Nicolae Carpathia, Antihristul român care nu deranjează pe nimeni, nici măcar pe ortodocșii români (IV)

Ce stim despre Antihrist? Ca trebuie sa fie evreu din tribul lui Dan. Deci Principele Nicolae, prin mama sa Principesa Elena, trebuie sa fie un urmas al tribului lui Dan pe linie sanguina. Dar ce inseamna sa fii evreu din tribul lui Dan si pe unde i-am putea gasi pe urmasii acestuia?

Conform Bibliei ebraice, dupa finalizarea cuceririi Canaanului de către triburile lui Israel, după 1200 îHr., Iosua a împărțit teritoriul între cele 12 triburi. Lui Dan i-a fost dată regiunea cea mai nordică, la N de Galileea și V de Iordan, care se întindea spre nord până la Leșem, principalul oraș al lui Dan ( după cucerire Leșem-ului a fost redenumit Dan și așa a fost cunoscut) (Iosua 19:40-48). Tel-Dan(Colina lui Dan-în ebraică) sau Tel el-Qadi-în arabă însemnând „colina celui care judecă” sau „colina judecătorului ” (cadiului). Numele Dan tradus literal din ebraică înseamnă „a judeca” sau ” judecător”.

În Biblicul recensământ din Cartea Numerilor, seminția lui Dan este descrisă ca fiind al doilea mare trib al lui Israel, după tribul lui Iuda. (Num. 1:27,39). Potrivit Torei, tribul era format  din descendenții lui Dan, fiul lui Iacov și al Bilhăi, care era roaba Rașelei. (Gen. 30:4) În Biblie, Dan este unul dintre cei doi copii ai Bilhăi, roaba Rașelei și una dintre soțiile lui Iacov, celălalt copil al Bilhăi fiind Neftali. Cercetătorii au interpretat acest lucru ca indicând faptul că autorii i-au văzut pe Dan și Neftali ca nefiind în întregime de origine israelită, ei fiind copiii unei roabe și nu ai unei neveste principale. Tot potrivit Bibliei, tribul a încercat să se stabilească în partea centrală a coastei Canaanului, dar din cauza adversității cu filistenii, care erau deja stabiliți acolo, au fost doar în măsură să campeze pe colina țării cu vedere la Valea Sorec (menționată în Jud. 16:4), locul de campare devenind cunoscut sub numele de Mahaneh Dan (tabăra lui Dan).

Regiunea în care au încercat să se așeze se întindea în partea cea mai nordică până la Jaffa și în cea sudică până la câmpia din regiunea Timna (menționată în Jud.14). Drept urmare, modernul stat Israel, precum și unii sioniști, numesc această regiune Gush Dan ( zona lui Dan). Dar datorită presiunii filistenilor, tribul a abandonat speranța așezării în zona centrală a coastei și a migrat către nordul țării, iar după cucerirea Laiș-ului, acesta a devenit capitala Dan.( Jud. 18:29)

Artiștii moderni folosesc ” balanța dreptății ” pentru a reprezenta seminția lui Dan datorită versetului 49:16 din Geneză care se referă la Dan ca judecător al poporului său. Cu toate acestea cei mai mulți dintre artiști tradiționaliști folosesc un „șarpe ” pentru a-l reprezenta pe Dan, bazându-se pe Geneza 49:17. Cel mai celebru urmaș al lui Dan a fost Samson.

Un șarpe, atunci când se târăște sau se pregătește să atace lasă o urmă, o dâră în nisip. La fel și seminția lui Dan a lăsat semne sau ” dâre pe drum „, care arătau pe unde călătorea. Ei au avut tendința de a-și lăsa ” numele ” în urma lor, ca semn de identificare. Citim în Iosua 19:47 ” Atunci s-au dus fiii lui Dan cu război asupra Leşemului şi l-au împresurat, l-au lovit cu sabia şi l-au luat moştenire şi s-au aşezat pe el şi l-au numit Leşemul lui Dan, după numele lui Dan, tatăl lor.”

