Acesta este al doilea motiv, de care am pomenit mai sus, pentru desdemonii, adică pentru farmecele ce fac jidovii cu acest sânge.
Mai întâi să se ştie, că tot neamul jidovesc, are blestem de la Dumnezeu spre pedeapsă, că n-au primit pe Mântuitorul Hristos: care blestem le-au dat Dumnezeu lor, prin glasul lui Moise zicând: a doua Lege Cap. 28, 27. „Să te bată Domnul cu rană egiptenească la şăzut, şi cu râie sălbatică, şi cu usturime, ca să nu te poţi vindeca.” Şi iarăşi Stih 28, 35. „Să te bată Domnul cu besmeticiune şi cu orbire.“ Şi iarăşi: „Să te bată Domnul cu rană rea peste genunche, şi peste pulpe, ca să nu te poţi vindeca“ Şi vedem că toate blestemele acestea s-au împlinit la neamul jidovesc. Adică: cei de la Europa toţi au râie la şezut. Iar cei de la Asia, vedem că toţi au chelbe în Cap. Iar cei de la America, au slăbiciune de ochi, adică: le curg ochii şi sunt foarte urâţi, Stih 34. Şi mai toţi sunt fluşturatici. Şi au aflat procleţii de rabini un leac: ca să se ungă cu sânge de creştin, şi se vor tămădui.
Şi iarăşi mai au jidovii un blestem de la Dumnezeu, că au zis ei către Pilat: „Sângele lui asupra noastră, şi asupra fiilor noştri.” Matei Cap. 27 Stih 25. De aceea, în patru vremi ale anului, adică: primăvara, vara, toamna şi iarna, de la o vreme până la altă vreme fiind nouăzeci şi una de zile şi şase ceasuri, şi acele vremi la începutul lor, iar în minutul acela când se sfârşeşte toamna şi intră iarna, apoi când se sfârşeşte iarna şi începe primăvara, şi mai apoi când se sfârşeşte primăvara şi începe vara, şi când se sfârşeşte vara şi este iarăşi toamna, acele patru vremi se află peste bucatele lor. Însă bucatele care nu sunt trecute prin foc, adică: lapte, unt, verdeţuri, varză, pepeni – nefierte, şi altele, vine nişte sânge din văzduh, care de dânşii sângele acesta este numit Tachifa, şi de va mânca un jidov din bucatele acelea, nu moare creştinul.
O, Doamne, câtu-s de mari minunile Tale, cum toate mai înainte ai vestit prin proorocii Tăi, au ai zis mai înainte prin glasul proorocului Tău Iezechiel: „Şi te voi pune pe tine în sânge de mânie şi de râvnire.„
La fel împăratul şi Proorocul David mai înainte când au văzut prin Duhul Sfânt: că procleţii, şi spurcaţii de jidovi vor răstigni pe Hristos Mesia cel adevărat, se roagă şi zice: „Facă-se masa lor spre cursă, şi spre răsplătire, şi spre sminteală.„
Adică: spre cursă, că ei mor când mănâncă din masa aceea; şi spre răsplătire, că au cerut ei, de la Pilat, sângele lui Hristos; şi spre sminteală, că au aflat procleţii de rabini un mijloc, ca să ungă un piron de fier, cu sânge de creştin muncit, şi-l pune peste bucate, să nu mai cadă sânge din văzduh, că la calendarul lor scrie şi minutul întru care cade sângele acela, şi merge hahamul cu un ceas, sau două mai înainte, din casă în casă, şi dă de ştire.
La fel şi când se cunună, jidovii au obiceiul ca tinerii să postească toată ziua nemâncând, nebând nimic. Şi seara după ce se cunună, vine Rabinul şi le dă la amândoi un ou copt şi în loc de sare pune cenuşă, şi cenuşa aceea o fac din pânză arsă în foc, adică: bagă pânza în sânge de creştin muncit, şi arde pânza aceea, şi din acea cenuşă pun în oul copt, şi mănâncă tinerii, şi rabinul zice încet nişte descântece, ca tinerii aceştia să poată înşela pe creştini, şi să afle har de la creştini, ca să poată mânca din sudoarea creştinilor, că nu pot totdeauna să-l ucidă pe creştin, mai ales acum în zilele noastre, că sau aflat toate astea. De aceea se silesc ca să-i înşele pe creştini, mâncând sudoarea creştinului, ca cum ar fi mâncat sângele lui.
