Israelul avertizează că ar putea acţiona asupra navelor de război iraniene care au trecut prin Canalul Suez

Ministrul israelian al Afacerilor Externe, Avigdor Lieberman, a afirmat miercuri că Iranul a trimis două nave de război în Marea Mediterană prin Canalul Suez şi şi-a exprimat îngrijorarea în legătură cu acest gest calificat drept o „provocare”.

„În această seară, două nave de război iraniene ar fi traversat Canalul Suez pentru a merge în Mediterană, în drum spre Siria”, a declarat Lieberman.

„Comunitatea internaţională trebuie să înţeleagă că Israelul nu poate ignora aceste provocări la nesfârşit”, a adăugat şeful diplomaţiei israeliene, în timpul unui discurs la Ierusalim, la conferinţa preşedinţilor principalelor organizaţii evreieşti americane.

Într-un comunicat, Autoritatea Canalului Suez (SCA) a adus la cunoştinţă că nu a primit nicio notificare legată de trecerea navelor iraniene.

„Autoritatea permite vapoarelor de orice naţionalitate să pătrundă prin canal, cât timp pavilionul lor aparţine unei ţări care nu este în război cu Egiptul. Canalul Suez nu acceptă moneda iraniană, dar aceasta nu înseamnă că navele iraniene nu pot folosi această rută maritimă”, a subliniat comunicatul.

Dacă informaţia israeliană este confirmată, aceasta va fi prima oară după 1979 când navele de război iraniene traversează Canalul Suez.

Lieberman consideră că trimiterea a două nave iraniene este „o provocare care dovedeşte că încrederea şi îndrăzneala iranienilor se intensifică în fiecare zi”.

Potrivit postului de radio israelian, cele două nave ale marinei de război iraniene ar fi o fregată de clasă MK-5, echipată cu rachete sol-mare, şi o navă de clasă Kharg.

http://www.foxnews.com/world/2011/02/16/israel-warns-act-iranian-warships-passing-suez-canal/%2520%253Cbr%2520/%253EComentariul meu: Desi stirea nu a fost confirmata de Autoritatea Canalului Suez (SCA) Israelul s-a grabit  sa-si afirme intentiile razboinice. Pe 23 ianuarie, intr-o stire aparuta la PressTV. ir, Iranul isi afirmase intentia de a trimite un distrugator in Marea Mediterana.  Ce a uitat Israelul sa spuna esta ca in acea zona sunt dispuse nu mai putin de trei port-avioane americane iar aici vedeti harta amplasarii lor. Avand in vedere recentele revolte din Iran si din tarile sale vecine, cred ca israelienii nu ar putea gasi un moment mai bun pentru a ataca Iranul si de a grabi un pic evenimentele din Orientul Mijlociu.  Egiptul, aflat sub conducere militara acum, Yemenul, Bahreinul si Libia, aflate in pline asa-zise revolte sociale, s-ar grabi sa salute gestul necugetat al Israelului, doar pentru ca dictatorii care conduc aceste tari sa-si salveze scaunul de sub fund. Intre timp Arabia Saudita, aliat de nadejde al SUA si Israel, a trimis trupe in Bahrein, pentru reprimarea protestatarilor. Evenimentele incep sa se precipite in timp ce lumea se lasa atrasa in pacaleala ” revoltelor”si  a mizeriei morale a lui Berlusconi si a vamesilor si politistilor romani. „Revolutiile” din Orientul Mijlociu merg toate dupa acelasi sablon, identic cu cel al „revolutiei” romane. Mizeria morala a lui Berlusconi exista de zeci de ani, la fel si cea a vamesilor si politistilor romani. De ce tocmai acum se intampla toate acestea? Pentru ca a sosit TIMPUL.

Patriarhia Română atacă ASUR( si bine face!): Continuă ateizarea iniţiată de comunişti

Patriarhia Româna răspunde campaniei „Stop îndoctrinării religioase în şcoli”, lansată de Asociaţia Secular Umanistă din România (ASUR).

Conducerea BOR contraatacă în faţa campaniei demarate de ASUR. Şi într-un lung articol, postat pe site-ul agenţiei de presă a BOR, Patriarhia respinge pe rând toate argumentele invocate de asociaţie.

