Ion Iliescu si ” Tigareta” (VI)

CASCADELE FRATILOR ISKANDARANI: TIGARETA
Pe langa inginerilie financiare ale pegrei bancare si toate tipurile de trafic clandestin implicand nuclee teroriste, a treia componenta a economiei subterane din Romania regimului Iliescu au reprezentat-o marile combinatii transfrontaliere. La prima vedere, afaceri comerciale curate, la o vedere ceva mai atenta, escrocherii comerciale fara frontiere. Romania regimului Iliescu a cunoscut cateva asemenea jonglerii tranfrontaliere, din care serialul „Tigareta” a atins celebritatea.
Mass-media romaneasca a acordat spatii imense escrocheriilor transfrontaliere din serialul – in nu se stie cate episoade – al „Tigaretei”. Conventional, se vorbeste doar de „Tigareta 1” si „Tigareta 2”. Dar in Romania a mai existat o „Tigareta”: „Tigareta 0”. Inventatorul acesteia a fost sirianul Zaher Iskandarani, omul caruia Iliescu i-a acordat certificatul de luptator in Revolutia romana. Cel supranumit in mediile malavitei timisorene „Printul Banatului”. Zaher, ajutat de fratele si Maher, au patentat la noi sistemul cascadelor. Ori, aitfel spus, „Tigareta 0”.

1. ROMANO-SIRIANUL ZARER ISKANDARANI SI FILIERA CIPRIOTA RAM

Zaher Iskandarani s-a nascut la 1 ianuarie 1958, in Siria. Ca cei mai multi sirieni, beneficiari ai relatiei de stransa pretenie dintre Ceausescu si liderul sirian Hafez Al Assad – relatie indusa si serviciilor lor secrete – Zaher Iskandarani a venit in Romania si s-a instalat la Timisoara. Oficial: student, anul I, la cursurile Facultatii de Constructii din Timisoara. Neoficial: traficant si, se pare, om de legatura al serviciilor siriene cu cele sovietice. Ceva din activitatea lui Iskandarani se pare insa ca a suparat Securitatea romana, astfel ca, in 1981, Militia ii organizeaza sirianului un flagrant, in cursul unei tranzactii. Se confisca pe loc un kilogram de aur si 300000 de lei, suma considerabila la vremea accea. Zaher reuseste, cu toate acestea, sa dispara. Cateva luni mai tarziu este surprins insa si arestat in casa Corneliei Pomana prietena devenita, ulterior, sotia lui Zaher. Dupa o condamnare oficiala de trei ani si patru luni, se spune ca Zaher ar fi parasit Romania. Revine insa rapid in decembrie 1989, la revolutie, si capata un certificat de luptator, aprobat de Ion Iliescu.
Beneficiind de inlesnirile certificatului, Zaher Iskandarani se lanseaza in afaceri. Secondat de fratele sau Maher, pune pe picioare sistemul operatiunilor in cascada. In 1992, Zaher primeste cetatenia romana, ceea ce nu face decat sa-l avantajeze in raporturile cu statul de drept al domnului Iliescu: la drepturi, Zaher era mai roman ca oricine, la obligatii, Zaher se repliaprompt: investitor strain. Tot in 1992, firma sa RAMI figura pe primul loc in topul societatilor comerciale timisorene. Prin 1994-1995, o serie de firme – avandu-l, patron pe Zaher – gravitau in jurul navei amiral RAMI, cu nume dintre cele mai stranii: Bloody Fox (Vulpea sangeroasa),
Kiss and Kill (Saruta si ucide), Black Baron (Baronul negru) etc. In Timisoara insa, ca si in rapoartele lui „L ‘Observatoire Geopolitique des Drogues”, Zaher Iskandarani era mai cunoscut sub porecla „Printul Banatului”. Reteaua comerciala a lui Zaher, demarata cu un capital subscris de 100 de milioane lei (RAMI cu doar 28 milioane), atingea, curand, performante impresionante, observate de Garda Financiara si Inspectoratul General al Politiei. Astfel, numai intre martie 1994 si aprilie 1995, firmele lui Zaher au introdus in Romania 209 transporturi de tigari si cafea, insumand 294 000 de baxuri si 575 tone de cafea. Toate aduse din Belgia si Elvetia cu documente, de regula, false. Beneficiind insa de inalte protectii si complicitati, luptatorul siriano-roman din Revolutie devenise o persoana intangibila la Timisoara, cel putin atata timp cat cotiza, acolo unde trebuia. Ca de pilda, cu ocazia Forumului Crans Montana de la Bucuresti, din aprilie ’94, cand „Printul Banatului” s-a numarat printre sponsorii oficiali ai manifestatiei, orchestrate din umbra de abilul Viorel Hrebenciuc. Omul care il introdusese si pe palestinianul Kamel Kader in mediul prezidential de la Palatul Cotroceni, ori in cel guvernamental de la Palatul Victoria, in calitate de consilier.In cursul unei descinderi a politiei la domiciliul unuia dintre parteneni lui Zaher s-au descoperit sigilii false romanesti, bulgaresti si maghiare, ba chiar si o stampila a MAE.