Din anumite motive, după cum afirmă profeția, Dan trebuie să aștepte mântuirea de la Dumnezeu, chiar mai mult decât celelalte triburi. În Apocalipsă când Mesia îi spune Apostolului Ioan că va alege 144000 de robi ai lui Dumnezeu din cele 12 triburi  ale lui Israel ( Ap. 7:1-8) și alege câte 12000 din fiecare trib, este interesant de notat faptul că El dă o parte dublă lui Iosif- o parte pentru Efraim (Iosif) și o parte pentru Manases ( Ap.7:6,8), dar Dan nu este menționat deloc.

O parte din răspuns poate fi găsită în Judecători. Seminția lui Dan încă nu-și luase în stăpânire moștenirea în Canaan ( Jud. 18.2) astfel încât ei au trimis cinci oameni pentru a explora terenul. (De fapt și-o luaseră dar nu fuseseră în stare să o păstreze- Biblia Anania). Aceștia au găsit un preot levitic al Domnului in casa lui Mica și l-au întrebat dacă Dumnezeu le va binecuvânta eforturile. Preotul le-a spus ca da. Știm că ei au ajuns la Laiș și s-au întors înapoi cerând tribului să atace orașul. 600 de oameni înarmați au pornit la drum dar pe drum și-au făcut tabără la Mahaneh Dan (Tabăra lui Dan) (Jud.18.12). Apoi s-au întors din nou la casa lui Mica. Ce s-a întâmplat: cei 600 de războinici ai lui Dan s-au postat la poartă iar ceilalți cinci bărbați, care spionaseră inițial, au intrat în casă și au luat chipul cioplit, efodul și chipul turnat iar preotul i-a întrebat ce fac ? „i ar ei au zis: „Taci, pune-ţi mâna la gură şi vino cu noi şi ne fii părinte şi preot; este mai bine oare de tine să fii preot în casa unui singur om decât să fii preot într-o seminţie sau într-o familie a lui Israel?” ( Jud.18:16-20)

Seminția lui Dan a fost prima care a căzut în idolatrie păgână. De-a lungul timpuluiei au devenit cufundați în idolatrie atât de mult încât le va fi greu să se pocăiascâ de păcatele lor.

CARACTERISTICILE LUI DAN

El este copilui Bilhăi (Gen.30.1-9). A fost un tânăr exuberant și care s-a înmulțit foarte mult pe perioada șederii fiilor lui Israel în Egipt. (Ieș.1.7-9,12). Când Moise i-a scos pe fiii lui Israel di Egipt ( aprox. 1483 îHr.) tribul lui Dan, care l-a însoțit, număra 62700 de oameni suficienți de maturi să poarte un război, cu vârste de la 20 de ani în sus.( Num. 1.38,39). Raportul numeric dintre  oamenii din tribul lui Dan și cei ai lui Manase, fiul lui Iosif, era aproape de 2 la 1, iar față de cel al lui Efraim de 3 la 2. Descendenții lui Dan au fost foarte prolifici. Atunci când Moise le-a dat binecuvântările fiilor lui Israel, el  Pentru Dan a zis: „Dan este pui de leu, care se aruncă din Vasan” (Deut.33.22). Notă: Dan va fi un viguros și iubitor de lupte trib războinic. El nu v-a sta cuminte și mulțumit într-un singur loc. Va călători de colo-colo, în salturi.

In Judecători se află o altă trăsătură a acestui trib. In Cântarea Deborei și a lui Barac, în timpul judecătilor, se întreabă : ” De ce rămâne Dan în luntrii?” Jud. 5.17 sau ” Dan de ce stă el la corăbiile sale”(variante în funcție de traducerea aleasă). Seminția lui Dan a fost un trib puternic de marinari, care iubea să navigheze pe mări.

Moștenirea lui Dan era în apropierea orașelor Tir și Sidon, porturi celebre ale fenicienilor. Dan, care „stă la corăbiile sale „, s-a amestecat printre ei, s-a încrucișat și și-a stabilit colonii în întreaga regiune mediteraneană. Odată cu căderea regatului de nord al Israelului ( 718-721 îHr) partea din tribul lui Dan aflată înspre interiorul continentului a fost luată în captivitate împreună cu alte triburi ce compuneau Regatul de Nord, condus de Efraim. Această parte a tribului lui Dan a fost dusă în captivitate dincolo de râul Eufrat, în Asiria, iar când și  Imperiul Asirian s-a prăbușit în sec VII îHr., ei au migrat prin Pasul Caucazian, exact la nord. Acest loc a fost cunoscut drept țara ” sarmaților ” și pasul s-a numit ” Poarta Sarmațiană ”. Denumirea de Sarmația este un derivat de la Samaria, care a fost capitala regatului de nord al Israelului. Acești oameni s-au autonumit Scoloti, dar grecii îi numeau Sythians (sau sciți). Ei și-au continuat migrarea către NV Europei și, în cele din urmă, s-au stabilit în Insulele Britanice și sunt  ”scoțieniiȚ de azi.

