dar jidovii îşi fac socoteală, că de aceea este dator tot jidovul, să bea până să se îmbete la sărbătorile lor.
Iar Rabbi Zaira zice „ain simha eilu babusor” adică: „nu este mai mare veselie, decât în carne grasă”. Şi de aceea dator este tot jidovul să mănânce carne grasă la sărbătorile lor.
Iar Rabbi Aşa zice: „ain simha eilu baişa„, adică: „nu este mai mare veselie decât împreunarea cu muiere”. Cum se vede, fiecare Rabbi după patima sa învaţă pe jidovi. Iar jidovii aceştia de acuma, neştiind care rabin dintr-aceşti trei se sature mai adevărat grăieşte, ori cel cu patima beţiei, sau cel cu patima lacomei pântecelui, sau cel cu patima curviei. Şi ca să iasă din îndoială, împlinesc toate aceste trei, când vine sărbătoarea lor.
Cu două luni mai înainte, încep a îngraşă păsările, şi dobitoacele, şi caută să aibă şi împreunare trupească.
O, ticăloasă Sinagogă, în ce stare ai ajuns! că Moise duhovniceşte zice: veseleşte-te, dară nu trupeşte, cum zice proorocul Isaia Cap. 49 Stih 13. ” Veselească-se cele cereşti” şi altele.
Să ne întoarcem iarăşi la cuvântul nostru, în care ne-au fost vorba despre jidovul acela care avea plugurile lui şi slugi creştini, şi s-au întâmplat în ziua întâi când slugile jidovului semănau afară la câmp grâu de primăvară, şi după ce jidovii au mâncat, grăi jidovul către mine, cum am pomenit mai sus (că ei prăznuiesc zi întâi cu mâncări şi cu beţii), şi au zis: „vino rabi la câmp să vedem cum seamănă slugile”, şi am mers amândoi şi a luat şi el ca o baniţă de grâu şi a semănat, şi eu am însemnat locul unde a semănat jidovul şi am zis lui cam în glumă să vedem de se va împlini cuvântul lui Moise care zice la a doua Lege: „Mult vei semăna, şi puţin vei aduna.” Şi întru adevăr zic, după ce au trecut două luni de zile, m-am dus iarăşi împreună cu jidovul la locul acela, şi unde au semănat creştinii am aflat că a rodit prea frumos, iar unde a semănat jidovul, întru adevăr zic că nici un fir n-a răsărit. Şi atunci am început a cunoaşte ce despărţire este între lumină şi între întuneric. Şi oricând samănă jidovul nu se face după mâna lui cea spurcată şi plină de sângele creştinesc nimic. Cum zice Isaia: Cap. l Stih 15. „Nimic n-a răsărit”.
Şi de aceea când se cunună ei, le dă rabinul tinerilor cenuşă de pânză arsă, muiată în sânge de creştin într-un ou copt, cum am zis mai sus şi zice rabinul încet descântece ca să afle har de la creştini ca să poată înşela pe creştini, şi altele.
Şi foarte multă ură au ei asupra creştinilor, de ar vrea omul să le scrie toate, trebuie vreme foarte îndelungată, însă nu mă lasă inima ca să tac de tot şi a nu arăta creştinilor ura lor. Mai întâi ei Biserica noastră o numesc „turna” care cuvânt va să zică „spurcată”, iar hahamii numesc Biserica noastră „moişav” care cuvânt va să zică „umblătoare”, pe creştin îl numesc „goim„, adică „păgân” (resp. „animal” n.r), pe copil de creştin îl numesc „şeighiţi” care va să zică „vierme târâtor„, pe copilă zic „şişcala” tot aşa va să zică „vierme târâtor”, parte femeiască, pe partea bisericească adică: preot sau călugăr, sau orice îi numesc jidovii „galăh” care va să zică,, jertfitor la idoli„. Când avem noi Naşterea lui Hristos şi Botezul lui Hristos în acele două nopţi nu pun ei mâinile pe cărţile lor ci le acoperă şi joacă toată noaptea cărţi şi hulesc pe Hristos, şi pe Maica Domnului, pe toţi Sfinţii, şi numesc nopţile acealea, noaptea oarbă.
Şi cu adevărat oarbă noapte este pentru dânşii ticăloşii, că nu văd adevărul, dar pentru ce acoperă ei cărţile lor în nopţile acealea, şi ce hule bârfesc nu pot să le scriu, că mă cutremur a le şi gândi în mintea mea, că mi se pare că se va spurca şi văzduhul a spune cineva hula aceasta ce bârfesc ei atunci când acoperă cărţile lor.
