După aproape 7 ani de la cazul Tanacu, Realitatea TV încă mai încearcă să stoarcă rating din moartea Irinei

Deși n-am vrut să deschid acest subiect, o fac pentru că văd că presa ar scrie orice, doar ca să scoată rating și bani. Ce m-a revoltat a fost articolul de la (i)Realitatea http://www.realitatea.net/durere-fara-margini-parintii-maicutei-exorcizate-rup-tacerea-video_891388.html și clipul video cu mama acesteia. Citez din articol:

„Să vină să mă ia, să mă duc la Tanacu să aprind o lumânare Irinei acolo unde a murit, în chinuri grele, că-i fata mea şi a murit acolo la el. (…) Să vină la mine, să-l iert eu, nu legea, că legea-i făţarnică”, spune, îndurerată, mama Irinei.

„Acum, Dumnezeu… are şi el un Dumnezeu, ce dacă-i popa, el se urcă la maşina şi zice ‘Doamne, ajută! Nu zice, să zică ‘Doamne, ce-am făcut? Am făcut un păcat, am schingiuit un copil pe cruce, fără mâncare, fără apă, şi legat la gură să nu ţipe, aşa trebuie să gândească el. Dacă a zis că-i bolnavă, trebuia să-i dea drumul şi s-o lase acasă. Era fată, o îngrijea mă-sa, dar aşa dacă el o schingiuit-o ca pe Iisus Hristos”, adaugă tatăl.”

Unii ar spune că e normal ca părinții să fie supărați și în ziua de azi pentru că le-a murit copilul. De acord, numai că Irina Cornici nu are părinți.  ” S-a născut în 1982, într-o familie cu probleme mentale, în comuna Ibănești, Bârlad. Tatăl său s-a sinucis prin spânzurare de grinda casei, când Irina avea doi ani, şi ea a asistat la scena spânzurării. Irina are şi un frate sărman cu duhul. Aşadar, antecedente familiale agravante, de luat în considerare la un diagnostic al fetei. Împreună cu fratele ei Vasile, este abandonată ( când ea avea trei ani) și cresc la Casa de Copii din Bârlad. Irina creşte în condiţii dure, în frică şi frustrări; învaţă să se protejeze de agresiuni fizice şi sexuale, învaţă câteva figuri de karate, pentru autoapărare. Îşi protejează panicată virginitatea, de asaltul derbedeilor din orfelinat, dar şi de asaltul unor adulţi supraveghetori.1999– Fraţii se despart. Vasile pleacă la familia Stolojescu din satul Cuptoare, judeţul Caraş Severin, iar Irina Cornici urmează Liceul agricol din Zorleni.

2001 – Prin intermediul firmei Atlassib din Lugoj, Irina pleacă în Germania unde lucrează ca baby-sitter sau cameristă la familia Sigrid Niemann din St Oswald, Niederbayern.

2002 – 2005 – Irina Cornici, stabilită la familia Stolojescu, pleacă periodic în străinătate, pe perioade de câte trei luni.

5 aprilie 2005 – Împreună cu fratele ei, Vasile, îşi vizitează o prietenă de orfelinat, Paraschiva Anghel, la mănăstirea „Sfânta Treime” din comuna Tanacu, judeţul Vaslui.

Deci, cine este mama din acest video-clip? Mama sa naturală care a abandonat-o la vârsta de trei ani sau doamna Stolojescu la care se stabilise dar care nu poate fi considerată nici măcar mamă adoptivă având în vedere că Irina avea 20 de ani când s-a stabilit la casa acestora? Oricare dintre ele ar fi, deși înclin să cred că este mama naturală, reacția lor este prefăcută. De ce spun asta ? Dacă este mama naturală, clip-ul ne arată o persoană ” grasă și frumoasă ” cum se spune la țară, adică o femeie care nu arată că a murit de foame în cei 20 de ani în care a abandonat-o pe Irina și care nu s-a consumat prea tare nici în cei 6 ani de la moartea acesteia. De altfel se pare că la un moment dat și-a refăcut viața având în vedere că apare și un așa-zis tată. De unde atâta durere și supărare în ea, cea care ar fi trebuit să fie alături de nefericita făptură? pe de altă parte, nu cred că cele două, mamă naturală și fiică au avut vreo relație în tot acest răstimp, în orice caz nu una bună, pentru că  ambii copii s-au stabilit la doamna Stolojescu. Dacă este doamna Stolojescu, deși nu cred, aceasta nu ar fi putut să se atașeze atât de mult de Irina, în scurtul timp cât a locuit acolo.

Mă tem că durerea mamei izvorăște din cei 3700 de euro pe care Irina îi avea la ea, și cu care voia să-și cumpere o căsuță, atunci când a rămas la mănăstire.

Cazul Tanacu a suscitat multe discuții și chiar acum, după aproape 7 ani, încă mai suscită. Părerile sunt împărțite, pro și contra ca întotdeauna, în funcție de unghiul din care privești lucrurile. Nu vreau să discut, vinovăția sau nevinovăția celor implicați în acest caz, ci faptul că cineva, adică presa, încearcă să stoarcă niște lacrimi din piatră seacă, călcând peste morminte și sufletele unora. prin simplul fapt că au făcut câtiva ani de pușcărie adevărată, nu cea pentru mafioți și oameni de afaceri, cei implicați în acest caz și-au spălat din păcatele de care sunt acuzați. Numai cine nu cunoaște ce se întâmplă cu adevărat in cadrul regimului penitenciarelor poate vorbi cu ușurință că e prea puțin sau că nu e corect.

Personal cred că Irina este alături de Domnul și că toate suferințele pe care le-a avut de îndurat în scurta viață avută pe pamânt i-au fost recompensate. La fel cred că ea este prima care i-a iertat pe cei implicați, dacă aceștia au avut vreo vină și cred că tot ea este prima care s-a întristat dacă acești oameni au fost acuzați pe nedrept sau mai mult decât meritau. Cred că cea care ar fi trebuit să intre  în pământ de rușine și să nu scoată nici o vorbă la adresa celor implicați, este mama naturală a Irinei, care se face vinovată de toate traumele suferite de acesta. Dar cum rușinea este un lucru rar în ziua de azi, nu mă mai miră nimic. Constat cu tristețe, căci nu mă mai poate uimi nimic din ceea ce se întâmplă azi, că pe zi ce trece, așa profesionalismul și deotonlogia profesională, sunt ca și șomerii care au prea multe calificări și recomandări astfel încât din pricină că nu-i poate remunera pe măsură angajatorul se dispensează de serviciile lor. Ce mai contează o minciună în plus în noianul zilnic de minciuni afișate de media. Bani și audiență să fie!

Surse: http://revistaflacara.ro/la-trei-ani-dupa-adevarul-despre-cazul-tanacu/
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2005/06/050626_tanacu.shtml

În Norvegia, la fel ca și în Romania, legea se aplică după om, nu după faptă: filo-israeliții și masonii nu fac pușcărie, ci se tratează în institute specializate

CRIMINALUL DIN NORVEGIA SCAPA DE INCHISOARE! A fost considerat iresponsabil din punct de vedere penal

Autorul atacurilor comise in iulie la Oslo suferea de o psihoza in momentul comiterii faptelor si este considerat iresponsabil din punct de vedere penal, astfel ca nu va fi judecat, anunta Parchetul norvegian, transmite MEDIAFAX.