Seful tribului Regatului de Nord al Israelului a fost Efraim, cel mai mic fiu al lui Iosif. Chiar și după ce efraim a fost dus în captivitate, și nu s-a mai întors, inima lui Dumnezeu mai tânjea după el. (Ieremia:31.20-22). Fiindcă copiii lui Israel au migrat prin Europa, au împlinit această profeție și au lăsat ” semne pe lângă drum ” și ” stâlpi ” de-a lungul drumului, astfel  încât să le putem urmări traseul. Șeful de trib care a făcut asta a fost  însă Dan, datorită tendinței lor de a lăsa numele strămoșului lor ” Dan ” peste tot pe unde au trecut.

În ebraică nu există vocale așa că numele DAN se scrie DN ( sau echivalentul ebraic).  În acest fel, cuvinte ca Dan, Don, Dun, Den, Din sau Dn corespund numelui Dan.

La vestul Mării Negre, geografii antici au desemnat o regiune cu numele de Moesia, care însemna țara ” Moise-iștilor”( a urmașilor lui Moise ). Aceștia au venerat o persoană care se numea Zal-Moxis. ”Zal” înseamnă ”Șef”  astfel că acea persoană era ” Seful Moxis ” sau ” Liderul Moxis” sau, de fapt, ” Șeful Moise, omul lui Dumnezeu, care a condus poporul lui Israel pe tărâmul promis, și pe care oamenii aceștia și-l aminteau ca fiind liderul lor inițial.

Moesia, scris uneori și Moësia, a fost provincia romană antică situată azi pe teritoriul statelor Serbia, Bulgaria și România. Geografic era cuprinsă între Marea Neagră la est, Munții Balcani și Munții Sar la sud, râul Drina la vest, și fluviul Dunărea la nord. Între anii 102-117, la Moesia Inferior au fost atașate și unele regiuni nord-dunărene (cea mai mare parte a Munteniei de azi și sudul Moldovei).

Ea era locuită de mai multe triburi de origine tracică: bessii – pe cursul superior al râului Marița; dantheletii – cam în zona Sofiei de azi; dardanii – în partea de sud a Serbiei de astăzi; tribalii – în regiunea Plevnei; și de la tribali pe ambele maluri ale Dunării până la Marea Neagră trăiau geții, care la sud de Dunăre se mai numeau și moesi. Administrativ, era împărțită în Moesia Superior și Moesia Inferior.

Populațiile romanizate (actualmente români) au rezistat presiunii de slavizare (inițiată în secolul al VII-lea, odată cu sosirea slavilor în Peninsula Balcanică) numai în unele areale mărginașe din vecinătatea Dunării (în Timoc și în Dobrogea). O parte din străromânii aceștia au fost împinși spre sud, în munți, iar descendenți ai acestora au devenit vorbitori ai dialectelor românești sud-dunărene, aromân și megleno-român.”

Seminția lui Dan a trecut și ea pe aici și prin teritoriile din jur, lăsându-și numele în Mace-DON-ia și Dar-DAN-Elles și la nord în fluviul DAN-ubius.

DAN-ubius( lat. ubius fiind forma comparativă a lui uber) în traducere literală înseamnă ” super-ugerul sau cea mai mare bogăție a lui Dan”.

”Încă din antichitate, Dunărea avea mai multe nume: Istros / Istru / Hister / Danaistru, pentru sectorul inferior, în scrierile grecești și Danubius în cele latino-romane.

Denumirea dată de romani „Danubius” (Zeul fluviilor) a fost mai târziu preluată de alte popoare, și modificată, devenind Donau în limba germană, Dunaj în limba slovacă, Duna în limba maghiară,Dunav în limba sârbocroată, Дунав/Dunav; Дунав în limba bulgară, Дунай (Dunai) în limba ucraineană, pentru țările riverane, și Danube în limba engleză și limba franceză și Tuna în limba turcă.