Mecanismul in cascada pus la punct de Zaher, de contrabanda economica cu tigari si cafea, transpare cel mai bine din foiletarea Dosarelor 4945/95 si 4946/95 ale Tribunalului Judecatoriei Timis. Firma My San SRL – avandu-i ca asociati pe Zaher Iskandarani si Cornelia Pomana – a derulat un import de tigari Bastos, Assos si LM de la firma cipriota Ram Thade LTD, pe baza contractului cu numarul 327/1993, la un pret de achizitie greu de imaginat: 8.25 USD baxul, fata de circa 60.00 USD, practicat pe piata internationala. Ordinul Circulara 13/1994 al Directiei Generale a Vamilor si Ordonanta 26 impuneau majorarea taxelor vamale conform preturilor internationale. Abilul Zaher, utilizand contractul din 1993 incheiat cu partenerul sau cipriot de
la Ram Trade, a contestat insa in instanta, solicitand recalcularea taxelor vamale. Si, coincidenta, de fiecare data romano-sirianul a castigat, invocandu-se fie caracterul abuziv al ordonantelor, fie in virtutea libertatii contractuale. Afacerile lui Zaher si ale oamenilor sai – Mujea Marcelini, Jabri Tabrizzi sau Abdul Lazkani mergeau struna cand, in 1995, filmul afacerilor in cascada s-a rupt brusc. Se apropiau alegerile din 1996. Anul preelectoral 1995 impunea unora sa stranga bani negri pentru zile albe. Asa se face ca, prin mai 1995, doi politisti Romani sosesc subit in Cipru, dornici sa il intalneasca pe partenerul cipriot al revolutionarului „Print al Banatului”. La Camera de Comert a Ciprului, prima surpriza: nu exista nici o firma inregistrata sub numele Ram Trade Company, ci doar una Rami Trade Company, inregistrata sub numirul 54146 din anul 1993. A doua surpriza: firma cipriota ii avea ca patroni chiar pe Zaher Iskandarani (cu 900 actiuni) si pe Cornelia Pomana (cu 100 actiuni). A treia surpriza: firma cipriota nici macar nu avea ca obiect al afacerilor sale comertul cu cafea si tigari. Pe scurt: romano-sirianul Zaher importa tigari si cafea de la partenerul cipriot Zaher.
Afaceri derulate in cascada, intre o firma-fantoma si una inregistrata in Romania, contravenind astfel principiului libertatii contractuale, prevazute de Codul Comercial si Codul Penal.
De fapt, Zaher brichisise in Cipru un adevarat paienjenis de firme care, chipurile, derulau afaceri cu My San SRL si Ram Trade din Romania, in calitate de exportatori. Asa cum parea sa fie si cazul firmelor cipriote ETS Andreas Kallis ori Silver Coast Resources. Cel putin, conform documentelor celor doua firme din Timisoara ale lui Zaher (My San si Ram). Tranzactii despre care, insa, firmele din Cipru – partenerele lui Zaher – habar n-aveau: in plus nu-si recunosteau antetul, iar semnaturile erau falsificate. Politistii din Romania au mai descoperit ca tranzactiile din Cipru figurau pe numele firmei fantoma Ram Trade Company, cu conturile deschise la Bank of Cyprus.
