NATO a fost creată de criminalii de război naziști pentru a ridica cel de-al Patrulea Reich

NATO este o mişcare politică care încearcă să reînvie nazismul. Această organizaţie neo-nazistă și-a organizat reprezentanțe în multe ţări, precum şi reţele internaţionale.

Pe 24 martie 1999, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a lansat un război de agresiune, ilegal şi neprovocat, împotriva Republicii Federale Iugoslavia. NATO nu a avut nici o autorizaţie din partea Consiliului de Securitate al ONU să efectueze această agresiune.

Nu numai că agresiunea încalcă Carta ONU, dar, de asemenea,și convenţiile internaţionale referitoare la mai multe reguli de război. În mod deliberat NATO a vizat țintele civile, și nici măcar spitalele nu au fost cruţate de atacurile criminale NATO. De fapt, NATO a reuşit să distrugă mai multe spitale decât tancurile armatei iugoslave.

La data de 07 octombrie 2001 NATO a lansat un alt război de agresiune, ilegal şi neprovocat, împotriva statului suveran Afganistan. Afganistanul nu a atacat nici o ţară, nici pe 11 septembrie 2001, nici înainte de această dată şi nici după acea dată. Afganistanul a fost un stat cu o apărare slabă, care a fost şi continuă să fie o victimă a crimelor de război comise de către Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

La 25 martie 2011 NATO a început un alt război neprovocat, de data aceasta împotriva Libiei. Libia nu a atacat nici o ţară NATO, şi nu a lansat nici un fel de ameninţări la adresa vreunei ţări. Guvernul libian a făcut doar ceea ce ar face orice ţară, de a înăbuși o rebeliune armată care a fost iniţiată de mercenari străini plătiți. De ce a NATO a atacat Libia? Gadaffi era pe punctul de a crea un sistem bancar nou în Africa, care avea de gând să scoată FMI-ul, Banca Mondială şi alți mari bancheri albi din afacerile din Africa. din acel moment nu ar mai fi existat multele împrumuturi de ruinare utilizatede Occident pentru a paraliza economiile africane în mod intenţionat prin plătirea unor dobânzi uriașe. În schimb Banca de Investiţii Africană, cu un capital de 42 miliarde de dolari, planificase să ofere împrumuturi majore cu rate la  dobânzi mici sau chiar zero pentru fiecare naţiune africană. Libia finanţase deja proiecte majore de infrastructură în Africa, care au început să creeze legături într-economiile africane şi să rupă dependenţa perpetuă de ţările vestice pentru importuri. Înainte ca NATO să lanseze războiul de agresiune împotriva Libiei ea a furat cele 42 miliarde dolari care erau alocate pentru  poporul african, prin Banca de Investiţii din Africa.

Crimele comise de NATO împotriva Iugoslaviei, Afganistan şi Libia sunt aceleaşi crime pe care predecesorii NATO le-au comis în al doilea război mondial.Documente istorice europene și americane dezvaluie o legătură insidioasă între nazism şi NATO. Ele dezvăluie că NATO a fost creată de criminalii de război naziști.

Unica misiune a NATO este înfiinţarea celui de-al Patrulea Reich. Si ei, la fel ca predecesorii lor, utilizează războiul (invazia apoi ocupaţia) pentru a stabili cel de-al Patrulea Reich, războaie în care de bunăvoie şi în mod intenţionat comit atrocităţi inimaginabile împotriva civililor. Războaie, care sunt declarate de către dreptul internaţional drept agresiuni nejustificate. În procesul de instituire a celui de-al patrulea Reich liderii lor comit crime împotriva păcii, crime împotriva umanităţii şi crime de război. Astazi ei recrutează guvernele din țări precum Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Franţa, Italia şi guvernele din fostele ţări ocupate de naziști pentru a construi acest imperiu nazist numit al Patrulea Reich.

În termeni neo-naziști, al Patrulea Reich este definit ca promotorul supremaţiei ariene, anti-semitismului, biotopului, militarismului agresiv şi totalitarismului. Mai mult, neo-naziştii cred că această creştere va deschide calea pentru stabilirea Imperiului de Vest, un imperiu pan-Arian al lumii care cuprinde terenuri ocupate de popoare cu descendență preponderent europeană (Europa, Rusia, anglo-America, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud , America de Sud), şi alte ţări având în mod semnificativ populație albă din America Latină. Cadrul pentru al Patrulea Reich a început odată cu formarea  Tratatul Atlanticului de Nord (NATO) şi războaiele celui de-al Patrulea Reich au început imediat după reunificarea Germaniei.

În cartea sa, The Rise of the Fourth Reich: The Secret Societies That Threaten To Take Over America ( Apariția celui de-al Patrulea Reich: societăţile secrete care amenință să preia America), Jim Marrs susţine că unii membri supravieţuitori ai celui de-al treilea Reich German, împreună cu simpatizanţii din Statele Unite şi din altă parte, aflându-se la  adăpost sigur prin intermediul unor organizaţii cum ar fi ODESA şi Die Spinne, au lucrat în spatele scenei, începând cu sfârşitul celui de-al doilea război mondial, să adopte cel puţin unele dintre principiile nazismului (de exemplu: militarismul, fascismul, cucerirea, spionajul la scară largă asupra cetăţenilor, utilizarea corporaţiilor şi a propagandei pentru a controla interesele naţionale şi ideile) în cultura, guvern şi în întreaga lume de afaceri. El citează influenţa pe care naziştii au introdus-o in Statele Unite, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, așa cum oamenii de știință naziști au fost introduși în Operațiunea Paperclip  pentru a ajuta la avansarea aerospațială a SUA, precum şi achiziţionarea şi crearea de conglomerate, de către nazişti şi decătre simpatizanţii lor, după război, atât în ​​Europa cât şi în SUA – dintre care cea mai mare este Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

America a devenit soldatul celui de-al Patrulea Reich nazist la 11 septembrie 2001.

Atunci când Turnurile World Trade s-au prăbuşit, cei mai multi americani pur şi simplu au refuzat să creadă sugestiile cum că atacurile au fost organizate de către grupuri care lucrau pentru guvernul SUA în sine. Americanii s-au temut să dovedescă faptul că, deși au apărut rapoarte de ştiri, guvernul american și-a anunţat planurile pentru invazia din Afganistan cu luni înainte chiar ca atacurile de la 11 septembrie 2001 să fi avut loc. Guvernul Statelor Unite a facut planuri şi, și-a anunţat intenţia la Organizaţia Mondială, la începutul anului 2001. Momentul atacurilor asupra Turnurilor Mondiale ale Comerţului se potrivea în întregime ca o mănușă. Atacurile şi revărsarea furiei poporului american au adus un suport incontestabil pentru războiul deja planificat. NATO s-a folosit de un alt eveniment, ca cel asupra  clădirii Reichstag-ului, pentru a înființa cel de-al Patrulea Reich.

Chiar şi după ce le-au fost prezentate dovezile, americanii din ziua de azi cred că talibanii şi poporul afgan sunt inamicul Statelor Unite. Faptul că nici un cetăţean afgan, oficial politic sau personal militar nu au luat parte nici la planificarea atacurilor de la 11 septembrie 2001 și nici la executarea atacurilor este încă de neînţeles. Mulți din Statele Unite cred că Afganistanul a atacat SUA pe 11 septembrie 2001, chiar şi după ce guvernul Statelor Unite a publicat numele şi naţionalităţile celor care au deturnat avioanele şi pe cel al creierului atacului. Majoritatea au fost cetăţeni arabi. bin Laden era, de asemenea, un resortisant saudit. Nu au existat teroriști talibani sau vreun cetăţean afgan. Zero. Nici unul.

Chiar şi cu toate dovezile care disculpă (pentru a-l elibera de vină) Afganistanul de orice crimă împotriva Statelor Unite, Guvernul Statelor Unite și-a acordat singur competenţe extraordinare temporare, în special competenţele interzise conform dreptului constituţional, dar puterile guvernamentale au afirmat că au nevoie pentru a putea avea de a face cu ” terorişti „. Poporul american, prea naiv şi în mod fanatic prea centrat pe sine pentru a vedea că a fost înșelat în mod grosolan de către guvernul său, a fost de acord cu minciunile guvernului şi contradicţiile flagrante. Deoarece americanii sunt prea naivi şi prea auto-centrați aceste competenţe ilegale temporare sunt acum în America nu mai puțin  temporare decât erau în Germania atunci când ideologul nazist, Adolf Hitler a ars clădirea Reichstag-ului (clădirea Parlamentului Imperiului German) şi i-a acuzat pe ” teroriştii ” pe care ei îi numeau comunişti. Distrugerea clădirii i-a dat lui Hitler scuza pentru ca naziştii să poată suspenda majoritatea drepturilor prevăzute de Constituţia Germaniei din 1919, într-un efort al lui Hitler de a spori securitatea de stat în întreaga Germanie. 68 de ani mai târziu istoria s-a repetat și în cazul când guvernul Statelor Unite a atacat Statele Unite, pe 11 septembrie 2001, în vederea acordării unor puteri extraordinare care au suspendat ilegal Constituţia Statelor Unite şi Lista Drepturilor (o suspensie ilegală, care continuă până astăzi) . Ei au dat vina atacurilor asupra „teroriştilor”, dar de data aceasta aceștia au fost numiți Al Qaeda.

Guvernul SUA ştie că conduce o naţiune de laşi. Guvernul american a trebuit să cheltuiască  trilioane  de dolari, pentru a ridica al Patrulea Reich, pe războaie în care lașii să poată lupta. Guvernul SUA a decorat cu însemnele regalității trupele pentru a le face mândre de ele însele, ținându-le în continuare în capcana imaginii de sine.

Ştiind că este nevoie de curaj pentru a ucide inamicul faţă în faţă, guvernul Statelor Unite a cheltuit sume mari de bani pe arme minune, avioane, submarine, artilerie cu bătaie ultra-lungă, rachete de croazieră, drone fără pilot şi rachete ghidate – arme care ucid la  distanţă, astfel încât cei care săvârșesc uciderea să nu trebuiască să facă faţă realității celor săvârșite.

Ştiaţi că Hitler a fost Omul Anului în Time Magazine din 1938? Stalin a fost Omul Anului în revista TIME a anului 1939 şi 1942. George W. Bush a fost Omul Anului în Time Magazine în 2000 şi în 2004. Toți acești bărbaţi, şi mulți alții, de asemenea, sărbătoriți de către mass-media, au fost monştri de neimaginat. Toți trei au săvârşit acte de tradare împotriva propriilor lor ţări şi popoar, le-au luat drepturile şi au comis atrocităţi împotriva statelor străine. Lecţiia învățată din aceste fapte este că nu este uşor să identifici un tiran la fața cului atunci când trăiești alături de el, dar mai ales când este unul pe care presa îl sprijină și îl promovează.

Tirani ies în evidență numai atunci când te uiți înapoi, după ce devine cunoscut ceea ce au făcut. Poporul german nu s-a ridicat lîmpotriva lui Hitler pentru că mass-media lor i-a trădat, la fel cum mass-media americană trădează cu plăcere poporul american, voluntar, şi chiar cu mândrie, abandonându-și rolul său tradiţional de câine de pază împotriva abuzurilor guvernului.

Este însăşi natura puterii cea care atrage genul de oameni pe care nu ar trebui să îi aibă. Statele Unite ale Americii este un premiu care atrage bărbaţii şi femeile care doresc să facă absolut orice pentru a câştiga puterea, şi, prin urmare, de asemenea, sunt dispuşi să nu facă absolut nimic cu acea putere odată ce o au. Dacă cineva se gândește suficient de mult, va realiza că toți tiranii, din trecut şi mai ales din prezent, au TREBUIT să utilizeze înşelăciunea asupra populaţiei lor pentru a iniţia un război.

Nici un cetăţean al unei naţiuni moderne industrializate nu-și va trimite copiii pentru a muri într-un razboi doar pentru a prelua  resursele și activele altei națiuni, dar resursele și activele sunt obiectul tuturor războaielor care s-au purtat. O naţiune care doreşte să iniţieze un război de cucerire trebuie să creeze iluzia unui atac sau  a unei ameninţări ca să-l poată începe şi trebuie să ofere întotdeauna populaţiei lor de laşi  o scuză care niciodată să nu atragă atenția asupra iluziei artizanale.

Este naiv, să nu mai vorbim de faptul că este de-a dreptul rasist, să se presupună că tiranii apar doar în alte ţări şi că, într-un fel Statele Unite sunt pur şi simplu imune doar pentru că sunt americani. Statele Unite nu a scăpat din ghearele unei dictaturi. Oamenii Statelor Unite ale Americii, ca și germanii din anii 1930, nu au avut curajul moral să se ridice şi să arate minciunile guvernului.

Numai în cazul excepțional în care americanii sunt dispuşi să se ridice împotriva guvernului lor tiranic, generaţiilor viitoare vor putea să se uite în urmă la poporul american cu aceeaşi hotărâre și asprime cu care-i privim noii pe germanii din 1930.

Ca sursă principală de drept internaţional, hotărârea Tribunalului Nürnberg, în cazul din 1945-1946, al celor mai mari criminali de război nazişti este simplu şi clar. Liderii noștri invoca adesea şi laudă hotărârea, dar, evident, nu au citit-o. Curtea Internaţională a declarat:

” A iniţia un război de agresiune, prin urmare, nu este doar o crimă internaţională, este suprema crimă internaţională diferind doar de alte crime de război, în sensul că conţine în sine răul acumulat în ansamblu.”