ASUR: „Prevederile legii 1/2011 în privinţa predării religiei în şcoli vin în contradicţie cu Constituţia României, cu legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu codul muncii şi chiar şi cu legea cultelor.”

Predarea religiei în şcolile de stat se face în conformitate cu art. 32, alin. (7) din Constituţia României: „Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”. În mod similar, Legea educaţiei naţionale prevede în art. 18, alin. (1): „Elevilor aparţinând cultelor de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii”.

Dacă Legea educaţiei naţionale se află în conflict cu Constituţia României, este misiunea Curţii Constituţionale să decidă. Interpretarea oferită de ASUR este una tendenţioasă, menită să legitimeze această acţiune de denigrare a Bisericii Ortodoxe Române (BOR). De altfel, tonul profund anti-BOR arată că ASUR promovează un umanism antireligios. ASUR se face astfel continuatoarea procesului de ateizare „prin informare”, pe care comunismul l-a propus României, timp de 45 de ani, cu roadele dureroase pe care le resimţim şi acum.

ASUR: „Lipsa unui mecanism de înscriere voluntară, pe baza unei decizii informate a părinţilor şi a elevilor, instaurează obligativitatea de facto a studierii religiei în şcoală, fapt ce violează art 29, al. (1) din Constituţie.”

În conformitate cu art. 32, alin. (1) şi art. 3, alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, este obligatorie prezenţa religiei printre celelalte discipline din schema orară (nu la dispoziţia conducerii şcolii), dar nu este obligatorie participarea elevilor la ora de religie. La solicitarea scrisă a elevului major, a părintelui sau a tutorelui legal constituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie; în acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina religie (art. 18, alin. (2) din Legea educaţiei naţionale). Această prevedere a legii este adusă la cunoştinţa părinţilor de către diriginţi sau învăţători, la început de an şcolar.

ASUR: „Prevederea conform căreia se poate solicita ca elevul să nu frecventeze orele de Religie este insuficientă în condiţiile în care, în practică, şcolile, din motive administrative, sunt extrem de reticente în a informa elevii şi părinţii şi de a accepta o astfel de opţiune.”

Este datoria tuturor celor angrenați în sistemul educativ, profesori, elevi şi părinţi, să vegheze la respectarea prevederilor art. 18, alin. (2) din Legea nr. 1/2011. Prin urmare, credem că intervenţia denigratoare la adresa religiei în şcoală, prin promovarea de sloganuri şi concepţii insuficient susţinute pe fapte reale, este o agresiune inacceptabilă, care afectează fondul sufletesc al persoanelor aflate în procesul educativ.

ASUR: „Interzicerea dreptului la opţiune pentru elevii care au împlinit 16 ani, este în contradicţie cu art 3, al (2) din legea cultelor.”

Art. 3, alin. (2) din Legea cultelor menționează alegerea religiei copilului, iar nu studiul ei. În plus, art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege prevede: „Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri”. Aşadar, acest aspect intră sub incidenţa voinţei familiei. Mâine, probabil, ASUR va cere şi desfiinţarea familiei, pentru că nu se încadrează în doctrina sa ideologică, anulând astfel orice drept al părinţilor asupra copiilor.

ASUR: „Poziţia ASUR este neechivocă: în unităţile de învăţământ trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de religie trebuie predată istoria religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acesta.”

Valorile propuse de disciplina religie sunt diferite de cele propuse în cadrul cursurilor de istoria religiilor. Întrucât aceste valori spirituale şi morale stau la baza culturii europene şi naţionale, elevii trebuie să aibă acces în mod liber la ele. Rolul lor formativ este temeinic demonstrat şi de studiile sociologice în domeniu. Astfel, rezultatele cercetării naţionale „Educaţia moral-religioasă în sistemul de educaţie din România”, realizată în anul 2008 în cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, arată că 85,7% dintre elevi, 91,4% dintre părinţi şi 88,6% dintre profesorii diriginţi consideră credinţa religioasă ca fiind importantă în viaţa lor.