Pentru a pune in acord documentele cu situatia de fapt, Zaher Iskandarani a incercat – mai intai in Cipru, la Camera de Comert – sa metamorfozeze pe Rami, firma care figura in registru, in Ram, dar fara succes. A reusit insa in Romania, unde Zaher a sustinut, prin avocati, ca in sentintele prin care fusese scutit de taxele vamale se strecurase o eroare: in loc de Rami Trade Company LTD, se trecuse Ram. Lipsea, vezi Doamne, o litera. Ca dovada, s-a prezentat completului de judecati un certificat de inmatriculare al firmei Rami, cu motivatia ca greseala  apartinea partenerului cipriot. Cine era cipriotul, nu s-a mai amintit in instanta. In depozitele firmelor lui Iskandarani, Garda Financiara a descoperit tigari, fara acte legale, in valoare de 70 miliarde lei. A fost identificat si sistemul prin care Zaher le introducea in tara: importa tigarile din Elvetia si le vamuia in Ungaria, dupa aceea, le introducea in Romania cu acte false. Prin acest sistem, Zaher pagubise statul roman cu 10 milioane USD. La Constanta, rivalii lui Zaher utilizau o alta metoda: tigarile erau considerate depreciate, se intocmea un raport ca au fost arse, apoi, tigarile depreciate erau vandute cu acte false. Cam 50% din tigarile de pe piata romaneasca erau introduse, in acei ani, dupa schema Zaher.
2. FUMATI RADIOACTIV?
Pe 5 octombrie ’95, puntile prieteniei construite intre Zaher si regimul Iliescu par sa se rupa, iar „Printul Banatului” este arestat. In acel moment Zaher achizitionase, printr-o donatie, la Saclaz, un teren apartinand catorva beneficiari al Legii 18, pe care construise o fabrica, unde urma sa produca tigari. Afacerea putea deveni extrem de rentabila datoriti unui alt mic detaliu: provenienta tutunului importat. Potrivit dezvaluirilor lui Jabri Tabrizzi, patronul firmelor timisorene Dallas si AJT, fost partener de afaceri al lui Zaher, mafia internationala a tigarilor pusese in circulatie, dupa 1986, tutun din Ucraina si Rusia, al carui pret extrem de scazut se datora accidentului de la Cernobil. Altfel spus: tutunul era iradiat! De aceea, tutunul ucrainean sau rusesc se comercializa la un pret mult mai scazut, decat cel practicat pe piata internationala. Conform informatiilor lui Jabri Tabrizzi, tigaretele ieftine tip LM (fabricate in Cipru sau Elvetia) ori tip BOND (de fabricatie braziliana) soseau la Timisoara pentru firmele lui Iskandarani, Marcelini si Lazkani. Despre stocurile de tutun iradiat din Ucraina si Rusia au mai circulat informatii. Nimeni, se pare, n-a avut insa interesul sa treaca la investigatii oficiale de laborator.
„Printul Banatului” a fost favorizat de regimul Iliescu si atunci cand i s-a acordat dreptul sa imbutelieze apa plata, din Valea Cernei. In schimb, investitorilor occidentali li s-a comunicat ca era vorba de apa strategica. Interesant este ca, dupa ce prietesugul lui Zaher cu autoritatile regimului Iliescu s-a rupt, in anul preelectoral 1995, un asociat al lui Iskandarani l-a actionat in judecata pe sirian, la fel de subit. Asociatul – nimeni altul decat Radu Tinu, fostul adjunct al Inspectoratului de Securitate Timisoara, pana in decembrie ’89 -asociat cu sirianul la firma Tival SRL, l-a dat in judecata pe Zaher pentru recuperarea a 246 000 USD, contravaloarea a 1200 tone de motorina, livrate de S. C. Import-Export SA. Bucuresti. Profitand de relatiile si protectiile inalte pe care le-a avut sub regimul Iliescu cel putin pana in anul preelectoral 1995- Zaher Iskandarani, prin sistemul in cascada, a reusit sa adune sume mari in valuta, pe care le-a transferat imediat la Bank of  Cyprus, utilizand documente false.
Anvergura cascadelor lui Zaher au sfarsit prin a starni suspiciunile Uniunii Europene, care a inceput sa-i investigheze afacerile transfrontaliere. In Romania, cazul sirianului si al sistemului sau de cascade a fost dezvaluit de mass-media, in primul rand de ziarul „Timisoara”, fara de care sirianul ar fi ramas, probabil, in umbra.