La Nuremberg, Statele Unite şi Marea Britanie au presat ca liderii naziști să fie urmăriți penal pentru planificarea şi iniţierea războiului agresiv. Curtea Supremă de Justiţie, (prin) Robert Jackson, şeful personalului urmăririi penale americane, a afirmat că” lansarea unui război de agresiune este o crimă şi că nici o situaţie politică sau economică nu-l poate justifica.” De asemenea, el a declarat că „în cazul în care anumite acte de încălcare a tratatelor sunt crime, acestea sunt crime și dacă le face Statele Unite și dacă le face Germania, iar noi nu suntem pregătiți să stabilim o regulă de conduită penală împotriva altor, pe care noi nu am fi dispuși să o invocăm împotriva noastră.

Carta Naţiunilor Unite  vede agresiunea în mod similar. Articolele 2 (4) şi (7) interzic intervenţiile în competenţa internă a oricărei ţări şi ameninţare cu forţa sau folosirea forţei de către un stat împotriva altuia. Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Rezoluţia 2131, „Declaraţia cu privire la Inadmisibilitate unei intervenţii”, a întărit părerea că o intervenţie militară puternică, în orice ţară este o agresiune şi o crimă fără justificare.

Punând o etichetă „NATO” pe politica şi conduita agresivă nu va conferi acestui comportament nici o sfinţenie. Acest lucru este pur şi simplu o pervertire a AlianţeiNord-Atlantice, care se presupune ca s-a format ca o alianţă defensivă în temeiul Cartei ONU. Tratatul Atlanticului de Nord a promis semnatarilor să se abţină de la ameninţarea sau utilizarea forţei în orice mod incompatibil cu scopurile Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi în mod explicit a recunoscut „responsabilitatea principală a Consiliului de Securitate (al Organizaţiei Naţiunilor Unite), pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. „Evident, ocolind aprobarea ONU pentru atacarea şi ocuparea fostei Iugoslavii, apoi  a Afganistanului şi acum a Libiei, SUA şi NATO au încălcat această obligaţie de bază.

Dintr-un alt punct de vedere al dreptului internaţional, conducerea actuală a atacurilor militare armate agresive de către Statele Unite şi NATO constituie o crimă de război continuă. Contrar credintelor planificatorilor lor de război, bombardamentul aerian fără restricţii este interzisă în conformitate cu dreptul internaţional. Bombardarea „infrastructurii” apei unei ţări, a centralelor electrice, podurilor, fabricilor, televiziunilor şi locaţiilor radio nu sunt restrânse pentru a legitima obiective militare. Atacurile SUA şi NATO, au cauzat, de asemenea, o pierdere excesivă de vieţi şi prejudicii civililor, care încalcă un alt standard. Ei au ucis acum sute, dacă nu mii, de civili nevinovaţi şi lipsiţi de apărare.

Comentariul meu: Eu aș adăuga și războiul din Irak. De asemenea, să nu uităm că cei care au inventat nazismul și fascismul dar și comunismul, adică toate tipurile de extremism  precum și ” teroriștii”, au fost sioniștii evrei mânați de dorința înființării unui stat israelian, plan care până la urmă le-a reușit de minune. Dacă planul lor ar fi fost numai acesta, de inființare a unui stat (ilegal) israelian, atunci ar fi trebui ca sioniștii să se liniștească după ce au obținut ce au dorit, dar planul era și este unul mult mai măreț. Crearea statului Israel a  fost doar o etapă din acest plan măreț, al cărui unic țel este dominarea întregii lumi și conducerea ei de către o rasă (elită) superioară. Ceea ce ne-a arătat Hitler a fost doar o mostră, față de ceea ce va urma. ”Nebunia” manifestată de Hitler nu a fost ceva legat strict de persoana lui, un ” defect” al naturii. Acest gen de ”nebunie” caracterizează un grup de oameni, dacă pot fi numiți așa pentru că din punctul meu de vedere ei nu au nimic uman în ei, care  se consideră aleșii lui Dumnezeu, un dumnezeu care n-are nici o legătură cu Cel pe care îl știm noi și care n-are nimic dumnezeiesc în el. Nici cruzimea lui Stalin nu este ceva strict personal. Este doar o altă trăsătură ce caracterizează această rasă superioară. Obama le are pe amândouă. Acești oameni nu fac parte din acea rasă, sunt doar unelete de care elitele s-au folosit, și se folosesc încă,  pentru a-și îndeplini câte o etapă a planului. Ceea ce trebuie să învățăm din tot ce s-a întâmplat în trecut și din ceea ce se întâmplă în zilele noastre este că cei care aparțin acestei rase superioare însumează toate aceste caracteristici într-o singură persoană, adică sunt nebuni, cruzi, manipulatori, răi, etc. exact ca și dumnezeul lor, Lucifer. La fel ca și el, aceștia se folosesc de oameni care să facă lucrurile murdare pentru ei după care se descotorosesc de ei fără nici o remușcare sau milă. În afară de rasa și țelul lor, nimic nu are valoare. Asta trebuie să invățăm și să înțelegem: că nu le putem schimba planurile dar putem măcar să le înțelegem și să nu le facem jocul.

BBC-ul prins cu mâța-n sac din nou! Și ce dacă?!

Cum mințim poporul cu televizorul, mizând pe slabele cunoștințe ale celor care ” sorb” imaginile transmise de televiuni? Simplu, așa cum a procedat și BBC-ul prezentând imagini din Piața Green Square din Inidia ca fiind GreenSquare-ul Libian, iar pe indienii care se bucurau acolo ca fiind ” boborul” libian fericit că s-a eliberat de „ dictatorul brutal” cu ajutorul rebelilor și al NATO.

Dacă va uitati cu atenție la video, vezi vedea în spate pusă o tăbliță pe care scrie ”Live Tripoli” iar ora transmisiunii este 6.47 dimineata. Un singur amănunt i-a scăpat BBC-ului, că poate mai există încă indivizi pe lumea asta care se uită la televizor nu pentru a le sorbi minciunile și imaginile, ci tocmai pentru a depista și dezvălui falsurile, care în ultima vreme, sunt chiar foarte grosolane și jignesc chiar și o inteligență medie. Pentru a înțelege de ce este chiar un fals grosolan acest video, vă prezint drapelele celor două state care nici măcar nu se aseamănă:

Drapelul Libiei: singurul steag național din lume cu o singură culoare, fără alte însemne, embleme sau detalii.
Drapelul Indiei

 

 

 

 

 

Cap au, minte la ce le-ar mai trebui?! Și încă un mic test de perspicacitate pentru cei care citesc acest articol: ce naționalitate ( sau cărei organizații, grup, agenție,etc. aparțin) au cele două persoane din imaginea de mai jos (al căror cap este încercuit cu roșu) prezentate de CNN ca fiind rebeli arabi, în opinia dumneavoastră?Succes!!!!!

 

Un raport al ONU dovedește cum NATO și SUA au mințit cu privire la Libia și Gaddafi

Înainte ca NATO şi SUA să înceapă bombardarea Libiei, Organizaţia Naţiunilor Unite se pregătea să-i confere un premiu colonelului Muammar Gaddafi, şi Jamahiryei Libiene, pentru realizările sale în domeniul drepturilor omului. Ai dreptate – acelaşi om, colonelul Muammar Gaddafi, despre care NATO şi Statele Unite ne-au spus luni de zile că este un „dictator brutal,” a fost ales să i se acorde un premiu pentru situaţia drepturilor omului în Libia. Cât de ciudat este faptul că Organizaţia Naţiunilor Unite a ales să confere un premiu pentru drepturile omului unui „dictator brutal”, la sfârşitul lunii martie.

Deci, eu pun o întrebare: Cine este acest „dictator brutal” căruia Adunarea Generală a Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului era pregătită să-i confere un premiu pentru drepturile omului, undeva la sfarsitul lunii martie? Au vrut să ne facă să credem că ei ştiau că el era un „dictator brutal”, dar că au decis totuși să-i dea un premiu pentru drepturile omului?! Uluitor! Uluitoare minciunile care ni se spun de către mass-media, NATO şi guvernul Statelor Unite. Absolut uluitor! Nu este surprinzător, dar este uluitor! Dar mai uimitor totuşi, este faptul că, de fiecare dată după un timp, o mare parte din publicul american ( și nu numai) – fără îndoială – crede fiecare cuvânt care vine de la „ştirile” mass-mediei.

Merită să fie citate câteva din următoarele Exemple din raportul Adunării Generale:

„Mai multe delegaţii au remarcat, de asemenea, cu admirație angajamentul ţării faţă de respectarea drepturilor omului la fața locului. Declaraţiile suplimentare, care nu au putut fi oferite în cursul dialogului interactiv, din cauza constrângerilor de timp, vor fi postate pe site-ul opiniilor universale periodice atunci când vor fi disponibile.. ”

Într-o notă de subsol a acestui raport, există o listă de ţări care l-au lăudat pe colonelul Gaddafi şi  Jamahirya Libiană  ( statul maselor populare), în sprijinul deciziei Adunării Generale a Consiliului pentru Drepturile Omului de a conferi acest premiu colonelului Gaddafi. Voi prezenta pur şi simplu lista. Cititorul se poate uita la listă şi să-și formeze propria-i opinie în ceea ce priveşte nivelul de credibilitate, sau credibilitatea percepută, a ţărilor enumerate :

Danemarca, China, Italia, Ţările de Jos, Mauritania, Slovenia, Nicaragua, Federaţia Rusă, Spania, Indonezia, Suedia, Norvegia, Ecuador, Ungaria, Africa de Sud, Filipine, Maldive, Chile, Singapore, Germania, Australia, Kazahstan, Letonia , Angola, Nigeria, Congo, Burundi, Zambia, Rwanda, Burkina Faso, Senegal, Coasta de Fildeş, Djibouti, Zimbabwe.

Dacă aţi fost cât de cât atenţi la stiri, veti observa ca, câteva dintre ţările menţionate mai sus ( cele bolduite de mine-n.m) au cotit-o brusc şi au decis să înceapă sprijinirea NATO şi  a SUA în războiul lor de agresiune. De ce? Pentru ce altceva!? Pentru Bani. Aceasta este întotdeauna linia finală, şi nu există nici o îndoială că acest fapt va fi expus, la un moment dat în viitor, aşa cum au fost expuse și minciunile pe care guvernul american le-a spus cetăţenilor săi, şi lumii, despre „armele de distrugere în masă” din Irak. Şi aceste ţări au fost atât de aproape de a-i darui un premiu colonelului Gaddafi, pentru drepturile omului, după ce au studiat cu atenţie societatea libiană. Deci, cum rămâne cu „dictatorul brutal?” Probabil că un prieten de-al meu mi-ar spune TACI ȘI PAȘTE ÎN CONTINUARE!

Deci, ma intreb: pe cine  să credem? Mass-media, care ne-a spus luni de zile că colonelul Gaddafi este „un dictator brutal.” Sau să credem acest raport al Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 04 ianuarie 2011? In nici un caz nu încerc să „binecuvântez” ONU, care are defectele sale (la care noi toţi am fost martori). Deși de multe ori am criticat această organizație am învăţat că ONU, în ciuda defectelor sale, este capabilă să facă și unele lucruri foarte bune, așa cum au făcut și cu rapoartele despre vinovăția Israelului, cu care doar SUA nu a fost de acord.

Repet: Acest premiu a fost programat să-i fie dat colonelului Gaddafi la sfârşitul lunii martie. Următorul lucru pe care îl ştim, este că Libia a fost bombardată.

Deci, dacă vei auzi că ţara ta va fi premiată în curând, de către Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru drepturile omului, ia-o la goană și fugi cât vezi cu ochii! Pentru ca ești pe cale să fi bombardat!

Vă rog să citiţi raportul sesiunii a 16-a al Consiliului Adunării Generale a ONU pentru Drepturile Omului: http://www2.ohchr.org/english/bodies/hrcouncil/docs/16session/A-HRC-16-15.pdf

A contribuit Chavez, fără să vrea, la precipitarea evenimentelor din Libia?

După un impas de 6 luni,  în care nici o parte nu au obținut nici un avantaj, brusc le-au fost necesare doar câteva zile forţelor rebele libiene să pătrundă fără a întâmpina nici o opoziţie în Tripoli. Deși știm că politica care va urma după acest rezultat va fi foarte mult comparabilă cu ceea ce se întâmplă în Egipt chiar acum, mulţi se întreabă cu mirare de ce situaţia din Libia a progresat cu o astfel de viteză. Poate că răspunsul poate fi găsit în cele 143.8 tone de aur deţinute de Banca Centrală libiană. Desigur că nu este nici pe departe aproape de cele 366 de tone de aur, pe care se presupune că Venezuela le are la WGC (World Gold Council) cea mai mare parte probabil ținut extrateritorial şi care nu va fi repatriat, dar întrebarea ”unde ar putea WGC găsi o parte din cantitatea de aur fizic de care au nevoie pentru a satisface cererea lui Chavez ”a primit acum un răspuns. Desigur, trebuie să presupunem că acest aur nu a plecat deja din Libia în direcţia Caracas-ului pe parcursul ultimelor 6 luni. Ceea ce, în retrospectivă, probabil că ar trebui să presupunem, pentru că doar așa s-ar putea explica de ce aurul a ajuns acum la 1875 $ (la ora cînd traduc eu articolul a trecut e 1900 $-n.m)  şi este în creştere rapidă.