Potrivit psihiatrilor, Anders Behring Breivik suferea de „schizofrenie paranoica” si, in acest context, nu poate fi judecat, urmand sa fie internat intr-o clinica pentru persoane cu probleme psihice.

Psihiatrii insarcinati sa se pronunte cu privire la responsabilitatea penala a lui Anders Behring Breivik au apreciat ca autorul atacurilor de la 22 iulie din Norvegia nu era in deplinatatea facultatilor mintale cand a comis faptele, scrie marti publicatia Verdens Gang pe site-ul sau.

„Psihiatrii desemnati de justitie au conchis ca Anders Behring Breivik era bolnav atunci cand a ucis 77 de persoane”, scrie Verdens Gang, fara a-si dezvalui sursele.

Cei doi psihiatri, Synne Serheim si Torgeir Husby, au prezentat marti raportul lor tribunalului din Oslo. Principalele concluzii vor fi dezvaluite oficial de Parchet, in cadrul unei conferinte de presa, la ora locala 13.00 (14.00, ora Romaniei).

Conform expertilor, Behring Breivik sufera de „psihoza”, o conditie mentala care i-ar fi alterat judecata inaintea si in momentul atacurilor.

Raportul lor de 240 de pagini urmeaza sa fie examinat de o Comisie medico-legala, care va trebui sa se asigure ca indeplineste toate exigentele profesionale.

Ultimul cuvant privind responsabilitatea penala a lui Breivik ii revine tribunalului, care in general respecta recomandarile expertilor.

Citiți și : https://mucenicul.wordpress.com/2011/07/25/diversiunea-e-la-ea-acasa-in-media-romaneasca-vlad-tepes-inspiratorul-atentatorului-de-la-oslo-de-ce-nu-scriu-ziaristii-despre-mesajul-sionisto-francmasonic-transmis-de-atentatele-din-norvegia/

BOR și progeniturile sale ecumeniste: SBIR și AIDRom

ISTORICUL SOCIETĂŢII BIBLICE INTERCONFESIONALE DIN ROMÂNIA (SBIR)

 16 octombrie 1990. Institutul Teologic de Grad Universitar ,,Andrei Şaguna” din Sibiu găzduieşte o întâlnire a reprezentanţilor Bisericilor din România, membre ale Consiliului Mondial al Bisericilor şi ale Conferinţei Bisericilor Europene(Biserica Ortodoxă Română, Biserica Reformată şi Biserica Evanghelică Lutherană). Se hotărăşte, în principiu, înfiinţarea unui Consiliu Ecumenic al Bisericilor din România şi a Societăţii Biblice din România. Aceasta va avea ,,ca principal scop traducerea, tipărirea, difuzarea şi studierea Sfintei Scripturi pentru toate Bisericile membre şi în limbile credincioşilor acestora”.

7 mai 1991. Sunt convocaţi la Sibiu reprezentanţii tuturor Bisericilor şi Cultelor din România. Au răspuns reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii reformate, Bisericii Evanghelice Lutherane, Bisericii Unitariene şi Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. A fost prezent şi Terje Hartberg, reprezentantul United Bibles Societies, conducătorul programului pentru înfiinţarea de Societăţi Biblice în Europa Centrală şi Răsăriteană.

3.12.1991, Sibiu. Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii Reformate, Bisericii Evanghelice Lutherane, Arhiepiscopiei Catolice din Alba Iulia şi Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, au elaborat proiectul de Statut al Societăţii Biblice din România. S-a hotărât ca acest Statut să fie înaintat tuturor Bisericilor din România. Coordonatorul proiectului a fost desemnat Pr. prof. univ. dr. Sabin Verzan.

19 mai 1992. La Facultatea de Teologie Ortodoxă din bucureşri are loc Adunarea Generală de înfiinţare şi constituire a Societăţii Biblice Interconfesionale din România. La Adunare au participat cu delegaţii oficiale următoarele Biserici, care au devenit membre fondatoare ale acesteia:

Biserica Ortodoxă Română

Biserica Reformată-Calvină

Biserica Evanghelică Lutherană C.A.

Vicariatul Ortodox Sârb

Biserica Armeană

Vicariatul Ortodox Ucrainian

Biserica Unitariană

Biserica Penticostală

Biserica Evanghelică Lutherană C.A. Sinodo Presbiteriană

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea

La şedinţă au mai participat şi reprezentanţi ai Bisericii Romano-Catolice şi ai Bisericii Baptiste, care şi-au manifestat disponibilitatea de a deveni membrii ai Societăţii Biblice, însă, ulterior nu au mai răspuns convocărilor adresate. Adunarea Generală a dat noii structuri creştinecreate numele de Societatea Biblică Interconfesionmală din România (SBIR). A fost ales cu această ocazie Consiliul de Conducere al SBIR, alcătuit din câte un reprezentant al fiecărei Biserici fondatoare. Primul preşedinte al Consiliului de conducere al SBIR a fost ales pastorul László Varga, reprezentantul Bisericii Reformate. Ca vicepreşedinte SBIR a fost ales PS Episcop dr. Damaschin Severineanul, iar pastorul Viorel Dima, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a fost desemnat trezorierul SBIR. Consiliul de conducere l-a ales pe pr. dr. Sabin Verzan ca Secretar General al SBIR. Pentru recunoaşterea de drept a SBIR s-a intervenit la Secretariatul de Stat pentru Culte, care prin adresa cu nr. 6794/09.09.1992 şi-a dat avizul favorabil de înfiinţare a SBIR.

13 noiembrie 1992. La Bucureşti are loc prima întrunire a Consiliului de conducere al SBIR, care hotărăşte înfiinţarea şi alegerea Comitetului Administrativ-Financiar al SBIR, condus de trezorierul Viorel Dima.

2 martie 1993. Consiliul de conducere al SBIR a aprobat înfiinţarea a două noi comitete ale SBIR:

Comitetul pentru Relaţii Bisericeşti Internaţionale

Comitetul pentru Traduceri şi Publicaţii

În această şedinţă s-a luat decizia demarării unui proiect pentru o nouă traducere a Bibliei în limba română, de către un comitet de traducători de componenţă interconfesională.

14 octombrie 1993. Consiliul de conducere decide demararea unui proiect pentru traducerea Evangheliilor în limba rromanes (ţigănească) şi s-a hotărât organizarea unui seminar al traducerii Sfintei Scripturi în limba română.

20 octombrie 1994. SBIR a înaintat cererea de afiliere ca membru asociat al Societăţilor Biblice Unite (United Bible Societies).