„Tigareta 0” ramane in analele economiei subterane romanesti legata de numele „Printului Balcanilor”, Zaher Iskandarani, un sponsor al regimului Iliescu. Cel putin, pana in anul preelectoral 1995.
TIGARETA 1: FILIERA FRATLOR NASSAR CONTRA FILIEREI FRATILOR ISKANDARANI
Intre „Tigareta 0” si „Tigamta 1” exista o stransa conexiune. „Tigareta 1” n-ar fi existat, daca baxurile intrate pe aceasta filiera in Romania n-ar fi ajuns la o apriga concurenta cu baxurile intrate pe filiera „Tigareta 0”. Concurenta contrabandistilor, implicati in cele doua filiere, a generat insa – si acesta este aspectul poate cel mai interesant – o confruntare intre protectorii celor doua filiere de contrabanda, plasati in sferele cele mai inalte ale puterii regimului Iliescu.
„Tigareta 1” a avut la baza contractul dintre fratii Elias (Elie) si Michael (Mike) Nassar si El Ghadban Wael – libanezi asociati la firma Ema Trading cu Romtehnica, intreprinderea de comert exterior a Ministerului Apararii Nationale (M.Ap.N.). Din aprilie 1991, devenita regie autonoma, controlata, insa, de aceiasi stapani. Contractul libanezilor cu Romtehnica prevedea o vanzare de arme si de munitie pentru infanterie si artilerie, specifice fostului Tratat de la Varsovia. La inceput, fratii Nassar au platit armamentul in dolari. Apoi s-a convenit ca plata sa se faca in lei si dolari. Platile s-au efectuat prin transfer bancar dar, la un moment dat, s-au stopat, deoarece bancile nu cunosteau provenienta valutei. Altfel spus, vanzarea de armament dintre Romtehnica si Ema Trading avea un caracter confidential. Dat fiind blocajul de transfer in banci, libanezii si romanii au convenit asupra altei forme de compensare: plata cash. In februarie ’93, fratii Nassar si Wael au achitat cash 990 000 USD regiei Romtehnica. Fiindca BRCE (Bancorex) nu a vrut sa primeasca banii, ministrul apararii, gen. Nicolae Spiroiu, l-a anuntat pe premierul Vacaroiu care – intr-o sedinta de guvern – a luat decizia ca BRCE sa accepte, totusi, depunerea banilor. Ulterior, fratii Nassar si regia Romtehnica au convenit asupra altei modalitati de plata a armamentului: in locul ultimei transe din bani, libanezii urmau sa livreze baxuri cu tigari. Baxurile libanezilor au fost puse la pastrare, in depozitele militare Clinceni si Calea Plevnei, urmand ca ele sa fie comercializate prin magazinele regiei Romtehnica.
1. POVESTEA TIGARETEI DIN BEIRUT, CU FILTRU LA BUCURESTI
De fapt, istoria operatiunii „Tigareta 1” a inceput la Beirut. Un cunoscut traficant de arme libanez s-a adresat ambasadei romane din Liban, solicitand un mijlocitor pentru contactarea unui furnizor roman de arme. Atasatul militar al ambasadei a informat „Directia Informativa a Armatei” (D.I.A.) care a transmis cererea regiei Romtehnica. Doi libanezi, Michael (Mike) si Elias (Elie) Nassar au inceput exportul de armament din Romania, in numele traficantului din Beirut, pe baza contractului cu Romtehnica. O prima observatie: fratii Nassar au fost agreati, intre altele, deoarece avusesera si anterior anumite contacte cu autoritatile romane (Elie vorbea destul de bine romaneste). In acelasi timp, libanezii aveau conexiuni si cu alte servicii secrete (MOSSAD si GRU). In momentul cand platile au inceput sa se faca in baxuri cu tigari, iar acestea sa fie comercializate pe piata romaneasca, a aparut conflictul de interese cu celelalte filiere de traficanti, infiltrati anterior in Romania.