O imagine a rapidă asupra rezervelor de aur din lume vă  va edifica:

rezervele de aur la data de 21.08.2011

Comentariul meu: Să fie chiar o coincidență faptul că pe 17-18 august Chavez își cerea aurul, iar media spumega împotriva lui-inclusiv cea românescă, iar pe 22 Tripoli-ul cădea în mîinile rebelilor, deși după ultimele știri nu ai fi putut da acest pronostic. În articolul  pe care l-am publicat ieri, Jean Paul-Pougala spunea că următoarea pe listă este Algeria. Dacă ne uităm la lista de mai sus, vedem că într-adevăr rezerva de aur a acesteia ar putea satisface nevoile momentane ale WGC și este de fapt singura țară arabă, la ora actuală, care ar putea satisface atăt nevoia de aur a elitelor cât și dorința lor de a impune democrația în această zonă. Pe de altă parte, Algeria a fost o aliată și o prietenă a Libiei, așa că trebuie să  muște un pic din țărână  și să fie pusă cu botul pe labe. În acest moment atacarea Libanului nu poate fi pusă în discuție, pentru că Libanul, Siria și Iranul sunt rezervate urii și răzbunării Israelului. Arabia Saudită este aliatul de nădejde al NATO și Israel în lupta împotriva celorlalte trei, deci un atac asupra ei este exclus din start.Culmea ar fi ca Chavez să-și schimbe ideea și să vrea argint în locul aurului sau platină.Cert este că dacă elitele vor menținerea schemei Ponzi pe care o practică trebuie să găsească undeva aurul pe care îl cere Chavez, altfel tot ce-au clădit până acum se duce de râpă.

 

 

Spania își modifică Constituția conform dorințelor Angelei Merkel

Puterea şi opoziţia de la Madrid au căzut de acord să modifice legea fundamentală, pentru a introduce disciplina bugetară în Constituţie. Exact ce a cerut Merkel săptămâna trecută.

Premierul spaniol Jose Luis Zapatero a anunţat astăzi un plan de reformare a Constituţiei, deja cerut de Berlin şi de Paris la ultima întâlnire Merkel-Sarkozy. Premierul a cerut tuturor partidelor politice să adopte planul până la 20 noiembrie, data următoarelor alegeri, lucru foarte probabil, dat fiind că  Guvernul spaniol şi Opoziţia au ajuns deja la o înţelegere.

„Această iniţiativă are aceeaşi menire ca şi celelalte. Reafirmă şi întăreşte angajamentul nostru pentru procesul de consolidare a uniunii monetare. În acelaşi timp este un pas important spre întărirea încrederii pe termen scurt şi lung în economia Spaniei” a spus Zapatero. “Noile reglementări ne permit şi controlul deficitului bugetar, şi pe cel al datoriei, a maim spus premierul de la Madrid.

Principala modificare a Constituţiei se referă la cunoscuta regulă “de aur” a stabilităţii bugetare: limita de deficit să fie trecută în Constituţie. Pentru a fi adoptată, modificarea constituţională are nevoie de acordul a trei cincimi din numărul total de parlamentari din cele două camere.

La întâlnirea Merkel-Sarkozy de săptămâna trecută, cei doi lideri ai eurozonei au cerut, printre altele, tuturor celor 17 membre introducerea disciplinei bugetare în legislaţiile naţionale. În timp ce în Franţa încă se discută despre necesitatea introducerii regulii “de aur” în lege, Germania are deja introdus în Constituţie principiul controlului deficitelor.

Nemţii au cerut statelor eurozonei, dintre care unele sunt putermic îndatorate, introducerea acestui principiu în condiţiile în care pieţele s-ar fi aşteptat la introducerea eurobondurilor, adică bondurilor transnaţionale, care ar fi calmat investitorii, dar ar fi dezavantajat statele cu ratinguri mari şi finanţe sănătoase.

Guvernul spaniol a adoptat şi un pachet suplimentar de măsuri anticriză şi anti-deficit, menit să permită atingerea ţintei de deficit de 6% din PIB pentru acest an. Iată cîteva dintre cele mai importante: reducerea temporară, până la sfârşitul anului, a TVA la cumpărarea de locuinţe noi, de la 8% la 4%, amânarea plăţii deducerilor şi o anticipare a plăţii impozitelor pentru companiile cu vânzări de peste 20 de milioane de euro pe an, obligaţia farmaciilor de a prescrie medicamente generice.

De ce Occidentul dorește căderea lui Gaddafi? Actualizare:Video

O analiza de Jean-Paul Pougala africanii ar trebui să se gândească la motivele reale pentru care ţările occidentale sunt război cu Libia, scrie Jean-Paul Pougala, într-o analiză care urmărește rolul ţărilor în modelarea Uniunii Africane şi dezvoltării continentului.

A fost Libia lui Gaddafi care a oferit întregii Africi prima sa revoluţie în timpurile moderne – o schimbare a întregului continent prin telefon, radio-televiziune, şi mai multe alte aplicaţii tehnologice, cum ar fi telemedicina şi învăţământul la distanţă. Şi datorită punții radio WMAX, o conexiune low cost a fost pusă la dispoziţie depe întregul continent, inclusiv în zonele rurale.

Totul a început în 1992, când 45 de naţiuni africane au stabilit RASCOM (Regional African Satellite Communication Organization), astfel încât Africa să aibă satelit propriu şi reducă costurile comunicării pe continent. A existat o vreme când apelurile telefonice către şi din Africa au fost cele mai scumpe din lume, din cauza unei taxe anuale de 500 milioane USD băgați în buzunar de către Europa pentru utilizarea sateliţilor săi cum ar fi Intelsat pentru convorbiri telefonice, inclusiv convorbirile din aceeaşi ţară.

Satelitul african implementat odinioară a costat , și doar o singură dată, 400 milioane de dolari SUA şi continentul nu a mai trebuit să plătească un contract de leasing de 500 de milioane USD anual. Ce bancher nu ar finanţa un astfel de proiect? Dar  rămânea o altă problemă – cum puteau sclavii, care doreau să se elibereze de exploatarea șefului lor să ceară ajutorul șefului pentru a-și obține libertatea? Deloc surprinzator, Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Statele Unite ale Americii, Europa au făcut doar promisiuni vagi timp de 14 ani. Gaddafi a pus capăt acestor inutile promisiuni ale „binefăcătorilor”  din vest cu dobanzile lor exorbitante. Capul libian a pus  300 milioane de USD pe masă, Banca Africană de Dezvoltare a adăugat încă 50 milioane USD  şi  Banca de Dezvoltare a  Africii de Vest încă 27 milioane USD – şi așa Africa a avut primul său satelit de comunicaţii la data de 26 decembrie 2007.

China şi Rusia i-au susținut şi și-au împărtăşit tehnologia lor cu ei ajutând la lansarea sateliţilor pentru Africa de Sud, Nigeria, Angola  și Algeria şi un al doilea satelit african a fost lansat în iulie 2010. Primul satelit construit in totalitate din materiale indigene şi fabricat pe teritoriul african, in Algeria, este prevăzut pentru anul 2020. Acest satelit este proiectat la concurenţă cu cele mai bune din lume, dar cu un cost de zece ori mai mic, o adevarată provocare.

Acesta este modul în care un gest simbolic de numai 300 milioane USD a schimbat viaţa unui întreg continent. Libia lui Gaddafi a costat însă Occidentul, nu doar privîndu-l de 500 milioane USD pe an, dar și de miliardele de dolari din datorii şi dobânzi,pe care împrumutul iniţial le-ar fi generat pentru anii următori şi într-o manieră exponenţială, contribuind astfel la menținerea sistemului ocult, în scopul de a jefui continentul.

Fondul Monetar African, Banca Centrală Africană, Banca Africană de Investiţii

Cele 30 de miliarde de dolari SUA îngheţate de către domnul Obama aparţin Băncii Centrale Libiene şi au fost alocate ca și contribuţie libiană la trei proiecte-cheie care ar adăuga ultimele retuşuri federaţiei africane -1. Banca Africană de Investiţii din Syrte, Libia, 2. înfiinţarea în 2011 a Fondului MonetarAfrican cu sediul în Yaounde, cu un capital inițial de 42 miliarde USD şi3.  Banca Centrală Africană cu sediul la Abuja, în Nigeria, care atunci când ar începe tipărirea banilor in Africa va suna clopotul de deces pentru francul CFA( francul central african) prin care Parisul a fost în măsură să mai manipuleze unele ţări din Africa în ultimii cincizeci de ani. Este uşor de înţeles mânia francezilor împotriva lui Gaddafi.

Fondul African Monetar este de aşteptat să înlocuiască în totalitate activităţile din Africa ale Fondului Monetar Internaţional, care, cu numai  25 miliarde de dolari USD, a fost capabil să aducă un întreg continent în genunchi şi să-l facă să înghită privatizări discutabile  forţând ţările africane să treacă de la monopolul public la monopolurile private. Nu a fost o surpriză faptul că atunci, pe 16-17 Decembrie 2010, africanii au respins în unanimitate ţările occidentale  care încearcau să adere la Fondul Monetar African, declarând că acesta era deschis doar pentru naţiunile africane.

Este tot mai evident că după Libia, coaliţia de vest va vâna Algeria, pentru că în afară de resursele sale uriaşe de energie, țara are rezerve în numerar de aproximativ 150 de miliarde. Acesta este nada care atrage ţările ce bombardează Libia şi toate au un lucru in comun – ele sunt în practic în stare de faliment. Numai Statele Unite ale Americii, are o datorie de eşalonat de 14, 000 miliarde de USD, Franţa, Marea Britanie şi Italia au fiecare un deficit public de 2.000 miliarde dolari SUA, pe când  datoria publică a celor 46 de țări africane la un loc însumează mai putin de 400 miliarde  USD.

Incitarea la false războaie  în Africa, în speranţa că acest lucru va revitaliza economiile lor care se scufunda tot mai mult în rahat va grăbi în cele din urmă declinul Vestului, care de fapt a început în 1884, în timpulnotoriei Conferinţe de la Berlin.Eeste ceea ce economistul american Adam Smith a prezis în 1865, când el l-a sustinut public pe Abraham Lincoln pentru abolirea sclaviei, „economia oricărei ţări care se bazează pe sclavia negrilor este destinată să coboare în iad în ziua când aceste ţări se trezesc”.

UNITATEA Regională un OBSTACOL la crearea Statelor Unite ale AFRICII

Pentru a destabiliza şi distruge Uniunea Africană, care a fost o schimbare a direcţiei periculoasă (pentru vest)  și a o îndruma spre  Statele Unite ale Africii sub mâna călăuzitoare a Gaddafi, Uniunea Europeană a încercat mai întâi, fără succes, să creeze Uniunea pentru Mediterana (UPM). Africa de Nord într-un fel ar fi trebuit să fie tăiată de restul Africii, folosind clișee rasiste vechi  și obosite, din secolele 18 si 19, care susţineau că africanii de origine arabă au fost mai evoluați şi mai civilizați decât restul continentului. Acest lucru nu a reuşit deoarece Gaddafi a refuzat ” să pună botul”. El a înţeles imediat ce joc se făcea atunci când numai un număr restrâns de ţări africane au fost invitate să se alăture grupului mediteranean fără a informa Uniunea Africană, dar fiind invitate toate cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene.

Fără  forţa motrice din spatele Federaţiei Africane ( Gaddafi-n.m), UPM a eșuat  înainte de a începe, abia născută cu Sarkozy în calitate de preşedinte şi Mubarak ca vicepreşedinte. Ministrul francez de externe, Alain Juppé încearcă acum să relanseze ideea, bancară fără îndoială, cu privire la căderea lui Gaddafi. Ce liderii africani nu reuşesc să înţeleagă este faptul că, atâta timp cât Uniunea Europeană continuă să finanțeze Uniunea Africană, status quo-ul va rămâne, pentru că nu există o independenţă reală. Acesta este motivul pentru care Uniunea Europeană a încurajat şi finanţat grupările regionale în Africa.

Este evident că Comunitatea  Economică a Africii de Vest  (ECOWAS), care are o ambasadă la Bruxelles şi depinde în cea mai mare parte din fondurile sale de Uniunea Europeană, este un adversar gălăgios al Federaţiei Africane. De aceea, Lincoln a luptat în războiul american de secesiune, deoarece în momentul când un grup de ţări se reunesc într-o organizaţie politică regională, aceasta slăbeşte grupul principal. Asta este ceea ce Europa a vrut şi africanii nu au înţeles planul lor de joc, creând o multitudine de grupări regionale, COMESA, UDEAC, SADC, şi Maghrebul  Mare  care nu a vazut niciodata lumina zilei datorita  faptului că Gaddafi a înţeles ce se întâmplă.

Gaddafi, Africanul  care a curăţat continentul de  umilința apartheid-ului

Pentru majoritatea africanilor, Gaddafi este un om generos, un umanist, cunoscut pentru sprijinul dezinteresat acordat în lupta împotriva regimului rasist din Africa de Sud. Dacă ar fi fost un egoist, el nu ar fi riscat mânia Occidentului pentru a ajuta ANC(Congresul Național African) atât militar cât şi financiar, în lupta împotriva apartheidului. Acesta a fost motivul pentru care Mandela, la scurt timp după eliberarea sa după cei 27 de ani de închisoare, a decis să rupă embargoul ONU şi a călătorit în Libia, la 23 octombrie 1997. Timp de cinci ani lungi, nici un avion ateriza în Libia, din cauza embargoului. Era necesar să iei un avion către oraşul tunisian  Jerba şi să continui pe cale rutieră timp de cinci ore pentru a ajunge la Ben Gardane, să treci frontiera şi să continui pe un drum pustiu timp de alte  trei ore înainte de a ajunge la Tripoli. Altă soluţie era să treci prin Malta, şi să iei un feribot de noapte sau niște bărci prost întreținute, până la coasta Libiei. O călătorie infernală pentru un popor întreg, pur şi simplu doar pentru a pedepsi un singur om.