Pe copiii lor până a nu începe dascălul lor a-i învăţa, A, B, trebuie mai înainte să înveţe hulă asupra creştinilor, ca să ştie când va trece pe lângă vreo biserică să zică „şacât te şaţine vâsaef tăsavinichi hăirim âii„, care cuvinte vor să însemne „spurcata spurcărilor, şi necurata necuraţilor, afurisită este.” Şi la Talmud scrie dacă a trecut vreun jidov pe lângă biserică şi au uitat să hulească până la zece paşi, dacă şi-au adus aminte că n-au hulit, dator este să se întoarcă îndărăt şi să zică hula aceea, iar de au trecut mai mult de atât, dator este tot jidovul să zică: „saium had lămuhor trii” care cuvânt va să zică, „astăzi zece paşi, nu este dator să se întoarcă, ci numai acolo unde şi-a adus aminte trebuie să hulească”.
La fel când văd ei ducând pe vreun creştin mort la mormânt „am văzut un păgân mort, mâine să văd doi„, hulele acestea şi copilul cel mic trebuie să le ştie; mai pe scurt, atâta vrajbă şi ură au asupra creştinilor încât scrie la Talmud că nu se cuvine a numi pe cineva cu nume de om, ci numai la jidovi se cuvine.
La fel mai scrie la Talmud la „aşzarea” (păsuhim) şi zice: „loi bidi piisah” care va să zică: pasha lor nu se cade să se înceapă nici luni, nici miercuri, nici vineri, că creştinii au post în zilele acestea, şi mai au multe vrajbe asupra pravoslavnicilor creştini.
Legea nouă o numesc în alte limbi, iar pe noi pravoslavnicii ne numesc „iebunim„, adică închinători de idoli.
Şi martor îmi este Iisus Hristos pentru care şi strein de dânşii, de bună voia mea m-am făcut, că nu scriu din vreo zavistie asupra lor, ci mai vârtos strig împreună cu proorocul Ieremia Cap. 9 Stih l. şi zic: „
Cine va da capului meu apă şi ochilor mei izvoare de lacrimi, şi voi plânge pe norodul acesta, ziua şi noaptea, un norod care a fost ales lui Dumnezeu, plin de daruri, preoţia având şi împărăţia. Iar acum se află surghiunit în toata lumea, împrăştiaţi la cele patru părţi ale lumii„, cum au zis Hristos mai înainte prin proorocul său Ieremia Cap. 13 Stih 24. „Şi voi împrăştia pe ei ca pleava ce se duce de vânt spre pustie, urâţi înaintea lui Dumnezeu, şi înaintea oamenilor pângăriţi, spurcaţi”, pentru că zice proorocul Ieremia către dânşii, „ de vei zice în inima ta, pentru ce mi-au venit mie aceste rele? “ Răspunde proorocul înainte: Stih 22. „Pentru mulţimea nedreptăţilor tale”. Şi în alt loc iarăşi zice Dumnezeu către Ieremia: Cap. 5, Stih 19. “Şi va fi când vor zice ei către tine, pentru ce ne-au întâmpinat răutăţile acestea pe noi; şi vei răspunde lor: Căci aţi părăsit pe Domnul„.
Şi iarăşi Ieremia: Cap. 2 Stih 19. „Certa-te-va viclenia ta, şi răutatea ta te va mustra, şi cunoaşte şi vezi, că amar este ţie a mă părăsi pe mine, şi n-am binevoit întru tine“ zice Domnul.
Şi cu adevărat foarte viclean este neamul jidovesc la inima lui, când vine creştinul în casa jidovului, foarte frumos îl primeşte, şi-l cinsteşte, iar dacă se duce din casa lui, trebuie jidovul să zică cuvintele acestea, „toate bolile, şi toate necazurile şi visele cele rele, ce am visat eu, sau careva din casa mea, să fie la capul acestui creştin, care au ieşit acum din casa mea.
Bine au zis David pentru dânşii: „Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untul de lemn, şi acealea sunt săgetături,” Psalm 54 Stih 24.
Dară şi Dumnezeu, pentru răutăţi le-au răsplătit cum vedem de faţă, că toate blestemele s-au împlinit la dânşii. Cum au zis Moise la a doua Lege Cap. 28 Stih, 37. “şi veţi fi de râs şi de poveste la toate neamurile„. La fel şi prin glasul lui Ieremia. Cap. 27 Stih 40 zice Domnul către ei: „Şi voi da peste voi ocară veşnică, şi necinste veşnică, care nu se va uita„. Şi cu ochii noştri vedem, că s-au împlinit toate.