2. FILIERA NASSAR CONTRA FILIEREI ISKANDARANI
Mike si Elie Nassar au penetrat piata romaneasca a tigarilor, dupa ce obtinusera in prealabil, de la Londra, monopolul marcilor KENT, LUCKY STRIKE, PALL MALL si VICEROY. Desfacerea tigarilor cu marcile mentionate ale fratilor Nassar a ajuns sa concureze marcile al caror monopol ii apartinea „Printului Banatulul”, luptatorului revolutionar al domnului Iliescu, celebrulul Zaher Iskandarani, precum si asociatului acestuia, Michel Makhoul: marcile CAMEL si MONTE CARLO. Daca fratii Nassar se bucurau de protectia structurilor informative ale M.Ap.N., Zaher avea protectori din sferele politice inalte ale regimului Iliescu, protectori
dezvaluiti de Mike Nassar intr-o inregistrare inedita, asupra careia vom reveni. Conflictul dintre traficantii de tigarete s-a transformat, astfel, intr-un conflict intre protectorii celor doua retele, situati chiar in nomenclatura regimului Iliescu. Pana in momentul lansarii fratilor Nassar pe piata romaneasca a tigaretelor, retelele de traficanti stabilisera o intelegere si isi delimitasera riguros teritoriul. Atat la marcile de tigari, cat si pe zone de desfacere. Potrivit lui Mike Nassar, importul de tigari din Romania se ridica, in 1993, la un volum de 3040 milioane de dolari pe luna. Cand fratii Nassar au intrat pe piata romaneasca a tigaretelor; totul era, asadar, bine delimitat intre traficanti. Astfel ca libanezii stricau regulile jocului. Al unui joc, extrem de profitabil si pentru traficanti, dar si pentru inaltii protectori ai acestora. Care le-au sarit, imediat, in ajutor. Asa a aparut scandalul „Tigareta 1”, care a inflamat mass media romaneasca o bucata buna de timp.
3. DOM’ PROFESOR, MIKE SI TRANSLATORUL
Potrivit dezvaluirilor lui Mike Nassar, intr-o inregistrare a unei convorbiri cu Virgil Magureanu – publicata in paginile „Evenimentului zilei” in mai 1998 – rezulta ca reteaua lui Zaher Iskandarani si Michel Makhoul ar fi fost sub protectia lui Florin Georgescu, ministrul de Finante, George Danielescu, fost presedinte BRCE, precum si a unor personaje importante din Directia Generala a Vamilorsi Garda Financiara. (Care, evident, au contestat vehement afirmatiile libanezului). Se pare ca flagrantul si demantelarea retelei fratilor Nassar s-ar fi facut in urma discutiei ministrului de Finante, Florin Georgescu, care a protestat pe langa ministrul Apararii, gen. Nicolae Spiroiu, deoarece Florin Georgescu fusese informat ca intr-un depozit din Bucuresti al Armatei se aflau dosite tigari KENT de contrabanda. Cei doi ministri au descins intr-unul din depozitele militare, unde au gasit baxurile KENT ale fratilor Nassar. In urma descinderii, a izbucnit scandalul „Tigareta 1”. Mai marii armatei si potentatii politici au scapat, bineinteles, cu fata curata. In fata instantei au comparut doar oamenii din esalonul doi al afacerii: gen. mr. Valeriu Ursu (directorul general al regiei Romtehnica), col.(r) Teodor Balan, col.(r) Ion Pantece si maistrul militar Ion Mandruta, condamnati, cu suspendare, in 1997.
Faptul ca la comanda armatei se gasea gen. Nicolae Spiroiu – un agreat, pe atunci, al PDSR – iar gen.mr. Florentin Popa de la „Directia de Inzestrare a Armatei” (implicat in afacerea „Motorola” si a achizitionarii unor tancuri rusesti, depasite, la preturi umfiate) se afla si el in gratiile regimului Iliescu, a facut ca afacerea „Tigareta 1” sa fie repede musamalizata. Gen.Florentin Popa a declarat ca nici macar n-a avut habar despre intelegerile cu firma Ema Trading sau de inchirierea depozitelor armatei. Cu toate ca nu stia nimic, acelasi gen. Florentin Popa stia totusi ca, in cadrul contractului de vanzare a armamentului dintre Ema Trading si regia Romtehnica, partea libaneza primise materialul militar cu aprobarea ministruiui Spiroiu. Ce declara insa acesta? Ei bine, gen. Nicolae Spiroiu sustinea: „Eu stiu ca relatia cu Mike Nassar – pe care nu l-am cunoscut personal – desfasurata prin Romtehnica, a fost legala, corecta si
profitabila, sub toate aspectele, pentru statul roman (…) Conducerea intreprinderii i-a inchiriat, legal si de buna credinta, cateva spatii disponibile, din patrimoniu propriu, nu al armatei„.