Mandela nu s-a sfiit să spună pe șleau  ceea ce gândea atunci când fostul preşedinte american Bill Clinton a declarat ca vizita a fost una „nedorită”  – „Nici o țara nu poate pretinde să fie poliţistul lumii şi nici un stat nu poate dicta altui stat ceea ce ar trebui să facă„. El a adăugat – „Cei care până ieri au fost prietenii duşmanilor noştri au astăzi  nerușinarea să-mi spună să nu-l vizitez pe  fratele meu Gaddafi, aceștia ne consiliază să fim nerecunoscători şi să îi uităm pe prietenii noștri din trecut.

Într-adevăr, Occidentul încă îi consideră pe rasiştii din Africa de Sud drept fraţii lor care aveau nevoie să fie protejați. De aceea, membrii ANC, inclusiv Nelson Mandela, au fost considerați a fi terorişti periculoși. De abia la 2 iulie 2008, Congresul SUA a votat în cele din urmă o lege prin care elimina numele lui Nelson Mandela şi a tovarăşilor săi din ANC de pe lista lor neagră, nu pentru că și-au dat seama cât de aiurea era lista, ci pentru că au vrut să marcheze aniversarea celor 90 ani a lui Mandela . Dacă Occidentului i-a părut cu adevărat rău pentru sprijinul acordat în trecut duşmanilor lui Mandela şi dacă au fost într-adevăr sinceri atunci când aceștia au botezat străzi şi locuricu numele lui, cum pot continua să ducă război împotriva persoanei lui Gaddafi, care i-a ajutat pe Mandela şi pe poporul său să fie victorioși?

Sunt cei care doresc să exporte DEMOCRATIA ei înșiși  Democrați?

Și dacă Libia lui Gaddafi au fost mult mai democratică decât Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie şi alte ţări aflate acum în război ca să exporte democraţia în Libia? La 19 martie 2003, preşedintele George Bush a început bombardarea Irakului, sub pretextul de a aduce democraţia. La data de 19 martie 2011, exact opt ​​ani mai târziu, a fost rândul preşedintelui francez să aducă ploaia de bombe peste Libia, din nou susţinându-se că este pentru a aduce democraţia. Câștigătorul Premiului Nobel pentru Pace şi preşedintele american Obama a spus că dezlănţuirea rachetelor de croazieră de pe submarine este pentru a-l elimina pe dictator şi pentru a  introduce democraţia.

Întrebarea pe care oricine, chiar si cu o inteligenta minimă,o poate pune fără a avea nevoie de ajutor este urmatoarea: sunt ţări ca Franţa, Anglia, SUA, Italia, Norvegia, Danemarca, Polonia, care-și apără dreptul de a bombarda Libia, care se auto-proclama state democratice, cu adevărat democratice ? Dacă da, sunt ele mai democratice decât Libia luiGaddafi? Răspunsul, de fapt, este un răsunător NU, pentru simplul motiv că democraţia pur şi simplu nu există. Acest răspuns nu este unul cu caracter personal, ci un citat al cuiva al cărui oraş natal, Geneva, găzduieşte cea mai mare parte a instituţiilor ONU. Citatul este din Jean-Jacques Rousseau, născut în Geneva în 1712 şi care scrie în capitolul patru din cartea a treia  a faimosului „Contract Social”, că „niciodată nu a existat o adevărată democraţie şi nu va exista niciodată.”

Rousseau stabileşte următoarele patru condiţii pentru ca o ţară să fie etichetată ca democraţie şi în conformitate cu acestea Libia lui  Gaddafi este mult mai democratică decât Statele Unite ale Americii, Franţa şi alţii care pretind că exportă democraţia:

1. Statul:  cu cât o ţară este mai mare, cu atât este mai puţin democratică. Potrivit lui Rousseau, statul trebuie să fie extrem de mic, astfel încât oamenii să se poată  întâlni şi cunoaște reciproc. Înainte de a cere oamenilor să voteze, (statul) trebuie să se asigure că toată lumea cunoaște pe toată lumea, altfel votul va fi un act fără nici o bază democratică, un simulacru de democraţie pentru a alege un dictator.

Statul libian se bazează pe un sistem de credinţe tribale, în care, prin definiţie oamenii se grupează în entități mici. Spiritului democratic este mult mai prezentă într-un trib sau într-un sat decât într-o ţară mare, pur şi simplu pentru că oamenii se ştiu reciproc, împărtăşesc un ritm de viaţă comun care implică un fel de auto-reglementare sau auto-cenzura,  în care reacţiile şi contra reacţiile au impact asupra tuturor membrilor grupului.

Din această perspectivă, s-ar părea că condițiile lui Rousseau se potrivesc mai bine Libiei decât Statelor Unite ale Americii, Franţei şi Marii Britanii, tuturor societăţilor puternic urbanizate în care majoritatea vecinilor nu-și spun nici măcar ”bună ziua” unul altuia şi, prin urmare, nu se ştiu reciproc, chiar dacă aceștia au trăit alături timp de douăzeci de ani. Aceste ţări compacte au sărit la următoarea etapă – „votul” – care a fost consfinţit în mod inteligent pentru a umbri faptul că votul cu privire la viitorul ţării este inutil în cazul în care alegătorul nu-i cunoaşte pe ceilalţi cetăţeni. Acest lucru a fost împins la limita ridicolului când ​​dreptul de vot a fost acordat persoanelor care locuiesc în străinătate. Comunicarea cu persoanele şi între persoane este o condiţie prealabilă pentru orice dezbatere democratică înainte de alegeri.

2. Simplitate obiceiurilor şi a modelelor de comportament sunt, de asemenea, esenţiale în cazul în care oricare dintre ele există pentru a evita cheltuirea celei mai mari părți a timpului în dezbaterea  procedurilor legale şi judiciare, în loc să se dezbată multitudinea de conflicte de interese inevitabile într-o societate mare şi complexă. Ţările occidentale se definesc ca naţiuni civilizate, cu o structură socială mai complexă întrucât Libia este descrisă ca o ţară primitivă, având un set de obiceiuri simple. Acest aspect indică faptul că Libia răspunde mai bine criteriilor democratice ale lui Rousseau decât toţi cei care încearcă să dea lecţii de democraţie. Conflictele din societăţile complexe sunt cel mai adesea castigate de cei cu mai multă putere, motiv pentru care cei bogati reusesc sa evite închisoare pentru că îşi pot permite să angajeze avocaţi de top şi care pot aranja ca represiunea din partea statului să fie îndreptată împotriva unuia care a furat o banană dintr-un supermarket  mai degrabă decât împotriva unui criminal financiar care a distrus o bancă. În oraşul New York, de exemplu, unde 75 la sută din populaţie este de culoare albă, 80 la sută din posturile de conducere sunt ocupate de albi, care alcătuiesc doar 20 la suta din oamenii încarceraţi.

3. Egalitatea în statut şi avere: O privire la lista Forbes 2010 arată cine sunt cei mai bogaţi oameni, din fiecare dintre ţările care participă la bombardamentele actuale din Libia, şi diferenţa dintre ei şi cei care câştigă cele mai mici salarii din aceste naţiuni; un exerciţiu similar în Libia va dezvălui că, în ceea ce priveşte distribuţia bogăţiei, Libia are putea să le dea o lecție celor care luptă acum, şi nu contrariul. Deci, folosind criteriile lui Rousseau, Libia este mai democratică decât națiunile pompoase care pretind că aduc democraţia. În Statele Unite ale Americii, 5 la suta din populatie detine 60 la sută din avuţia naţională, ceea ce o  face societatea cea mai inegală şi mai dezechilibrată din lume.

4. Nici un fel de lux: în conformitate cu Rousseau nu poate exista nici un fel lux dacă există democraţie. Luxul, spune el, face averea o necesitate, care apoi devine o virtute în sine; ea și nu bunăstarea poporului devine obiectivul de atins cu orice preţ, ” Luxul îi corupe atât pe bogaţi cât şi pe săraci, pe unii prin posesie şi pe ceilalți prin invidie, ea face moale naţiunea şi o dă pradă vanității; îi îndepărtează pe oameni de stat şi îi înrobeşte, făcându-i sclavi ai opiniilor. ”

Există mai mult lux in Franta decat in Libia? Rapoartele asupra sinuciderilor angajaţilor din cauza conditiilor stresante de muncă, chiar şi în societăţile publice sau semi-publice, toate în numele maximizării profitului pentru o minoritate și pentru menţinerea ei în lux, apar în Occident, nu în Libia.

Sociologul american C. Wright Mills scria în 1956 că democraţia americană a fost o „dictatură a elitei”. Potrivit lui Mills, Statele Unite ale Americii nu este o democraţie, pentru că despre bani care vorbeşte în timpul alegerilor, nu şi despre oameni. Rezultatele fiecărei alegeri sunt expresia vocii banilor şi nu vocea poporului. Dupa Bush senior şi Bush junior, ei deja vorbesc despre un tânăr Bush în 2012 ca lider republican. Mai mult decât atât, Max Weber a subliniat că puterea politică este dependentă de birocraţie, SUA având  43 de milioane de  birocraţi şi personal militar care conduc efectiv ţara, dar fără a fi aleşi şicare nu răspund în faţa poporului pentru acţiunile lor. O persoană (una bogată) este aleasă, dar puterea reală se află în casta celor bogaţi, care sunt apoi nominalizati ca ambasadori, generali, etc.

Cât de mulţi oameni din aceste auto-proclamate democraţii ştiu că, constituţia din Peru interzice unui presedinte care și-a încheiat un mandat să candideze pentru un al doilea mandat consecutiv? Câţi ştiu că în Guatemala, nu numai că un președinte care își încetează activitatea nu mai poate candida pentru același post dar nimeni din familia sa nu poate aspira la acest post? Sau că Rwanda este singura ţară din lume în care  56 la suta din parlamentari sunt de sex feminin? Cât de mulţi oameni ştiu că, în 2007 conform indicelui CIA, patru dintre cele mai bine guvernate ţări din lume au fost din Africa? Că marele premiu l-a luat Guineea Ecuatorială a cărei datorie publică reprezintă doar 1.14 la suta din PIB?

Rousseau susţine că războaiele civile, revoluțiile şi revoltele sunt ingredientele începutului democraţiei. Pentru că democraţia nu este un scop, ci un proces permanent de reafirmare a drepturilor naturale ale fiinţei umane, care în ţările din toată lumea (fără excepţie) sunt călcate în picioare de o mână de bărbaţi şi femei, care au deturnat puterea poporului pentru a-și perpetua supremaţia. Există și aici şi acolo grupuri de oameni care au uzurpat termenul „democraţie” – care  în loc să fie un ideal spre care se nădăjduiește aceasta a devenit o etichetă care urmează să fie pusă sau un slogan care este utilizat de persoanele care pot striga mai tare decat celelalte. Dacă o ţară este calmă, cum ar fi Franţa sau Statele Unite ale Americii, adică fără nici o rebeliune, aceasta înseamnă doar, din perspectiva lui Rousseau, că sistemul dictatorial este suficient de represiv pentru a preveni orice revoltă.

Nu că ar fi un lucru rău faptul că libienii s-au revoltat. Ce este rau este faptul că se afirma că oamenii acceptă cu stoicism un sistem care  reprimă pe toată lumea fără să reacţioneze. Rousseau concluzionează: „Malo periculosam libertatem quam quietum servitium – traducere – Dacă zeii au fost oameni, ei s-au guvernat democratic. Un astfel de guvern perfect nu este aplicabil fiinţelor umane. ” A  pretinde că cineva ucide libieni pentru binele lor este o farsă.

Ce lectii se dau Africii?

După o  relaţie profund inegală cu Occidentul care a durat 500 de ani, este clar că nu avem aceleaşi criterii despre ceea ce este bine şi rău. Avem interese profund divergente. Cum să nu deplâng „da-ul” voturilor a trei ţări subsahariene (Nigeria, Africa de Sud şi Gabon) la rezoluţia 1973, care a inaugurat cea mai recentă formă de colonizare botezată ” protecţia popoarelor”, care legitimează teoriile rasiste din care s-au  documentat europenii din secolul 18 şi în conformitate cu care Africa de Nord nu are nimic de-a face cu Africa sub-sahariană, Africa de Nord, fiind mult mai evoluată, cultivată şi civilizată decât ​​restul Africii?

Este ca şi cum ai spune că Tunisia, Egipt, Libia şi Algeria nu făceau parte din Africa. Chiar şi Organizaţia Naţiunilor Unite pare să ignore rolul Uniunii Africane în afacerile statelor membre. Scopul este de a izola ţările sub-sahariene din Africa pentru a le izola mai bine şi pentru a le controla. Într-adevăr, Algeria (16 miliarde dolari SUA) şi Libia (10 miliarde de dolari), contribuie împreună cu 62 la suta din cele 42 de miliarde de dolari SUA, care constituie capitalul Fondului Monetar African (AMF). Ţara cea  mai mare şi cea mai populată din Africa subsahariană, Nigeria, urmată de Africa de Sud sunt cu mult în urmă, cu doar 3 miliarde de dolari fiecare.

Este deconcertant să spun că cel puţin pentru prima dată în istoria Organizaţiei Naţiunilor Unite, războiul a fost declarat împotriva unei persoane fără a fi fost explorată nici cea mai mică posibilitatea de  găsire a unei soluţiii paşnice a crizei. Mai aparține Africa cu adevărat  acestei organizaţii? Nigeria şi Africa de Sud sunt pregătite să voteze „Da” la tot ceea ce Occidentul le cere pentru ca ei cred cu naivitate în promisiunile vagi  ale unui loc permanent în Consiliul de Securitate cu drepturi de veto similare cu ale celorlalți. Ambele uită că Franţa nu are puterea de a oferi nimic. Dacă ar fi putut, Mitterand ar fi făcut de mult timp ceea ce era necesar pentru Germania lui Helmut Kohl.