Fundamentalismul antireligios al ASUR relativizează identitatea de credinţă a elevului sau a părinţilor acestuia şi o reduce la un fenomen al trecutului (istoria religiilor). De fapt, sub pretextul promovării umanismului, ASUR militează pentru eliminarea religiei din cultura copilului, nu doar pentru alternarea informaţiei. Niciunul dintre demersurile ASUR nu inspiră convingerea că, în cazul în care copilul ar vrea să fie educat religios, iar familia s-ar opune, ASUR e gata să militeze pentru acest drept al copilului!

ASUR: „maniera actuală de predare a religiei corespunde perfect definiţiei îndoctrinării”.

Acuzaţia este injustă, deoarece educaţia religioasă are ca scop cultivarea propriei identităţi spirituale a elevului şi promovarea iubirii de Dumnezeu şi de oameni în comportamentul său din societate.

ASUR: „predarea se face de o manieră confesională, oferindu-se o singură viziune asupra fenomenului religios”.

Predarea în şcoli a religiei se face pe o bază teoretică şi la nivel general, ea urmărind formarea sau educaţia spirituală a elevului. Aşa cum geografia oferă cunoaşterea configuraţiei spaţiale a Pământului, esenţială pentru cunoaşterea patriei şi planetei, iar istoria oferă cunoaşterea succesiunii temporale a generaţiilor umane, religia oferă perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu şi oameni, între Creator şi creaturi, între persoane şi între popoare. Drept urmare, a afirma că studiul religiei în şcoală este o îndoctrinare, dovedeşte faptul că viziunea clar anti-religioasă pe care o oferă ASUR nu este nicidecum integrativă, ci una exclusivistă.

ASUR: „se urmăreşte izolarea copiilor de orice concepţie alternativă prin sfaturi de genul: să ne alegem prieteni credincioşi sau prin catalogarea drept ‘păcătoşi’ a celor care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă”.

Biserica Ortodoxă Romană, prin relaţiile pe care le are cu alte culte, atât din România, cât şi din afara ţării, nu dă dovadă de exclusivism. Nicăieri în învăţătura creştin-ortodoxă nu se precizează faptul că cei care sunt de altă religie sau confesiune sunt ”păcătoşi”. Mai mult, constatăm că pentru ASUR a fi ortodox înseamnă anti-ştiinţific, bigot, izolat. Deşi liberali în gândire, membrii ASUR devin extrem de intoleranţi şi exclusivişti când e vorba de religie.

ASUR: „profesorii de religie fiind la cheremul cultului respectiv (şi al structurii teritoriale locale în special), trebuie să respecte întru-totul dogma bisericească. În caz contrar, li se poate retrage avizul şi îşi pierd automat locul de muncă.”

Profesorii de religie nu se află ”la cheremul” nimănui din structura Bisericii Ortodoxe Române când aceştia predau disciplina religie în şcolile publice din țara noastră. Ei sunt angajaţi ai unei instituții de învăţământ şi respectă ca oricare alt profesor, regulamentele de organizare ale acesteia, fundamentate pe Legea educaţiei naţionale. Ora de religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei şi cultele religioase recunoscute oficial de stat (art. 18, alin. (3) din Legea educaţie naţionale). Cazurile de indisciplină ale profesorilor sunt sancţionate potrivit reglementărilor în vigoare.

ASUR: „şi mai grav, copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre „păcat”, „iad” şi „diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a „poruncilor” îi condamnă la „osânda veşnică”.

Reprezentanţii ASUR prezintă problema păcatului în mod simplist şi superficial, nu existenţial şi social. Libertatea omului nu este indiferență spirituală, ci capacitatea acestuia de a alege valori care îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii umane. În acest sens, valorile oferite de educaţia religioasă sunt extrem de necesare, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esențial şi un liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte discipline. Valorile cultivate şi virtuţile încurajate în cadrul orelor de religie sunt necesare sănătăţii spirituale a persoanei şi a comunităţii. Religia îl învaţă pe copil şi pe tânăr iubirea față de Dumnezeu şi de oameni, credinţa, speranţa şi solidaritatea, dreptatea şi recunoştinţa față de părinţi şi față de binefăcători, dărnicia şi hărnicia, sfinţenia vieţii, valoarea eternă a fiinţei umane, binele comun şi frumuseţea sufletului profund uman, cultivat şi îmbogăţit prin virtuţi şi fapte bune.