Şi pentru două pricini am scris cartea aceasta, una poate vor auzi unii dintr-ânşii pe creştinul citind-o, ca să-şi vină în fire să cunoască ticăloşii adevărul, şi alta, ca văzând creştinul la ce rătăcire, şi la ce urgie Dumnezeiască şi fără de sfârşit, se află sinagoga jidovilor, să mulţumească lui Dumnezeu că a scăpat.
Până aici am arătat pricina a doua, pentru ce fac jidovii uciderea aceasta. De aici înainte, voi arăta şi pricina a treia.

Cititi si: https://mucenicul.wordpress.com/2011/01/23/taina-ascunsa-si-acum-descoperita-asupra-jidovilor-pentru-sangele-care-iau-ei-de-la-crestini-si-ce-fac-cu-dansul-cu-dovediri-din-sfanta-scripturai/

„Taină ascunsă, şi acum descoperită asupra jidovilor pentru sângele care iau ei de la creştini, şi ce fac cu dânsul, cu dovediri din Sfânta Scriptură”(I)

Neofit n-a fost un rabin de rând; Neofit a fost un savant teolog adânc cunoscător al Talmudului, adânc cunoscător al Vechiului şi Noului Testament, în contact permanent cu jidovii; până la vârsta de 38 ani – când s-a creştinat – Neofit a avut tot timpul necesar de studiu, spre a-şi da seama de locul unde este adevărul şi calea cea dreaptă pe care trebuie să meargă mai departe.
Profesor de limba greacă la călugării de la Sfântul Munte, el vine apoi în Moldova, unde îşi însuşeşte limba română şi scrie această carte, socotind acest fapt ca o datorie de conştiinţă.
Nu i se poate arunca învinuirea că ar fi scris din răutate, căci Neofit nu era capabil de aşa ceva. El mărturiseşte cu profundă durere în suflet: „pentru a face această lucrare, am vărsat mai multe lacrimi decât cerneală”.

Şi când se mai dovedeşte în plus cu documente – cum veţi vedea în textul acestei lucrări -că jidanii merg până acolo cu rătăcirile lor satanice, încât uciderea creştinilor, sângele de creştin torturat, este întrebuinţat de ei pentru îndeplinirea ritualului drăceştii lor credinţe talmudice, un sentiment de scârbă şi dezgust ţi se naşte în suflet, că fiecare cugetă că aşa ceva nu mai practică decât unii sălbatici antropofagi, cum sunt prin insulele Polineziei, Malaieziei, ori Africa Centrală. Iată însă că avem şi noi canibalii noştri, „băutori de sânge” creştin, de care ne frecăm zilnic: sunt scumpii noştri jidovi. Sânge de creştin muncit la tăierea împrejur; sânge de creştin sub formă de cenuşă la cununie, sânge la moarte; sânge la plângerea Ierusalimului, la purim, la paşte, sânge pentru farmece! Cu un cuvânt, ceea ce este pentru ritualul creştin pâinea şi vinul, este sângele de creştin muncit pentru ritualul talmudic jidovesc!

Dar mulţi se vor întreba: De unde pot să-şi procure jidovii atâta sânge de creştin? De unde? Foarte simplu: Neofit precizează că „nu este nevoie de căldări de sânge, dar de cantităţi mici: câte o picătură, cenuşă cât o măslină sau bob de finic”.
Deci nu sunt chiar băutori de sânge în adevăratul sens al cuvântului, doar aşa, mai cu economie! Apoi dacă astfel stau lucrurile, nu prea este ceva aşa de greu de înfăptuit; câte o lovitură ici şi colo, câte o ciordeală, nu este atât de imposibil. Sunt atâtea crime care au rămas nedescoperite, atâţia dispăruţi de urma cărora nu s-a mai dat! Nu este oare posibil ca o bună parte din aceste victime să fi servit pentru saturarea molohului jidovesc talmudic?

Din fericire călugărul Neofit, fostul rabin, fostul „învăţător întru jidovime” cum singur se numeşte, pune lucrurile la punct cu o uluitoare precizie, zicând: „Blestemul acesta pe care îl au ei, cu sânge, nu este scris nicăieri, ci părinţii rabini lasă copiilor lor, cu blesteme mari, să nu descopere la cei proşti ai lor, nici la creştini, măcar de li se va întâmpla lor să rabde feluri de feluri de munci.” Nu rezultă de aici că totul este în aşa fel organizat încât justiţia, oricât ar fi de diligentă, să nu poată face nimic? Dar că acesta este adevărul în toată goliciunea lui, ne luminează Neofit cu declaraţia lui, în ce priveşte însăşi persoana sa: „Precum şi mie, în frica lui Dumnezeu mărturisesc, când am fost de vârsta de treisprezece ani,- atunci încep ei (jidovii) a pune cornul în cap – şi mi-a pus tatăl meu cornul acela în cap, care de dânşii se numeşte tăfilis, şi atunci mi-a descoperit mie tatăl meu (tatăl lui era tot rabin. N.tr) taina aceasta cu sânge, şi m-au blestemat cu toate stihiile cerului şi ale pământului, ca să nu descopăr taina aceasta nici la fraţii mei”. Mai pot avea prin urmare vreo valoare protestele jidovilor? Nu! Şi deoarece criminalii aceştia, din nenorocire sunt tocmai conducătorii „spirituali” ai poporului jidovesc, imposibil de separat şi penalizat, singura soluţie care se impune este aceasta: Să iasă afară din mijlocul nostru aceşti fii ai diavolului, această adunare a satanei, întregul neam jidovesc, pentru totdeauna şi până la unul!