O reformă a Organizaţiei Naţiunilor Unite nu este pe ordinea de zi. Singura modalitate de a  obține un punct ( pe ordinea de zi) este de a folosi metoda Chineză – toate cele 50 de natiuni africane ar trebui să renunţe la Organizaţia Naţiunilor Unite şi să revină numai în cazul în care cererea lor de lungă durată este  în cele din urmă îndeplinită, un loc pentru întreaga Federaţie Africană sau deloc. Această metodă non-violentă este singura armă disponibilă  pentru cei săraci şi slabi care sunte, pentru a ni se face dreptate. Noi ar trebui să renunţăm pur şi simplu la Organizaţiea Naţiunilor Unite, deoarece această organizaţie, prin însăşi structura şi ierarhia  ei, este în  slujba celor mai puternici dintre puternici.

Ar trebui să părăsim Organizaţia Naţiunilor Unite pentru ca ea să se înregistreze respingerea din partea noastră a unei viziuni asupra lumii bazată pe anihilarea celor care sunt mai slabi. Ei sunt liberi să continue la fel ca înainte, dar cel puţin nu vom fi parte la acesta şi nu vor  putea spune că am fost de acord chiar și atunci când nu ni s-a cerut niciodată părerea. Şi chiar şi atunci când ne-am exprimat punctul nostru de vedere, asa cum am facut sâmbătă 19 martie, la Nouakchott, atunci când ne-am opus acţiunilor militare, părerea noastră a fost pur şi simplu ignorată, iar bombele au început să cadă asupra poporului african.

Evenimentele de astăzi imi amintesc de ceea ce s-a întâmplat cu China in trecut. Astăzi, se recunoaşte guvernul Outtara, guvernul rebel din Libia, așa cum au făcut la sfârşitul celui al doilea Război Mondial cu China. Aşa-numita comunitate internaţională a ales  Taiwan ca  singur reprezentant al poporului chinez în loc de China lui Mao. A fost nevoie de 26 ani, până când la 25 octombrie 1971, ONU a trecut Rezoluţia 2758, prin care toţi africanii ar trebui să învețe să citească pentru a pune capăt prostiei umane. China a fost admisă şi în termenii puși de ea – a refuzat să fie membru în cazul în care nu are drept de veto.Chiar și după ce cererea a fost admisă şi rezoluţia depusă, tot i-a luat un an ministrului de externe chinez să-i răspundă în scris Secretarului General al ONU, la 29, septembrie 1972, printr-o scrisoare în are nu a spus ”da” sau ”vă mulţumesc”, dar precizat clar că garanţiile necesare pentru demnitatea Chinei trebuie să fi respectate.

Ce speranţă poate avea Africa de a obţine ceva de la Naţiunile Unite, fara sa joace tare? Am văzut cum, în Cote d’Ivoire un birocrat al ONU a consideră că el insusi este deasupra Constituţiei ţării. Am intrat această organizaţie, fiind de acord să fim sclavi şi să credem că vom fi invitaţi să luăm cina la aceeasi masa si că vom mânca din farfurii spălate de noi înșine nu este doar credulitate, este prostie.

Când Uniunea Africană a aprobat victoria lui Outtara si trecut peste rapoartele contrare ale propriilor săi observatori electorali  pur şi simplu pentru a îi face pe plac fostului nostru stăpân, cum ne putem aştepta să fie respectată? Când presedintele sud-african Zuma declară că Outtara nu a câştigat alegerile şi apoi spune exact opusul in timpul unei calatorii la Paris, oricine are dreptul să pună la îndoială credibilitatea acestor lideri care pretind a reprezenta şi a vorbi în numele unui miliard de africani.

Puterea  Africii şi libertatea reală vor veni doar dacă se pot  întreprinde acţiuni gândite în mod corespunzătort şi asumări ale consecinţelor. Demnitatea şi respectul au un preţ. Suntem pregătiţi să-l plătim? În caz contrar, locul nostru este în bucătărie şi în toalete, cu scopul de a-i face pe ceilalti să se simtă confortabil.

Jean-Paul Pougala este un scriitor din Camerun.

Si ca să vă faceți o idee despre ” binele” adus libienilor, vă ofer o imagine care vorbește de la sine:

Am găsit un video care spune cam aceleași lucruri dar prezintă și imagini din Libia lui Gaddafi, așa cum era înainte de a o distruge atacurile NATO.

Așa cum era de așteptat, încă un 22 sângeros, de data asta în august

Va spuneam luna trecută că elitele își vor marca datele importante pentru ei, în fiecare lună, începând cu iulie. Și n-am greșit. Nici luna august n-a făcut excepție. Probabil 11 august a fost o dată în care, pentru mulți, nu s-a întâmplat nimic pentru că nu s-a vărsat sânge, dar nu a fost nicidecum o zi oarecare. A fost ziua în care au căzut bursele mondiale, ziua când Băncii Americii i s-a dat lovitura de grație, ziua când americanii au anunțat uciderea talibanilor care au doborât elicopterul în care se aflau cei 33 de soldați SEAL, ziua când Coreea de Nord și Coreea de Sud au reînceput ostilitățile,ziua când UE a aprobat embargoul impus de Spania împotriva muncitorilor români, etc. Deși nu a curs sânge la propriu, aceste atacuri dispersate au mai bătut un cui la coșciugul economiei și au sporit neîncrederea în actualul sistem politic mondial.

Dacă 11 august a fost o zi care risca să treacă neobservată, 22 august trebuia să fie o zi memorabilă, așa că azi noapte, imediat după orele 24, când s-a trecut la ziua de 22, rebelii au ajuns în Tripoli unde au fost primiți cu brațele deschise. Toate televiziunile zumzăiau azi-noapte despre acest ” mare eveniment”. Ca prin farmec, toți cei care au fost până acum de partea lui Gaddafi, și mă refer la libienii  de rând, au trecut de partea rebelilor, atinși parcă de bagheta magică a Zânei Măseluță, care a oferit 25 de euro credit gratuit tuturor abonaților telefonici. Mare minune!  Atâta timp cât nu-l au pe Gaddafi nu voi discuta despre eveniment. Cert este că astăzi va curge mult sânge nevinovat pe străzile capitalei libiene, doar pentru ca elitele să poată scapa de un martor incomod, adică de Gaddafi.

Doi renumiți astronomi americani uciși datorită cometei Elenin?!

Echipa Wikistrike s-a gândit mult şi profund înainte de a publica informaţii de maximă importanţă. Această informaţie ar putea afecta ireversibil mass-media şi umanitatea. Potrivit surselor noastre, am descoperit moartea recentă și suspectă a doi astronomi, care au fost printre cei mai mari din lume. Ce veti citi este exclusiv, iar aceste crime sunt o dovada incontestabilă a ceea ce ne aşteaptă pe toţi.

Brian Geoffrey Marsden s-a nascut pe 05 august 1937 și a murit pe 18 noiembrie 2010. El a fost un astronom american-britanic, în 1978 el fiind director al Minor Planet Center situat la SAO Cambridge, Massachusetts. Minor Planet Center, aflat sub auspiciile Uniunii Astronomice Internaţionale, este organismul oficial responsabil cu colectarea datelor observaţionale despre planetele mici (asteroizi) şi comete, calculul orbitelor lor şi publicarea acestor informaţii prin intermediul circularelor emise de Minor Planet …

Allan Rex Sandage s-a născut pe 18 iunie 1926 în Iowa City, Iowa (SUA) şi a murit în San Gabriel (California) pe 13 noiembrie 2010, el a fost unul dintre cei mai mari astronomi americani contemporani. Născut intr-o familie de evrei, s-a convertit la sfârşitul vieţii sale la creştinism. Sandage lucra la Observatorul Palomar. Observatorul este deţinut şi operat de către Institutul de Tehnologie din California (Caltech). Unul dintre cele mai importante programe atribuite observatorului Palomar a fost  programul de cercetare al comertelor și asteroizilor din apropierea Pamantului numit  Near  Earth Asteroid Tracking (NEAT).  Asteroizii din apropierea Pamantului sunt asteroizi în mişcare în apropierea Pământului sau care au traiectoria îndreptată către Pământ. Pentru a-i denumi se foloseste de multe ori prescurtarea ECA, Earth-Crossing Asteroids, asteroizi a căror orbită o traversează pe cea a Pământului. Unele dintre aceste obiecte fiind susceptibile de a lovi Pământul, sunt căutate și în mod special monitorizate …

Ambii bărbaţi, au murit de encefalomielită acută. Encefalita acută diseminată sau  encefalita post-infecţioasă sau encefalita perivenoasă este o boala inflamatorie demielinizantă a sistemului nervos central. Aceasta apare de obicei ca și complicație la o infecție virală, bacteriană sau în urma vaccinării, dar poate să apară, de asemenea, și spontan. Constă dintr-o inflamatie autoimună care duce la distrugerea tecilor de mielina din substanţa albă, şi are similitudini în acest sens (fiziopatologice, clinice şi de laborator), cu focare de scleroză multiplă. Este o boală rară având o incidentăde 0,8 cazuri/100 000 de persoane / an si afecteaza preferential  copiii şi adolescenţii, cele mai multe cazuri apărând între 5 şi 8 ani. Aceasta boala poate fi rapid inoculată însă utilizând o armă cu aerosoli de tipul celor des folosite de CIA.

Cei doi astronomi au murit la un interval de 5 zile,  de aceeași boala, și,  mai important, de o boala extrem de rară. Ei erau specializați în cercetarea şi observarea cometelor. Ameninţați cu moartea din partea guvernului Statelor Unite de a nu divulga concluziile lor cu privire la traiectoria şi dimensiunea reală a cometei Elenin, ei au persistat în încercarea de a dezvălui datele pentru public, dar în zadar. Câteva săptămâni mai târziu, traiectoria oferită în mod oficial publicului de către NASA a fost, evident, falsă. Activitatea lui Marsden şi Sandage a arătat o apropiere mult prea mare. Consecinţele ar fi un focar al scoarţei terestre de pe întregul glob. Un adevarat dezastru. Jumătate din umanitate ar fi decimată.” Restul articolului îl puteti citi aici.

Comentariul meu:  Articolul nu este de dată recentă ( iunie 2011). Ce m-a uimit pe mine au fost însă ”coincidențele” uimitoare dintre morțile celor doi savanți. Știm că nu este ceva nou pentru CIA, numeroși alți savanți, din diverse domenii, au murit sau s-au sinucis în condiții stranii și încă neelucidate. Ce au descoperit atât de important și de grav acești doi oameni încât au trebuit reduși la tăcere? Este clar că NASA nu spune adevărul, fiindcă altfel  acești doi savanți ar mai fi trăit încă. Intrebarea este cât de mare este minciuna NASA față de descoperirile celor doi. NASA are numeroase antecedente de genul acesta, mai mult sau mai puțin grave sau cu consecințe pentru  umanitate.

Secretele mayașilor vor fi dezvăluite de guvernul mexican într-un documentar despre ”2012: ”Pot să spun doar că guvernul mexican se pregăteşte să spună umanităţii şi lumii lucruri care sunt critice pentru noi, pentru felul în care trăim, pentru modul în care am manipulat planeta” ”

Guvernul mexican se pregătește să elibereze secrete de stat despre sfârşitul calendarului Maya celor care realizează un documentar, „Revelaţiile mayașilor despre 2012 şi  după,” spune  The Wrap.

Informaţia – protejată timp de 80 de ani – este de aşteptat să dezvăluie credinţe Maya în catastrofele viitoare şi înţelepciunea caracterizată drept „șocantă”, de producătorul Raul Julia-Levy, fiul actorului Raul Julia, a spus TheWrap.

Sfârşitul calendarului Maya, în decembrie 2012 a dat naştere de-a lungul timpului la teorii si speculații cu privire la sfârşitul lumii.

Acordul îi va permite lui Julia-Levy sa filmeze in locații  nemaivăzute niciodată înainte.

„Mayașii obișnuiau să construiască o piramida peste alta,”   a spus ministrul turismului  din statul mexican Campeche,  Luis Augusto Garcia Rosado,  TheWrap. „In site-ul de la Calakmul, lucrătorii INAH [Institutul National de Antropologie si Istorie] au descoperit camere în interiorul piramidei, care nu au fost niciodată văzute sau explorate înainte.

„Şi vom permite filmarea acestui documentar acolo, pentru a vedea ceea ce a fost descoperit în interiorul piramidei.”

Lui Julia-Levy, a spus el, i-au fost  aduse la cunoştinţă  informaţii secrete ale Maya de către fostul preşedinte mexican Vicente Fox – un prieten al familiei sale – şi ei i-au trebuit patru ani de apeluri telefonice pentru a obţine în cele din urmă OK-ul de la actualul preşedinte Felipe Calderon.

Acest lucru este foarte important pentru omenire, nu doar pentru Mexic„, a declarat Julia-Levy. „Această informaţie a fost protejată timp de 80 de ani, iar acum este important pentru oameni ca să înţeleagă seria evenimentelor care vin şi consecinţele acestora pentru noi toți.”

Documentarul în limba engleză va fi regizat de Juan Carlos Ruflo (printre ale carui alte filme  se numără câştigătorul premiului Sundance din 2006 ” In the Pit”), şi va începe filmarea spre sfârșitul acestui an. Elbert a declarat că realizatorii sunt în tratative cu investitorii şi aşteaptă ca guvernul să le permită o primă privire asupra materialului şi site-ului.