Se silesc încă şi din altă pricină să înşele pe creştini, că Duhul Sfânt grăieşte, prin glasul lui Moise zicând: „Seminţe multe vei semăna în ţarină, şi puţine vei strânge”, Legea a doua, Cap. 28 Stih 38: La fel şi Prorocul Miheia zice către dânşii Cap. 6 Stih 15. „Tu vei semăna, şi nu vei secera.” Zice şi Prorocul Aggeu Cap. 1 Stih 6. „Aţi semănat multe, şi puţine aţi cules„, zice şi Ieremia Cap. 12 Stih 13. Şi cu adevărat toate s-au împlinit, cu ochii mei am văzut, un jidov bogat, care avea două pluguri ale lui, şi patru slugi creştini, şi primăvara în ziua întâi din luna lui aprilie, care lună la dânşii se numeşte Işir, şi atunci prăznuiesc jidovii, că Moise zice: „Şi la Luna nouă, să aduceţi arderile de tot Domnului.” Neamuri 28 Stih 11.
Măcar că mai înainte, până a răstigni ei pe Domnul Hristos zice Dumnezeu prin glasul lui Isaia: Cap. l Stih 14. ” Că lunile cele nouă ale voastre, le-au urât sufletul meu.” Dar ei tot prăznuiesc, nu cu jertfa, că de când au venit Mesia cel adevărat, Iisus Hristos, au lipsit de la neamul jidovesc, împărăţia, şi Preoţia, cum au zis mai înainte Patriarhul Iacob, Geneza 45 Stih 10. „Nu va lipsi din Iuda stăpânitor, adică: Împărăţia, nici povăţuitor, adică Preoţia, până ce va veni acel aşteptat Mesia.”
Şi vedem chiar că a venit Iisus Hristos pe pământ, precum au zis mai înainte proorocul Mihea: „Iată Domnul va ieşi din locul său, şi se va pogorâ pe pământ“ Cap. 1, Stih 3.
De atunci au lipsit de la jidovi Preoţia şi Împărăţia. Însă ei tot prăznuiesc lunile cele nouă, cu mâncări, cu beţii şi cu împreunări. Adevărat Moise porunceşte jidovilor: a doua Lege Cap. 16 Stih 14.
Dar trei rabini tâlcuiesc porunca aceasta a lui Moise la Talmud -aşezare (Hagiga). Şi numele rabinilor sunt Rabbi Iuda, Rabbi Zaira şi Rabbi Aşa.
Şi Rabbi Iuda zice: „ain simha eilu beiain” adică: „nu este mai mare veselie decât cu vin” şi Moise zice să te veseleşti la sărbători, zice să se bea vin, dar nu până să se îmbete. Dar jidovii îşi fac socoteală, că de aceea este dator tot jidovul, să bea până să se îmbete la sărbătorile lor.
Iar Rabbi Zaira zice „ain simha eilu babusor” adică: „nu este mai mare veselie, decât în carne grasă”. Şi de aceea dator este tot jidovul să mănânce carne grasă la sărbătorile lor.
Iar Rabbi Aşa zice: „ain simha eilu baişa„, adică: „nu este mai mare veselie decât împreunarea cu muiere”. Cum se vede, fiecare Rabbi după patima sa învaţă pe jidovi. Iar jidovii aceştia de acuma, neştiind care rabin dintr-aceşti trei se sature mai adevărat grăieşte, ori cel cu patima beţiei, sau cel cu patima lacomei pântecelui, sau cel cu patima curviei. Şi ca să iasă din îndoială, împlinesc toate aceste trei, când vine sărbătoarea lor.
Cu două luni mai înainte, încep a îngraşă păsările, şi dobitoacele, şi caută să aibă şi împreunare trupească.
O, ticăloasă Sinagogă, în ce stare ai ajuns! că Moise duhovniceşte zice: veseleşte-te, dară nu trupeşte, cum zice proorocul Isaia Cap. 49 Stih 13. ” Veselească-se cele cereşti” şi altele.