Un lucru este sigur, din tot ceea ce a declarat gen. Spiroiu: ca afacerea a fost profitabila. Pentru cine? Aflam din inregistrarea inedita, amintita anterior, a convorbirii lui Mike Nassar cu Virgil Magureanu, directorul de atunci al SRI, in prezenta translatorului, colonelul Dragos Caraiman. Inregistrarea a fost facuta intr-o vila din Poiana Brasov, la sfirsitul anului 1993, si poate dovedi marile complicitati dintre retele de traficanti si unele personaje importante ale regimului Iliescu, caci in inregistrare se fac referiri frecvente la Florin Georgescu, George Danielescu, Mihai Stefan, Mihai Panzariu, Petre Adrian, Mihai Stefan etc. Astfel Mike Nassar ii explica, la un
moment dat, lui DOM’ PROFESOR: „Pana acum, jocurile astea se faceau la nivele mai mici, nu era protectie, dar acum se joaca la nivel inalt, de asemenea nu am probe. Danielescu l-a protejat intotdeauna pe Petre, si asta este … pentru dolari (…). Acum, Georgescu ii protejeaza foarte puternic pe acesti oameni. Daca mergi sa faci vama pentru KENT platesti 120 de dolari pe bax. La fel si pentru  CAMEL. Pe piata, CAMEL si KENT sunt insa in competitie. Acuma, CAMEL e protejat de Mihai Sefan si ei au facut special aprobare pentru CAMEL la 70 dolari. De aceea platit numai 36 dolari. Unde diferenta?”
Mike Nassar sustinea ca, pentru protectia pe care i-o oferea armata, el platise 1,3 milioane USD. Plus, alti 500 000 USD unui anume ofiter superior, pe nume Rus. Obiectivul principal al discutiei lui Mike Nassar cu Virgil Magureanu il constituia negocierea eliberirii fratelui libanezului, Elie, arestat. Dupa ce Mike a platit o cautiune de 3 milioane USD, Elie a fost pus in libertate. Mass-media a sustinut insa ca eliberarea lui Elie Nassar se facuse la interventia oculta a directorului SRI. Bineinteles, „DOM’ PROFESOR” a negat.
Totusi un cotidian (E.Z.) a mentionat – in urma unor investigatii – ca un general (D), fost apropiat al lui Magureanu, sustinea ca, in timp ce „Afacerea Tigareta 1” aparea pe prima pagina a presei, Virgil Magureanu l-ar fi intrebat daca n-ar fi bine ca SRI sa ia de la Mike Nassar un milion de dolari, pentru a i se facilita eliberarea fratelui. Fostul mirustru al Apirarii, gen. Nicolae Spiroiu, a fost insa mult mai transant, afirmand ca, din cate stie, Elie Nassar ar fi fost eliberat la interventia directa a lui Virgil Magureanu. Epilogul? Fratii Nassar si-au mutat cuibul la Moscova unde, sub protectia mai vechilor lor prieteni din servicille secrete sovietice, apoi ruse, isi continua linistiti traficul de arme si tigari.
Alti doi traficanti, Michel Makhoul si Victor Issa si-au mutat si ei afacerile de contrabanda cu tigari la Kiev, in Ucraina. In Romania insa serialul „Tigareta” continua.

3 thoughts on “Ion Iliescu si ” Tigareta” (VI)

  1. S-a tot vorbit de aceasta Tigareta, la vremea aceea se vehiculau multe nume din armata, retin acum un anume Slobozeanu Cristian, care figura ca pion principal la un moment dat. Nu s-a mai auzit nimic de acest personaj, totul a ramas in ceata!

    • @ Diana
      la fel ca orice neregula care implica oameni aflati la putere. ce-a patit Iliescu pentru toate mizeriile pe care le-a facut? nimic. la fel si altii. dar nu e vina lor ci a noastra a tuturor care am acceptat si acceptam in continuare toate acestea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s