O condiţie mare din partea guvernului mexican a fost ca filmul să aibă o versiune iniţială teatrală, care este planificată pentru toamna viitoare, a declarat Ed Elbert care este co-producător, împreună cu Julia-Levy, Sheila M. McCarthy și producătorul executiv Vertiz Eduardo.

„Trebuie să fie lansat înainte de sfârşitul calendarului Maya, care este 21 decembrie 2012”, a declarat Julia-Levy.

Aceasta este data la care Calendarul Maya – despre care unii cred că prezice un cataclism la nivel mondial – sfârşește unui ciclu de 5126 de ani, şi  repornește un alt ciclu.

Lui Julia-Levy i s-a poruncit în mod special să nu vorbească despre nici una dintre mai multele posibilităţi mistice care ar putea induce credința că Mexicul se pregăteşte să lanseze Programul Mondial Maya 2012, de anvergură (şi inductor de turism).

La un moment dat, Rosado a fost citat într-un comunicat de presă vorbind despre contactul dintre mayaşi şi extratereştri. Această declaraţie a fost reamintită, şi Rosado acum  zugrăvește acest lucru ca pe un simplu, documentar de orientare arheologică.

„In acest moment, să vorbim despre mayaşi este un lucru mare”, a spus Rosado. „Am numărat peste 3 milioane de site-uri web  care vorbesc despre sfârşitul calendarului Maya, şi am fost contactat de o multime de producători care doresc să vină şi filmeze pe site-urile noastre.”

Proiectul este similar din anumite puncte de vedere cu romanele pe care Julia-Levy le-a scris, diferit intitulate „Cronicile Tunelului Maya” şi „Secretele Masinii Mayașe  a Timpului”. El si co-producatorul Elbert au, de asemenea, de gând să facă un film 3D după roman, în care va juca împreună cu Wesley Snipes, a spus el, în vara anului 2010.

Mai multe rapoarte de la acea dată declarau că romanul a fost scris cu ajutorul „informatiilor secrete”, pe care guvernul mexican nu le-a eliberat niciodată înainte. Dar, în conversaţiile lor cu TheWrap, Julia-Levy şi Elbert au respins acest proiect ca pe 0 bucată în stilul  ficțiunii  „Harry Potter”,  fără nici o legătură cu documentarul actual.

Acest film a fost retras din program au spus ei, pentru că Snipes ispăşeşte o pedeapsă cu închisoarea pentru evaziune fiscală. ” Am pus acest film în aşteptare”, a spus Elbert. „Acest documentar ar putea fi mai mic, dar se bazează pe eliberarea de noi și importante cunoştinţe ale mayasilor.”

Intrebat daca filmul va implica străini (aliens-n.m), elemente mistice sau scenarii apocaliptice, care au alimentat imaginația populară, Julia-Levy a refuzat să elaboreze.

„Nu am voie să vorbesc despre asta”, a spus el. „Totul va ieşi la timp, dar eu nu pot comenta cu privire la străini sau despre 2012.

Pot să spun doar că guvernul mexican se pregăteşte să spună umanităţii şi lumii lucruri care sunt critice pentru noi, pentru felul în care trăim, pentru modul în care am manipulat planeta.

Când vânduții vorbesc în numele poporului, iată ce poți auzi:” Fără cedare de suveranitate, Europa nu va mai fi o putere”

Presedintele Traian Basescu a sustinut, joi, la Sulina, necesitatea realizarii Statelor Unite ale Europei, el precizand ca acesta este punctul sau de vedere si avertizand ca „numai prin cedarea masiva de suveranitate Europa mai poate ramane o putere economica si militara”, transmite MEDIAFAX.

Numai prin cedarea masiva de suveranitate Europa mai poate ramane o putere economica si militara. (…) Altfel, Europa va ramane o carte de istorie a lumii, in care vei putea citi despre cele mai sofisticate culturi”, a avertizat Traian Basescu.

„Cand nu ai forta economica, nu poti sa fii nici forta militara. Degeaba ataci Libia, ca nu castigi razboiul, iar securitatea este fundamentala. Securitate nu se poate decat cu bani, iar banii nu pot fi facuti decat cu o economie performanta. O economie fragmentata cu politici diferite in 27 de state nu ne face competitivi din punct de vedere economic. Trebuie sa decidem repede, in urmatorii 2-3 ani, daca vom crea Statele Unite ale Europei sau nu”, a declarat Traian Basescu.

Chavez cere Băncii Angliei cele 99 de tone de aur pe care Venezuela le are în depozitul ei

Tocmai am raportat ca Hugo Chavez a nationalizat intreaga industrie venezueleană a aurului în  această după-amiază. (miercuri 17.08-n.m). Ei bine, Hugo nu s-a oprit aici și cele mai recente titluri indică faptul că Chavez a cerut ca Banca Angliei să restituie cele 99 de tone de aur pe care Venezuela le are în depozit şi un total de 211 de tone de aur deţinut în străinătate ( WSJ ).

Cei cu  cunoştinţe despre cartel, ştiu unde este țintește această poziţie.

Pentru cei care nu știu…. Banca Angliei înmagazinează in prezent 211 de tone de aur din Venezuela în seifurile (Bloomberg ) JP Morgan, Barclays şi Banca Nova Scotia.

Ultima verificare a inventarului fizic al aurului în seifurile de  la Morgă au arătat o enormă masă de 338,303 uncii de aur … în total aproximativ 10.6 tone. ( oare unde o fi restul infim de 210.4 tone ????)

Într-o absolută și şocantă uimire a tuturor celor care urmăresc aurul şi argintul aici, suntem pe cale de a vedea piaţa Comex a Aurului în criză /default înainte de piața COMEX  a Argintului?????

Uita-te cum aurul va sări de 1800 dolari  la intrare  pe pieţele asiatice, in seara asta atunci când acest lucru se va răspândi la ştiri.

Dacă Chavez se va ține de acest ultimatum, uita-te cum Venezuela va primi  tratamentul libianului Gaddafi într-o săptămână.

Comentariul meu: De unde sa-i dea Banca Angliei aurul, cand  Casa Regala a avut doua nunti mari in decurs de o luna, si la astia nu se dau bani la nunti…. , iar Merkel îi cere lui Cameron milioane de lire ca sa salveze eurul?

Spaniolii protestează împotriva scumpetei vizitei Papei

Mii de demonstranţi scandalizați au ieșit pe străzile din Madrid, capitala Spaniei,  protestând împotriva vizitei costisitoare de patru zile a Papei Benedict al XVI-lea.

    Sute de grupuri, inclusiv membri ai mișcării Spaniei M-15, au luat parte la demonstraţii în centrul oraşului, miercuri, spune AFP.

„Am criticat acest spectacol scandalos într-un moment al unei astfel de situaţii economice teribil de dureroasă, cu familii întregi de şomeri”, a declarat protestatariul Evaristo Villar de la Christian Networks (Redes Cristianos).

Costul oficial al vizitei, exceptând preţul asigurării securității, a fost estimat la aproximativ 50.5 milioane de euro, dar mulți dintre protestatari spun că, costul real pentru contribuabili va fi  de peste 100 milioane de euro.

Demonstranţii au strigat lozinci, printre care, ” Vizita Papei, nu pe banii din taxele mele!”

Zeci de poliţişti au fost dislocați pentru a preveni orice ciocniri între manifestanţi şi grupurile catolice. Doar incidente minore au fost raportate.

„Am fost la protest împreună cu tatăl meu, şi unul dintre catolici m-a lovit în faţă,”  a spus un protestatar de 18 ani, al cărui nas sângera.

Papa Benedict este aşteptat să sosească joi. Vizita vine într-un moment în care Spania se luptă să iasă din recesiunea care a paralizat economia tarii.

Rata şomajului actual este de 20.89 la sută. Cu toate acestea, rata şomajului în rândul tinerilor este de peste 45 la sută.

Mișcarea  M-15 pentru Spania s-a nascut pe 15 mai pentru a protesta faţă de gestionarea  defectuoasă a economiei  de către guvern.

PM / MGH

Comentariul meu: Spania arde, Papa se p…limbă! Vaticanul nu are probleme economice că doar nu el plătește vizitele.

”Defaimarea”-un film uimitor al unui regizor israelian, care spune multe despre ”anti-semitism”

” Defăimarea” este un film creat de un regizor  israelian, Yoav Shamir, care încearcă să înțeleagă ce este anti-semitismul azi. E un film care merită văzut și care a fost interzis în Marea  Britanie. Salut curajul acestui regizor de a spune adevărul.

 

Dmitri Rogozin: ”NATO pregătește un atac asupra Iranului”

Trimisul Rusiei la NATO Dmitri Rogozin spune că NATO planifică o lovitură militară împotriva Republicii Islamice pentru a răsturna guvernul iranian.

Reprezentantul Rusiei la NATO Dmitri Rogozin

Rogozin a declarat într-un interviu cu cotidianul rus Izvestia,  publicat vineri, că NATO urmăreşte un obiectiv pe termen lung, de a pregăti un atac asupra Iranului, adăugând că Alianţa intenţionează să schimbe guvernele ale căror opinii nu coincid cu cele ale Occidentului.

„Laţul în jurul Iran-ului se strânge. Planificarea militară împotriva Iranului este în curs de desfăşurare. Şi noi suntem cu siguranţă îngrijorați cu privire la escaladarea unui război la scară largă în această regiune imensă”, a adăugat Rogozin.

Reprezentantul rus a subliniat în continuare faptul că Siria şi Yemen ar putea fi, în ultimă instanță, ultimele etape ale NATO cu privire la modul în care vor lansa un atac asupra Iranului.

Acest lucru vinepe fondul existenței unor speculaţii cum că Israelul se pregăteşte pentru un atac asupra instalaţiilor nucleare ale Iranului pentru a distrage atenţia de la eforturile palestiniene de a adera la Organizaţia Naţiunilor Unite.

Luna trecută, fostul agent CIA Robert Baer a declarat că este aproape sigur că un astfel de atac a fost programat pentru luna septembrie înaintea votului ONU privind recunoaşterea unui stat palestinian.

AR / HRF

Îngerii căzuți se fac văzuți: Elenin, Nemuritorii și 9/11 in filme? Antichrist anunțat? Video

Proiectul Blue Beam iminent? Michio Kaku promovează invazia extraterestră deoarece, spune el în mass-media oficială, amenințarea ar putea ajuta la instaurarea Guvernării Mondiale

Un nou material video al CNN a fost lansat  și admite în mod deschis că o invazie extraterestră ar putea fi falsă! Suntem în curs de pregătire pentru un alt steag fals al Proiectului Blue Beam?

Dr. Michio Kaku, fizician renumit, autor şi purtătorul de cuvânt aparent al dictaturii ştiinţifice a NWO, discută în mass-media corporativă despre probabilitatea simulării unei invaziii extraterestre.

Proiectul Blue Beam este un subiect foarte controversat şi se referă la faptul că guvernul va efectua o  falsă invaziea străinilor ( aliens) pentru a împinge ordinea de zi a creației lor, mult doritul Guvern Mondial.

Ce modalitate mai bună de a-i face pe oamenii să-și predea și ultimele drepturi şi libertăţi ale lor și apoi să fie prezentat ca un duşman imbatabil din altă lume s-ar putea găsi?

Faptul că Michio Kaku vorbește în mass-media corporativă controlată despre asta este suficient  ca să sune clopotele de alarmă.

Oamenii care urmăresc acest video şi citesc acest articol scurt ar putea râde  foarte bine la simpla sugestie a unui astfel de lucru, dar eu pot să vă spun un singur lucru, elitele care l-au promovat îl iau foarte în serios.

Şi, după cum un ex-nazist şi ex-şef al NASA a spus odată …. „Ultima carte, ultima carte pe care o vom juca va fi o falsă invazie extraterestră”

Fiţi atenţi! Examinați totul!

 

Aici îl puteți asculta pe Laureatul Premiului Nobel, economistul Paul Krugman, spunând că o invazie extraterestră ar putea salva economia mondială în 18 luni, chiar dacă după aceea ei ar trebui să declare că de fapt nu a existat nici o amenințare! Acesta vorbește exact la o zi după discursul lui Michio Kaku.

Ghilotina ridicată în centrul Tel Aviv-ului îi surprinde pe ocupanții ”orașului corturilor”

O ghilotină [ reală și funcțională-n.m], simbol al Revoluţiei Franceze, a fost plasată miercuri în centrul oraşului  în Tel Aviv în zona” orașului corturilor” transformându-se într-una dintre cele mai mari atracţii ale acestui protest social în curs de desfăşurare.

Surprinzătoarea mașinărie a sosit în bulevardul Rothschild în urma unei alte lungi nopți de proteste în întreaga ţară, de această dată protestul concentrându-se asupra condiţiilor contractanților. Demonstranţi din cinci oraşe diferite au participat la mitinguri miercuri seara, împotriva condiţiilor de muncă, ei purtând măşti albe şi scandând: „companiile contractante  sunt crimă organizată.

În Beer-Seba protestatarii au organizat un marș în „costum de baie” pentru a exemplifica modul în care protestul social „este dat la o parte.” În Bat Yam sute de locuitori au marsaluit pentru a protesta împotriva costurilor ridicate de trai şi a lipsei de locuinţe, ciocnindu-se cu  Patrula Unităților Speciale ale poliţiei.

Restul articolului îl puteți citi aici.