10 noiembrie 1998. La cea de a treia Adunare Generală a SBIR au fost primiţi noi membri: Biserica Baptistă Română (Uniunea Bisericilor Baptiste din România) şi Biserica Baptistă Maghiară din România (Convenţia Bisericilor Creştine Baptiste Maghiare din România)

10 octombrie 1999. SBIR organizează la Braşov prima ediţie a ,,Zilei Bibliei” în România, manifestare care va deveni, ulterior, tradiţională, data de 10 octombrie fiind declarată de acum, ,,Ziua Bibliei” în România şi fiind sărbătorită în fiecare an sub organizarea SBIR: 2000 – Bucureşti, 2001- Cluj, 2002 – Bucureşti, 2003 – Timişoara, 2004 – Iaşi, 2005 – Craiova, 2006 – Constanţa, 2007 – este programată la Sibiu.

2001– SBIR lansează în Romînia programul ,,Opportunity 21” conceput de către United Bible Societies, care prevede cea mai mare distribuire de Biblii şi materiale Biblice cunoscute vreodată la scară globală. SBIR participă la acest program cu un pachet de proiecte care vizează distribuiri de Biblii în penitenciare, case de bătrâni, centre pentru minori, spitale, şcoli etc.

10 Octombrie 2002. Consiliul de conducere al SBIR trimite către Board-ul United Bible Societies cererea de a deveni membru deplin al respectivei organizaţii mondiale.

2007. De la momentul fundării sale şi până în prezent, prin SBIR au fost distribuite în România peste 1,1 milioane de Biblii, peste 400 000 de Nou Testamente, 200 000 de Biblii pentru copii, alte yeci de mii de materiale biblice pentru copii şi adulţi, precum şi cărţi ştiinţifice precum: Biblia Hebraica, Septuaginta, Vulgata, Noul Testament grec, dicţionare şi enciclopedii biblice, hărţi ale Vechiului şi Noului Testament, SBIR având exclusivitate pe acest segment de literatură biblică. Toate acestea vorbesc de la sine despre utilitatea existenţei în peisajul religios din ţara noastră a Societăţii Biblice Interconfesionale din România. http://www.societateabiblica.ro/Files/despreSBIR.html

De pe site-ul : http://www.ecum.ro/infoecum/Ro/interkonfessionelle-bibelgesellschaft-in-rumaenien/ aflăm:

Strategia SBIR pe următorii ani

Punctele principale ale strategiei de lucru SBIR pentru anii 2007-2012:

– Traducerea interconfesională a Bibliei – o versiune a Bibliei obligatorie pentru toate confesiunile (singurul proiect ecumenic la care participă şi unele confesiuni neoprotestante). În cinci ani urmează să fie finalizată traducerea Vechiului Testament.

– Editarea de Biblii pentru copii, tineret, bătrâni, nevăzători, deţinuti

– Intensificarea relaţiilor cu diferite organisme de conducere bisericeşti

– Îmbunătăţirea colaborării cu alte societăţi biblice, cum ar fi Societatea Biblică din Ungaria, Societatea Biblică din Scoţia

– Deschiderea unor filiale în ţară

O nouă ediţie a Noului Testament

În data de 25 februarie 2010, în sala T. M. Popescu a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, a avut loc lansarea unei noi ediţii a Noului Testament, o traducere după texte originale greceşti efectuată de Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR).
La eveniment au participat P.S. Episcop Ciprian Câmpineanul, profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti şi reprezentanţi SBIR. Societatea Biblică din Scoţia a fost reprezentată de Alan Campbell iar din partea Secretariatului de Stat pentru Culte a fost prezent domnul Florin Frunză.

În a doua parte a festivităţii a fost prezentat invitaţilor proiectul de înregistrare audio NT interconfesional, regizat de domnul Dan Victor şi artiştii Mihai Baranga, Andrei Barbu şi Cristian Pavel.

Traducererea interconfesională a Noului Testament este rezultatul conlucrării dintre Bisericile membre ale SBIR având ca obiectiv micşorarea deosebirilor apărute în diferitele ediţii ale textului biblic de-a lungul istoriei bisericeşti şi corespunde standardelor internaţionale ale UBS (United Bible Societies) prin care se urmăreşte realizarea unei traduceri accesibile tuturor cititorilor, indiferent de apartenenţa confesională şi de gradul lor de cultură.
Sursa: http://www.ziarullumina.ro

Pe lângă această societate ecumenistă, în Romania mai există o alta, Asociația Ecumenică a Bisericilor din Romania, prescurtată AIDRom, fondată în 1991 și care astăzi are în componența sa cinci biserici:

– Biserica Ortodoxa Romana (Membru fondator)

– Biserica Reformata din Romania (Membru fondator);

– Biserica Evanghelica CA din Romania (Membru fondator);

– Biserica Evanghelica Luterana din Romania;

– Biserica Armeana din Romania.

AIDRom s-a constituit ca platforma de finantare, dezvoltare comunitara si dialog inter-confesional si inter-etnic. Conform mandatelor, AIDRom a fost imputernicit ab initio sa fie operativa prin: finantari proiecte, consultanta, transfer de expertiza, actiuni de cresterea capacitatii manageriale si de implementare a proiectelor la nivelul comunitatii, institutiilor, etc., in urmatoarele domenii: asistenta sociala si comunitara; dezvoltare comunitara; protectia mediului si dezvoltare durabila; schimbari climatice; drepturile omului; sanse egale; Asistenta pentru dezvoltare (ODA); traficul de fiinte umane; conditii de munca; pregatire pentru calamitati si managementul riscului; pace si reconciliere inter-religioasa si inter-etnica; justitie transformativa, facilitare si mediere; politici anti-discriminare si anti-stigmatizare; educatie ecumenica, dialog ecumenic, relatii internationale bisericesti; lobby si reprezentare;economie sociala in cadrul standardelor UE; migratie si dezvoltare/migratia pe sexe; HIV-SIDA: anti-stigmate si drepturi; dezvoltarea capacitatilor in cadrul mandatelor AIDRom; prevenirea si reducerea cererii si consumului de droguri; administrarea de fonduri si granturi, monitorizare si evaluare.

Grupurile tinta ale AIDRom si ale activitatilor partenerilor nostri sunt: grupuri marginalizate: copii in situatii de risc, persoane cu dizabilitati, victime ale violentei domestice, victime ale traficului de finite umane, someri, batrani, persoane dezavantajate economic, migranti, persoane cu HIV; membri ai organizatiilor non-guvernamentale; comunitati rurale/urbane; grupuri entice si confesionale, cu accent pe minoritatea Rroma; cler; femei in politica si responsabilitatea corporativa; lucratori sociali si asistenti; functionari publici din structurile de dezvoltare ale societatii civile, sindicatelor si bisericilor; reprezentanti ai autoritatilor, functionari publici, ofiteri impotriva crimei organizate, etc.; profesori, activisti sociali, lideri ai comunitatilor; reprezentantii grupurilor de initiative in comunitatile entice; tineri si femei in Biserici si Societate.