Numele din limba română, Dunărea, deși este înrudit cu numele latin, nu poate fi derivat din acesta folosind schimbările fonetice normale. S-a încercat o explicație printr-un nume intermediar, *Donaris, dar acesta nu este găsit în niciun document antic, fiind o reconstrucție a lingviștilor moderni.” (WIKI) Sigur că numele din română nu poate fi derivat din Danubius cum încearcă să spună lingviștii moderni ci de la DUN+ lat. arie, care înseamnă suprafața ( zona) lui Dan. Având în vedere că tribul lui Dan era unul de marinari iar Dunărea este un fluviu navigabil înseamnă că acest lucru a fost realmente posibil.

Pe teritoriul Sarmației ( sau Samariei, care înseamnă israeliți ) au fost localizate râurile DN-iper (Nipru), DN-ister ( Nistru) și DON.

Danemarca (în daneză DAN-mark) numele modernei țări europene, înseamnă literal ”câmpia lui Dan”. Oamenii se numesc ”dan-es”(danezi). In mod cert aici sunt rămășițele tribului lui Dan, care au migrat din Caucaz spre vest, pe uscat, până la actuala lor locație.

Alți Dan-iți, care trăiau mai mult pe corăbii și care s-au alăturat marinarilor din Tir și Sidon, au fugit spre vest prin Marea Mediterană atunci când Israelul de Nord a căzut. Primii Dan-iți au fugit în timpul Exodului și au migrat spre Sar-DIN-ia, lăsându-și numele de-a lungul coastelor maritime ale Mediteranei. Astfel Dan ” puiul de leu ” care sare din Vasan, a sărit până în Irlanda, unde istoricii spun că primii coloniști au fost cunoscuți sub numele de ” Tuatha de Danaan ” care literal înseamnă ” Tribul lui Dan”. Grecii i-au numit Danoi ( se citește Dani) iar romanii Daneius ( care literal se traduce Dan).

Irlanda este plină de nume care derivă de la vechiul patriarh evre-Dan, fiul lui Iacov. Cei mai mulți dintre ei locuiesc și în ziua de azi aici. De asemenea și în Anglia, unde se mai găsesc și urmași de-ai lui Iosif ( Efraim și Manase).

Istoricul grec herodot arăta că unii greci antici au venit de fapt din Egipt și că strămoș al prinților Dorieni din sudul Greciei a fost o oarecare ” Danae”, fiica lui Acrisus (Herodot, VI, 1, iii). Termenul ” dorian” provine de la numele unui oraș al lui Manases, din nordul Israelului, numit ” Dor ”, situat în apropiere de coasta medieraneană. Dorienii au fost aparent Daniți amestecați cu unii dintre descendenții lui Manases.

Cuvântul irlandez ” tuath” înseamnă literal ” trib” sau ” oameni”. Aceștia au fost oameni din seminția biblică a lui Dan. Ei au venit din greceascul ” Danaans” și au fost aceiași cu cei din tribul lui Dan. Hecateu din Abdera spune că egiptenii tulburați de calamitățile abătute asupra lor, deși mănia divină ar fi putut fi evitată, au expulzat toți străinii- pe toți ne-pământenii ce se adunaseră pe teritoriul lor. dintre aceștia unii, împreună cu liderii lor DANUS și Cadmus, au migrat în Grecia, alții în alte regiuni, iar cea mai mare parte a lor în Siria, adică Palestina și se spune că liderul lor a fost Moise.

Diodor din Sicilia spune: ” Ei spun, de asemenea, că cei care au mers mai departe împreună cu DANAUS, care erau din Egipt, au întemeiat ceea ce este, practic, cel mai vechi oraș din Grecia, Argos și că națiunile Colchi din Pont și cea a evreilor, care se află între Arabia Saudită și Siria, au fost fondate ca și colonii de către anumiți emigranți din țara lor ” ( Diodor, BK. I, XXVIII, 1-5).