Comentariul meu: Stirea mi s-a părut interesantă pentru că am văzut într-un film, care trata subiectul  despre sacrificarea creștinilor la sfârșitul timpurilor dar din păcate nu-mi mai amintesc titlul filmului, exact acest sistem de exterminare a lor, prin ghilotinare. Mi s-a părut sugestivă aducerea acestei ghilotine inTel Aviv, vrând parcă să spună că vânătoarea de vrăjitoare se apropie. De ce nu am da crezare producțiilor Holywoodiene,  mai ales când ele au girul evreilor care conduc tot ce înseamnă media .

Anul acesta în august-octombrie numărăm cometele!? Mâine cometa Honda va fi cel mai aproape de Pământ.

Cometa Honda se apropie de Pământ. Se pare că mâine ea se va afla cel mai aproape de noi.” Pe 15 august 2011, cometa 45P/Honda-Mrkos-Pajdusak va trece la numai 8.987.847 km de Pământ. Pe 11 februarie 2017 o va face iar dar va trece la 12.753.229 km. În 2018 o altă cometă va trece relativ apropa de planeta noastră: 46P/Wirtanen la 11.652.188 km.”

Un alt eveniment s-ar putea produce în septembrie (26-28) când se spune că cometa Elenin va acoperi Soarele și s-ar putea să avem trei zile de întuneric pe Pământ.

Pe 16 octombrie 2011 cometa Elenin va fi cel mai aproape de Pământ și tot atunci se pare că se va intersecta cu cometa Honda și va fi  vizibilă cu ochiul liber.  Unii cercetători spun că ea nu reprezintă un pericol pentru noi, alții nu sunt de aceeași părere. Cu toții știm de câte ori s-au mai înșelat până acum oamenii de știință, mai ales în privința spațiului cosmic. Ce m-a frapat pe mine însă a fost un scurt articol științific care avea titlul: ” Cometa Elenin miroase a migdale amare” ( și nu era scris de Rodica Ojog-Brașoveanu). Imediat gândul m-a dus la Apocalipsa lui Ioan, 8.10-11: Şi a trâmbiţat al treilea înger, şi a căzut din cer o stea uriaşă, arzând ca o făclie, şi a căzut peste izvoarele apelor. 11. Şi numele stelei se cheamă Absintos. Şi a treia parte din ape s-a făcut ca pelinul şi mulţi dintre oameni au murit din pricina apelor, pentru că se făcuseră amare.” Ar putea afecta cianurile din coada cometei apele terestre? Să fie Elenin steaua Absintos?  Unii cercetători spun că în spatele cometei Elenin se află Nibiru/Marduk, și că aceasta nu poate fi văzută datorită norului din coada cometei.

Iată aici câteva filme care tratează această problemă, voi hotărând singuri cui să dați crezare sau nu:

Menționez că traducerea din rusă în engleză este corectă.

 

Și aici aveți un site unde puteți verifica coordonatele spațiale: http://www.sky-map.org/

Neliniștea europeană: în întregime o înscenare a Teatrului Politic

Noul rol al lui David Cameron, „Darkie Basher”
Prin Gordon Duff, Senior Editor

Tulburările civile actuale din Marea Britanie au fost atent organizate de către guvern şi de serviciile de securitate care lucrează în mod concertat cu mass-media, serviciile de informaţii israeliene [Mossad] și cu un guvern paralel, o organizaţie francmasonă despre care se crede acum că a planificat şi executat crimele din Norvegia, cu complicitatea deplină a poliţiei, instanţelor şi a aparatului de securitate.

O privire rapidă în jurul lumii ne oferă o imagine demnă de remarcat. UE este în colaps economic total. Războiul din Libia nu a reuşit, fără ca acest lucru să aibă vreo legătură cu rebelii, există secrete întunecate acolo. Gaddafi l-a momit pe Tony Blair, cu ajutorul Israelului, într-o poziţie în care urmează să fie şantajat, pentru arme şi contracte cu petrol, imense plăți politice, nu doar în Marea Britanie, ci în întreaga Europă. Gaddafi a finanţat jumătate din alegerile europene şi a cumpărat inima ” neoconservatorilor” din Washington. Gaddafi a ştiut întotdeauna unde trebuie să investească bani, neavând nici un motiv să mituiască oamenii cinstiţi. Mita se dă  întotdeauna la escroci. La Washington, acest lucru a fost la îndemână, Gaddafi putând culege şi alege ceea ce a şi a făcut. Washington-ul şi Londra sunt îngrozite de ceea ce ştie el. Asasinarea lui  Gaddafi este ultima lor speranţă.

Fațada lui Rupert Murdoch de negustor ambulant de fumuri s-a dovedit  acum a fi ceea ce a fost de fapt dintotdeauna. David Cameron, Tony Blair, chiar şi Netanyahu au lucrat întotdeauna pentru el, Murdoch, ” nu atât de secretul” motor primar în politica vestului, care și-a negat originea evreiască şi religia atunci când îi curta pe vânzătorii de ura de dreapta şi l-a  interpretat pe „evreu cel mai puternic din lume „în spatele uşilor închise atunci când a ales să-şi exercita puterea reală, nu doar in fața prietenilor lui care controleaza presa din lume, sistemul Rezervei Federale din SUA, dar și mai mult. Murdoch controlează ambele partide politice din Marea Britanie, controlează GOP [republicanii] in SUA, un grup politic cert înclinat spre orgii totale, chiar şi trădare, care ar merge și mai departe.

Apoi totul a început să iasă la uprafață,  cateva telefoane ascultate și înregistrate, hack-uit cateva computere, un star de cinema, muzicieni rock, miniştri, şefi de stat, au fost prinși cu mită şi şantaj.

Care sunt mutările ​​pentru a pune lucrurile înapoi in ordine?

Creația lui Murdoch in SUA, pe care el o numeşte „Tea Party”, a prăbuşit pieţele mondiale valutare şi  a antrenat planeta intr-o spirală a ruinei economice. Soluţiile care jefuiesc economiile consumatorilor, sufocă creşterea dar nu au nici un venit pe baza „echilibrului” sunt pur şi simplu sabotaje economice. Murdoch şi Tea Party tocmai au asasinat Statele Unite. Rămăşiţe ale realului Partid Republican s-au găsit singuri şi lipsiţi de putere, fără capacitatea de a se transforma în conducerea democratică care a fost, în sine, infirmă, cumpărată și mituită.

Uită-te la finanţele familiei Nancy Pelosi pentru a înțelege de ce America este unde este. Şocat? Există 400 de membri ai Congresului mai răi , ăsta e adevăratul şoc. Dar pentru a intelege luna august, luna sacrificărilor, a agenților Seals morți,  a revoltelor, a alibiurilor, atunci când vorbim de o lună care ar trebui să fie a vacanţei, trebuie să apelăm la Murdoch. De asemenea, trebuie să ne amintim că, luna viitoare, Israelul se confruntă cu un alt vot umilitor în cadrul ONU, unde va fi etichetat drept criminal de război, de către cea mai mare parte a lumii. Nu ați ştiut? Hmm.

Obsesie, Israel, securitate, mituri ale terorismului.

Aceasta este planul lui, ajungându-l și strivindu-l  nu numai pe preşedintele Obama, omul despre care el crede că ameninţă dorința iubitului  lui Israel de a şterge Iranul de pe harta, cu 300.000 de soldaţi americani morţi în acest proces, un plan elaborat de către Paul Wolfowitz, în 1999 (am avut oameni  lângă el la acel moment, de altfel lui Paul îi plac fetele frumoase si fetele frumoase vorbesc).

Ieri, Richard Clarke a început să vorbească despre 9 / 11 şi modul în care CIA a efectuat operaţiunea,  deturnarea avioanelor. Prieteni apropiaţi de-ai lui Clarke, cu toate acestea, în timpul dinaintea  lui 9 / 11, l-au numit drept  individul care aleargă înainte şi înapoi între Mossad şi Pentagon. De fapt, Clarke însuşi, împreună cu Steve Rosen, Rice Condi şi alţii, au mers atât de departe și de adânc în primii ani ai lui Bush încât  au început să se gândească la ei înşişi ca dumnezei. FBI-ul a înregistrat totul, ascultându-l pe Clarke, pe Rosen, ascultând fiecare telefon pe care Wolfowitz şi personalul său l-au utilizat, toate cu permisiunea de Condi Rice.

FBI-ul a avut zeci de oficiali de top ai Pentagonului gata pentru a destrăma cel mai mare caz de spionaj din istoria americană, unul care ar fi pus mai multi oameni de top  din  Liga „anti-defăimare” şi „pro-Israel”, în celulele închisorii, cum ar fi  și Jonathan Pollard. Apoi, procurorul general a ordonat tuturor să se oprească. Motivul? Aceasta ar fi adus  la distrugerea preşedinţiei.

Personalul Consiliului Naţional de Securitate purta microfoane,  Casa  Albă a  lui Bush era monitorizată, inclusiv camerele private pentru intreținerea relațiilor homosexuale.  Ce anchetau ? Spionaj, secrete nucleare, planuri de război, tehnologii militare. Ei au aflat accidental de 9 / 11, Casa Albă, Pentagon, Israel, nu peste povestea întreagă dar peste suficiente „fragmente” pentru a pune lucrurile în perspectivă şi punctul pe i.

De altfel,  discursul lui Richard Clarke de ieri, mirosea a frică.

Marea Britanie?

Cameron ar fi trebuit să demisioneze cu săptămâni în urmă, atunci când au fost prinși șefii securității sale lucrând pentru Murdoch, care lucrează pentru Israel. În ultimii ani, guvernul britanic a instrumentat cazul lui Tony Blair. Acuzaţii? Blair, care lucrează cu gasca enumerată mai sus, a ajutat la regizarea  invaziei din Irak, cu bună ştiinţă mințind la fiecare pas. În spatele invaziei  totul se traduce în donaţii de campanie de milioane, unele returnate, altele care nu erau deloc pentru Blair, dar toate cunoscute de către Blair şi  de către acest mizerabil ca dracu ‘, precum şi uciderea  Dr. David Kelly.

De asemenea, în spatele tuturor este un secret urât al lipsei a 3 arme nucleare, acum fiind urmărite de către serviciile de securitate, arme construite de Israel în Africa de Sud în 1980, armele despre care Blair i-a spus lui Bush că erau în Irak. Nu există informaţii noi despre ele.  Nu Blair a făcut acest lucru, el este doar acuzat că ştia despre arme, că ştia că nu au fost niciodată în Irak, el nefăcând altceva decât să acopere povestea primită de la maeştrii săi, putem ghici cine sunt ei. Şi pentru aceasta avem un traseu al banilor şi fiecare nume implicat.

Aceeași presă a lui Murdoch, cum îngroapă orice altceva, a îngropat și procesul lui John Anthony Hill, omul care se autointitulează Maud Dib, omul care a dovedit  unui juriu britanic că Blair şi prietenii săi israelieni au organizat atacurile teroriste din 7 / 7, s-au dovedit aceasta într-un mod atât de convingător că oricine vede filmele sale ilegale se umple de furie. Revoltele, asasinatele din Norvegia, următoarele etape ale terorii, dezastrele viitoare planificate, şi  ele vor fi ca unul,  vor asigura cadrul ca să nu vă amintiţi nimic.

Există un singur scop al tuturor acestora. Un patriot adevărat, un erou adevărat va fi zdrobit, se va simți singur, umilit, izolat, înconjurat de ignoranţă şi trădare, va trăi o viaţă dispreţuit, scuipat, iar oamenii se vor ralia impotriva lui  numindu-l  „Dement” sau extremist. Furia nu va rezolva lucrurile, nu atunci când guvernul aranjează explozii în subterane, doboară  avioane în clădiri, aruncă în aer biserici la fel de uşor cum pierd mii de miliarde de dolari, la fel de uşor cum își trimit armatele lor de mercenari în întreaga lume pentru a ” ne ţine pe noi în siguranţă. ”

Spre stiință, Marea Britanie şi America nu au invada Irakul în cautarea armelor chimice. Motivul real este că trei arme nucleare de mărimea celor de la Hiroshima au fost furate, arme construite de Armscorp în Africa de Sud, fabrica Pelandaba, proiectate de către Israel. Au fost 10. Una a fost testată în septembrie 1979 de pe Insula Prince Edward, la sud de Cape Town. SUA a detonat-o, avem toate datele exploziei, toate semnăturile. Africa de Sud și-a încheiat parteneriatul său pentru arme de distrugere în masă, care a inclus operaţiuni uriaşe în colaborare atât cu Israelul cât şi cu colonelul Gaddafi al Libiei, altcineva care deține arme nucleare.

Ultimele 9 arme urmau să fie dezafectate. Dr. David Kelly, omul de ştiinţă ucis şi  un tânăr asistent, acum actualul prim-ministru britanic David Cameron derulau operaţiunea. 3 dintre arme nu au fost distruse, dar au fost cumpărate de către Marea Britanie. Ele au fost furate şi se presupune că au dispărut în Iran sau Irak sau Siria,  oriunde dorește Israelul să-și exprime suspiciunea.

Acum am constatat ca au fost mutate în Cipru, ştim  de cine, ştim și cum. În timp, CIA a spus că s-a făcut contrabandă cu 1200 de kilograme de oxid de uraniu sovietic, de fapt erau arme nucleare stocate în nordul cipriot turc, ca parte a parteneriatului dintre Israel şi serviciile secrete ale Turciei pe care Sibel Edmonds l-a dat mai departe.