Prin programele sale, AIDRom si partenerii sai intentioneaza sa continue activitatea contributiva in:

– furnizarea de servicii sociale: centre de consiliere pe dreptul muncii (Iasi, Bucuresti, Cluj, Hunedoara), reintegrarea grupurilor sociala in situatii de risc;

– furnizarea de servicii educationale: reintegrare scolara, prevenirea si combaterea abandonului scolar etc.;

– furnizarea de servicii socio-profesionale: reintegrare pe piata muncii, pregatire vocationala;

– furnizarea de servicii pentru dezvoltarea capacitatilor: pregatiri in domeniul managementului de proiect, managementul comunicarii, managementul confrictului, medirere, management organizational si de comunitate, educatie profesionala pentru adulti si invatare pe termen lung;

– furnizarea de servicii in domeniul drepturilor omului: pregatire si politici anti-discriminare, prevenire si reintegrare pentru victimele traficului de finite umane si violentei domestice;

– furnizarea de servicii in domeniul dezvoltarii rurale de durata, managementul zonelor ocrotite si schimbari climatice;

– furnizarea de servicii in prevenirea calamitatilor si managementul riscurilor;

– furnizarea de servicii si resurse in domeniul ecumenismului si dialogului ecumenic;

– oferirea expertizei si resurselor in domeniul dezvoltarii internationale.

Prin sprijinul financiar si consultanta AIDRom s-au creat de-a lungul timpului: locuri de munca (temporare ori permanente), stabilitate in dezvoltarea comunitara (proiectele economice pentru comunitatile de Rromi), s-au dezvoltat structuri cu capacitate operativa in societate (deparamentele diaconale ale bisericilor si organizatii ne-guvernamentale active in diferite domenii), iar in conditii de calamitati si dezastre programele noastre au fost complementare la efortul de reconstructie al autoritatilor centrale si locale construindu-se case, poduri, baraje, distribuindu-se ajutor direct de urgenta.

De asemenea am contribuit la imbunatatirea unor initiative legislative (Legea egalitatii de sanse, proiectul de lege a cultelor, prevenirea violentei domestice, prevenirea si eradicare traficului de fiinte umane, Legea protectiei mediului).

Viziune si mandate

 ‘Bisericile lucrand impreuna intru credinta crestina, cu respect reciproc, pentru dreptate sociala, demnitate umana, reconciliere si integritate a creatiei.’

Mandate

Departmente

Programe

1. Promovarea unităţii vizibile, a dialogului şi mărturiei comune Bisericilor din România, îndrumarea către înfiinţarea unui Consiliu Naţional al Bisericilor în România.

Platformă şi Formare Ecumenică

-Comisia Ecumenică

-Rugăciunea pentru unitate

-Conferinţe Inter-teologice

-Formare ecumenică a laicatului şi tineretului

2. Sprijinirea activităţilor diaconale şi a prezenţei vizibile a Bisericilor în societate; sprijinirea prezenţei şi activităţii femeilor din punctul de vedere al asigurării şanselor egale, sprijinirea protecţiei şi educaţiei de mediu.   Dezvoltare şi Cooperare – Biroul pentru femei

– Social-diaconia

– Copii în situaţii de risc

– Mediu si dezvoltare durabilă

– Răspuns în situaţii de urgenţă şi preîntâmpinarea dezastrelor

3. Sprijinirea reconcilierii între Biserici şi comunităţile din România în context regional, promovarea justiţiei sociale şi a drepturilor omului, sprijinirea activitătilor Bisericilor în sensul dezvoltării unei culturi a păcii şi a promovării reconcilierii. 

Educare pentru Pace şi Reconciliere

– Dezvoltarea Capacităţilor/Pregătire pentru Schimbare

– Anti – discriminare şi Rromi

– Drepturile Omului şi Minorităţi

– Reţele Ecumenice Bisericeşti împotriva HIV/AIDS

– Bisericile şi Integrarea Europeană

4. Oferirea educatiei profesionale pentru adulti si programe de dezvoltarea personala pe durata vietii

 

– Dezvoltare şi Cooperare

– Educare pentru Pace şi Reconcilere 

– Manager de program

– Trainer

– Comunicare, negociere si conducere

– Mediator

– Auditor de mediu

5. Rezolvarea unor probleme importante şi a potenţialului general de dezvoltare, cât şi semnificaţia ţării în contextul regional/global; promovarea programelor de dezvoltare, transferului de know-how şi parteneriate. Platformă şi formare Ecumenică

– Dezvoltare şi Cooperare

– Educare pentru Pace şi Reconcilere 

Toate programele corespunzătoare mandatelor, dar la nivel regional/global.

 

Parteneri Internationali

WCC – Consilul Mondial al Bisericilor 

CEC – Conferinţa Bisericilor Europene 

CCME – Comisia Bisericilor pentru Migranţi din Europa 

DanChurchAid 

ACT Development 

Diakonia Austria 

Diakonisches Werk – Württenberg 

HIA – Ajutor Inter-Bisericesc Ungaria 

EFECW – Forumul Ecumenic al Femeilor Creştine din Europa 

Inalta Comisie O.N.U. pentru Refugiaţi 

La STRADA (Ucraina) 

Asociatia SOARTA – Rep. Moldova 

Comunitatea Sant’Egidio

ECEN – Reteaua Europeana Crestina pentru Mediu 

ECG – Grupul de Contact European  

ANPED – Alianta de Nord pentru Sustenabilitate 

GNRC – Reteaua Globala a Religiilor pentru Copii 

Reţeaua Balcanică 

Coalitia KARAT – Polonia  

Grupul de Parteneriat Regional European

Comisia Naţiunilor Unite pentru Libertate Religioasă

Forumul Ecumenic al Femeilor Creştine din Rep. Moldova

Asociaţia Ecumenică a Academiilor Laice din Europa

Finantatori

ACT Development

Church of Sweden – Biserica Suediei

DanChurchAid

Diakonisches Werk – EKD

HEKS – Agentia de Ajutor a Bisericilor Evanghelice din Elvetia

Fondul Global

Romanian Angel Appeal

ICCO/Kerkinactie

WCC – Consilul Mondial al Bisericilor

Diakonie Katastrophenhilfe

WPD – Ziua Mondială de Rugăciune / Comitetul German

Comisia Europeană

Toate aceste date se află pe site-ul oficial al asociației : www.aidrom.ro

Trebuie să înțelegeți că nici un preot nu ține slujbe comune cu alte religii, de capul lui. Toate așa-zisele incidente ”ecumeniste” au avut cu încuviințarea Prea (exagerat) Fericitului Daniel și că, în ciuda propagandei ortodoxe, de fațadă, BOR se îndreaptă, într-un cadru legal spre ecumenism, cu sau fără voia enoriașilor.  Acum când știți că există legal aceste organizații oficial ecumenice din care BOR este nelipsită, rămâne la latitudinea fiecăruia să stabilească dacă mai dorește susținerea cu orice preț a acestei instituții pseudo-ortodoxe și dacă vrea să se sinucidă alături de ea și reprezentanții săi sau să moară pentru Iisus Hristos, adevăratul Mântuitor. Daniel nu construiește Catedrala Mântuirii Neamului ci o catedrală ecumenistă în care să încapă toate neamurile care vor adopta noua religie, unificată.

Sub lozinca iubirii aproapelui, tot mai mulți se lasă atrași, pe negândite și pe nesimțite, de ecumenism si de noua religie. Majoritatea însă uită că Iisus a  mai spus :

34.Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.

35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.

36. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.

37. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

38. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.” (Matei,10) sau

51. Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare.

52. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

53. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei.

54. Şi zicea mulţimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este.

55. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este.

56. Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi?

57. De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept? (Luca 12)


 

 


 

 

UPDATE : ” Prosperă ”- documentarul care a fost lansat în 11.11.11.(Video-Subtitrat în limba română)

Personal, recomand discernamânt la vizionarea acestui documentar, care a apărut pe 11.11.2011. Despre realizatorii acestui documentar puteți citi aici. Merita mentionat si site-ul pus la dispozitie de realizatorii documentarului http://www.thrivemovement.com/

UPDATE: Ce rapizi au fost de l-au scos. Nu-i nimic il vedeți aici:

Cum manipulează baptiștii opinia publica: ” Primarul Timișoarei este împotriva Bibliei ”

„Primarul Timișoarei este împotriva Bibliei!”. Afirmația îi aparține liderului comunității baptiste din urbe, dr. Ionel Tuțac, care îl atacă dur pe edilul-șef, acuzându-l că încalcă legea și principiile fundamentale garantate de Constituție. Scandalul a izbucnit după ce Bisericii Baptiste i s-a refuzat dreptul de a împărți, gratuit, biblii în spații publice din Timișoara, permiţându-i-se să facă acest lucru doar în faţa propriilor lăcaşe de cult.

„Nu este pentru prima dată când Primăria Timișoara ne tratează în acest fel, discriminatoriu și cu dispreț, atât față de comunitatea noastră, cât și față de lege. Precizez, ca să nu se facă speculații, că Bibliile pe care urma să le oferim gratuit în cadrul acestei campanii sunt tipărite de Societatea Biblică Interconfesională din România, prezidată de o presonalitate a Bisericii Ortodoxe. Din păcate, în acest fel primăria încalcă drepturile comuniății baptiste din Timișoara, care cuprinde peste 11.000 de credincioși”, a declarat, pentru http://www.tion.ro, Ionel Tuțac, aflat în acest moment la Roma.

Primăria Timișoarei a avizat, totuși, derularea Campaniei Naționale de Citire a Bibliei, însă numai în spațiile din fața bisericilor baptiste. Acestea însă se află în zone destul de retrase, pe unde trece puțină lume, spun baptiștii. Organizatorii campaniei au cerut dreptul să împartă gratuit Biblii în zone precum Piața Libertății, Piața Traian, Complexul Studențesc, ceea ce li s-a refuzat.

„În calitate de cetățean al Timișoarei, dar și de lider spiritual (președinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Timișoara și secretar general al Cultului Crestin Baptist din România), vă scriu aceste rânduri cu un profund sentiment de mâhnire sufletească. Anul acesta Uniunea Baptistă din România a inițiat Campania Națională de Citire a Bibliei, eveniment ce s-a desfăşurat până acum în peste 40 de localităţi din ţara noastră (…) Scopul acestor evenimente a fost distribuirea gratuită de Biblii, tipărite de către Societatea Biblică Interconfesională din România, tuturor celor interesați. Considerăm că fiecare creștin ar trebui să dețină o Biblie și să o citească pentru a-și consolida credința într-o perioadă istorică în care creștinismul este atacat din atâtea direcții. (…) Singurul oraș în care acțiunea noastră este restricționată doar în perimetrul clădirilor baptiste este orașul Timișoara. Ca o dovadă a acestui fapt va trimit prin e-mail avizele de la București şi Timișoara. Ca și credincioși baptiști rămânem surprinși de decizia domnului primar, mai ales că municipiul Timișoara este considerat cel mai ecumenic oraș din România, iar baptiștii, alături de celelalte culte, își aduc și ei contribuția la buna înțelegere și colaborare între bisericile recunoscute oficial în România. Surpriza noastră este cu atât mai mare cu cât în diferite locuri publice din oraş se pot organiza evenimente pentru promovarea imoralității (ex. Festivalul iubirii, organizat de către organizația Dacica, exponenta a controversatei Miscare Misa). Consideram decizia Comisiei de ordine publică şi a preşedintelui ei, domnul Gheorghe Ciuhandu, o gravă încălcare a legii şi a principiilor fundamentale garantate de Constituţia României. Cu mâhnire”, scrie, într-o scrisoare lansată public, joi, dr. Ionel Tuțac, președintele Comunitatii Bisericilor Creștine Baptiste din Timișoara și secretar general al Cultului Creştin Baptist din România.

Poziția Primăriei Timișoara

Oficialii Primăriei Timişoara spun că au aprobat cererea comunităţii baptiste cu schimbarea locaţiei pentru că aceştia le-au solicitat să amplaseze corturi în staţiile mijloacelor de transport în comun. „Ei au solicitat de la noi aviz ca să monteze corturi de 3 pe 3 metri în Piaţa Badea Cârţan şi în câteva staţii de autobuz şi tramvai din oraş. Piaţa Badea Cârţan este în renovare, iar în staţiile de transport în comun nu poţi să dai aviz să montezi corturi de 3 pe 3 metri, drept pentru care Comisia de ordine publică le-a dat totuşi aviz favorabil să monteze corturile, dar în faţa lăcaşelor de cult proprii, pe domeniul public. Puteau veni la o discuţie înainte să vadă unde se pot amplasa corturi”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al municipalităţii, Flavius Boncea.

http://www.tion.ro/scandal-cu-biblia-in-mana-la-timisoara-primarul-gheorghe-ciuhandu-acuzat-de-baptisti-ca-incalca-legea/1017190

Comentariul meu:  Ce fel de creștini (totali) sunt cei ce manipulează lumea cu afirmații de genul acesta și care nu prezintă situația așa cum este? Nu numai că au încercat să pară victime dar au făcut și o acuzație foarte gravă la adresa edilului Timișoarei, cum că acesta nu ar fi deloc creștin.  Stimați tovarăși evangheliști, vă întreb voi cum vă veți motiva această falsă acuzație în fața lui Dumnezeu atunci când va veni timpul Judecății?

Vindecările miraculoase din bisericile evanghelice: cel puțin 6 persoane decedate după ce li s-a spus că au fost vindecate prin rugăciune

Probabil sătui să mai tot anunțe data exactă a sfârșitului lumii, care se încăpătâneză să nu vină, evanghelicii au găsit o altă soluție de a face bani. Așa că s-au pus pe vindecat, en-gros, bolnavi de toate felurile, dar în special pe cei infectați cu HIV. Vorba aceea, ce nu face omul pentru sănătatea lui! Numai că au uitat un lucru: că Duhul Sfânt nu se pogoară acolo unde nu este credință și unde nu se face lucrarea lui Dumnezeu, ci cea a diavolului. Pacienții au fost așa de bine vindecați încât niciodată nu vor mai contracta o altă boală. E ca în zicala aia: operația a reușit dar pacientul a murit. Mă-ntreb însă, până când vor mai abuza unii de încrederea oamenilor disperați și bolnavi? Cât li se va mai permite acestor falși intermediari ai Domnului să-și propage ereziile prin toate mijloacele posibile fără a fi pedepsiți de guvernele țărilor respective? Cât de mare este necredința oamenilor dacă chiar și atunci când nu mai au nici o speranță îi întorc spatele lui Dumnezeu și își întorc fața către tot felul de indivizi puși pe căpătuială, care le promit marea cu sarea? Se pare că acel grăunte de muștar este mai mare decât un munte dacă îl comparăm cu credința adevărată, existentă în lume la această oră. Antihristul nu va trebui să-și folosească prea mult farmecul. Drumul lui e netezit deja.