Tot în această carte a lui Neofit, vor mai găsi sectanţii: adventişti, baptişti, sâmbetişti, nazareeni, etc. adevărata cale de mântuire pe care o caută, nu doar din simple afirmaţii, dar cu Sfânta Scriptură în mână, unde pot cerceta şi controla adevărurile spuse.( din prefata cartii ” Infruntarea  Jidovilor”  a lui Neofit Cavsocalvitiu, care a fost tradusa de Dr. Marin Popescu in 1936, manuscrisul cartii datand din 1803).

Dar sa-i dam cuvantul lui Neofit:

Înainte cuvântare
Bine este cuvântat Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt, unul adevărat Dumnezeul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască, şi la lumina adevărului să vină. Şi precum din începutul lumii, (Geneza, Cap. 1, Stih 2) când era tot pământul nevăzut şi acoperit cu întuneric, şi au poruncit Dumnezeu de s-au făcut lumină şi la urmă au poruncit şi soarelui să răsară spre stăpânirea zilei, aşa şi eu nevrednicul, până la vârsta de 38 ani, acoperit fiind cu întunericul necunoştinţii şi
având boala sufletului, (Ioan 5, 5) de vreme ce eram în rătăcirea cea jidovească şi neavând om ca să mă ducă la scăldătoarea oilor, adică la apa botezului, am început a striga împreună cu David, şi am zis: (Psalm 17, 31) „Lumina-vei întunericul meu, Doamne” şi iarăşi, (Psalm 118 Stih 18) „Descoperă ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta”. Şi (Psalm 22, 2) „Domnul m-au auzit şi la apa odihnei m-au hrănit” (adică la apa botezului) şi (Psalm 29, 3) “Sufletul meu l-au întors din gura iadului”. (Psalm 93, 17) „Că de nu ar fi ajutat mie Domnul, s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu”. Şi după ce m-au luminat Hristos, cu lumina înţelepciunii Sfintei Sale Evanghelii, (Malahie 4, 2) au poruncit şi Soarelui Dreptăţii ca să răsară mie spre stăpânirea zilei celei de mântuire, adică, după ce am cunoscut credinţa cea în Hristos, m-au ferit Hristos de n-am primit altă credinţă deosebită, ci am primit credinţa cea adevărată întru Hristos, pravoslavnică, care se numeşte Soarele Dreptăţii precum grăieşte Duhul Sfânt prin glasul Isaiei zicând: (Cap. 1 Stih 26) „Şi va fi lumina Lunii ca lumina Soarelui şi lumina Soarelui cu şapte părţi mai mult va lumina în ziua aceea, când va vindeca Domnul zdrobirea norodului său.” Adică: legea veche s-au numit lumina Lunii, că umbra legii era. Şi toate pashaliile lor după naşterea Lunii se numără, iar legea cea sfântă a lui Hristos, cea nouă, lumina Soarelui se numeşte, precum zice Proorocul Malahie. (Cap. 4, Stih 2) „Şi celor ce se tem de numele meu, le va răsări Soarele Dreptăţii”; şi această taină au văzut-o mai înainte Proorocul cel cu duh mare Isaia şi zice: (Sirah 48, 58) ” Când va veni Domnul nostru Iisus Hristos să vindece sufletele oamenilor din zdrobirea iadului, atunci se va preface lumina Luni spre lumina Soarelui, precum s-au şi făcut”. Că la venirea cea dintâi a Domnului nostru Iisus Hristos, când au venit pentru mântuirea oamenilor, ca să vindece sufletele lor din zdrobirea iadului, atunci s-au prefăcut legea cea veche – care se numeşte lumina Lunii – spre legea cea nouă – care se numeşte lumina Soarelui
-şi această lumină a Soarelui, adică credinţa pravoslavnică, luminează cu şapte părţi mai mult decât credinţele celelalte. Căci prin cele sfinte şapte soboare s-au aşezat, precum şi David, pentru cele şapte soboare zice (Psalm 11, 3) „Cuvintele Domnului, Cuvinte curate, argint prin foc lămurit, ispitit pământului, curăţat de şapte ori.” Sau după cum zice: Sfântul Apostol Pavel, (I Corinteni 15, 41) „Alta este slava Soarelui şi alta este slava Lunii şi alta este slava stelelor.” Precum şi sfântul Tarasie tâlcuieşte şi zice: „Cei ce vieţuiesc întru feciorie, sunt asemenea slavei Lunii; iar cei ce sunt căsătoriţi şi păzesc patul nespurcat sunt asemenea slavei stelelor.” Şi mai adaugă Sfântul Apostol Pavel şi zice: (Evrei 13, 4 ; Rom. 12, 1) „Stea de stea se osebeşte întru slava sa” adică osebite sunt darurile între pravoslavnici; unii adică: au darul milosteniei, alţii al primirii de streini, alţii al rugăciunii alţii al smereniei, alţii al umilinţei, alţii al blândeţii, alţii au darul postirii şi altele.
