„Taină ascunsă, şi acum descoperită asupra jidovilor pentru sângele care iau ei de la creştini, şi ce fac cu dânsul, cu dovediri din Sfânta Scriptură”(I)

Neofit n-a fost un rabin de rând; Neofit a fost un savant teolog adânc cunoscător al Talmudului, adânc cunoscător al Vechiului şi Noului Testament, în contact permanent cu jidovii; până la vârsta de 38 ani – când s-a creştinat – Neofit a avut tot timpul necesar de studiu, spre a-şi da seama de locul unde este adevărul şi calea cea dreaptă pe care trebuie să meargă mai departe.
Profesor de limba greacă la călugării de la Sfântul Munte, el vine apoi în Moldova, unde îşi însuşeşte limba română şi scrie această carte, socotind acest fapt ca o datorie de conştiinţă.
Nu i se poate arunca învinuirea că ar fi scris din răutate, căci Neofit nu era capabil de aşa ceva. El mărturiseşte cu profundă durere în suflet: „pentru a face această lucrare, am vărsat mai multe lacrimi decât cerneală”.

Şi când se mai dovedeşte în plus cu documente – cum veţi vedea în textul acestei lucrări -că jidanii merg până acolo cu rătăcirile lor satanice, încât uciderea creştinilor, sângele de creştin torturat, este întrebuinţat de ei pentru îndeplinirea ritualului drăceştii lor credinţe talmudice, un sentiment de scârbă şi dezgust ţi se naşte în suflet, că fiecare cugetă că aşa ceva nu mai practică decât unii sălbatici antropofagi, cum sunt prin insulele Polineziei, Malaieziei, ori Africa Centrală. Iată însă că avem şi noi canibalii noştri, „băutori de sânge” creştin, de care ne frecăm zilnic: sunt scumpii noştri jidovi. Sânge de creştin muncit la tăierea împrejur; sânge de creştin sub formă de cenuşă la cununie, sânge la moarte; sânge la plângerea Ierusalimului, la purim, la paşte, sânge pentru farmece! Cu un cuvânt, ceea ce este pentru ritualul creştin pâinea şi vinul, este sângele de creştin muncit pentru ritualul talmudic jidovesc!

Dar mulţi se vor întreba: De unde pot să-şi procure jidovii atâta sânge de creştin? De unde? Foarte simplu: Neofit precizează că „nu este nevoie de căldări de sânge, dar de cantităţi mici: câte o picătură, cenuşă cât o măslină sau bob de finic”.
Deci nu sunt chiar băutori de sânge în adevăratul sens al cuvântului, doar aşa, mai cu economie! Apoi dacă astfel stau lucrurile, nu prea este ceva aşa de greu de înfăptuit; câte o lovitură ici şi colo, câte o ciordeală, nu este atât de imposibil. Sunt atâtea crime care au rămas nedescoperite, atâţia dispăruţi de urma cărora nu s-a mai dat! Nu este oare posibil ca o bună parte din aceste victime să fi servit pentru saturarea molohului jidovesc talmudic?