Emblema Daniților a fost un vultur cu un șarpe în gheare. Josephus Flavius înregistrează o scrisoare scrisă de grecii Lacedemonieni către evrei, în care aceștia iși exprimă înrudirea lor cu evreii. Sigiliul lor, ca și trib al lui Dan, a fost aplicat pe scrisoare- un vultur cu un dragon (șarpe)în gheare!

Răspunsul marelui preot evreu la scrisoarea grecilor din sud ( grecii spartani) spunea : ” Ionatan marele preot al națiunii evreiești….către eforii și senatorii poporului Lacedemonian, trimite salutări.

Când în vremuri mai vechi o epistolă  a fost adusă lui Onia, care atunci era Marele nostru Preot….cu privire la rudenia care există între noi și voi, o copie pe care o anexăm, am primit cu bucurie aceasta… care împlinea Scrierile Sacre, dar nu am considerat potrivit din partea noastră să fim noi cei dintâi care să pretindem această LEGĂTURĂ CU VOI, slavă care ne revine acuma prin voi. A trecut o perioadă de timp de când această legătură dintre noi și voi nu a fost reînnoită, dar chiar și așa, în timpul sărbătorilor și jertfelor pentru Dumnezeu, ne rugăm Lui pentru întărirea și victoria voastră. Prin urmare, veti face bine dacă ne veti scrie și ne veți trimite o listă cu cele ce aveți nevoință de la noi, deoarece suntem dispuși intru totul să acționăm conform dorințelor voastre ” ( Antiquites of the Jews, XII, 5,8).

Lacedemonienii i-au primit pe ambasadorii evrei care aduceau scrisoarea cu amabilitate și au dat un decret de prietenie și asistență mutuală cu evreii, apoi au trimis scrisoarea către frații lor.

În Mitologia Antică, Bryant spune că Stephanus Byzantium arată că Alexandros Polyhistor și Claudius Jolaus vorbesc, de asemenea, despre o relație directă sau de înrudire între grecii spartani și poporul iudeu ( vol.5, pg.51-52,60).

În timpul lui Iisus, evreii au știut că unii dintre copiii lui Israel, care stătuseră multă vreme în captivitate și care apoi au migrat, s-au stabilit printre grecii din Peninsula Ionică.  Evreii au fost stupefiați de o declarație a lui Mesia, aceea că ei îl vor căuta dar nu vor fi în stare să-l găsească : ”Deci au zis iudeii, între ei: Unde are să Se ducă Acesta, ca noi să nu-L găsim? Nu cumva va merge la cei împrăştiaţi printre elini şi va învăţa pe elini? ” ( Ioan:7.34-35).

Din Grecia, seminția lui Dan- Tuatha de Danaan-a călătorit cu ajutorul corăbiilor prin M. Mediterană și de acolo pe coasta Europei până la Scandinavia și Irlanda.

Istoria timpurie irlandeză arată că primii coloniști permanenți ai Irlandei se numeau” Nemedians”, după liderul lor și erau ” de-ai patriarhului Iacov ” și spuneau ” că au venit de la țărmurile Euxinului” (M. Neagră).( Moore, The History of Ireland, vol.1, pg.63). Este posibil ca unii dintre descendenții lui Iacov, sau nepoți, să fi migrat spre Irlanda în timpul foametei cele mari care a lovit orientul Mijlociu în timpul lui Iosif, în jurul lui 1707 îHr. Această foamete a durat 7 ani , a lovit întregul Orient Mijlociu și a fost ” foarte mare”. ( Gen. :41.31, 54-57). Acesta a fost momentul în care Nemedians au intrat în Irlanda, conform istoriei acesteia. Ei au locuit în Irlanda între 1709-1492 îHr., în timp ce, cei mai mulți urmași ai lui Israel erau în Egipt. Înainte de momentul Exodului, Nemedians au fost cuceriți de corsarii africani ai mărilor numiți Fomorians, şi o colonie de-a lor a fugit în Grecia,unde alți israeliți și Daniți se stabiliseră după ce părăsiseră Egiptul. Mai târziu ei s-au întors în Irlanda, de această dată sub numele de Firbolgs. Ei au fost primii oameni care au  stabilit autoritatea regala peste Irlanda și au  împărţit teritoriul în cinci provincii.

În acest moment, după  aproximativ 30-40 de ani de stăpânire, un trib nou – numit „Tuatha de Danaan”- i-a cucerit pe  Firbolgs.   Acest trib, de asemenea, a locuit în Grecia, şi apoi a migrat în Danemarca şi Norvegia, şi apoi în Irlanda (Moore, p. 60). Tuatha de Danaan a devenit de stăpânul unic al ţării. În timp, aceștia  au fost deposedaţi de țară de către un alt grup de copiii lui Israel – Scoții milesieni!

Moore spune în Istoria Irlandei:

„În decursul timpului, Tuatha-de-Danaan au fost ei înşişi deposedaţi de dominaţia lor, invaziile succesive de pe coasta  SPANIEI  au punând capăt dinastiei Danaaniene şi transferând sceptrul în mâinile acestei rase milesiene sau SCOTICĂ, care printr-o serie lungă de vârste succcesive i-au furnizat Irlandei regii ei.  Această colonie renumită, deşi a venit direct din Spania, a fost iniţial, ni se spune, de rasă Scitică „(p. 60).

Scoții milesieni, sub Heremon fiul lui Gathelus, au ajuns în Irlanda la scurt timp după Exod – aducând cu ei celebra  LiaFail sau Pilonul lui Iacov( sau Piatrea Destinului cum mai este numită azi). Ei au condus Irlanda pentru mai multe sute de ani şi s-au stabilit în cele din urmă în partea de nord a Angliei , numindu-o Scoţia.

Acești Scoţi milesieni proveneau din Scythia şi spuneau că au fost iniţial din Egipt,  conectându-se ei înșiși la copiii lui Israel. Moore spune:

” Urmărind acestă rasă aleasă în migrațiile ei câtre diferitele țări și, conectarea lor, prin căsătorie sau prietenie, în timpul lungii lor șederi în Egipt, cu cei mai mulți dintre eroii Istoriei Scripturii, barzii nostri i-au condus în cele din urmă, pintr-o rută nu foarte inteligibilă, în Spania ”(ibid).

Tuatha de Danaan au fost fără îndoială din tribul lui Dan, faimosul israelit. Tribul cel nou, Scoții milesieni, a fost fără îndoială sin seminția regală a lui iuda, prin fiul său Zarah. Acești scoți vorbeau de o ” ședere îndelungată” în Egipt, fără îndoială aceeași cu cea a lui Israel, din vremea lui Iacov până la Moise, adică peste 200 de ani. Moore spune:

” O schemă a descendenței care îi urmărește pe strămoșii irlandezilor printr-o serie de generații directe nu doar până la primii întemeietori fenicieni ai artelor și comerțului, dar chiar și până la căpeteniile legate prin prietenie cu profetul Moise însuși.”(p.71)

Această autoritate concluzionează că scoții milesieni au fost din aceeași rasă cu cele trei triburi colonizatoare ale Irlandei, de dinaintea lor: Nemedian, Firbolgs și Tuatha de Danaan.

” Istoricii barzi ei înșiși, care au spus că Scoții erau descendenți ai Sciților, de unde au derivat și denumirile lor distincte…și care au confirmat în cele din urmă originea Scoților ca fiind parte a acestei treimi. A fost adăugat de barzi faptul că ei erau din aceeși rasă cu cele trei colonii care i-au precedat, numiți Nemedians, Tuatha de Danaan și firbolgs sau Belgae (p.74)

Între timp, din seminția lui Iosif, de asemenea, au migrat spre Anglia și Insulele Britanice și au devenit dominanți acolo. Ei au devenit cunoscuți sub numele de ” British” ( Britanici).

Cei mai timpurii coloniști ai Țării Galilor și ai Angliei de Sud au fost simonii-descendenți din seminția lui Simeon.

Va urma…..

2 thoughts on “Nicolae Carpathia, Antihristul român care nu deranjează pe nimeni, nici măcar pe ortodocșii români (IV)

  1. Evreii sunt atat de perversi incat ar fi in stare sa abereze ca toata umanitatea se trage din ei,niste amarasteni crescatori de capre,mai usor cu pianul pe scari…

  2. Swami Gupta e un alt intelept care prezice despre Romania. Sunt curios daca ai timp sa faci o analiza.

    Ce spune Swami apare si in ziare precum Cronica Romana

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s