Acestui Soare a poruncit Hristos ca să-mi răsară mie de două ori, stăpânirea zilei celei de mântuire: întâi că am primit credinţa cea
pravoslavnică, care se numeşte Soarele Dreptăţii şi n-am primit vreo credinţă eretică; iar al doilea că am primit şi sfântul chip al călugăriei. Iar pentru jidovi ascultă ce zice Solomon la înţelepciunea sa, (Cap. 5, Stih 6) „Rătăcit-am dară de la calea adevărului şi lumina dreptăţii nu ne-au strălucit nouă, nici Soarele nu ne-au răsărit nouă”. Şi pentru că m-au miluit Hristos, de au biruit la mine nevrednicul rânduiala firii şi m-au scos de la întuneric la lumina Soarelui, ca să-i aduc mulţumire Mântuitorului meu, am scris cărticica aceasta, mică la vedere, dară socotesc a fi folositoare pravoslavnicilor, iubitorilor de ştiinţă şi râvnitorilor creştinătăţii, că sunt scrise într-ânsa, câteva taine mari ale jidovilor, spre înfruntarea şi ruşinarea lor, care de la răstignirea Mântuitorului şi până acum, de nimenea deplin n-au fost descoperite. Şi am aşezat-o în patru capitole, în numele Sfinţilor patru evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan, pe care i-au văzut Proorocul Iezechiel în chip de om, în chip de leu, în chip de viţel şi în chip de vultur: eu care mai înainte am fost învăţător întru jidovime, iar acum, prin mila Domnului meu Iisus Hristos, mă aflu creştin pravoslavnic.”

Capitolul l
Taină ascunsă, şi acum descoperită asupra jidovilor pentru sângele care iau ei de la creştini, şi ce fac cu dânsul, cu dovediri din Sfânta Scriptură.

Mulţi au scris multe cuvinte împotriva jidovilor, cu multe şi adevărate mărturii din Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură. Atât pentru venirea Mesiei celui adevărat Iisus Hristos, fiul Prea Curatei Fecioarei Maria, cât şi pentru câteva rătăciri ale jidovilor. Care acestea s-au scris atât de dascălii Bisericii noastre, cât şi de dascălii evrei care au primit Sfântul Botez, însă o taină ce ei o au între dânşii, urătorii de oameni şi de Dumnezeu, jidovi, care eu nu o am găsit scrisă nicăieri, şi de au şi scris cineva în oarecare chip, dar puţin şi acoperit, adică: a ucide jidovii pe creştini şi a le lua sângele. Aceasta au scris mulţi, dar pentru ce? Şi ce fac ei cu sângele acesta, măcar că nu mi s-au întâmplat a vedea înscris nicăieri, poate că aşteptând întoarcerea jidovilor vreodată către credinţa lui Hristos: şi ca să nu se scârbească creştinii pe dânşii şi să nu-i primească la credinţă, şi pentru aceia n-au scris. Dar eu de vreme ce cu darul lui Dumnezeu am primit Sfântul Botez şi sfântul chip al călugăriei spre înfruntarea semeţilor şi spurcaţilor jidovi, dar, mai întâi şi spre folosul lor mi-au fost descoperite mie şi păzite, până ce am primit Sfântul Botez. Iar de la Sfântul Botez încoace, toate îmi sunt defăimate şi scuipate.
Şi câteva cu bune dovezi şi mărturii, scriu aici pe faţă. Mai întâi să se ştie că această taină nu este ştiută de toţi jidovii, ci numai de rabinii, hahamii lor, de cărturarii şi fariseii lor, ce se numesc de dânşii Hasiindem, de aceia este ştiută. Şi această taină păzesc ei cu mare sfinţenie. Dară pentru care pricină fac ei uciderea aceasta, este pentru trei lucruri.