În secret sârbi au fost blamați. Oh, asta va supăra câţiva oameni, ca de altfel întreaga conjunctură. Aceasta a fost o operaţiune foarte secretă cu ani în urmă, una care a intrat în atenţia noastră atunci când puternicul lobby cipriot din SUA s-a dus la senatorul Ted Kennedy şi la alţii ca să caută sprijin împotriva turcilor şi pentru reunificarea Ciprului. Cei implicaţi, în mod special grupul care l-a pus  pe Mike Dukakis să se prezinte în calitate de preşedinte, au fost şi sunt puternici oameni financiari, un grup care a avut suport israelian, legături secrete cu OEP (Organizația pentru Eliberarea palestinei-care le-a furnizat paşapoarte) şi care spăla miliarde pentru ….

Ne oprim aici. De acolo ne vom muta in  comitetul bancar al Senatului, în investigarea criminalităţii organizate şi a grupurilor despre care eu nu am de gând să vorbesc.

Toate acestea s-au întâmplat în timpul lui Bush, în primul ceas. Îmi amintesc de negocierile făcute după ce Saddam a intrat în Kuweit. Ni s-a spus ca OK-ul a fost dat de SUA. Apoi, s-a spus la toată lumea, în primele zile, să atragă orice ţară, indiferent cât de mică, pentru a se alătura coaliţiei SUA. Bush a fost dispus să comercializeze orice pentru sprijin. Ciprul a venit şi, pentru că Turcia se lăsa „greu convinsă,” Bush a pus din nou problema Ciprului grecesc pe masă.

Ei au fost rugati sa furnizeze 300 poliţiști militari, dar au fugit de un acord, sprijinit de SUA, care au încercat atât de greu să o convingă, au plecat fără nici un motiv.

Ei s-au ţinut departe, deoarece turcii aveau un atu, 3 arme nucleare, ținute într-un loc sigur pentru prietenii lor israelieni.

Câtiva ani mai târziu, în 2009, una dintre cele 3 arme ar fi putut exploda în Coreea de Nord:

Atunci  o Adevărata Bombă a plecat în Coreea de Nord, AU UITAT
REŢETA?

S-a întâmplat sau nu? Coreea de Nord a construit o armă nucleară şi a explodat-o,
o armă de tip ”Hiroshima” de 18.2 kilotone a fost construită de ei înşişi? Aceasta se
întâmpla pe 25 mai 2009  când o ţară incapabilă de imbogatire a uraniului pentru „arme
de clasa a „explodat imposibila bombă, sau nu?

Da, a existat o explozie, Coreea de Nord, teoretic, a devenit un stat nuclear
dar, lucru amuzant, lumea nu a tratat-o ca atare. De ce? Care a fost
secretul? De ce a fost această poveste atât de repede uitată?

Răspunsul este simplu: Coreea de Nord a cumpărat o arma nucleara, identică cu cea
explodată în 1979 de către Israel şi Africa de Sud, una cu o istorie.
Identificarea armei a fost uşoară, mărimea şi design-ul au spus ” Arms Core ” şi
„Pelandaba.” Tehnologia a fost americană, proiectanţii şi constructorii israelieni
dar semnătura uraniului era din Africa de Sud.

Africa de Sud a construit 10, nu, nu cele 6  despre care am vorbit, ci 10 arme nucleare.
Regimul necinstit din Africa de Sud a fost ajutat de Israel la construirea de arme nucleare,un
aranjament care a început în 1975, unul care încălca dreptul internaţional, poate
criminalitatea cea mai gravă de acest tip din secolul nostru. Africa de Sud a folosit
germeni în războiul din Africa, arme chimice, au răspândit antrax, ciuma, variola şi
acum, cu ajutorul Israelului, aveau și arme nucleare.

Dar, regimul din Africa de Sud se prăbușea şi urma să fie obligat să-l eliberezepe  Nelson
Mandela din închisoare şi rândul său să preia guvernarea. Ei nu aveau de gând însă să-i
dea lui Mandelaa 10 arme nucleare. Marea Britanie şi Organizaţia Naţiunilor Unite au discutat
să demonteze programul în 1990. Echipamente speciale au fost proiectate ca
să susțină armele în containerele de 20 ft şi cele 9 arme rămase, după ce una
a fost testată pe 22 septembrie 1979, urmau să fie expediate în Statele Unite pentru a fi
demontate. 6 au venit în America. 3 au fost ”deturnate” de către Margaret Thatcher în
1991, achiziţionate pentru 55 de milioane de lire sterline şi expediate în Oman pentru a fi păstrate ca
„Şantaj” pentru a-l speria pe Saddam, sau cel puţin aşa s-a explicat. În realitate, Marea Britanie
a angajat  aceiași dealeri de arme care au fost responsabili pentru Irak /Contra,  pentru a muta
armele.

Dr. David Kelly, cândva considerat o sinucidere, acum cunoscut a fi o victimă a omorului,
a supervizat proiectul. Bombele au fost furate, Kelly a știut şi și-a ținut gura, pentru o
vreme cel puţin, apoi ameninţat că va face public, adevărul nu doar despre bombe
ci și despre 17,8 milioane de lire sterline „recul” (backhander) plătit de către hoţii bombelor
anumitor politicieni britanici proeminenţi. Kelly a fost ucis, „ei” au încercat să acopere
povestea şi acum cineva din Marea Britanie va merge la închisoare pentru el, probabil, un
„Patsy” ( un găgăuță).

Una dintre aceste arme a explodat în Coreea de Nord, o armă nucleară construită de israelieni.
Ea a trecut prin mâinile  comercianților de arme din Africa de Sud şi Arabia,
un Rhodesian notoriu şi, ni se spune, se întorc în braţele deschise ale celor care au construit
armele iniţial, designerii bombei de la Dimona. Două dintre aceste bombe rămân, „acolo.”

Lămuriri

Murdoch, cheia tuturor acestora, a dorit vărsări de sânge, masacrul  din Norvegia în particular. Acestea sunt inconsecvenţe evidente. La bază, avem  iniţial, destulă  ” pastă de îngrăşământ” pentru a umple mai mult decat o masina capcană, pus pe bancheta din spate a unui autovehicul închiriat  prin sub-închiriere.

Testele ciminalistice, ca şi în cazul 9 / 11, toate au „dispărut”.

Avem apoi o a două crimă în Oslo, o arestare dar și o poveste şi un traseu care s-a răcit. Alte suspecţi au fost căutați, ni s-a spus, dar nu există nici o înregistrare a INTERPOL-ului pentru acest lucru. Poliţia Francmasonică Norvegiană şi serviciile de securitate, în strânsă legătura cu EDL, Liga Engleză de Apărare, un grup aflat de fapt în parteneriat  total cu responsabilii conspiraţiei crimelor din Norvegia, au mers pur şi simplu mai departe, ca şi cum nimic nu s-a întâmplat vreodată.

EDL? Aceasta este o organizație masonă, strâns legată de guvernul Cameron, aliată a Israelului, care se presupune că ”produce” naziști ce poarta steaua lui David, în sus şi în jos pe străzi. Există vreo neconcordanţă în asta?

Cine sunt ei cu adevărat? O poliţie auxiliară şi munca lor reală este de a orchestra violenţă la comandă, violenţa care face ca David Cameron să pară eroic. Pentru cei care nu călătoresc mult, este greu să realizeze cât de multă de poliţie există în Marea Britanie, nici măcar nu-și pot imagina. Îmi amintesc că într-o zi, deplasându-mă de la un hotel din centrul Londrei, am vorbit cu nu mai puțini de 6 polițiști responsabili cu parcarea, în mai puţin de 5 minute şi cu o altă jumătate  de duzină de poliţiști cu alte responsabilități. Marea Britanie este un stat poliţienesc, cu camere peste tot, cu poliţie peste tot, cetăţenii fiind trași pe dreapta pe baza citirii plăcuţelor de înmatriculare, pentru neplata facturilor de asigurare sau pentru că se află în spatele unor impozite obscure.

Nici un american n-ar crede astea. În ceea ce priveşte revoltele? O imposibilitate, Marea Britanie putându-le anula în câteva secunde. Poliţia din Marea Britanie şi serviciile de securitate nu sunt „liberali.” Ei sunt de dreapta, înarmaţi până în dinţi, există în număr de neimaginat, au echipamente de top şi joacă tare.

Revoltele s-au pus în scenă, poliţia s-a tras înapoi, a fost un joc,o  parte a teatrului pentru a reconstrui reputaţia lui David Cameron, copil rasfățat bogat, toate pentru a-l acoperi pe Tony Blair, pe Rupert Murdoch, Israelul şi planurile lor pentru Iran,  toate pentru a acoperi un guvern cumparat de Rothschil-zi,  blocat, stocat şi măsurat.

Hei, în America este mai rău, dar puțini înțeleg cum și de ce. Cu milioane de americani care încă mai vorbesc despre „liberali” şi „certificate de naştere,” semne de îndoctrinare în mentalitatea de sclav a maşinii lui Murdoch pentru cucerirea lumii, există puţină speranţă.

Deci, Richard Clarke s-a panicat ieri şi, pentru cei cu ochi să vadă, a lăsat publicul să întrevadă că el este nevoit să încerce să dea vina pe CIA şi George Tenet pentru planificarea 9 / 11.

Tenet nu a avut nimic de-a face cu asta. Ceea ce Clarke a încercat într-adevăr să strige în public a fost „Cineva se apropie prea mult.” Vrem sa știm cine?

Pentru  a înțelege mai bine cititi și : https://mucenicul.wordpress.com/2009/10/02/iran-vs-israelce-vrea-mass-media-ca-voi-sa-uitati/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/09/22/urechile-omnisciente-ale-israelului/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/06/28/zece-mari-minciuni-ale-mass-mediei-despre-israel/

https://mucenicul.wordpress.com/2010/05/24/israelul-a-oferit-arme-nucleare-apartheid-ului-din-africa-de-sud/

Falcon HTV 2, aeronava de 300 de milioane de dolari, s-a ”pierdut”

  • Aeronavei i-ar lua 12 minute pentru a acoperi distanța de la New York la Los Angeles
  • Modelul lansat de la Vandenberg Air Force Base din California pe coasta de centrale
  • Agenţia Statelor Unite a raportat lansarea cu succes, dar a pierdut contactul mai târziu
Ea promite să revoluţioneze transportul aerian, reducând timpul de zbor de la Londra la Sydney la doar o oră.

Ieri, aeronava viitorului de 13,000 mph(mile per ora) a decolat pentru un test de zbor crucial.

În câteva ore, cu toate acestea, Vehiculul cu Tehnologie  Hipersonică Falcon 2 se pare că nu a trecut testul.

Falcon HTV-2: aeronavele pot călători cu o viteză de 20 de ori mai mare decât viteza sunetului - sau 13,000 mph. Aceasta face parte din efortul de cercetare al DARPA pentru a face durata zborului hipersonic la o zi, o realitate
Pe teren: Această fotografie de la Vandenberg Air Force Base prezinta o rachetă Minotaur IV lângă spaţiul de lansare al Complexului 8 din California, de unde a fost programată lansarea avionul hipersonic
Epic: Misiunea ar putea duce la noi recorduri, super-arme şi în cele din urmă, traversare a țării şi călătorii la nivel mondia,l la viteze colosale. Aeronava este fără pilot, se lansează cu ajutorul rachetelor şi este manevrabilă

Acesta a fost lansat de o rachetă de la baza californiană la marginea spaţiului şi se aștepta să revină înapoi pe Pământ cu o viteză de aproximativ patru mile pe secundă.

Dar contactul a fost pierdut și s-a presupus că ambarcaţiunea s-a prăbușit.

A fost un crud anti- extaz după toată hiper-publicitatea și un motiv de reîntoarcere la planşeta de lucru pentru dezvoltatorii săi de la Pentagon.

Proiectul se desfăşoară în colaborare cu  Agenția Americană pentru Proiecte de Cercetare Avansată în Apărare ca parte a cercetării unei noi generaţii de arme.

Dar în timp ce Pentagonul este mai interesat de ea ca o arma cu potenţial ce poate lovi statele paria de oriunde de pe Pământ, în 60 de minute, aplicabilitatea ei în domeniul călătoriilor comerciale ar putea fi imensă.

Falcon, care este fără pilot, a decolat de pe Vandenberg Air Force Base la bordul unei rachete Minotaur Air Force IV. Aceasta a propulsat aeronava HTV-2 la marginea atmosferei.

Racheta Falcon care va decola joi, dacă vremea permite, după ce iniţial fuses planificată pentru miercuri

Dupa ce s-a despărțit de rachetă, aceasta ar fi trebuit să planeze deasupra Pacificului cu până la 20 de ori viteza sunetului.

Decolarea a mers bine, dar contactul cu aeronava a fost pierdut în faza de aterizare.

Falcon ajunge la o asemenea viteză mare, parte din cauza greutăţii proprii descrescătoare prin atmosfera Pământului, dar şi din cauza motoarelor experimentale  de la bord care sunt concepute pentru a rula la viteze extreme.

Noaptea trecută a marcat  cea de a doua sa misiune.

Prima a trebuit să fie abandonată anul trecut, după ce sistemele sale de la bord au detectat o defecțiune.

Zborul FALCON

Nume: Falcon HTV-2

Misiune: de a furniza Armatei americane prima armă dintr-o nouă generaţie de arme sub-orbitale.

Viteza maxima: 13,000 mph sau Mach 22. Un MiG-25  poate atinge de obicei, Mach 2.3 sau 1,520 mph

Lungime: 12ft

Greutate: 900 kg

Materiale: Fabricat din material experimental, care poate rezista până la 3.500 de F (2000 C) (acest fapt se va experimenta în momentul reintrării în spațiul terestru).

Cost: $ 308million (£ 189million), până în prezent

Sarcina utilă:  potențial orice până la 12.000 kg, inclusiv o bomba nucleara.

Raza de actiune: Oriunde în lume, în mai puţin de 60 de minute

%d blogeri au apreciat: