Breaking news: Mubarak a demisionat acum 1 minut!(Update)

Acum 1 minut in direct la Al Jazeera News, vicepresedintele Suleiman a anuntata demisia lui Mubarak. Acesta se afla la resedinta sa din Sharm el Sheikk, impreuna cu familia. Este o bucurie de nedescris in randurile egiptenilor. Atat deocamdata.

Update: Anuntul a fost facut la Televiziunea Nationala, eu l-am vazut la Al Jazeera. Consiliul Fortelor Armate preia puterea. Ma bucur pentru egipteni, dar in acelasi timp ma tem pentru ei. Imaginile pe care le vad imi amintesc de „revolutia romana” si ma fac sa ma gandesc la  urmarile pe care le-am suportat noi dupa caderea lui Ceausescu.

Cei care doresc pot urmari in direct aici: English Al Jazeera News

Cronica la „Adio, dar raman cu tine!” viitor castigator al premiilor Oscar de anul acesta, la toate sectiunile

Premiile Oscar de anul acesta vor merge la un singur film, deoarece el va castiga toate sectiunile. Chiar daca este un film proaspat aparut pe ecrane ( acum doua saptamani), fiind atat de bun nu poate sa mai astepte premiile de anul viitor, cu atat mai mult cu cat el a fost regizat si produs cu mult timp in urma, fiind tinut in sertar pana cand vremurile vor permite difuzarea lui, adica acum. Avandu-l in rolul principal pe marele actor Hosni Mubarack, in rolul secundar pe un alt celebru actor, desi a debutat pe scena mondiala abia in urma cu doi ani, Barack Obama, cu o regie semnata de celebrul Mossad si o scenografie semnata de CIA, care mai detine si rolul secundar feminin, in rolul principal feminin fiind Israel(a)-celebra diva mondiala a rolurilor tragice, acest film este cel mai tare film al tuturor timpurilor. Cu un machiaj atat de bine realizat (incat nimeni n-a realizat ca sunt agenti CIA) ” Fratia Musulmana” se detaseaza net si face ca toate celelate machiaje sa para simple spoieli. Costume:  au colaborat Armata Egipteana, Politia Egipteana si Agentii Straini sub Acoperire, acest trio reusind sa reda cu fidelitate atmosfera locala. Imagine: Omar Suleiman, a reusit sa faca din aceasta poveste fantastica una cat se poate de reala, folosind tehnica oglinzilor si punand in lumina doar acele cadre care trebuiau sa fure ochiul, astfel incat spectatorul traieste cu adevarat aceasta minunata productie.  Filmul are o coloana sonora minunata, dominata de melodiile: „Hava nagila” ( Sa ne bucuram!) si Mazel tov ( Noroc!) care redau fidel starea sufleteasca a regizorului acestei drame. Trebuie sa le ascultati ca sa intelegeti mai bine intreaga atmosfera a filmului:

iar aici gasiti versurile acestei melodii, din pacate tradusa in limba engleza:

Iar aici este cealalta melodie, nu mai putin ilustrativa:

Cred ca anul acesta se va infiinta si o sectiune noua a Oscarurilor, cea pentru cel mai bun figurant, pentru ca poporul egiptean face o figuratie de nota 11, chiar daca el n-o stie.

O scurta recenzie a filmului: poporul se revolta impotriva dictatorului care conduce tara de mai bine de 30 de ani. Sub imboldul ” Fratiei Musulmane”( agenti secreti CIA), oamenii ies in strada sa-si ceara drepturile cetatenesti si demisia dictatorului. In primele zile, politia si armata intervin impotriva protestatarilor, pasnici de altfel, interventia soldandu-se cu cateva sute de morti. Cetatenii insa nu renunta la protestele pasnice si asteapta in strada, doua saptamani demisia dictatorului. Barry Soetoro, interpretat de marele actor Barack Obama, face un rol secundar de zile mari, facand un joc dublu: pe de-o parte este de partea maselor, pe de alta parte isi duce armata la granitele Egiptului pentru a sprijini conducerea in caz de revolte violente. Ïntre timp, Fratii Musulmani fac un pact cu Politia si Armata, de a nu mai ostraciza masele, si, in ciuda faptului ca initial nu voiau sa negocieze cu guvernul actual si cu nici un membru al lui, se aseaza la masa tratativelor, dar acestea esueaza. Apoi dispar din peisaj in locul lor aparand, pentru scurta vreme, The „Wise Men”, Barbatii Intelepti. In ciuda tuturor apelurilor venite de la comunitatea internationala si de la apropiatii dictatorului, acesta nu cedeaza puterea dar il baga in fata pe responsabilul cu imaginea, Omar Suleiman, care prin lumini si umbre incearca sa faca situatia acceptabila. Israel(a) face si ea un joc dublu: il iubeste pe dictator dar il doreste si pe Suleiman(ce-ti e si cu femeile astea), asa ca pentru ea e totuna care invinge, ei sa-i fie bine. Filmul se termina in coada de peste, adica dictatorul e tot presedinte( de unde vine si titlul filmului) desi isi cedeaza o parte din prerogative vicepresedintelui ( Suleiman), dand de inteles ca va avea o continuare ( ca mai toate filmele bune). La fel, spre sfarsitul filmului, apar la un momendat niste discutii cum ca Al-Qaeda le-a cerut egiptenilor sa pornesca jihadul, descoperire facuta de oamenii lui Soetoro, ceea  ce indica din nou ca va exista si o continuare..

Desi filmul nu are nici cea mai mica tenta religioasa, ma tem ca, continuarea lui se va axa pe aceasta. Imi permit sa fac si eu un mic scenariu, pentru continuare: oamenii isi pierd rabdarea (sunt provocati sa o faca) asteptand o demisie care nu mai vine si incep luptele de strada, in ciuda asigurarilor date de armata. Elemente subversive, infiltrate in randul populatiei, vor incerca sa transforme revolta sociala intr-una religioasa, punanad violentele pe seama elementelor teroriste ale Al-Qaeda. Barry Soetoro, un vajnic luptator la nivel mondial impotriva terorismului, se va implica trup si suflet in eliminarea acestora din Egipt. Israel(a), voind si ea sa-si ajute favoritii, din greseala isi va trage o bomba in Sinai si va declansa un adevarat razboi.  Sarea si piperul acestui film sunt intrigile tesute de CIA si Israel(a) sub atenta indrumare a regizorului filmului, Mossad. Pelicula trebuie urmarita cu atentie pentru ca, mai ales in acest film, nimic nu este ce pare a fi, chiar daca nu este un film science-fiction. Vizionare placuta si Mazel tov!

O haina care ne vine ca turnata: „sclavia moderna”(documentar titrat in lb.romana)

Independenta personala, cu care fiecare se mandreste, nu este altceva decat o forma moderna si foarte evoluata a sclaviei. In realitate, nu realizam ca depindem mai mult ca oricand de un sistem care ne controleaza pana si cele mai intime ganduri si aspiratii. Exploatand racile ale speciei umane ca orgoliul, dorinta de dominare si snobismul, ascunse sub denumiri ca palmares profesional, competivitate si trai necesar, sistemul a gasit metoda prin care sa-i faca pe oameni sa se simta bine in pielea lor dar si sa munceasca pe branci pentru a-si indeplini aceste asa-zise aspiratii. Incurajarea consumului excesiv l-a facut pe om sa se autodetermine sa munceasca din ce in ce mai mult pentru a-si procura aceste „nevoi”, bunastarea familiei preluand locul dragostei si intelegerii. Fara sa ne dam seama am capatat un reflex conditionat: de indata ce ni se arata un produs nou aparut pe piata, salivam ca sa-l avem. Am ajuns sa confundam, sau cel putin asa pretindem, traiul necesar cu snobismul. Traiul necesar este ceea ce ne trebuie pentru a trai in mod decent, in lumea moderna asta traducandu-se prin: o casa, o masina, un televizor, un frigider, un aragz, un pat, o masa cu scaune, etc., si nu neaparat in ordinea enuntata. Snobismul se manifesta prin faptul ca noi ne dorim: ultimul model de televizor, de telefon mobil, de frigider, de aragaz, de aspirator; o masina ultimul racnet; o casa ca-n reviste si ultimele haine la moda si de marca, daca se poate. Cum putem avea toate acestea din urma? Cu BANI, MULTI BANI. Cum facem acesti bani? Muncind indelung si sustinut, insa fara garantia ca-i vom avea. Ce castigam prin asta? Prestigiu profesional si social. Ce pierdem? Ganguritul copiilor nostri, lecturarea unei carti de suflet, timpul liber in sanul familiei, dragostea si armonia, prietenii din copilarie, somnul, sanatatea, bucuria de a trai. Cine castiga? SISTEMUL. Cine pierde? NOI. Noi suntem marii perdanti si nici macar nu realizam asta. Sistemului nu-i pasa de noi dar nici macar noua nu ne mai pasa de noi ca fiinte umane. Nu trebuie sa ne suparam cand evreii ne considera animale utile pentru realizarea muncilor si scopurilor lor, pentru ca asta suntem. Partea proasta e ca nici macar nu ne dam seama ca singuri ne-am transformat, intai in sclavi ai propriilor dorinte si apoi, prin asta, in sclavi ai sistemului. Documentarul pe care vi-l propun va arata exact cum am ajuns in aceasta situatie.

Sclavia moderna