Întâi pentru mare urâciune ce au ei asupra creştinilor, părându-le că făcând această ucidere aduc jertfa lui Dumnezeu precum şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, au zis către Ucenicii săi: ” Va veni o vreme, că cine vă va ucide pe voi, i se va păr ea că aduce jertfa lui Dumnezeu.” (Ioan Cap. 16, Stih 2)
Al doilea pentru multe dezdemonii, adică: pentru farmecele ce fac jidovii cu acest sânge.
Şi al treilea sunt rabinii la îndoială, poate că a fost Iisus, Fiul Mariei, Mesia cel adevărat şi stropindu-se ei cu acel sânge ce iau de la creştin muncit, „se vor mântui”.

Dar de ce au jidovii atata ura fata de crestini ? va veti intreba. Raspunsul ni-l da Neofit:

Cât despre pricina cea dintâi scrie la o carte a lor ce se numeşte Himiş, adică cinci cărţi ale lui Moise: la cartea a doua ce se numeşte Exodul: unde zice că au adunat Faraon şase sute de călăraşi ca să gonească neamul jidovesc, şi face acolo întrebare Rabi Solomon, (Eoxdul 14, 7) (Satana cel mare care duce pe toţi jidovii la Tartarul cel dinafară), de zice: „De unde au avut egiptenii cai ca să gonească pe jidovi? “ (Exodul 9, 25) ” Căci grindina le-a ucis toate dobitoacele lor” şi răspunde iarăşi el, că scrie mai sus, (Stih 2) „că unii şi-au ascuns animalele cu care apoi i-au urmărit” şi zice acolo: (Mina an omri tof şi va nuhuşim, reţoţ Esmoihoi tof, şi bagoim, arok) care cuvinte înseamnă: „ de aici noi învăţăm că celui mai blând dintre şerpi scoate-i creierii din cap, şi pe cel mai bun din creştini ucide-l” adică dator este tot jidovul să omoare un creştin crezând că cu aceea se va mântui, măcar că de la creştini primesc facere de bine în toate zilele: dar au foarte mare urâciune asupra pravoslaviei noastre, şi precum sunt ei întorşi, apoi aşa şi Sfânta Scriptură o tălmăcesc foarte întoarsă şi cu nepotrivire, precum la cartea Exodului scrie, porunceşte Moise şi zice: „Şi carne de fiară prinsă să nu o mâncaţi, ci să o aruncaţi câinilor,” (Exod 24, 31) Apoi tâlcuieşte acolo acel proclet, Rabi Solomon de zice, „că nu numai câinilor a poruncit Moise să o aruncaţi, ci şi creştinilor puteţi să o vindeţi” Dară pentru ce zice Moise câinelui şi nu zice creştinului? ca să te înveţi că mai de socotinţă sunt câinii decât creştinii. Pentru că câinii n-au lătrat în vremea când jidovii au ieşit noaptea din Egipt, precum scrie la (Exod 20, 7). O ticăloşii jidovi! Bine au zis Moise către voi a doua Lege 29,
4. „Şi n-au dat vouă Dumnezeu inimă ca să ştiţi şi ochi să vedeţi, şi urechi să auziţi, până în ziua de astăzi,” şi iarăşi: „Au acestea răsplătiţi Domnului? acest norod este nebun şi nu înţelept:” a doua Lege 3, 6. De asemenea grăieşte Duhul Sfânt, prin glasul lui Isaia (29, 14) de zice: „Iată Eu voi muta pe ei şi voi pierde înţelepciunea înţelepţilor, şi mintea celor pricepuţi voi întuneca.” Şi cu adevărat sau împlinit la dânşii aceasta, de vreme ce n-au nici o înţelegere sufletească, cum au zis mai înainte Proorocul Isaia (59, 10) Pipăi-vor ca orbii peretele, şi vor pipăi ca cei fără de ochi, şi vor cădea ziua la amiază ca orbul întru miez de noapteŞi iarăşi Isaia (Cap. 65, Stih 15) „Şi veţi părăsi numele voastre, spre saturarea aleşilor mei: iar pe voi vă va ucide Domnul” Şi pe faţă vedem că n-au nici o pricepere duhovnicească şi numai trupească, precum porcul care tot la pământ caută, aşa şi ei tot cele pământeşti le socotesc. Cum şi David pe neamul jidovesc porci îi numeşte, de zice: ” viia din Egipt ai mutat: şi altele şi porcul sălbatic au păscut-o pe ea.” Viia din Egipt să înţelege, că precum Egipetul era plin şi îndestulat de toate rodurile cele bune, de pâine şi de tot felul de cărnuri, unde în patru sute de ani fiind în robie, deprinşi erau cu acelea. Apoi după ieşirea lor din Egipt şi după trecerea a patruzeci de ani ce au umblat prin pustietate unde au mâncat pâine îngerească. Nu că au flămânzit ei mâncând aceea, ci după ce s-au văzut intraţi pe pământul făgăduinţei, unde izvora laptele şi mierea, care se înţelege a fi ca o viie roditoare cu îndestulare, şi mai mult decât în Egipt, atunci jidovii ieşiţi fiind din pustietate, ca nişte porci sălbatici văzându-se întru atâta îmbelşugare, nu numai că s-au dat după toate desfrânările de o au păscut-o pe ea: ci au uitat şi pe Dumnezeu, căutând numai de cele trupeşti, iar nu duhovniceşti. Cum şi Hristos pe neamul jidovesc porci îi numeşte când zice: „Să nu aruncaţi mărgăritarul înaintea porcilor.”
Mai zicând şi aceasta: “Să nu dăm cele sfinte câinilor,” adică să nu arătăm cuvintele cele sfinte jidovilor, pentru care zice David ca despre faţa lui Hristos: „Că m-au înconjurat câini mulţi” Psalm 31, 17. Şi iarăşi: „întoarce-se-vor către seară şi vor flămânzi ca (şi) câinii, şi vor înconjura cetatea” Psalm 58, 7. Şi cu adevărat că în ziua răstignirii Mântuitorului, toată ziua n-au mâncat urătorii de Dumnezeu jidovi. La fel şi Proorocul Isaia numeşte pe neamul jidovesc câini, de zice: „Şi câini fără de ruşine la suflet, neştiind saţiul,” Cap. 26, 11. Adică: jidovii nu s-au săturat cu atâta sânge care au vărsat a Proorocilor, ci încă şi sângele lui Hristos, Mesia cel adevărat, l-au vărsat, şi nici cu atâta sânge nu s-au săturat, ci până în ziua de astăzi se nevoiesc de varsă sângele creştinesc.
Iată dar am arătat că jidovii se numesc în Sfânta Scriptură câini, şi porci, că n-au nici o înţelegere sufletească, cum şi aici unde am pomenit mai sus de Moise care zice: „că n-au lătrat câinii când au ieşit jidovii noaptea din pământul Egipetului„, înţeleg jidovii trupeşte, adică chiar pe câini, dar măcar să fi lătrat câini cât de mulţi, iarăşi nimica nu folosea, de vreme ce înşişi egiptenii i-au gonit pe dânşii, precum însăşi Scriptura zice: „Şi au silit Egiptul pe norod ca să iasă din ţară” Exod 12, 33. Cum şi David zice: „S-au veselit egiptenii de ieşirea lor„: Psalm 104, 37. Că Moise duhovniceşte grăieşte, cum zice şi David: ” O dată au grăit Dumnezeu, doară acestea am auzit,” adică: Sfânta Scriptură fireşte au scris,: dar duhovniceşte se înţelege. Aşa şi aici unde zice Moise câini n-au lătrat, adică: satana, cu diavolii n-au putut să stea împotrivă, cum şi la pilda care aduce Hristos la Sfânta Evanghelie, pentru Lazăr cel sărac, care stătea lângă uşa bogatului plin de bube, şi câinii lingeau bubele lui, tâlcuieşte acolo Sfântul Theofilact de zice: „Bubele sunt păcatele şi câinii sunt diavolii, care ling păcatele oamenilor„, Cap. 1, Stih 51. „Izbăveşte din mâna câinelui pe acea una născută a mea” adică: cu sufletul său se roagă David lui Dumnezeu ca să-l izbăvească din mâna satanei.
Şi de aceea câinii n-au lătrat când au ieşit jidovii din Egipt, cum zice şi Proorocul Isaia: Cap. 56, 10. ” Toţi câinii au amuţii, nu vor putea lătra„. Căci Faraon închipuieşte pe Satana, cu câinii, cu diavolii lui şi Egipetul închipuieşte iadul, şi Moise a închipuit pe Hristos, cum însuşi Moise zicea: a doua Lege Stih 15. “Prooroc din fraţii tăi ca mine va ridica Domnul Dumnezeul tău, pe acela să-l ascultaţi, adică pe Hristos, că precum Moise a scos pe jidovi din robia Egipetului, care a fost trupească, aşa şi Hristos a scos sufletele oamenilor din robia iadului, fiind robia sufletească. Precum Moise a scos în miezul nopţii pe jidovi, Exod Cap. 12, Stih 21. Şi au însemnat pragurile caselor lor, cu sângele mielului. Aşa şi Hristos: în miezul nopţii au scos sufletele din întunecosul iad prin sângele său cel scump, care lau vărsat pe cruce, Mieluşelul lui Dumnezeu cel adevărat, pe care lau închipuit cu junghierea mai înainte Avraam cel drept.
Pentru care zice Proorocul Zaharia, Cap. 9, Stih 11. „Şi tu, cu sângele făgăduinţei tale, ai slobozit pe legaţii tăi din groapă, neavând apă,” care cuvânt înseamnă că Hristos Mântuitorul, prin sângele cel scump al Sfinţiei Sale, care l-au vărsat pe cruce, au slobozit pe Strămoşii, care au fost legaţi în groapa iadului, neavând apa Botezului.
Şi precum când au scos Moise pe jidovi din pământul Egipetului, n-au lătrat câinii. Aşa şi când au scos Hristos sufletele din iad, n-au putut diavolii, care se numesc câini, să latre, adică să stea împotrivă.
Însă de vreme ce am arătat aici, că Moise au închipuit pe Hristos: ca să nu se rătăcească cineva a gândi, cum că şi acum suntem datori să mulţumim lui Dumnezeu, pentru ieşirea Egipetului. Voi aduce pe Ieremia Proorocul, prin care grăieşte Duhul Sfânt. „Iată, zi-le, vine Domnul, şi nu vor mai zice viu este Domnul cel ce au scos pe fiii lui Israel din pământul Egipetului, ci vor zice: viu este Domnul cel ce au clădit casa lui Israel de la miază noapte.
Arătat este, că de la venirea lui Hristos: „nu se mai pomeneşte legea veche,” cum zice şi Solomon: „Până va sufla ziua, şi se vor porni umbrele,” Cap. 4, 6 că au venit Hristos care se numeşte „Soarele Dreptăţii”: Cap. 26 Stih 10. Atuncea s-au risipit umbrele, legea cea veche.
Precum şi Moise zice: „Şi pâinea cea veche veţi scoate dinaintea celei nouă,” Exod 29 Stih 2. adică: Pâinea punerii înainte, ce se aducea în legea veche, au lipsit acum, de când au venit Hristos, şi aducem pâinea cea nouă, curată, trupul Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, precum şi Proorocul Malahia zice: Cap. 1 Stih 11. „Nu este voia mea întru voi, zice Domnul atotţiitorul. Nu voi primi din mâinile voastre jertfe, că de la răsăritul soarelui până la apus, mare este numele meu întru neamuri, care îmi vor aduce jertfă curată, adică, pâine şi vin, dar nu cărnuri de ţapi, şi sânge de tauri, ce se aducea în legea cea veche.” Precum zice David: „de la răsăritul soarelui, până la apus, lăudat este numele Domnului„, Psalmi 12 Stih 1. La fel şi Proorocul Isaia zice: Cap 1 Stih 11. „Nu voiesc jertfele voastre, zice Domnul, grăsimea meilor şi sângele ţapilor nu voiesc.” Şi iarăşi: ” Cele dintru început iată, au venit, şi cele nouă care vestesc, şi mai înainte, până a se vesti s-au arătat vouă.” Isaia Cap. 42 Stih 9.
Tot aşa cum am zis mai sus, acele vechi au închipuit pe cele nouă, şi dacă au venit cele nouă, au lipsit cele vechi. Precum zice Isaia: Cap. 43 Stih 18. „Să nu vă aduceţi aminte de cele dintâi, şi la cele de demult să nu gândiţi. Iată eu fac legea cea nouă care acum va răsări, “şi altele:
Dovadă am făcut prin multe mărturii, că Dumnezeu au lepădat jertfele jidovilor, cum zice şi Solomon, la Pilde, Cap. 15 Stih 9. „Jertfele necredincioşilor urâciune sunt înaintea Domnului.Şi Proorocul David auzind de la atâţia Prooroci cum că Dumnezeu au schimbat jertfa cea veche, cea groasă, spre cea nouă, cea subţire şi duhovnicească, mirându-se zice: Sirah Cap. 34 Stih 21. „Aceasta este schimbarea dreptei celui prea înalt,” Psalm 76 Stih 10.
Până aici am arătat pricina cea dintâi, pentru urâciunea ce au jidovii asupra Creştinilor, şi pentru uciderea ce fac ei Creştinilor.
Iar cel ce va vrea să ştie mai mult, să citească în cartea lui Pavel Medecus, la Cap. 33, Aisgu 22, rândul 8 şi va afla toată ura ce au jidovii asupra creştinilor, arătată şi mai vârtos pentru uciderea pruncilor creştinilor.”