Să ne întoarcem iarăşi la cuvântul nostru, în care ne-au fost vorba despre jidovul acela care avea plugurile lui şi slugi creştini, şi s-au întâmplat în ziua întâi când slugile jidovului semănau afară la câmp grâu de primăvară, şi după ce jidovii au mâncat, grăi jidovul către mine, cum am pomenit mai sus (că ei prăznuiesc zi întâi cu mâncări şi cu beţii), şi au zis: „vino rabi la câmp să vedem cum seamănă slugile”, şi am mers amândoi şi a luat şi el ca o baniţă de grâu şi a semănat, şi eu am însemnat locul unde a semănat jidovul şi am zis lui cam în glumă să vedem de se va împlini cuvântul lui Moise care zice la a doua Lege: „Mult vei semăna, şi puţin vei aduna.” Şi întru adevăr zic, după ce au trecut două luni de zile, m-am dus iarăşi împreună cu jidovul la locul acela, şi unde au semănat creştinii am aflat că a rodit prea frumos, iar unde a semănat jidovul, întru adevăr zic că nici un fir n-a răsărit. Şi atunci am început a cunoaşte ce despărţire este între lumină şi între întuneric. Şi oricând samănă jidovul nu se face după mâna lui cea spurcată şi plină de sângele creştinesc nimic. Cum zice Isaia: Cap. l Stih 15. „Nimic n-a răsărit”.
Şi de aceea când se cunună ei, le dă rabinul tinerilor cenuşă de pânză arsă, muiată în sânge de creştin într-un ou copt, cum am zis mai sus şi zice rabinul încet descântece ca să afle har de la creştini ca să poată înşela pe creştini, şi altele.
Şi foarte multă ură au ei asupra creştinilor, de ar vrea omul să le scrie toate, trebuie vreme foarte îndelungată, însă nu mă lasă inima ca să tac de tot şi a nu arăta creştinilor ura lor. Mai întâi ei Biserica noastră o numesc „turna” care cuvânt va să zică „spurcată”, iar hahamii numesc Biserica noastră „moişav” care cuvânt va să zică „umblătoare”, pe creştin îl numesc „goim„, adică „păgân” (resp. „animal” n.r), pe copil de creştin îl numesc „şeighiţi” care va să zică „vierme târâtor„, pe copilă zic „şişcala” tot aşa va să zică „vierme târâtor”, parte femeiască, pe partea bisericească adică: preot sau călugăr, sau orice îi numesc jidovii „galăh” care va să zică,, jertfitor la idoli„. Când avem noi Naşterea lui Hristos şi Botezul lui Hristos în acele două nopţi nu pun ei mâinile pe cărţile lor ci le acoperă şi joacă toată noaptea cărţi şi hulesc pe Hristos, şi pe Maica Domnului, pe toţi Sfinţii, şi numesc nopţile acealea, noaptea oarbă.
Şi cu adevărat oarbă noapte este pentru dânşii ticăloşii, că nu văd adevărul, dar pentru ce acoperă ei cărţile lor în nopţile acealea, şi ce hule bârfesc nu pot să le scriu, că mă cutremur a le şi gândi în mintea mea, că mi se pare că se va spurca şi văzduhul a spune cineva hula aceasta ce bârfesc ei atunci când acoperă cărţile lor.
Pe copiii lor până a nu începe dascălul lor a-i învăţa, A, B, trebuie mai înainte să înveţe hulă asupra creştinilor, ca să ştie când va trece pe lângă vreo biserică să zică „şacât te şaţine vâsaef tăsavinichi hăirim âii„, care cuvinte vor să însemne „spurcata spurcărilor, şi necurata necuraţilor, afurisită este.” Şi la Talmud scrie dacă a trecut vreun jidov pe lângă biserică şi au uitat să hulească până la zece paşi, dacă şi-au adus aminte că n-au hulit, dator este să se întoarcă îndărăt şi să zică hula aceea, iar de au trecut mai mult de atât, dator este tot jidovul să zică: „saium had lămuhor trii” care cuvânt va să zică, „astăzi zece paşi, nu este dator să se întoarcă, ci numai acolo unde şi-a adus aminte trebuie să hulească”.
La fel când văd ei ducând pe vreun creştin mort la mormânt „am văzut un păgân mort, mâine să văd doi„, hulele acestea şi copilul cel mic trebuie să le ştie; mai pe scurt, atâta vrajbă şi ură au asupra creştinilor încât scrie la Talmud că nu se cuvine a numi pe cineva cu nume de om, ci numai la jidovi se cuvine.
La fel mai scrie la Talmud la „aşzarea” (păsuhim) şi zice: „loi bidi piisah” care va să zică: pasha lor nu se cade să se înceapă nici luni, nici miercuri, nici vineri, că creştinii au post în zilele acestea, şi mai au multe vrajbe asupra pravoslavnicilor creştini.
Legea nouă o numesc în alte limbi, iar pe noi pravoslavnicii ne numesc „iebunim„, adică închinători de idoli.
Şi martor îmi este Iisus Hristos pentru care şi strein de dânşii, de bună voia mea m-am făcut, că nu scriu din vreo zavistie asupra lor, ci mai vârtos strig împreună cu proorocul Ieremia Cap. 9 Stih l. şi zic: „
Cine va da capului meu apă şi ochilor mei izvoare de lacrimi, şi voi plânge pe norodul acesta, ziua şi noaptea, un norod care a fost ales lui Dumnezeu, plin de daruri, preoţia având şi împărăţia. Iar acum se află surghiunit în toata lumea, împrăştiaţi la cele patru părţi ale lumii„, cum au zis Hristos mai înainte prin proorocul său Ieremia Cap. 13 Stih 24. „Şi voi împrăştia pe ei ca pleava ce se duce de vânt spre pustie, urâţi înaintea lui Dumnezeu, şi înaintea oamenilor pângăriţi, spurcaţi”, pentru că zice proorocul Ieremia către dânşii, „ de vei zice în inima ta, pentru ce mi-au venit mie aceste rele? “ Răspunde proorocul înainte: Stih 22. „Pentru mulţimea nedreptăţilor tale”. Şi în alt loc iarăşi zice Dumnezeu către Ieremia: Cap. 5, Stih 19. “Şi va fi când vor zice ei către tine, pentru ce ne-au întâmpinat răutăţile acestea pe noi; şi vei răspunde lor: Căci aţi părăsit pe Domnul„.
Şi iarăşi Ieremia: Cap. 2 Stih 19. „Certa-te-va viclenia ta, şi răutatea ta te va mustra, şi cunoaşte şi vezi, că amar este ţie a mă părăsi pe mine, şi n-am binevoit întru tine“ zice Domnul.
Şi cu adevărat foarte viclean este neamul jidovesc la inima lui, când vine creştinul în casa jidovului, foarte frumos îl primeşte, şi-l cinsteşte, iar dacă se duce din casa lui, trebuie jidovul să zică cuvintele acestea, „toate bolile, şi toate necazurile şi visele cele rele, ce am visat eu, sau careva din casa mea, să fie la capul acestui creştin, care au ieşit acum din casa mea.„
Bine au zis David pentru dânşii: „Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untul de lemn, şi acealea sunt săgetături,” Psalm 54 Stih 24.
Dară şi Dumnezeu, pentru răutăţi le-au răsplătit cum vedem de faţă, că toate blestemele s-au împlinit la dânşii. Cum au zis Moise la a doua Lege Cap. 28 Stih, 37. “şi veţi fi de râs şi de poveste la toate neamurile„. La fel şi prin glasul lui Ieremia. Cap. 27 Stih 40 zice Domnul către ei: „Şi voi da peste voi ocară veşnică, şi necinste veşnică, care nu se va uita„. Şi cu ochii noştri vedem, că s-au împlinit toate.
Şi pentru două pricini am scris cartea aceasta, una poate vor auzi unii dintr-ânşii pe creştinul citind-o, ca să-şi vină în fire să cunoască ticăloşii adevărul, şi alta, ca văzând creştinul la ce rătăcire, şi la ce urgie Dumnezeiască şi fără de sfârşit, se află sinagoga jidovilor, să mulţumească lui Dumnezeu că a scăpat.
Până aici am arătat pricina a doua, pentru ce fac jidovii uciderea aceasta. De aici înainte, voi arăta şi pricina a treia.
Cititi si: https://mucenicul.wordpress.com/2011/01/23/taina-ascunsa-si-acum-descoperita-asupra-jidovilor-pentru-sangele-care-iau-ei-de-la-crestini-si-ce-fac-cu-dansul-cu-dovediri-din-sfanta-scripturai/
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Un om de ştiinţă din Australia de Vest (WA) zboară către buncarul „apocaliptic” al lumii din zona arctică cu o încărcătură preţioase în bagajele sale – bacteriile mici care pot extrage azot din aer.
Mucenicul's Blog 