ASUR: „Pentru evitarea potenţialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiază totuşi religia, ASUR recomandă părinţilor următoarele:
• să ceară referinţe despre persoana care predă orele de religie
• să solicite planurile lecţiilor care urmează a fi predate copiilor
• să discute periodic cu copilul şi să îi explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradicţie flagrantă cu cele învăţate la celelalte materii
• să fie atenţi la apariţia unor modificări radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni etc.) şi, dacă este cazul, să apeleze la consiliere psihologică.”

Biserica Ortodoxă Română, prin predarea religiei în şcoală, propune modele viabile de bunătate şi sfinţenie, oferind tinerilor repere în viaţa de familie şi în viaţa socială. Educaţia religioasă reprezintă un factor de stabilitate şi de comuniune în societatea românească şi nicidecum ”dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni”. Ea apără şi promovează identitatea spirituală şi demnitatea persoanei care trăieşte astăzi într-o lume din ce în ce mai pluralistă, confuză şi individualistă din punct de vedere spiritual şi social, unde prinde tot mai mult contur un model degenerativ de viaţă în care sunt la modă: minciuna, hoţia, corupţia, înşelăciunea, trădarea, vulgaritatea, pornografia, violenţa de toate tipurile etc. Toate acestea, însă, reprezintă negarea valorilor creştine tradiţionale.

Textul ASUR este vădit anti-creştin, de factură umanist-ateistă, când insinuează că Biserica susţine adevărul în contrast cu ştiinţa. Anii grei ai dictaturii comuniste, cu ateismul ei zis „ştiinţific” şi impus în şcolile de stat, contrar voinţei unui popor religios, ne-au învăţat să nu mai dorim cultură fără credinţă, ştiinţă fără spiritualitate, materie fără spirit, cunoaştere fără comuniune, filosofie fără speranţă şi, îndeosebi, şcoală fără suflet, adică educaţie fără religie, mai ales la vârsta întrebărilor existenţiale şi a formării spirituale a tinerilor.

ASUR: „Includerea din oficiu a elevilor la orele de religie, fără a ţine cont de opinia lor, încalcă art 24, al (1) şi articolul 25 din legea drepturilor omului.”

Biserica propune, nu impune valori. Întrucât libertatea reprezintă un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educaţia religioasă trebuie asumată în mod liber, conform dorinţei părinţilor şi copiilor. În acest sens, Biserica a respectat deciziile comunităţilor locale, în concordanţă cu prevederile articolului 26 alin (3) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: ”părinţii au dreptul de prioritate în alegerea modului de educaţie acordată copiilor lor”. Aşadar, Biserica respectă şi binecuvintează, în acelaşi timp, libertatea copiilor şi a părinţilor acestora.

Comentariul meu: Campaniile impotriva religiei in scoli suntmai vechi. Ele au inceput cam prin 2006 si de cate ori se modifica legea invatamantului problema eate pusa din nou in discutie. Desi nu aduce atingere libertatii religioase  umane totusi lumea se impiedica ba de simbolurile religioase din scoli, ba de ora de religie. Nimeni nu s-ar stresa insa daca s-ar propune introducerea obligatorie a unor ore despre „‘ cum sa devenim gay, lesbiene sau curve(atat feminine cat si masculine) „, ” senzualitate”, ” prepararea si consumarea drogurilor” sau „practica sexuala”. Astea ar fi in ton cu lumea moderna, cu libertatea de exprimare si cu ” cererile si ofertele” de pe piata mondiala a muncii. Ca elevii sunt primii care adera la astfel de idei nu este de mirare, avand in vedere ca se afla la varsta contradictiilor, cand teribilismul este in floare. Trist este ca parintii nu sunt in stare sa-si uneasca fortele si sa spuna raspicat, la nivel national, ca ei nu doresc eliminarea religiei din scoli. Chiar daca le putem reprosa multe preotilor nostri, invataturile Bibliei nu au daunat si nu vor dauna niciodata, nimanui.