”Cel puţin şase persoane au murit în Marea Britanie, după ce biserica le-a spus că s-au vindecat de HIV şi pot opri tratamentul. Există dovezi potrivit cărora biserici evanghelice din Londra, Manchester, Birmingham şi Glasgow susţin că vindecă pacienţii infectaţi cu HIV prin rugăciune.

Trei reporteri sub acoperire au fost trimişi la Synagogue Church of All Nations (SCOAN), în Southwark, sudul Londrei. Cei trei le-au spus pastorilor că au HIV şi tuturor li s-a răspuns că pot fi vindecaţi. SCOAN le-a spus reporterilor că vor putea renunţa la medicamente după ce se vor vindeca şi că îşi vor putea întemeia o familie, relatează Sky News.

O dată pe lună, la această biserică vin persoane din toată Europa pentru a fi vindecate de diverse boli. La înregistrare, bolnavii trebuie să prezinte o scrisoare de la medic care să ateste condiţia lor. Ei sunt filmaţi în timp ce fac mărturisiri înainte şi după tratament, iar imaginile sunt postate pe site-ul SCOAN. În cadrul „procesului de vindecare”, pastorul strigă în faţa bolnavului ca diavolul să iasă din corpul său şi îi pulverizează apă pe faţă.

Cadre medicale au declarat pentru Sky News că cel puţin şase pacienţi au murit după ce diferite biserici le-au spus să nu mai ia medicamentele pentru HIV.

SCOAN deţine o avere impresionantă şi are filiale în toată lumea, precum şi un canal de televiziune. Pe site îşi promovează apa sfinţită, folosită la „vindecare”, şi face bani inclusiv din comercializarea de DVD-uri, CD-uri şi cărţi. Membrii bisericii, care este înregistrată şi ca organizaţie caritabilă în Marea Britanie, trebuie să facă donaţii în mod regulat.”

http://video.sky.com/embed/external/16117391

”Ostașii Domnului”- ortodocși sau sectari?

Imi amintesc că pe vremea lui Ceaușescu, șefa de personal de la locul meu de muncă avea un prieten despre care lumea zicea că e ”ostaș al Domnului ”, adică pocăit, și că nu făcea decât să profite de pe urma ei, el tăind frunză la câini într-un post în care ea îl pusese. De asemenea, îmi aduc aminte că imediat după ” revoluție ”, cândva prin vară, au ținut pe stadionul municipal un congres de vreo trei zile. Nu m-a interesat pentru că întreaga manifestație era una tipic pocăită. Anii au trecut și eu am trăit cu această ”impresie”, că ostașii Domnului sunt pocăiți, până când am văzut mai deunăzi pe net că ei sunt declarați a fi ortodocși. M-a uimit acest lucru pentru că eu nu știam că există în sânul bisericii noastre ortodoxe, grupări sau secte, cu excepția celor de la Pucioasa, dar ei se declară ortodocși pe stil vechi.

Ce este Oastea Domnului?

Conform Wikipedia, Oastea Domnului este o mișcarea din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care a luat ființă în anul 1923, la inițiativa Preotului Iosif Trifa.

După definiția pe care i-a dat-o Părintele Iosif Trifa, Oastea Domnului este „Aflarea și vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”.

După 1948 mișcarea a fost trecută de regimul comunist în ilegalitate, iar în 1990 „Oastea Domnului” a fost reabilitată de Statul Român și de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe.

În zilele noastre, Oastea Domnului are sediul administrativ la Sibiu, unde dispune de Editură, Librărie și tipografie proprie. Aici se tipărește, cu binecuvîntarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, săptămînalul „Iisus Biruitorul” având ca supliment revista pentru tineri „Timotheos”.

Oastea Domnului este condusă de un Sfat Frățesc Operativ din care fac parte aproximativ 30 de membri, reprezentanți ai zonelor.

Oastea Domnului este prezentă aproape pe tot teritorul României dar și dincolo de granițele ei. Activitatea Oastei Domnului are ca bază așa numitul „voluntariat al laicilor”, chiar dacă din mișcare fac parte și numeroși clerici.

Întîlnirile membrilor Oastei Domnului au loc în biserici, case parohiale sau particulare, după Slujbele Bisericii. Programul acestor întîlniri frățești, cuprinde: rugăciuni, cântări, poezii religioase, cuvinte de învățătură și de mărturisire duhovnicească, cateheze și activități pentru copii și tineri. De asemeni, zonal sau regional, Oastea Domnului dezvoltă o bogată activitate socială în penitenciare, așezăminte sociale și umanitare.

Pr. Ioan Bria, reputat profesor și teolog ortodox, cunoscând și apreciind activitatea Oastei Domnului, a ilustrat plastic adunările Oastei Domnului cu conceptul: „Liturghia de după Liturghie”.

„Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut și trăiește sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu e ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frățietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învățăturile Bibliei și ale Bisericii.

Ne trudim doar să ieșim din comunul vieții, să creștem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenție dogmatică sau canonică. N-avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut și nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toata ființa, regulile existente ale Bisericii…” – fragment din Moțiunea din 12 septembrie 1937 (cu valoare de testament și hotărîre în legătură cu poziția și rolul Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă).

Conform Dicționarului teologilor români, preotul profesor Ioan Bria ” de la 1 apr. 1973 până la 30 iun. 1994 a lucrat la Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Geneva, fiind coordonator pentru Studii misionare ortodoxe în Comisia Misiune şi Evanghelizare (1973- 1988), Director al Secţiei înnoire şi viaţa parohială (1989- 1990), apoi director executiv al Departamentului Unitate şi înnoire (Credinţă şi Constituţie, Institutul ecumenic de la Bossey, Laicii, Cult şi spiritualitate) în anii 1991 – 1994.

In această calitate a luat parte la marile reuniuni ecumenice; Adunările-generale de la Nairobi (1975), Vancouver (1983), Canberra (1991), conferinţele misionare mondiale; Bangkok (1973), Melbourne (1981); conferinţele Credinţă şi Constituţie; Bangalore (1978), Santiago de Compostella (1993).  A fost invitat să sustină prelegeri despre Ortodoxie şi Ecumenism la Institutele ecumenice din Lyon, Paris, Geneva.

Colaborator la numeroase reviste teologice din ţară şi din străinătate (Geneva, Atena, Salonic, Paris, Boston, New York); începând cu anul 1976 este profesor invitat la diferite Facultăţi de Teologie şi centtre ecumenice din Europa.  „Doctor honoris causa” al Facultăţii de Teologie din Preşov ( 1990).

Teologia sa se orientează spre mai multe directii: expunerea contemporană a doctrinei ortodoxe (pentru învăţământul universitar); conturarea unei “misiologii” ortodoxe, ţinând seama de contextul misionar şi cultural european actual, evaluarea critica a teologiei româneşti în epoca modernă şi contemporană; a iniţiat un curent în teologia misionară în jurul temei “Liturghia după Liturghie”.

Deci, nu mă miră faptul că el elogiază această grupare din sânul bisericii ortodoxe, cum nu mă miră nici faptul că a fost reabilitată împreună cu celelalte secte religioase, cu pretenții de culte, de către un fost Patriarh comunist, și că este ținută în brațe de un Prea Exagerat de Fericit Patriarh ecumenist.  Dacă te uiți pe net, vei vedea că această grupare ”ortodoxă” este promovată de cele mai multe ori de către site-urile și grupările evangheliste.

De ce cred eu că sunt sectari?

1. Au o atitudine tipic sectară

” A intra în Oastea Domnului înseamnă a intra în declaraţie de război cu Ispititorul diavol.

Ai intrat în Oaste? Ai intrat cu adevărat în Oaste? Vei avea îndată atacul lui Satana!

Ai intrat în Oaste? Apoi să ştii, dragul meu, că s-a sfârşit cu „liniştea“ ta de mai nainte. Se vor porni îndată contra ta hulele, batjocurile, prigoanele. Dar tu să nu te miri de lucrul acesta şi, mai ales, să nu te sperii! Acest lucru trebuie să se întâmple, e firesc să se întâmple.

Oare de ce? Pentru că diavolul se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios. Până când omul petrece în fărădelegi, are „linişte“. Diavolul nu se ocupă mai de-aproape cu el; doarme diavolul liniştit, ştiindu-l cucerit pentru împărăţia iadului.

Dar îndată ce omul începe a se trezi la o viaţă nouă, se trezeşte şi diavolul şi mişcă toate meşteşugurile lui ca să nu-şi piardă credinciosul.

Aşa e şi cu tine. Până când ai trăit în „lume“, în păcate, ai avut „linişte“. Acum însă ai necazuri, pentru că Satana se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios.”

Adică, în afară de cei din Oaste, toți ceilalți suntem niște păcătoși vânduți diavolului.

2. Prozelitism tipic sectar

” „Câţi ai adus cu tine?“

Un vestitor al Domnului se dăduse pe lene şi slăbise cu râvna. Din fierbinte, se făcuse rece. Din această amorţeală, îl trezi un vis.

Într-o noapte, visă că murise şi, ajungând în faţa lui Dumnezeu, fu întrebat: „Câţi ai adus cu tine?… Unde-s cei aduşi cu tine?“…

Vestitorul se uită în jurul său, dar nu văzu pe nimeni. O spaimă mare îl cuprinse. Inima începuse a-i bate cu putere. Dar Dumnezeu îl linişti zicându-i: „Mergi încă o dată în lume, dar bagă de seamă: când vei veni, să nu mai vii singur!“. Deşteptându-se din somn, vestitorul se puse iar pe lucru şi aduse la Domnul mulţime mare de suflete.

Să luăm pe sufletul nostru şi noi, ostaşii Domnului, această istorioară! Toţi care am aflat pe Domnul datori suntem să aducem la El şi alte suflete pierdute. În Ziua de Apoi, Domnul ne va întreba câte suflete am adus cu noi fiecare dintre noi.

Să căutăm neîncetat suflete pierdute şi să le aducem la Mântuitorul!”

Caut pe fraţii mei!“ Ce slujbă frumoasă este aceasta! Să o luăm pe sufle-tul nostru, mai ales noi, ostaşii Domnului! Fie-care ostaş din Oastea Domnului trebuie să fie – să se facă – un căutător de fraţi. Noi trebuie să stăm mereu sub porunca Domnului:
– Mergeţi la fraţii voştri şi vedeţi cum stau cu sănătatea cea sufletească!

Aşa se întâmplă – şi se va întâmpla – şi cu noi. Pe căutătorii de fraţi, lumea şi oamenii cei lumeşti îi întâmpină cu batjocuri. Când te apropii de oamenii cei lumeşti cu chemările mântuirii, de departe te întâmpină cu batjocuri de acestea: Iată vine „pocăitul“!… ; iată vine iar „sfântul“ ce-la!… ; iar vine pe capul nostru „călugărul“!… ; grijiţi, măi, că vrea să ne facă şi pe noi călugări şi sfinţi!…

Fiecare căutător de fraţi, fiecare ostaş din Oastea Domnului trebuie să se aştepte la bat-jocuri. Batjocura – asta-i cea dintâi armă pe care diavolul o foloseşte contra unui creştin viu şi luptător. Batjocura! Asta-i cea dintâi probă de foc pentru ostaşii Domnului şi căutătorii de fraţi. Cine nu poate suporta această probă – acela nu poate fi ostaş în „Oastea Domnului“.

Omul cel lumesc nu se teme de nimic aşa de mult ca de această primă armă a diavolului: de batjocură; însă omul cel duhovnicesc o respinge cu bărbăţie.

Cam aşa se întâmplă de multe ori şi azi. Atâţia şi atâţia dintre ostaşii Domnului au fost purtaţi cu cărţile în spate pe la posturile de jandarmi.”

3. Propovăduiesc „ adunările” de tip sectar

” Noi, ostaşii Domnului, să dăm viaţă adunărilor duhovniceşti din vremea primilor creştini! Ori-unde suntem doi-trei ostaşi, să ne strângem în numele Domnului! Să ne întărim unii pe alţii şi apoi să păşim în lume şi pentru mântuirea altora! Să-i scoatem pe oameni din iadul adunărilor lumeşti! Să-i scoatem din iadul cârciumilor şi petrecerilor şi să-i aducem în „catacombele“ Domnului! Să-i învăţăm să-şi petreacă şi ei în cele duhovniceşti! Să-i învăţăm să citească în Biblie, să-i învăţăm să cânte Domnului, să le dăm „vin“ din „butucul cel adevărat al viţei“ şi vieţii (Ioan 15)! Să-i „îmbătăm“ cu „beţia“ cea sfântă a Duhului Sfânt!

Prin adunările şi petrecerile noastre cele duhovniceşti să le arătăm oamenilor că noi ne putem petrece şi în Domnul. Să le arătăm că aceasta este petrecerea şi bucuria noastră cea adevărată.”

4.Se plâng că sunt persecutați

Eu, de câte ori citesc poşta ce vine de la fronturi, am o mâhnire grozavă, o durere grozavă. În fiecare zi, poşta ne aduce mereu plângeri ca aceasta:

„Nu mai putem face nimic. Preotul e contra. Şcoala ni s-a închis. A trebuit să ne lăsăm de adunare“…

„N-am mai putut ţine adunări de doi ani, pentru că s-a dus fratele care ne întărea“…

„Până nu vine cineva în mijlocul nostru, nu mai putem face nimic… , nu mai putem face adu-nare… şi ne răcim… , ne împrăştiem“…

Mă uit, duhovniceşte, peste fronturile Oastei. Şi mă bucur că văd aceste adunări. Părăsiţi de toţi, batjocoriţi de toţi, fraţii ostaşi se strâng pe la casele lor. Şi Domnul Se coboară între ei, îi mângâie ca pe copilaşii Lui şi îi întăreşte.

5. Exemplul Oastei este

„Miles Cristi“

Un vestit general francez, De Sonis, a lăsat să i se scrie pe mormânt numai două cuvinte latineşti: MILES CRISTI, ceea ce înseamnă „ostaşul lui Hristos“.

Voia să spună generalul, prin aceste cuvinte, că toată gloria sa şi toate biruinţele sale le-a câştigat prin credinţă, considerându-se pe sine ca un umil ostaş în marea Oaste a celor credincioşi Domnului Hristos.

Să trăim şi noi, ostaşii Domnului, o viaţă de luptători şi biruitori, pentru ca, la sfârşitul vieţii, să ni se pună pe crucea de la capul mormântului numele ce l-am purtat: „ostaşul Domnului Hristos“.

Louis-Gaston de Sonis a fost romano-catolic, nicidecum ortodox.

6. Cei care intră în Oaste poartă un semn distinctiv ( o medalie)

Pentru cei intraţi în Oastea Domnului avem şi un fel de medalie, al cărei chip îl dăm mai jos. E un fel de semn al celor intraţi în Oastea Domnului.

Ţinem să spunem că medalia nu este obligatorie. Ţinem să spunem că şi fără medalie poate fi cineva un bun ostaş al lui Hristos. Folosim medalia să putem atrage şi prin ea pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti. Alături de medalie, trebuie să strălucească în lume, mai ales, faptele noastre cele bune.

Cei ce vor să aibă medalia, trebuie însă să facă un fel de Declaraţie sufletească. Şi iată de ce: Între cei înscrişi în Oaste avem şi foarte mulţi dezertori. E şi firesc să fie aşa, căci şi între cei doisprezece Apostoli s-a aflat un Iuda. Astă-vară am văzut, într-un sat, un astfel de dezertor care mersese cu medalia pe piept la… joc!

Spre a împiedica astfel de lucruri, cerem un fel de declaraţie sufletească de la cei ce vor să o poarte. Nu cerem în această declaraţie să pună omul jurământ că va ţine regulile Oastei. Îi cerem însă jurământul că, îndată ce va dezerta din rândul nostru şi va părăsi regulile noastre, nu va mai purta nici medalia, nici numele de ostaş al lui Hristos. Noi n-avem lipsă de ostaşi mulţi. Mai bine puţini şi dospiţi, căci „puţin aluat dospeşte frământătura“.

Dăm mai jos această declaraţie sufletească.

Cei ce vor să aibă medalia, vor citi declaraţia sufletească de mai jos, şi anume: unde Oastea are îndrumător, o vor citi în faţa îndrumătorului Oastei; unde sunt numai ostaşi singuratici, se va citi în faţa lor; iar unde nu sunt ostaşi, noul ostaş o va citi în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei sale.

Semnul cruciuliţei e foarte potrivit şi pe timp de călătorie. Prin trenuri, pe la târguri etc. , fraţii care poartă acelaşi semn se vor recunoaşte în-dată şi se vor bucura în Domnul.”

Un ritual mai degrabă masonic decât ortodox.

7. Impun aceleași opreliști membrilor lor ca și sectarii

Reguli cu privire la băuturile alcoolice

Cu privire la băuturile alcoolice, regulile Oastei sunt următoarele:

Un bun ostaş al Domnului face cel mai bine dacă se rupe dintr-o dată, cu totul, de orice fel de băuturi alcoolice. Omul poate trăi şi fără băuturi îmbătătoare (ba încă trăieşte mai mult şi mai bine).

Oastea Domnului opreşte cu totul de la orice fel de băuturi alcoolice:

1. Pe cei pătimaşi, pe cei beţivi, pentru că în cei pătimaşi băutura a stricat cu totul orice hotar de oprire şi stăpânire. Pentru beţivi, cel dintâi pahar deschide larg uşa spre beţie.

Pentru cei pătimaşi nu este o altă cale de scăpare decât ruperea cu orice fel de băutură, pentru vecii vecilor.

2. Oastea Domnului opreşte apoi de la orice fel de băuturi alcoolice pe toţi cei necăsătoriţi (fie tineri, fie văduvi), pentru că aceştia trebuie să stăruiască în virtutea înfrânării poftelor. Băuturile alcoolice sunt cel mai mare duşman al acestei virtuţi. Virtutea înfrânării poftelor se potriveşte cu alcoolul întocmai ca uleiul cu focul. E ca şi când ai pune foc în ulei. „Nu vă îmbătaţi de vin întru care este desfrânare“ – zice Apostolul Pavel ( Efeseni 5, 18 ).

Un ostaş al Domnului nu va umbla pe la cârciumi şi nu va gusta nici un fel de băuturi pe la cârciumi, pentru că acolo sunt ispitele cele mai mari.”

Reguli despre petreceri

Un ostaş al Domnului nu se duce la petreceri, jocuri şi baluri, pentru că aşa cum se fac pe-trecerile în ziua de azi (cu beţii şi jocuri nebune), sunt aproape cu totul atrase de diavolul în slujba lui. Sunt destule alte societăţi care se întrec în a face jocuri şi baluri pe seama membrilor lor (după o astfel de petrecere am văzut, astă-vară, mame culegându-şi fiii – membri ai societăţii – de prin cele cârciumi şi şanţuri).

Societatea noastră nu se ocupă cu „aranjări de petreceri şi baluri“. Petrecerea noastră e să ne întâlnim mereu în Domnul: să ne petrecem citind în Scripturi, în cărţi şi gazete bune, să cântăm cântări duhovniceşti ….

Reguli despre sudalme, înjurături… Un ostaş al Domnului nu înjură şi nu foloseşte nici un fel de cuvânt de sudalmă. Despre acest păcat scriem pe larg în altă parte.

Cei ce suduie nu numai în Oastea Domnului n-au ce căuta, ci ei ar trebui scoşi şi din rândurile creştinilor.

Reguli despre fumat…

Un ostaş al Domnului nu fumează. De ce?

Întâi pentru că fumatul este un lucru urât şi urâcios. Îl rog pe fiecare fumător să se gândească şi să se întrebe: Oare ar putea sta cu ţigara în gură în faţa Mântuitorului? Oare rămâne, petrece şi călătoreşte împreună cu noi Domnul, când întruna tot pufăim şi scuipăm?”

Toate acestea și încă multe altele le găsiți pe site-ul lor oficial : http://www.oasteadomnului.ro/

Eu nu sunt o somitate în materie de ortodoxie. Mă străduiesc după puterile și înțelegerea mea să deslușesc aceste taine și să trăiesc în armonie cu Învătăturile Domnului nostru Iisus Hristos. Recunosc că nu întotdeauna și reușesc, dar nu mă descurajez. Mă ridic și-o iau de la capăt. De aceea vă recomand să ascultați ce spun și cei care cunosc ortodoxia și care au trăit-o, despre Oastea Domnului:

Părintele Gheorghe Anițulesei:

Voi ce părere aveți?