Din fericire călugărul Neofit, fostul rabin, fostul „învăţător întru jidovime” cum singur se numeşte, pune lucrurile la punct cu o uluitoare precizie, zicând: „Blestemul acesta pe care îl au ei, cu sânge, nu este scris nicăieri, ci părinţii rabini lasă copiilor lor, cu blesteme mari, să nu descopere la cei proşti ai lor, nici la creştini, măcar de li se va întâmpla lor să rabde feluri de feluri de munci.” Nu rezultă de aici că totul este în aşa fel organizat încât justiţia, oricât ar fi de diligentă, să nu poată face nimic? Dar că acesta este adevărul în toată goliciunea lui, ne luminează Neofit cu declaraţia lui, în ce priveşte însăşi persoana sa: „Precum şi mie, în frica lui Dumnezeu mărturisesc, când am fost de vârsta de treisprezece ani,- atunci încep ei (jidovii) a pune cornul în cap – şi mi-a pus tatăl meu cornul acela în cap, care de dânşii se numeşte tăfilis, şi atunci mi-a descoperit mie tatăl meu (tatăl lui era tot rabin. N.tr) taina aceasta cu sânge, şi m-au blestemat cu toate stihiile cerului şi ale pământului, ca să nu descopăr taina aceasta nici la fraţii mei”. Mai pot avea prin urmare vreo valoare protestele jidovilor? Nu! Şi deoarece criminalii aceştia, din nenorocire sunt tocmai conducătorii „spirituali” ai poporului jidovesc, imposibil de separat şi penalizat, singura soluţie care se impune este aceasta: Să iasă afară din mijlocul nostru aceşti fii ai diavolului, această adunare a satanei, întregul neam jidovesc, pentru totdeauna şi până la unul!
Tot în această carte a lui Neofit, vor mai găsi sectanţii: adventişti, baptişti, sâmbetişti, nazareeni, etc. adevărata cale de mântuire pe care o caută, nu doar din simple afirmaţii, dar cu Sfânta Scriptură în mână, unde pot cerceta şi controla adevărurile spuse.( din prefata cartii ” Infruntarea  Jidovilor”  a lui Neofit Cavsocalvitiu, care a fost tradusa de Dr. Marin Popescu in 1936, manuscrisul cartii datand din 1803).

Dar sa-i dam cuvantul lui Neofit:

Înainte cuvântare
Bine este cuvântat Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt, unul adevărat Dumnezeul nostru, care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască, şi la lumina adevărului să vină. Şi precum din începutul lumii, (Geneza, Cap. 1, Stih 2) când era tot pământul nevăzut şi acoperit cu întuneric, şi au poruncit Dumnezeu de s-au făcut lumină şi la urmă au poruncit şi soarelui să răsară spre stăpânirea zilei, aşa şi eu nevrednicul, până la vârsta de 38 ani, acoperit fiind cu întunericul necunoştinţii şi
având boala sufletului, (Ioan 5, 5) de vreme ce eram în rătăcirea cea jidovească şi neavând om ca să mă ducă la scăldătoarea oilor, adică la apa botezului, am început a striga împreună cu David, şi am zis: (Psalm 17, 31) „Lumina-vei întunericul meu, Doamne” şi iarăşi, (Psalm 118 Stih 18) „Descoperă ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta”. Şi (Psalm 22, 2) „Domnul m-au auzit şi la apa odihnei m-au hrănit” (adică la apa botezului) şi (Psalm 29, 3) “Sufletul meu l-au întors din gura iadului”. (Psalm 93, 17) „Că de nu ar fi ajutat mie Domnul, s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu”. Şi după ce m-au luminat Hristos, cu lumina înţelepciunii Sfintei Sale Evanghelii, (Malahie 4, 2) au poruncit şi Soarelui Dreptăţii ca să răsară mie spre stăpânirea zilei celei de mântuire, adică, după ce am cunoscut credinţa cea în Hristos, m-au ferit Hristos de n-am primit altă credinţă deosebită, ci am primit credinţa cea adevărată întru Hristos, pravoslavnică, care se numeşte Soarele Dreptăţii precum grăieşte Duhul Sfânt prin glasul Isaiei zicând: (Cap. 1 Stih 26) „Şi va fi lumina Lunii ca lumina Soarelui şi lumina Soarelui cu şapte părţi mai mult va lumina în ziua aceea, când va vindeca Domnul zdrobirea norodului său.” Adică: legea veche s-au numit lumina Lunii, că umbra legii era. Şi toate pashaliile lor după naşterea Lunii se numără, iar legea cea sfântă a lui Hristos, cea nouă, lumina Soarelui se numeşte, precum zice Proorocul Malahie. (Cap. 4, Stih 2) „Şi celor ce se tem de numele meu, le va răsări Soarele Dreptăţii”; şi această taină au văzut-o mai înainte Proorocul cel cu duh mare Isaia şi zice: (Sirah 48, 58) ” Când va veni Domnul nostru Iisus Hristos să vindece sufletele oamenilor din zdrobirea iadului, atunci se va preface lumina Luni spre lumina Soarelui, precum s-au şi făcut”. Că la venirea cea dintâi a Domnului nostru Iisus Hristos, când au venit pentru mântuirea oamenilor, ca să vindece sufletele lor din zdrobirea iadului, atunci s-au prefăcut legea cea veche – care se numeşte lumina Lunii – spre legea cea nouă – care se numeşte lumina Soarelui
-şi această lumină a Soarelui, adică credinţa pravoslavnică, luminează cu şapte părţi mai mult decât credinţele celelalte. Căci prin cele sfinte şapte soboare s-au aşezat, precum şi David, pentru cele şapte soboare zice (Psalm 11, 3) „Cuvintele Domnului, Cuvinte curate, argint prin foc lămurit, ispitit pământului, curăţat de şapte ori.” Sau după cum zice: Sfântul Apostol Pavel, (I Corinteni 15, 41) „Alta este slava Soarelui şi alta este slava Lunii şi alta este slava stelelor.” Precum şi sfântul Tarasie tâlcuieşte şi zice: „Cei ce vieţuiesc întru feciorie, sunt asemenea slavei Lunii; iar cei ce sunt căsătoriţi şi păzesc patul nespurcat sunt asemenea slavei stelelor.” Şi mai adaugă Sfântul Apostol Pavel şi zice: (Evrei 13, 4 ; Rom. 12, 1) „Stea de stea se osebeşte întru slava sa” adică osebite sunt darurile între pravoslavnici; unii adică: au darul milosteniei, alţii al primirii de streini, alţii al rugăciunii alţii al smereniei, alţii al umilinţei, alţii al blândeţii, alţii au darul postirii şi altele.
Acestui Soare a poruncit Hristos ca să-mi răsară mie de două ori, stăpânirea zilei celei de mântuire: întâi că am primit credinţa cea
pravoslavnică, care se numeşte Soarele Dreptăţii şi n-am primit vreo credinţă eretică; iar al doilea că am primit şi sfântul chip al călugăriei. Iar pentru jidovi ascultă ce zice Solomon la înţelepciunea sa, (Cap. 5, Stih 6) „Rătăcit-am dară de la calea adevărului şi lumina dreptăţii nu ne-au strălucit nouă, nici Soarele nu ne-au răsărit nouă”. Şi pentru că m-au miluit Hristos, de au biruit la mine nevrednicul rânduiala firii şi m-au scos de la întuneric la lumina Soarelui, ca să-i aduc mulţumire Mântuitorului meu, am scris cărticica aceasta, mică la vedere, dară socotesc a fi folositoare pravoslavnicilor, iubitorilor de ştiinţă şi râvnitorilor creştinătăţii, că sunt scrise într-ânsa, câteva taine mari ale jidovilor, spre înfruntarea şi ruşinarea lor, care de la răstignirea Mântuitorului şi până acum, de nimenea deplin n-au fost descoperite. Şi am aşezat-o în patru capitole, în numele Sfinţilor patru evanghelişti: Matei, Marcu, Luca şi Ioan, pe care i-au văzut Proorocul Iezechiel în chip de om, în chip de leu, în chip de viţel şi în chip de vultur: eu care mai înainte am fost învăţător întru jidovime, iar acum, prin mila Domnului meu Iisus Hristos, mă aflu creştin pravoslavnic.”

Capitolul l
Taină ascunsă, şi acum descoperită asupra jidovilor pentru sângele care iau ei de la creştini, şi ce fac cu dânsul, cu dovediri din Sfânta Scriptură.

Mulţi au scris multe cuvinte împotriva jidovilor, cu multe şi adevărate mărturii din Sfânta şi dumnezeiasca Scriptură. Atât pentru venirea Mesiei celui adevărat Iisus Hristos, fiul Prea Curatei Fecioarei Maria, cât şi pentru câteva rătăciri ale jidovilor. Care acestea s-au scris atât de dascălii Bisericii noastre, cât şi de dascălii evrei care au primit Sfântul Botez, însă o taină ce ei o au între dânşii, urătorii de oameni şi de Dumnezeu, jidovi, care eu nu o am găsit scrisă nicăieri, şi de au şi scris cineva în oarecare chip, dar puţin şi acoperit, adică: a ucide jidovii pe creştini şi a le lua sângele. Aceasta au scris mulţi, dar pentru ce? Şi ce fac ei cu sângele acesta, măcar că nu mi s-au întâmplat a vedea înscris nicăieri, poate că aşteptând întoarcerea jidovilor vreodată către credinţa lui Hristos: şi ca să nu se scârbească creştinii pe dânşii şi să nu-i primească la credinţă, şi pentru aceia n-au scris. Dar eu de vreme ce cu darul lui Dumnezeu am primit Sfântul Botez şi sfântul chip al călugăriei spre înfruntarea semeţilor şi spurcaţilor jidovi, dar, mai întâi şi spre folosul lor mi-au fost descoperite mie şi păzite, până ce am primit Sfântul Botez. Iar de la Sfântul Botez încoace, toate îmi sunt defăimate şi scuipate.
Şi câteva cu bune dovezi şi mărturii, scriu aici pe faţă. Mai întâi să se ştie că această taină nu este ştiută de toţi jidovii, ci numai de rabinii, hahamii lor, de cărturarii şi fariseii lor, ce se numesc de dânşii Hasiindem, de aceia este ştiută. Şi această taină păzesc ei cu mare sfinţenie. Dară pentru care pricină fac ei uciderea aceasta, este pentru trei lucruri.

Întâi pentru mare urâciune ce au ei asupra creştinilor, părându-le că făcând această ucidere aduc jertfa lui Dumnezeu precum şi Mântuitorul nostru, Iisus Hristos, au zis către Ucenicii săi: ” Va veni o vreme, că cine vă va ucide pe voi, i se va păr ea că aduce jertfa lui Dumnezeu.” (Ioan Cap. 16, Stih 2)
Al doilea pentru multe dezdemonii, adică: pentru farmecele ce fac jidovii cu acest sânge.
Şi al treilea sunt rabinii la îndoială, poate că a fost Iisus, Fiul Mariei, Mesia cel adevărat şi stropindu-se ei cu acel sânge ce iau de la creştin muncit, „se vor mântui”.

Dar de ce au jidovii atata ura fata de crestini ? va veti intreba. Raspunsul ni-l da Neofit:

Cât despre pricina cea dintâi scrie la o carte a lor ce se numeşte Himiş, adică cinci cărţi ale lui Moise: la cartea a doua ce se numeşte Exodul: unde zice că au adunat Faraon şase sute de călăraşi ca să gonească neamul jidovesc, şi face acolo întrebare Rabi Solomon, (Eoxdul 14, 7) (Satana cel mare care duce pe toţi jidovii la Tartarul cel dinafară), de zice: „De unde au avut egiptenii cai ca să gonească pe jidovi? “ (Exodul 9, 25) ” Căci grindina le-a ucis toate dobitoacele lor” şi răspunde iarăşi el, că scrie mai sus, (Stih 2) „că unii şi-au ascuns animalele cu care apoi i-au urmărit” şi zice acolo: (Mina an omri tof şi va nuhuşim, reţoţ Esmoihoi tof, şi bagoim, arok) care cuvinte înseamnă: „ de aici noi învăţăm că celui mai blând dintre şerpi scoate-i creierii din cap, şi pe cel mai bun din creştini ucide-l” adică dator este tot jidovul să omoare un creştin crezând că cu aceea se va mântui, măcar că de la creştini primesc facere de bine în toate zilele: dar au foarte mare urâciune asupra pravoslaviei noastre, şi precum sunt ei întorşi, apoi aşa şi Sfânta Scriptură o tălmăcesc foarte întoarsă şi cu nepotrivire, precum la cartea Exodului scrie, porunceşte Moise şi zice: „Şi carne de fiară prinsă să nu o mâncaţi, ci să o aruncaţi câinilor,” (Exod 24, 31) Apoi tâlcuieşte acolo acel proclet, Rabi Solomon de zice, „că nu numai câinilor a poruncit Moise să o aruncaţi, ci şi creştinilor puteţi să o vindeţi” Dară pentru ce zice Moise câinelui şi nu zice creştinului? ca să te înveţi că mai de socotinţă sunt câinii decât creştinii. Pentru că câinii n-au lătrat în vremea când jidovii au ieşit noaptea din Egipt, precum scrie la (Exod 20, 7). O ticăloşii jidovi! Bine au zis Moise către voi a doua Lege 29,
4. „Şi n-au dat vouă Dumnezeu inimă ca să ştiţi şi ochi să vedeţi, şi urechi să auziţi, până în ziua de astăzi,” şi iarăşi: „Au acestea răsplătiţi Domnului? acest norod este nebun şi nu înţelept:” a doua Lege 3, 6. De asemenea grăieşte Duhul Sfânt, prin glasul lui Isaia (29, 14) de zice: „Iată Eu voi muta pe ei şi voi pierde înţelepciunea înţelepţilor, şi mintea celor pricepuţi voi întuneca.” Şi cu adevărat sau împlinit la dânşii aceasta, de vreme ce n-au nici o înţelegere sufletească, cum au zis mai înainte Proorocul Isaia (59, 10) Pipăi-vor ca orbii peretele, şi vor pipăi ca cei fără de ochi, şi vor cădea ziua la amiază ca orbul întru miez de noapteŞi iarăşi Isaia (Cap. 65, Stih 15) „Şi veţi părăsi numele voastre, spre saturarea aleşilor mei: iar pe voi vă va ucide Domnul” Şi pe faţă vedem că n-au nici o pricepere duhovnicească şi numai trupească, precum porcul care tot la pământ caută, aşa şi ei tot cele pământeşti le socotesc. Cum şi David pe neamul jidovesc porci îi numeşte, de zice: ” viia din Egipt ai mutat: şi altele şi porcul sălbatic au păscut-o pe ea.” Viia din Egipt să înţelege, că precum Egipetul era plin şi îndestulat de toate rodurile cele bune, de pâine şi de tot felul de cărnuri, unde în patru sute de ani fiind în robie, deprinşi erau cu acelea. Apoi după ieşirea lor din Egipt şi după trecerea a patruzeci de ani ce au umblat prin pustietate unde au mâncat pâine îngerească. Nu că au flămânzit ei mâncând aceea, ci după ce s-au văzut intraţi pe pământul făgăduinţei, unde izvora laptele şi mierea, care se înţelege a fi ca o viie roditoare cu îndestulare, şi mai mult decât în Egipt, atunci jidovii ieşiţi fiind din pustietate, ca nişte porci sălbatici văzându-se întru atâta îmbelşugare, nu numai că s-au dat după toate desfrânările de o au păscut-o pe ea: ci au uitat şi pe Dumnezeu, căutând numai de cele trupeşti, iar nu duhovniceşti. Cum şi Hristos pe neamul jidovesc porci îi numeşte când zice: „Să nu aruncaţi mărgăritarul înaintea porcilor.”
Mai zicând şi aceasta: “Să nu dăm cele sfinte câinilor,” adică să nu arătăm cuvintele cele sfinte jidovilor, pentru care zice David ca despre faţa lui Hristos: „Că m-au înconjurat câini mulţi” Psalm 31, 17. Şi iarăşi: „întoarce-se-vor către seară şi vor flămânzi ca (şi) câinii, şi vor înconjura cetatea” Psalm 58, 7. Şi cu adevărat că în ziua răstignirii Mântuitorului, toată ziua n-au mâncat urătorii de Dumnezeu jidovi. La fel şi Proorocul Isaia numeşte pe neamul jidovesc câini, de zice: „Şi câini fără de ruşine la suflet, neştiind saţiul,” Cap. 26, 11. Adică: jidovii nu s-au săturat cu atâta sânge care au vărsat a Proorocilor, ci încă şi sângele lui Hristos, Mesia cel adevărat, l-au vărsat, şi nici cu atâta sânge nu s-au săturat, ci până în ziua de astăzi se nevoiesc de varsă sângele creştinesc.
Iată dar am arătat că jidovii se numesc în Sfânta Scriptură câini, şi porci, că n-au nici o înţelegere sufletească, cum şi aici unde am pomenit mai sus de Moise care zice: „că n-au lătrat câinii când au ieşit jidovii noaptea din pământul Egipetului„, înţeleg jidovii trupeşte, adică chiar pe câini, dar măcar să fi lătrat câini cât de mulţi, iarăşi nimica nu folosea, de vreme ce înşişi egiptenii i-au gonit pe dânşii, precum însăşi Scriptura zice: „Şi au silit Egiptul pe norod ca să iasă din ţară” Exod 12, 33. Cum şi David zice: „S-au veselit egiptenii de ieşirea lor„: Psalm 104, 37. Că Moise duhovniceşte grăieşte, cum zice şi David: ” O dată au grăit Dumnezeu, doară acestea am auzit,” adică: Sfânta Scriptură fireşte au scris,: dar duhovniceşte se înţelege. Aşa şi aici unde zice Moise câini n-au lătrat, adică: satana, cu diavolii n-au putut să stea împotrivă, cum şi la pilda care aduce Hristos la Sfânta Evanghelie, pentru Lazăr cel sărac, care stătea lângă uşa bogatului plin de bube, şi câinii lingeau bubele lui, tâlcuieşte acolo Sfântul Theofilact de zice: „Bubele sunt păcatele şi câinii sunt diavolii, care ling păcatele oamenilor„, Cap. 1, Stih 51. „Izbăveşte din mâna câinelui pe acea una născută a mea” adică: cu sufletul său se roagă David lui Dumnezeu ca să-l izbăvească din mâna satanei.
Şi de aceea câinii n-au lătrat când au ieşit jidovii din Egipt, cum zice şi Proorocul Isaia: Cap. 56, 10. ” Toţi câinii au amuţii, nu vor putea lătra„. Căci Faraon închipuieşte pe Satana, cu câinii, cu diavolii lui şi Egipetul închipuieşte iadul, şi Moise a închipuit pe Hristos, cum însuşi Moise zicea: a doua Lege Stih 15. “Prooroc din fraţii tăi ca mine va ridica Domnul Dumnezeul tău, pe acela să-l ascultaţi, adică pe Hristos, că precum Moise a scos pe jidovi din robia Egipetului, care a fost trupească, aşa şi Hristos a scos sufletele oamenilor din robia iadului, fiind robia sufletească. Precum Moise a scos în miezul nopţii pe jidovi, Exod Cap. 12, Stih 21. Şi au însemnat pragurile caselor lor, cu sângele mielului. Aşa şi Hristos: în miezul nopţii au scos sufletele din întunecosul iad prin sângele său cel scump, care lau vărsat pe cruce, Mieluşelul lui Dumnezeu cel adevărat, pe care lau închipuit cu junghierea mai înainte Avraam cel drept.
Pentru care zice Proorocul Zaharia, Cap. 9, Stih 11. „Şi tu, cu sângele făgăduinţei tale, ai slobozit pe legaţii tăi din groapă, neavând apă,” care cuvânt înseamnă că Hristos Mântuitorul, prin sângele cel scump al Sfinţiei Sale, care l-au vărsat pe cruce, au slobozit pe Strămoşii, care au fost legaţi în groapa iadului, neavând apa Botezului.
Şi precum când au scos Moise pe jidovi din pământul Egipetului, n-au lătrat câinii. Aşa şi când au scos Hristos sufletele din iad, n-au putut diavolii, care se numesc câini, să latre, adică să stea împotrivă.
Însă de vreme ce am arătat aici, că Moise au închipuit pe Hristos: ca să nu se rătăcească cineva a gândi, cum că şi acum suntem datori să mulţumim lui Dumnezeu, pentru ieşirea Egipetului. Voi aduce pe Ieremia Proorocul, prin care grăieşte Duhul Sfânt. „Iată, zi-le, vine Domnul, şi nu vor mai zice viu este Domnul cel ce au scos pe fiii lui Israel din pământul Egipetului, ci vor zice: viu este Domnul cel ce au clădit casa lui Israel de la miază noapte.
Arătat este, că de la venirea lui Hristos: „nu se mai pomeneşte legea veche,” cum zice şi Solomon: „Până va sufla ziua, şi se vor porni umbrele,” Cap. 4, 6 că au venit Hristos care se numeşte „Soarele Dreptăţii”: Cap. 26 Stih 10. Atuncea s-au risipit umbrele, legea cea veche.
Precum şi Moise zice: „Şi pâinea cea veche veţi scoate dinaintea celei nouă,” Exod 29 Stih 2. adică: Pâinea punerii înainte, ce se aducea în legea veche, au lipsit acum, de când au venit Hristos, şi aducem pâinea cea nouă, curată, trupul Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, precum şi Proorocul Malahia zice: Cap. 1 Stih 11. „Nu este voia mea întru voi, zice Domnul atotţiitorul. Nu voi primi din mâinile voastre jertfe, că de la răsăritul soarelui până la apus, mare este numele meu întru neamuri, care îmi vor aduce jertfă curată, adică, pâine şi vin, dar nu cărnuri de ţapi, şi sânge de tauri, ce se aducea în legea cea veche.” Precum zice David: „de la răsăritul soarelui, până la apus, lăudat este numele Domnului„, Psalmi 12 Stih 1. La fel şi Proorocul Isaia zice: Cap 1 Stih 11. „Nu voiesc jertfele voastre, zice Domnul, grăsimea meilor şi sângele ţapilor nu voiesc.” Şi iarăşi: ” Cele dintru început iată, au venit, şi cele nouă care vestesc, şi mai înainte, până a se vesti s-au arătat vouă.” Isaia Cap. 42 Stih 9.
Tot aşa cum am zis mai sus, acele vechi au închipuit pe cele nouă, şi dacă au venit cele nouă, au lipsit cele vechi. Precum zice Isaia: Cap. 43 Stih 18. „Să nu vă aduceţi aminte de cele dintâi, şi la cele de demult să nu gândiţi. Iată eu fac legea cea nouă care acum va răsări, “şi altele:
Dovadă am făcut prin multe mărturii, că Dumnezeu au lepădat jertfele jidovilor, cum zice şi Solomon, la Pilde, Cap. 15 Stih 9. „Jertfele necredincioşilor urâciune sunt înaintea Domnului.Şi Proorocul David auzind de la atâţia Prooroci cum că Dumnezeu au schimbat jertfa cea veche, cea groasă, spre cea nouă, cea subţire şi duhovnicească, mirându-se zice: Sirah Cap. 34 Stih 21. „Aceasta este schimbarea dreptei celui prea înalt,” Psalm 76 Stih 10.
Până aici am arătat pricina cea dintâi, pentru urâciunea ce au jidovii asupra Creştinilor, şi pentru uciderea ce fac ei Creştinilor.
Iar cel ce va vrea să ştie mai mult, să citească în cartea lui Pavel Medecus, la Cap. 33, Aisgu 22, rândul 8 şi va afla toată ura ce au jidovii asupra creştinilor, arătată şi mai vârtos pentru uciderea pruncilor creştinilor.”


2 thoughts on “„Taină ascunsă, şi acum descoperită asupra jidovilor pentru sângele care iau ei de la creştini, şi ce fac cu dânsul, cu dovediri din Sfânta Scriptură”(I)

  1. Pingback: Zeitgeist Moving Forward

  2. Pingback: “Taină ascunsă, şi acum descoperită asupra jidovilor pentru sângele care iau ei de la creştini, şi ce fac cu dânsul, cu dovediri din Sfânta Scriptură”(II) « Mucenicul's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s