„Să vină să mă ia, să mă duc la Tanacu să aprind o lumânare Irinei acolo unde a murit, în chinuri grele, că-i fata mea şi a murit acolo la el. (…) Să vină la mine, să-l iert eu, nu legea, că legea-i făţarnică”, spune, îndurerată, mama Irinei.
„Acum, Dumnezeu… are şi el un Dumnezeu, ce dacă-i popa, el se urcă la maşina şi zice ‘Doamne, ajută! Nu zice, să zică ‘Doamne, ce-am făcut? Am făcut un păcat, am schingiuit un copil pe cruce, fără mâncare, fără apă, şi legat la gură să nu ţipe, aşa trebuie să gândească el. Dacă a zis că-i bolnavă, trebuia să-i dea drumul şi s-o lase acasă. Era fată, o îngrijea mă-sa, dar aşa dacă el o schingiuit-o ca pe Iisus Hristos”, adaugă tatăl.”
Unii ar spune că e normal ca părinții să fie supărați și în ziua de azi pentru că le-a murit copilul. De acord, numai că Irina Cornici nu are părinți. ” S-a născut în 1982, într-o familie cu probleme mentale, în comuna Ibănești, Bârlad. Tatăl său s-a sinucis prin spânzurare de grinda casei, când Irina avea doi ani, şi ea a asistat la scena spânzurării. Irina are şi un frate sărman cu duhul. Aşadar, antecedente familiale agravante, de luat în considerare la un diagnostic al fetei. Împreună cu fratele ei Vasile, este abandonată ( când ea avea trei ani) și cresc la Casa de Copii din Bârlad. Irina creşte în condiţii dure, în frică şi frustrări; învaţă să se protejeze de agresiuni fizice şi sexuale, învaţă câteva figuri de karate, pentru autoapărare. Îşi protejează panicată virginitatea, de asaltul derbedeilor din orfelinat, dar şi de asaltul unor adulţi supraveghetori.1999– Fraţii se despart. Vasile pleacă la familia Stolojescu din satul Cuptoare, judeţul Caraş Severin, iar Irina Cornici urmează Liceul agricol din Zorleni.
2001 – Prin intermediul firmei Atlassib din Lugoj, Irina pleacă în Germania unde lucrează ca baby-sitter sau cameristă la familia Sigrid Niemann din St Oswald, Niederbayern.
2002 – 2005 – Irina Cornici, stabilită la familia Stolojescu, pleacă periodic în străinătate, pe perioade de câte trei luni.
5 aprilie 2005 – Împreună cu fratele ei, Vasile, îşi vizitează o prietenă de orfelinat, Paraschiva Anghel, la mănăstirea „Sfânta Treime” din comuna Tanacu, judeţul Vaslui.
Deci, cine este mama din acest video-clip? Mama sa naturală care a abandonat-o la vârsta de trei ani sau doamna Stolojescu la care se stabilise dar care nu poate fi considerată nici măcar mamă adoptivă având în vedere că Irina avea 20 de ani când s-a stabilit la casa acestora? Oricare dintre ele ar fi, deși înclin să cred că este mama naturală, reacția lor este prefăcută. De ce spun asta ? Dacă este mama naturală, clip-ul ne arată o persoană ” grasă și frumoasă ” cum se spune la țară, adică o femeie care nu arată că a murit de foame în cei 20 de ani în care a abandonat-o pe Irina și care nu s-a consumat prea tare nici în cei 6 ani de la moartea acesteia. De altfel se pare că la un moment dat și-a refăcut viața având în vedere că apare și un așa-zis tată. De unde atâta durere și supărare în ea, cea care ar fi trebuit să fie alături de nefericita făptură? pe de altă parte, nu cred că cele două, mamă naturală și fiică au avut vreo relație în tot acest răstimp, în orice caz nu una bună, pentru că ambii copii s-au stabilit la doamna Stolojescu. Dacă este doamna Stolojescu, deși nu cred, aceasta nu ar fi putut să se atașeze atât de mult de Irina, în scurtul timp cât a locuit acolo.
Mă tem că durerea mamei izvorăște din cei 3700 de euro pe care Irina îi avea la ea, și cu care voia să-și cumpere o căsuță, atunci când a rămas la mănăstire.
Cazul Tanacu a suscitat multe discuții și chiar acum, după aproape 7 ani, încă mai suscită. Părerile sunt împărțite, pro și contra ca întotdeauna, în funcție de unghiul din care privești lucrurile. Nu vreau să discut, vinovăția sau nevinovăția celor implicați în acest caz, ci faptul că cineva, adică presa, încearcă să stoarcă niște lacrimi din piatră seacă, călcând peste morminte și sufletele unora. prin simplul fapt că au făcut câtiva ani de pușcărie adevărată, nu cea pentru mafioți și oameni de afaceri, cei implicați în acest caz și-au spălat din păcatele de care sunt acuzați. Numai cine nu cunoaște ce se întâmplă cu adevărat in cadrul regimului penitenciarelor poate vorbi cu ușurință că e prea puțin sau că nu e corect.
Personal cred că Irina este alături de Domnul și că toate suferințele pe care le-a avut de îndurat în scurta viață avută pe pamânt i-au fost recompensate. La fel cred că ea este prima care i-a iertat pe cei implicați, dacă aceștia au avut vreo vină și cred că tot ea este prima care s-a întristat dacă acești oameni au fost acuzați pe nedrept sau mai mult decât meritau. Cred că cea care ar fi trebuit să intre în pământ de rușine și să nu scoată nici o vorbă la adresa celor implicați, este mama naturală a Irinei, care se face vinovată de toate traumele suferite de acesta. Dar cum rușinea este un lucru rar în ziua de azi, nu mă mai miră nimic. Constat cu tristețe, căci nu mă mai poate uimi nimic din ceea ce se întâmplă azi, că pe zi ce trece, așa profesionalismul și deotonlogia profesională, sunt ca și șomerii care au prea multe calificări și recomandări astfel încât din pricină că nu-i poate remunera pe măsură angajatorul se dispensează de serviciile lor. Ce mai contează o minciună în plus în noianul zilnic de minciuni afișate de media. Bani și audiență să fie!
CRIMINALUL DIN NORVEGIA SCAPA DE INCHISOARE! A fost considerat iresponsabil din punct de vedere penal
Autorul atacurilor comise in iulie la Oslo suferea de o psihoza in momentul comiterii faptelor si este considerat iresponsabil din punct de vedere penal, astfel ca nu va fi judecat, anunta Parchetul norvegian, transmite MEDIAFAX.
Potrivit psihiatrilor, Anders Behring Breivik suferea de „schizofrenie paranoica” si, in acest context, nu poate fi judecat, urmand sa fie internat intr-o clinica pentru persoane cu probleme psihice.
Psihiatrii insarcinati sa se pronunte cu privire la responsabilitatea penala a lui Anders Behring Breivik au apreciat ca autorul atacurilor de la 22 iulie din Norvegia nu era in deplinatatea facultatilor mintale cand a comis faptele, scrie marti publicatia Verdens Gang pe site-ul sau.
„Psihiatrii desemnati de justitie au conchis ca Anders Behring Breivik era bolnav atunci cand a ucis 77 de persoane”, scrie Verdens Gang, fara a-si dezvalui sursele.
Cei doi psihiatri, Synne Serheim si Torgeir Husby, au prezentat marti raportul lor tribunalului din Oslo. Principalele concluzii vor fi dezvaluite oficial de Parchet, in cadrul unei conferinte de presa, la ora locala 13.00 (14.00, ora Romaniei).
Conform expertilor, Behring Breivik sufera de „psihoza”, o conditie mentala care i-ar fi alterat judecata inaintea si in momentul atacurilor.
Raportul lor de 240 de pagini urmeaza sa fie examinat de o Comisie medico-legala, care va trebui sa se asigure ca indeplineste toate exigentele profesionale.
Ultimul cuvant privind responsabilitatea penala a lui Breivik ii revine tribunalului, care in general respecta recomandarile expertilor.
ISTORICUL SOCIETĂŢII BIBLICE INTERCONFESIONALE DIN ROMÂNIA (SBIR)
16 octombrie 1990. Institutul Teologic de Grad Universitar ,,Andrei Şaguna” din Sibiu găzduieşte o întâlnire a reprezentanţilor Bisericilor din România, membre ale Consiliului Mondial al Bisericilor şi ale Conferinţei Bisericilor Europene(Biserica Ortodoxă Română, Biserica Reformată şi Biserica Evanghelică Lutherană). Se hotărăşte, în principiu, înfiinţarea unui Consiliu Ecumenic al Bisericilor din România şi a Societăţii Biblice din România. Aceasta va avea ,,ca principal scop traducerea, tipărirea, difuzarea şi studierea Sfintei Scripturi pentru toate Bisericile membre şi în limbile credincioşilor acestora”.
7 mai 1991. Sunt convocaţi la Sibiu reprezentanţii tuturor Bisericilor şi Cultelor din România. Au răspuns reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii reformate, Bisericii Evanghelice Lutherane, Bisericii Unitariene şi Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. A fost prezent şi Terje Hartberg, reprezentantul United Bibles Societies, conducătorul programului pentru înfiinţarea de Societăţi Biblice în Europa Centrală şi Răsăriteană.
3.12.1991, Sibiu. Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii Reformate, Bisericii Evanghelice Lutherane, Arhiepiscopiei Catolice din Alba Iulia şi Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, au elaborat proiectul de Statut al Societăţii Biblice din România. S-a hotărât ca acest Statut să fie înaintat tuturor Bisericilor din România. Coordonatorul proiectului a fost desemnat Pr. prof. univ. dr. Sabin Verzan.
19 mai 1992. La Facultatea de Teologie Ortodoxă din bucureşri are loc Adunarea Generală de înfiinţare şi constituire a Societăţii Biblice Interconfesionale din România. La Adunare au participat cu delegaţii oficiale următoarele Biserici, care au devenit membre fondatoare ale acesteia:
Biserica Ortodoxă Română
Biserica Reformată-Calvină
Biserica Evanghelică Lutherană C.A.
Vicariatul Ortodox Sârb
Biserica Armeană
Vicariatul Ortodox Ucrainian
Biserica Unitariană
Biserica Penticostală
Biserica Evanghelică Lutherană C.A. Sinodo Presbiteriană
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea
La şedinţă au mai participat şi reprezentanţi ai Bisericii Romano-Catolice şi ai Bisericii Baptiste, care şi-au manifestat disponibilitatea de a deveni membrii ai Societăţii Biblice, însă, ulterior nu au mai răspuns convocărilor adresate. Adunarea Generală a dat noii structuri creştinecreate numele de Societatea Biblică Interconfesionmală din România (SBIR). A fost ales cu această ocazie Consiliul de Conducere al SBIR, alcătuit din câte un reprezentant al fiecărei Biserici fondatoare. Primul preşedinte al Consiliului de conducere al SBIR a fost ales pastorul László Varga, reprezentantul Bisericii Reformate. Ca vicepreşedinte SBIR a fost ales PS Episcop dr. Damaschin Severineanul, iar pastorul Viorel Dima, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a fost desemnat trezorierul SBIR. Consiliul de conducere l-a ales pe pr. dr. Sabin Verzan ca Secretar General al SBIR. Pentru recunoaşterea de drept a SBIR s-a intervenit la Secretariatul de Stat pentru Culte, care prin adresa cu nr. 6794/09.09.1992 şi-a dat avizul favorabil de înfiinţare a SBIR.
13 noiembrie 1992. La Bucureşti are loc prima întrunire a Consiliului de conducere al SBIR, care hotărăşte înfiinţarea şi alegerea Comitetului Administrativ-Financiar al SBIR, condus de trezorierul Viorel Dima.
2 martie 1993. Consiliul de conducere al SBIR a aprobat înfiinţarea a două noi comitete ale SBIR:
Comitetul pentru Relaţii Bisericeşti Internaţionale
Comitetul pentru Traduceri şi Publicaţii
În această şedinţă s-a luat decizia demarării unui proiect pentru o nouă traducere a Bibliei în limba română, de către un comitet de traducători de componenţă interconfesională.
14 octombrie 1993. Consiliul de conducere decide demararea unui proiect pentru traducerea Evangheliilor în limba rromanes (ţigănească) şi s-a hotărât organizarea unui seminar al traducerii Sfintei Scripturi în limba română.
20 octombrie 1994. SBIR a înaintat cererea de afiliere ca membru asociat al Societăţilor Biblice Unite (United Bible Societies).
10 noiembrie 1998. La cea de a treia Adunare Generală a SBIR au fost primiţi noi membri: Biserica Baptistă Română (Uniunea Bisericilor Baptiste din România) şi Biserica Baptistă Maghiară din România (Convenţia Bisericilor Creştine Baptiste Maghiare din România)
10 octombrie 1999. SBIR organizează la Braşov prima ediţie a ,,Zilei Bibliei” în România, manifestare care va deveni, ulterior, tradiţională, data de 10 octombrie fiind declarată de acum, ,,Ziua Bibliei” în România şi fiind sărbătorită în fiecare an sub organizarea SBIR: 2000 – Bucureşti, 2001- Cluj, 2002 – Bucureşti, 2003 – Timişoara, 2004 – Iaşi, 2005 – Craiova, 2006 – Constanţa, 2007 – este programată la Sibiu.
2001– SBIR lansează în Romînia programul ,,Opportunity 21” conceput de către United Bible Societies, care prevede cea mai mare distribuire de Biblii şi materiale Biblice cunoscute vreodată la scară globală. SBIR participă la acest program cu un pachet de proiecte care vizează distribuiri de Biblii în penitenciare, case de bătrâni, centre pentru minori, spitale, şcoli etc.
10 Octombrie 2002.Consiliul de conducere al SBIR trimite către Board-ul United Bible Societies cererea de a deveni membru deplin al respectivei organizaţii mondiale.
2007. De la momentul fundării sale şi până în prezent, prin SBIR au fost distribuite în România peste 1,1 milioane de Biblii, peste 400 000 de Nou Testamente, 200 000 de Biblii pentru copii, alte yeci de mii de materiale biblice pentru copii şi adulţi, precum şi cărţi ştiinţifice precum: Biblia Hebraica, Septuaginta, Vulgata, Noul Testament grec, dicţionare şi enciclopedii biblice, hărţi ale Vechiului şi Noului Testament, SBIR având exclusivitate pe acest segment de literatură biblică. Toate acestea vorbesc de la sine despre utilitatea existenţei în peisajul religios din ţara noastră a Societăţii Biblice Interconfesionale din România. http://www.societateabiblica.ro/Files/despreSBIR.html
Punctele principale ale strategiei de lucru SBIR pentru anii 2007-2012:
– Traducerea interconfesională a Bibliei – o versiune a Bibliei obligatorie pentru toate confesiunile (singurul proiect ecumenic la care participă şi unele confesiuni neoprotestante). În cinci ani urmează să fie finalizată traducerea Vechiului Testament.
– Editarea de Biblii pentru copii, tineret, bătrâni, nevăzători, deţinuti
– Intensificarea relaţiilor cu diferite organisme de conducere bisericeşti
– Îmbunătăţirea colaborării cu alte societăţi biblice, cum ar fi Societatea Biblică din Ungaria, Societatea Biblică din Scoţia
– Deschiderea unor filiale în ţară
O nouă ediţie a Noului Testament
În data de 25 februarie 2010, în sala T. M. Popescu a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, a avut loc lansarea unei noi ediţii a Noului Testament, o traducere după texte originale greceşti efectuată de Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR).
La eveniment au participat P.S. Episcop Ciprian Câmpineanul, profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti şi reprezentanţi SBIR. Societatea Biblică din Scoţia a fost reprezentată de Alan Campbell iar din partea Secretariatului de Stat pentru Culte a fost prezent domnul Florin Frunză.
În a doua parte a festivităţii a fost prezentat invitaţilor proiectul de înregistrare audio NT interconfesional, regizat de domnul Dan Victor şi artiştii Mihai Baranga, Andrei Barbu şi Cristian Pavel.
Traducererea interconfesională a Noului Testament este rezultatul conlucrării dintre Bisericile membre ale SBIR având ca obiectiv micşorarea deosebirilor apărute în diferitele ediţii ale textului biblic de-a lungul istoriei bisericeşti şi corespunde standardelor internaţionale ale UBS (United Bible Societies) prin care se urmăreşte realizarea unei traduceri accesibile tuturor cititorilor, indiferent de apartenenţa confesională şi de gradul lor de cultură.
Sursa: http://www.ziarullumina.ro
Pe lângă această societate ecumenistă, în Romania mai există o alta, Asociația Ecumenică a Bisericilor din Romania, prescurtată AIDRom, fondată în 1991 și care astăzi are în componența sa cinci biserici:
– Biserica Ortodoxa Romana (Membru fondator)
– Biserica Reformata din Romania (Membru fondator);
– Biserica Evanghelica CA din Romania (Membru fondator);
– Biserica Evanghelica Luterana din Romania;
– Biserica Armeana din Romania.
AIDRom s-a constituit ca platforma de finantare, dezvoltare comunitara si dialog inter-confesional si inter-etnic. Conform mandatelor, AIDRom a fost imputernicit ab initio sa fie operativa prin: finantari proiecte, consultanta, transfer de expertiza, actiuni de cresterea capacitatii manageriale si de implementare a proiectelor la nivelul comunitatii, institutiilor, etc., in urmatoarele domenii: asistenta sociala si comunitara; dezvoltare comunitara; protectia mediului si dezvoltare durabila; schimbari climatice; drepturile omului; sanse egale; Asistenta pentru dezvoltare (ODA); traficul de fiinte umane; conditii de munca; pregatire pentru calamitati si managementul riscului; pace si reconciliere inter-religioasa si inter-etnica; justitie transformativa, facilitare si mediere; politici anti-discriminare si anti-stigmatizare; educatie ecumenica, dialog ecumenic, relatii internationale bisericesti; lobby si reprezentare;economie sociala in cadrul standardelor UE; migratie si dezvoltare/migratia pe sexe; HIV-SIDA: anti-stigmate si drepturi; dezvoltarea capacitatilor in cadrul mandatelor AIDRom; prevenirea si reducerea cererii si consumului de droguri; administrarea de fonduri si granturi, monitorizare si evaluare.
Grupurile tinta ale AIDRom si ale activitatilor partenerilor nostri sunt: grupuri marginalizate: copii in situatii de risc, persoane cu dizabilitati, victime ale violentei domestice, victime ale traficului de finite umane, someri, batrani, persoane dezavantajate economic, migranti, persoane cu HIV; membri ai organizatiilor non-guvernamentale; comunitati rurale/urbane; grupuri entice si confesionale, cu accent pe minoritatea Rroma; cler; femei in politica si responsabilitatea corporativa; lucratori sociali si asistenti; functionari publici din structurile de dezvoltare ale societatii civile, sindicatelor si bisericilor; reprezentanti ai autoritatilor, functionari publici, ofiteri impotriva crimei organizate, etc.; profesori, activisti sociali, lideri ai comunitatilor; reprezentantii grupurilor de initiative in comunitatile entice; tineri si femei in Biserici si Societate.
Prin programele sale, AIDRom si partenerii sai intentioneaza sa continue activitatea contributiva in:
– furnizarea de servicii sociale: centre de consiliere pe dreptul muncii (Iasi, Bucuresti, Cluj, Hunedoara), reintegrarea grupurilor sociala in situatii de risc;
– furnizarea de servicii educationale: reintegrare scolara, prevenirea si combaterea abandonului scolar etc.;
– furnizarea de servicii socio-profesionale: reintegrare pe piata muncii, pregatire vocationala;
– furnizarea de servicii pentru dezvoltarea capacitatilor: pregatiri in domeniul managementului de proiect, managementul comunicarii, managementul confrictului, medirere, management organizational si de comunitate, educatie profesionala pentru adulti si invatare pe termen lung;
– furnizarea de servicii in domeniul drepturilor omului: pregatire si politici anti-discriminare, prevenire si reintegrare pentru victimele traficului de finite umane si violentei domestice;
– furnizarea de servicii in domeniul dezvoltarii rurale de durata, managementul zonelor ocrotite si schimbari climatice;
– furnizarea de servicii in prevenirea calamitatilor si managementul riscurilor;
– furnizarea de servicii si resurse in domeniul ecumenismului si dialogului ecumenic;
– oferirea expertizei si resurselor in domeniul dezvoltarii internationale.
Prin sprijinul financiar si consultanta AIDRom s-au creat de-a lungul timpului: locuri de munca (temporare ori permanente), stabilitate in dezvoltarea comunitara (proiectele economice pentru comunitatile de Rromi), s-au dezvoltat structuri cu capacitate operativa in societate (deparamentele diaconale ale bisericilor si organizatii ne-guvernamentale active in diferite domenii), iar in conditii de calamitati si dezastre programele noastre au fost complementare la efortul de reconstructie al autoritatilor centrale si locale construindu-se case, poduri, baraje, distribuindu-se ajutor direct de urgenta.
De asemenea am contribuit la imbunatatirea unor initiative legislative (Legea egalitatii de sanse, proiectul de lege a cultelor, prevenirea violentei domestice, prevenirea si eradicare traficului de fiinte umane, Legea protectiei mediului).
Viziune si mandate
‘Bisericile lucrand impreuna intru credinta crestina, cu respect reciproc, pentru dreptate sociala, demnitate umana, reconciliere si integritate a creatiei.’
Mandate
Departmente
Programe
1. Promovarea unităţii vizibile, a dialogului şi mărturiei comune Bisericilor din România, îndrumarea către înfiinţarea unui Consiliu Naţional al Bisericilor în România.
Platformă şi Formare Ecumenică
-Comisia Ecumenică
-Rugăciunea pentru unitate
-Conferinţe Inter-teologice
-Formare ecumenică a laicatului şi tineretului
2. Sprijinirea activităţilor diaconale şi a prezenţei vizibile a Bisericilor în societate; sprijinirea prezenţei şi activităţii femeilor din punctul de vedere al asigurării şanselor egale, sprijinirea protecţiei şi educaţiei de mediu.
Dezvoltare şi Cooperare
– Biroul pentru femei
– Social-diaconia
– Copii în situaţii de risc
– Mediu si dezvoltare durabilă
– Răspuns în situaţii de urgenţă şi preîntâmpinarea dezastrelor
3. Sprijinirea reconcilierii între Biserici şi comunităţile din România în context regional, promovarea justiţiei sociale şi a drepturilor omului, sprijinirea activitătilor Bisericilor în sensul dezvoltării unei culturi a păcii şi a promovării reconcilierii.
Educare pentru Pace şi Reconciliere
– Dezvoltarea Capacităţilor/Pregătire pentru Schimbare
– Anti – discriminare şi Rromi
– Drepturile Omului şi Minorităţi
– Reţele Ecumenice Bisericeşti împotriva HIV/AIDS
– Bisericile şi Integrarea Europeană
4. Oferirea educatiei profesionale pentru adulti si programe de dezvoltarea personala pe durata vietii
– Dezvoltare şi Cooperare
– Educare pentru Pace şi Reconcilere
– Manager de program
– Trainer
– Comunicare, negociere si conducere
– Mediator
– Auditor de mediu
5. Rezolvarea unor probleme importante şi a potenţialului general de dezvoltare, cât şi semnificaţia ţării în contextul regional/global; promovarea programelor de dezvoltare, transferului de know-how şi parteneriate.
–Platformă şi formare Ecumenică
– Dezvoltare şi Cooperare
– Educare pentru Pace şi Reconcilere
Toate programele corespunzătoare mandatelor, dar la nivel regional/global.
Toate aceste date se află pe site-ul oficial al asociației : www.aidrom.ro
Trebuie să înțelegeți că nici un preot nu ține slujbe comune cu alte religii, de capul lui. Toate așa-zisele incidente ”ecumeniste” au avut cu încuviințarea Prea (exagerat) Fericitului Daniel și că, în ciuda propagandei ortodoxe, de fațadă, BOR se îndreaptă, într-un cadru legal spre ecumenism, cu sau fără voia enoriașilor. Acum când știți că există legal aceste organizații oficial ecumenice din care BOR este nelipsită, rămâne la latitudinea fiecăruia să stabilească dacă mai dorește susținerea cu orice preț a acestei instituții pseudo-ortodoxe și dacă vrea să se sinucidă alături de ea și reprezentanții săi sau să moară pentru Iisus Hristos, adevăratul Mântuitor. Daniel nu construiește Catedrala Mântuirii Neamului ci o catedrală ecumenistă în care să încapă toate neamurile care vor adopta noua religie, unificată.
Sub lozinca iubirii aproapelui, tot mai mulți se lasă atrași, pe negândite și pe nesimțite, de ecumenism si de noua religie. Majoritatea însă uită că Iisus a mai spus :
34.Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.
35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.
36. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.
37. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
38. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.” (Matei,10) sau
51. Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare.
52. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.
53. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei.
54. Şi zicea mulţimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este.
55. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este.
56. Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi?
57. De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept? (Luca 12)
Personal, recomand discernamânt la vizionarea acestui documentar, care a apărut pe 11.11.2011. Despre realizatorii acestui documentar puteți citi aici. Merita mentionat si site-ul pus la dispozitie de realizatorii documentarului http://www.thrivemovement.com/
UPDATE: Ce rapizi au fost de l-au scos. Nu-i nimic il vedeți aici:
„Primarul Timișoarei este împotriva Bibliei!”. Afirmația îi aparține liderului comunității baptiste din urbe, dr. Ionel Tuțac, care îl atacă dur pe edilul-șef, acuzându-l că încalcă legea și principiile fundamentale garantate de Constituție. Scandalul a izbucnit după ce Bisericii Baptiste i s-a refuzat dreptul de a împărți, gratuit, biblii în spații publice din Timișoara, permiţându-i-se să facă acest lucru doar în faţa propriilor lăcaşe de cult.
„Nu este pentru prima dată când Primăria Timișoara ne tratează în acest fel, discriminatoriu și cu dispreț, atât față de comunitatea noastră, cât și față de lege. Precizez, ca să nu se facă speculații, că Bibliile pe care urma să le oferim gratuit în cadrul acestei campanii sunt tipărite de Societatea Biblică Interconfesională din România, prezidată de o presonalitate a Bisericii Ortodoxe. Din păcate, în acest fel primăria încalcă drepturile comuniății baptiste din Timișoara, care cuprinde peste 11.000 de credincioși”, a declarat, pentru http://www.tion.ro, Ionel Tuțac, aflat în acest moment la Roma.
Primăria Timișoarei a avizat, totuși, derularea Campaniei Naționale de Citire a Bibliei, însă numai în spațiile din fața bisericilor baptiste. Acestea însă se află în zone destul de retrase, pe unde trece puțină lume, spun baptiștii. Organizatorii campaniei au cerut dreptul să împartă gratuit Biblii în zone precum Piața Libertății, Piața Traian, Complexul Studențesc, ceea ce li s-a refuzat.
„În calitate de cetățean al Timișoarei, dar și de lider spiritual (președinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Timișoara și secretar general al Cultului Crestin Baptist din România), vă scriu aceste rânduri cu un profund sentiment de mâhnire sufletească. Anul acesta Uniunea Baptistă din România a inițiat Campania Națională de Citire a Bibliei, eveniment ce s-a desfăşurat până acum în peste 40 de localităţi din ţara noastră (…) Scopul acestor evenimente a fost distribuirea gratuită de Biblii, tipărite de către Societatea Biblică Interconfesională din România, tuturor celor interesați. Considerăm că fiecare creștin ar trebui să dețină o Biblie și să o citească pentru a-și consolida credința într-o perioadă istorică în care creștinismul este atacat din atâtea direcții. (…) Singurul oraș în care acțiunea noastră este restricționată doar în perimetrul clădirilor baptiste este orașul Timișoara. Ca o dovadă a acestui fapt va trimit prin e-mail avizele de la București şi Timișoara. Ca și credincioși baptiști rămânem surprinși de decizia domnului primar, mai ales că municipiul Timișoara este considerat cel mai ecumenic oraș din România, iar baptiștii, alături de celelalte culte, își aduc și ei contribuția la buna înțelegere și colaborare între bisericile recunoscute oficial în România. Surpriza noastră este cu atât mai mare cu cât în diferite locuri publice din oraş se pot organiza evenimente pentru promovarea imoralității (ex. Festivalul iubirii, organizat de către organizația Dacica, exponenta a controversatei Miscare Misa). Consideram decizia Comisiei de ordine publică şi a preşedintelui ei, domnul Gheorghe Ciuhandu, o gravă încălcare a legii şi a principiilor fundamentale garantate de Constituţia României. Cu mâhnire”, scrie, într-o scrisoare lansată public, joi, dr. Ionel Tuțac, președintele Comunitatii Bisericilor Creștine Baptiste din Timișoara și secretar general al Cultului Creştin Baptist din România.
Poziția Primăriei Timișoara
Oficialii Primăriei Timişoara spun că au aprobat cererea comunităţii baptiste cu schimbarea locaţiei pentru că aceştia le-au solicitat să amplaseze corturi în staţiile mijloacelor de transport în comun. „Ei au solicitat de la noi aviz ca să monteze corturi de 3 pe 3 metri în Piaţa Badea Cârţan şi în câteva staţii de autobuz şi tramvai din oraş. Piaţa Badea Cârţan este în renovare, iar în staţiile de transport în comun nu poţi să dai aviz să montezi corturi de 3 pe 3 metri, drept pentru care Comisia de ordine publică le-a dat totuşi aviz favorabil să monteze corturile, dar în faţa lăcaşelor de cult proprii, pe domeniul public. Puteau veni la o discuţie înainte să vadă unde se pot amplasa corturi”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al municipalităţii, Flavius Boncea.
Comentariul meu: Ce fel de creștini (totali) sunt cei ce manipulează lumea cu afirmații de genul acesta și care nu prezintă situația așa cum este? Nu numai că au încercat să pară victime dar au făcut și o acuzație foarte gravă la adresa edilului Timișoarei, cum că acesta nu ar fi deloc creștin. Stimați tovarăși evangheliști, vă întreb voi cum vă veți motiva această falsă acuzație în fața lui Dumnezeu atunci când va veni timpul Judecății?
Probabil sătui să mai tot anunțe data exactă a sfârșitului lumii, care se încăpătâneză să nu vină, evanghelicii au găsit o altă soluție de a face bani. Așa că s-au pus pe vindecat, en-gros, bolnavi de toate felurile, dar în special pe cei infectați cu HIV. Vorba aceea, ce nu face omul pentru sănătatea lui! Numai că au uitat un lucru: că Duhul Sfânt nu se pogoară acolo unde nu este credință și unde nu se face lucrarea lui Dumnezeu, ci cea a diavolului. Pacienții au fost așa de bine vindecați încât niciodată nu vor mai contracta o altă boală. E ca în zicala aia: operația a reușit dar pacientul a murit. Mă-ntreb însă, până când vor mai abuza unii de încrederea oamenilor disperați și bolnavi? Cât li se va mai permite acestor falși intermediari ai Domnului să-și propage ereziile prin toate mijloacele posibile fără a fi pedepsiți de guvernele țărilor respective? Cât de mare este necredința oamenilor dacă chiar și atunci când nu mai au nici o speranță îi întorc spatele lui Dumnezeu și își întorc fața către tot felul de indivizi puși pe căpătuială, care le promit marea cu sarea? Se pare că acel grăunte de muștar este mai mare decât un munte dacă îl comparăm cu credința adevărată, existentă în lume la această oră. Antihristul nu va trebui să-și folosească prea mult farmecul. Drumul lui e netezit deja.
”Cel puţin şase persoane au murit în Marea Britanie, după ce biserica le-a spus că s-au vindecat de HIV şi pot opri tratamentul. Există dovezi potrivit cărora biserici evanghelice din Londra, Manchester, Birmingham şi Glasgow susţin că vindecă pacienţii infectaţi cu HIV prin rugăciune.
Trei reporteri sub acoperire au fost trimişi la Synagogue Church of All Nations (SCOAN), în Southwark, sudul Londrei. Cei trei le-au spus pastorilor că au HIV şi tuturor li s-a răspuns că pot fi vindecaţi. SCOAN le-a spus reporterilor că vor putea renunţa la medicamente după ce se vor vindeca şi că îşi vor putea întemeia o familie, relatează Sky News.
O dată pe lună, la această biserică vin persoane din toată Europa pentru a fi vindecate de diverse boli. La înregistrare, bolnavii trebuie să prezinte o scrisoare de la medic care să ateste condiţia lor. Ei sunt filmaţi în timp ce fac mărturisiri înainte şi după tratament, iar imaginile sunt postate pe site-ul SCOAN. În cadrul „procesului de vindecare”, pastorul strigă în faţa bolnavului ca diavolul să iasă din corpul său şi îi pulverizează apă pe faţă.
Cadre medicale au declarat pentru Sky News că cel puţin şase pacienţi au murit după ce diferite biserici le-au spus să nu mai ia medicamentele pentru HIV.
SCOAN deţine o avere impresionantă şi are filiale în toată lumea, precum şi un canal de televiziune. Pe site îşi promovează apa sfinţită, folosită la „vindecare”, şi face bani inclusiv din comercializarea de DVD-uri, CD-uri şi cărţi. Membrii bisericii, care este înregistrată şi ca organizaţie caritabilă în Marea Britanie, trebuie să facă donaţii în mod regulat.”
Imi amintesc că pe vremea lui Ceaușescu, șefa de personal de la locul meu de muncă avea un prieten despre care lumea zicea că e ”ostaș al Domnului ”, adică pocăit, și că nu făcea decât să profite de pe urma ei, el tăind frunză la câini într-un post în care ea îl pusese. De asemenea, îmi aduc aminte că imediat după ” revoluție ”, cândva prin vară, au ținut pe stadionul municipal un congres de vreo trei zile. Nu m-a interesat pentru că întreaga manifestație era una tipic pocăită. Anii au trecut și eu am trăit cu această ”impresie”, că ostașii Domnului sunt pocăiți, până când am văzut mai deunăzi pe net că ei sunt declarați a fi ortodocși. M-a uimit acest lucru pentru că eu nu știam că există în sânul bisericii noastre ortodoxe, grupări sau secte, cu excepția celor de la Pucioasa, dar ei se declară ortodocși pe stil vechi.
Ce este Oastea Domnului?
Conform Wikipedia, Oastea Domnului este o mișcarea din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care a luat ființă în anul 1923, la inițiativa Preotului Iosif Trifa.
După definiția pe care i-a dat-o Părintele Iosif Trifa, Oastea Domnului este „Aflarea și vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”.
După 1948 mișcarea a fost trecută de regimul comunist în ilegalitate, iar în 1990 „Oastea Domnului” a fost reabilitată de Statul Român și de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe.
În zilele noastre, Oastea Domnului are sediul administrativ la Sibiu, unde dispune de Editură, Librărie și tipografie proprie. Aici se tipărește, cu binecuvîntarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, săptămînalul „Iisus Biruitorul” având ca supliment revista pentru tineri „Timotheos”.
Oastea Domnului este condusă de un Sfat Frățesc Operativ din care fac parte aproximativ 30 de membri, reprezentanți ai zonelor.
Oastea Domnului este prezentă aproape pe tot teritorul României dar și dincolo de granițele ei. Activitatea Oastei Domnului are ca bază așa numitul „voluntariat al laicilor”, chiar dacă din mișcare fac parte și numeroși clerici.
Întîlnirile membrilor Oastei Domnului au loc în biserici, case parohiale sau particulare, după Slujbele Bisericii. Programul acestor întîlniri frățești, cuprinde: rugăciuni, cântări, poezii religioase, cuvinte de învățătură și de mărturisire duhovnicească, cateheze și activități pentru copii și tineri. De asemeni, zonal sau regional, Oastea Domnului dezvoltă o bogată activitate socială în penitenciare, așezăminte sociale și umanitare.
Pr. Ioan Bria, reputat profesor și teolog ortodox, cunoscând și apreciind activitatea Oastei Domnului, a ilustrat plastic adunările Oastei Domnului cu conceptul: „Liturghia de după Liturghie”.
„Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut și trăiește sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu e ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frățietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învățăturile Bibliei și ale Bisericii.
Ne trudim doar să ieșim din comunul vieții, să creștem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenție dogmatică sau canonică. N-avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut și nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toata ființa, regulile existente ale Bisericii…” – fragment din Moțiunea din 12 septembrie 1937 (cu valoare de testament și hotărîre în legătură cu poziția și rolul Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă).
Conform Dicționarului teologilor români, preotul profesor Ioan Bria ” de la 1 apr. 1973 până la 30 iun. 1994 a lucrat la Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Geneva, fiind coordonator pentru Studii misionare ortodoxe în Comisia Misiune şi Evanghelizare (1973- 1988), Director al Secţiei înnoire şi viaţa parohială (1989- 1990), apoi director executiv al Departamentului Unitate şi înnoire (Credinţă şi Constituţie, Institutul ecumenic de la Bossey, Laicii, Cult şi spiritualitate) în anii 1991 – 1994.
In această calitate a luat parte la marile reuniuni ecumenice; Adunările-generale de la Nairobi (1975), Vancouver (1983), Canberra (1991), conferinţele misionare mondiale; Bangkok (1973), Melbourne (1981); conferinţele Credinţă şi Constituţie; Bangalore (1978), Santiago de Compostella (1993). A fost invitat să sustină prelegeri despre Ortodoxie şi Ecumenism la Institutele ecumenice din Lyon, Paris, Geneva.
Colaborator la numeroase reviste teologice din ţară şi din străinătate (Geneva, Atena, Salonic, Paris, Boston, New York); începând cu anul 1976 este profesor invitat la diferite Facultăţi de Teologie şi centtre ecumenice din Europa. „Doctor honoris causa” al Facultăţii de Teologie din Preşov ( 1990).
Teologia sa se orientează spre mai multe directii: expunerea contemporană a doctrinei ortodoxe (pentru învăţământul universitar); conturarea unei “misiologii” ortodoxe, ţinând seama de contextul misionar şi cultural european actual, evaluarea critica a teologiei româneşti în epoca modernă şi contemporană; a iniţiat un curent în teologia misionară în jurul temei “Liturghia după Liturghie”.
Deci, nu mă miră faptul că el elogiază această grupare din sânul bisericii ortodoxe, cum nu mă miră nici faptul că a fost reabilitată împreună cu celelalte secte religioase, cu pretenții de culte, de către un fost Patriarh comunist, și că este ținută în brațe de un Prea Exagerat de Fericit Patriarh ecumenist. Dacă te uiți pe net, vei vedea că această grupare ”ortodoxă” este promovată de cele mai multe ori de către site-urile și grupările evangheliste.
De ce cred eu că sunt sectari?
1. Au o atitudine tipic sectară
” A intra în Oastea Domnului înseamnă a intra în declaraţie de război cu Ispititorul diavol.
Ai intrat în Oaste? Ai intrat cu adevărat în Oaste? Vei avea îndată atacul lui Satana!
Ai intrat în Oaste? Apoi să ştii, dragul meu, că s-a sfârşit cu „liniştea“ ta de mai nainte. Se vor porni îndată contra ta hulele, batjocurile, prigoanele. Dar tu să nu te miri de lucrul acesta şi, mai ales, să nu te sperii! Acest lucru trebuie să se întâmple, e firesc să se întâmple.
Oare de ce? Pentru că diavolul se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios. Până când omul petrece în fărădelegi, are „linişte“. Diavolul nu se ocupă mai de-aproape cu el; doarme diavolul liniştit, ştiindu-l cucerit pentru împărăţia iadului.
Dar îndată ce omul începe a se trezi la o viaţă nouă, se trezeşte şi diavolul şi mişcă toate meşteşugurile lui ca să nu-şi piardă credinciosul.
Aşa e şi cu tine. Până când ai trăit în „lume“, în păcate, ai avut „linişte“. Acum însă ai necazuri, pentru că Satana se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios.”
Adică, în afară de cei din Oaste, toți ceilalți suntem niște păcătoși vânduți diavolului.
2. Prozelitism tipic sectar
” „Câţi ai adus cu tine?“
Un vestitor al Domnului se dăduse pe lene şi slăbise cu râvna. Din fierbinte, se făcuse rece. Din această amorţeală, îl trezi un vis.
Într-o noapte, visă că murise şi, ajungând în faţa lui Dumnezeu, fu întrebat: „Câţi ai adus cu tine?… Unde-s cei aduşi cu tine?“…
Vestitorul se uită în jurul său, dar nu văzu pe nimeni. O spaimă mare îl cuprinse. Inima începuse a-i bate cu putere. Dar Dumnezeu îl linişti zicându-i: „Mergi încă o dată în lume, dar bagă de seamă: când vei veni, să nu mai vii singur!“. Deşteptându-se din somn, vestitorul se puse iar pe lucru şi aduse la Domnul mulţime mare de suflete.
Să luăm pe sufletul nostru şi noi, ostaşii Domnului, această istorioară! Toţi care am aflat pe Domnul datori suntem să aducem la El şi alte suflete pierdute. În Ziua de Apoi, Domnul ne va întreba câte suflete am adus cu noi fiecare dintre noi.
Să căutăm neîncetat suflete pierdute şi să le aducem la Mântuitorul!”
„Caut pe fraţii mei!“ Ce slujbă frumoasă este aceasta! Să o luăm pe sufle-tul nostru, mai ales noi, ostaşii Domnului! Fie-care ostaş din Oastea Domnului trebuie să fie – să se facă – un căutător de fraţi. Noi trebuie să stăm mereu sub porunca Domnului:
– Mergeţi la fraţii voştri şi vedeţi cum stau cu sănătatea cea sufletească!
Aşa se întâmplă – şi se va întâmpla – şi cu noi. Pe căutătorii de fraţi, lumea şi oamenii cei lumeşti îi întâmpină cu batjocuri. Când te apropii de oamenii cei lumeşti cu chemările mântuirii, de departe te întâmpină cu batjocuri de acestea: Iată vine „pocăitul“!… ; iată vine iar „sfântul“ ce-la!… ; iar vine pe capul nostru „călugărul“!… ; grijiţi, măi, că vrea să ne facă şi pe noi călugări şi sfinţi!…
Fiecare căutător de fraţi, fiecare ostaş din Oastea Domnului trebuie să se aştepte la bat-jocuri. Batjocura – asta-i cea dintâi armă pe care diavolul o foloseşte contra unui creştin viu şi luptător. Batjocura! Asta-i cea dintâi probă de foc pentru ostaşii Domnului şi căutătorii de fraţi. Cine nu poate suporta această probă – acela nu poate fi ostaş în „Oastea Domnului“.
Omul cel lumesc nu se teme de nimic aşa de mult ca de această primă armă a diavolului: de batjocură; însă omul cel duhovnicesc o respinge cu bărbăţie.
Cam aşa se întâmplă de multe ori şi azi. Atâţia şi atâţia dintre ostaşii Domnului au fost purtaţi cu cărţile în spate pe la posturile de jandarmi.”
3. Propovăduiesc „ adunările” de tip sectar
” Noi, ostaşii Domnului, să dăm viaţă adunărilor duhovniceşti din vremea primilor creştini! Ori-unde suntem doi-trei ostaşi, să ne strângem în numele Domnului! Să ne întărim unii pe alţii şi apoi să păşim în lume şi pentru mântuirea altora! Să-i scoatem pe oameni din iadul adunărilor lumeşti! Să-i scoatem din iadul cârciumilor şi petrecerilor şi să-i aducem în „catacombele“ Domnului! Să-i învăţăm să-şi petreacă şi ei în cele duhovniceşti! Să-i învăţăm să citească în Biblie, să-i învăţăm să cânte Domnului, să le dăm „vin“ din „butucul cel adevărat al viţei“ şi vieţii (Ioan 15)! Să-i „îmbătăm“ cu „beţia“ cea sfântă a Duhului Sfânt!
Prin adunările şi petrecerile noastre cele duhovniceşti să le arătăm oamenilor că noi ne putem petrece şi în Domnul. Să le arătăm că aceasta este petrecerea şi bucuria noastră cea adevărată.”
4.Se plâng că sunt persecutați
Eu, de câte ori citesc poşta ce vine de la fronturi, am o mâhnire grozavă, o durere grozavă. În fiecare zi, poşta ne aduce mereu plângeri ca aceasta:
„Nu mai putem face nimic. Preotul e contra. Şcoala ni s-a închis. A trebuit să ne lăsăm de adunare“…
„N-am mai putut ţine adunări de doi ani, pentru că s-a dus fratele care ne întărea“…
„Până nu vine cineva în mijlocul nostru, nu mai putem face nimic… , nu mai putem face adu-nare… şi ne răcim… , ne împrăştiem“…
Mă uit, duhovniceşte, peste fronturile Oastei. Şi mă bucur că văd aceste adunări. Părăsiţi de toţi, batjocoriţi de toţi, fraţii ostaşi se strâng pe la casele lor. Şi Domnul Se coboară între ei, îi mângâie ca pe copilaşii Lui şi îi întăreşte.
5. Exemplul Oastei este
„Miles Cristi“
Un vestit general francez, De Sonis, a lăsat să i se scrie pe mormânt numai două cuvinte latineşti: MILES CRISTI, ceea ce înseamnă „ostaşul lui Hristos“.
Voia să spună generalul, prin aceste cuvinte, că toată gloria sa şi toate biruinţele sale le-a câştigat prin credinţă, considerându-se pe sine ca un umil ostaş în marea Oaste a celor credincioşi Domnului Hristos.
Să trăim şi noi, ostaşii Domnului, o viaţă de luptători şi biruitori, pentru ca, la sfârşitul vieţii, să ni se pună pe crucea de la capul mormântului numele ce l-am purtat: „ostaşul Domnului Hristos“.
Louis-Gaston de Sonis a fost romano-catolic, nicidecum ortodox.
6. Cei care intră în Oaste poartă un semn distinctiv ( o medalie)
Pentru cei intraţi în Oastea Domnului avem şi un fel de medalie, al cărei chip îl dăm mai jos. E un fel de semn al celor intraţi în Oastea Domnului.
Ţinem să spunem că medalia nu este obligatorie. Ţinem să spunem că şi fără medalie poate fi cineva un bun ostaş al lui Hristos. Folosim medalia să putem atrage şi prin ea pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti. Alături de medalie, trebuie să strălucească în lume, mai ales, faptele noastre cele bune.
Cei ce vor să aibă medalia, trebuie însă să facă un fel de Declaraţie sufletească. Şi iată de ce: Între cei înscrişi în Oaste avem şi foarte mulţi dezertori. E şi firesc să fie aşa, căci şi între cei doisprezece Apostoli s-a aflat un Iuda. Astă-vară am văzut, într-un sat, un astfel de dezertor care mersese cu medalia pe piept la… joc!
Spre a împiedica astfel de lucruri, cerem un fel de declaraţie sufletească de la cei ce vor să o poarte. Nu cerem în această declaraţie să pună omul jurământ că va ţine regulile Oastei. Îi cerem însă jurământul că, îndată ce va dezerta din rândul nostru şi va părăsi regulile noastre, nu va mai purta nici medalia, nici numele de ostaş al lui Hristos. Noi n-avem lipsă de ostaşi mulţi. Mai bine puţini şi dospiţi, căci „puţin aluat dospeşte frământătura“.
Dăm mai jos această declaraţie sufletească.
Cei ce vor să aibă medalia, vor citi declaraţia sufletească de mai jos, şi anume: unde Oastea are îndrumător, o vor citi în faţa îndrumătorului Oastei; unde sunt numai ostaşi singuratici, se va citi în faţa lor; iar unde nu sunt ostaşi, noul ostaş o va citi în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei sale.
Semnul cruciuliţei e foarte potrivit şi pe timp de călătorie. Prin trenuri, pe la târguri etc. , fraţii care poartă acelaşi semn se vor recunoaşte în-dată şi se vor bucura în Domnul.”
Un ritual mai degrabă masonic decât ortodox.
7. Impun aceleași opreliști membrilor lor ca și sectarii
Reguli cu privire la băuturile alcoolice
Cu privire la băuturile alcoolice, regulile Oastei sunt următoarele:
Un bun ostaş al Domnului face cel mai bine dacă se rupe dintr-o dată, cu totul, de orice fel de băuturi alcoolice. Omul poate trăi şi fără băuturi îmbătătoare (ba încă trăieşte mai mult şi mai bine).
Oastea Domnului opreşte cu totul de la orice fel de băuturi alcoolice:
1. Pe cei pătimaşi, pe cei beţivi, pentru că în cei pătimaşi băutura a stricat cu totul orice hotar de oprire şi stăpânire. Pentru beţivi, cel dintâi pahar deschide larg uşa spre beţie.
Pentru cei pătimaşi nu este o altă cale de scăpare decât ruperea cu orice fel de băutură, pentru vecii vecilor.
2. Oastea Domnului opreşte apoi de la orice fel de băuturi alcoolice pe toţi cei necăsătoriţi (fie tineri, fie văduvi), pentru că aceştia trebuie să stăruiască în virtutea înfrânării poftelor. Băuturile alcoolice sunt cel mai mare duşman al acestei virtuţi. Virtutea înfrânării poftelor se potriveşte cu alcoolul întocmai ca uleiul cu focul. E ca şi când ai pune foc în ulei. „Nu vă îmbătaţi de vin întru care este desfrânare“ – zice Apostolul Pavel ( Efeseni 5, 18 ).
Un ostaş al Domnului nu va umbla pe la cârciumi şi nu va gusta nici un fel de băuturi pe la cârciumi, pentru că acolo sunt ispitele cele mai mari.”
Reguli despre petreceri
Un ostaş al Domnului nu se duce la petreceri, jocuri şi baluri, pentru că aşa cum se fac pe-trecerile în ziua de azi (cu beţii şi jocuri nebune), sunt aproape cu totul atrase de diavolul în slujba lui. Sunt destule alte societăţi care se întrec în a face jocuri şi baluri pe seama membrilor lor (după o astfel de petrecere am văzut, astă-vară, mame culegându-şi fiii – membri ai societăţii – de prin cele cârciumi şi şanţuri).
Societatea noastră nu se ocupă cu „aranjări de petreceri şi baluri“. Petrecerea noastră e să ne întâlnim mereu în Domnul: să ne petrecem citind în Scripturi, în cărţi şi gazete bune, să cântăm cântări duhovniceşti ….
Reguli despre sudalme, înjurături… Un ostaş al Domnului nu înjură şi nu foloseşte nici un fel de cuvânt de sudalmă. Despre acest păcat scriem pe larg în altă parte.
Cei ce suduie nu numai în Oastea Domnului n-au ce căuta, ci ei ar trebui scoşi şi din rândurile creştinilor.
Reguli despre fumat…
Un ostaş al Domnului nu fumează. De ce?
Întâi pentru că fumatul este un lucru urât şi urâcios. Îl rog pe fiecare fumător să se gândească şi să se întrebe: Oare ar putea sta cu ţigara în gură în faţa Mântuitorului? Oare rămâne, petrece şi călătoreşte împreună cu noi Domnul, când întruna tot pufăim şi scuipăm?”
Eu nu sunt o somitate în materie de ortodoxie. Mă străduiesc după puterile și înțelegerea mea să deslușesc aceste taine și să trăiesc în armonie cu Învătăturile Domnului nostru Iisus Hristos. Recunosc că nu întotdeauna și reușesc, dar nu mă descurajez. Mă ridic și-o iau de la capăt. De aceea vă recomand să ascultați ce spun și cei care cunosc ortodoxia și care au trăit-o, despre Oastea Domnului:
Aleşii europeni au votat o lege care interzice folosirea afirmației că „apa hidratează”.
Legea care interzice folosirea afirmaţiei „apa hidratează” va intra în vigoare în Marea Britanie luna viitoare, şi îi pedepseşte pe cei care îndrăznesc să folosească această afirmaţie cu doi ani de închisoare, relatează Telegraph.co.uk, scrie Green Report.
Birocraţii de la Bruxelles au fost ridiculizaţi, după ce au interzis producătorilor de băuturi să mai spună ca apa poate preveni deshidratarea.
După un studiu care s-a întins pe trei ani, oficialii europeni au ajuns la concluzia că nu există vreo dovadă care să susţină afirmaţia că apa hidratează.
Comentariul meu: Oare Corina Crețu cum o fi votat? Dar berea germană? Hidratează? Oare pământul cu ce s-o hidrata că se pare că apa nu-i folosește? M-am prins: cu floruri, Coca-Cola și niște chemtrails-uri suntem în regulă toți.
Un document al Ministerului de Externe al Germaniei vorbeşte despre necesitatea ca cele mai puternice economii din Europa, în frunte cu cea a nemţilor, să poată controla ţările care se confruntă cu probleme economice.
Documentul oficial confidenţial, obţinut de The Telegraph, pune bazele mecanismului de transformare a Uniunii Europene într-o uniune de stabilitate, în primă fază, urmată apoi de o uniune politică, care ar urma să aducă rezolvarea crizei datoriilor.
Mecanismul European de Stabilitate (ESM), un mecanism de bailout pe care Europa ar fi trebuit să îl lanseze în 2014, ar urma să fie pus în funcţiune până la sfârşitul anului viitor. Mai mult, mecanismul ar trebui să arate mai mult ca un FMI european.
Planul stipulează că vor fi patru ţări cu capacitatea de a controla politicile economice şi
fiscale ale colegelor din UE: Germania, Finlanda, Austria şi Olanda. Comisia Europeană ar urma să impună statelor membre ţinte bugetare, şi dacă acestea vor fi încălcate, atunci vor fi urmate de sancţiuni automate. Dacă statele nu se supun cerinţelor de la centru în repteate rânduri, acestea vor ajunge în faţa Curţii Europene de Justiţie.
Cele patru ţări care vor deţine puterea în Europa, din care Germania se detaşează ca cea mai mare putere economică şi politică, vor putea impune sancţiuni, care vor merge de la amenzi la pierderea suvernităţii, cel puţin în ceea ce înseamnă deciziile bugetare. De altfel, ţările care primesc sau au primit bailouturi îşi vor pierde în mod clar dreptul de a controla bugetul de stat.
Germania este una dintre ţările care au avut cel mai mult de câştigat de pe urma monedei unice. Datele Eurostat arată că Germania avea un excedent comercial de 40,3 miliarde de euro în 1999 cu ţările UE. În 2007, excedentul a ajuns la 126,5 miliarde euro, înainte să scadă la 109 miliarde în 2008 pe fondul încetinirii economiei mondiale. Doar Olanda depăşeşte Germania în acest clasament, cu 152 miliarde de euro excedent în 2008, însă ţara are un oarecare statut de paradis fiscal.
Aşa cum Money.ro scria aici şi aici, costurile ruperii uniunii monetare ar fi imense pentru Germania. În cazul în care Germania se întoarce la marcă, întreaga economie ar trece printr-o convulsie majoră. Moneda s-ar aprecia rapid şi puternic, datoria publică exprimată în euro va fi mult mai ieftin de plătit în noua monedă, şi creditorii internaţionali ar suferi pierderi uriaşe. Cei care au bani în fonduri de pensii, spre exemplu, care la rândul lor au banii investiţi în toată Europa, vor fi plătiţi în euro (dacă moneda va mai exista) ori în alte monede, substanţial mai slabe decât marca şi vor înregistra pierderi semnificative. Cei care sunt aproape de vârsta pensionării nu ar mai avea timp să îşi refacă averea. Pe de altă parte, cei care aveau datorii în euro contractate în afara ţării vor plăti mult mai puţin cu ajutorul mărcilor puternice. În acelaşi timp, ţara va înregistra o pierdere puternică a competitivităţii pe plan internaţional sub noua monedă, în timp ce ţările periferice, care trec printr-o devalorizare puternică, vor avea de câştigat din acest punct de vedere.
Analiştii UBS estimează că în cazul Germaniei costurile ruperii de Zona euro ar putea ajunge la 6.000-8.000 de euro per capita. Asta înseamnă pierderi de 20-25% din PIB în primul an. Apoi, recapitalizarea sistemului bancar ar mai aduce cheltuieli de 3.500-4.500 de euro în anii următori ruperii de Uniune.
Cu toate aceste, declaraţiile oficialilor germani de până acum arată Germania a trasat o limită la care nu pare dispusă, cel puţin pentru moment, să renunţe. Guvernatorul Bundesbank, ministrul de finanţe sau cancelarul au declarat în repetate rânduri că nu vor accepta ideea ca Banca Centrală Europeană să fie transformată în finanţator de ultimă instanţă şi să tipărească bani şi să-i dea unor ţări precum Italia sau Spania, care să-i folosească pentru a-şi onora obligaţiile de plată. Intervenţia BCE este văzută de mulţi economişti ca fiind ultima care mai poate cumpăra timp pentru ca Zona euro să-şi pună finanţele în regulă.
Update 16:33Germania: Uniunea bugetară în zona euro se poate face în 2 ani
Europa îşi poate schimba tratatele “în 24 de luni” pentru a pune bazele unei uniuni bugetare în zona euro, a estimat vineri ministrul german de finanţe Wolfgang Schäuble, informează AFP, citată de Agerpres. “Trebuie să încercăm să creăm structurile necesare pentru o nouă formă de guvernanţă”, deoarece “atunci când avem o monedă unică fără o politică bugetară comună, avem probleme”, a adăugat ministrul german la Frankfurt, în cadrul unei conferinţe pe teme financiare. Wolfgang Schäuble a estimat, de asemenea, că nu trebuie diminuate eforturile în ceea ce priveşte reformele instituţionale şi structurale în cadrul zonei euro, deoarece „criza nu s-a terminat”, ci “chiar s-a intensificat”. Ministrul german de finanţe s-a opus ideii ca Banca Centrală Europeană (BCE) să fie nevoită să rezolve criza datoriilor suverane din zona euro, deoarece nu aceasta este menirea ei, ci aceea de a garanta stabilitatea euro. „Situaţia Greciei este unică”, a avertizat Schauble.
” Banca Centrală Europeană a orchestrat o lovitură de stat în Grecia. Bancherii Centrali Europeni l-au instalat pe unul de-al lor în locul prim-ministrului George Papandreou. Banca Centrală Europeană l-a înlocuit pe prim-ministrul ales al Greciei, cu alesul Băncii Centrale Europene, vice-presedintele său , Lucas Papademos. Guvernul controlat de Banca Centrală Europeană a fost învestit ieri (vineri) la ora 2 pm.
Guvernul Băncii Centrale Europene va semna imediat acordul pentru planul de salvare european şi o să impună taxe grele pentru populația Greciei. A fost Banca Centrală Europeană cea care a orchestrat criza datoriei Greciei. BCE a trimis banca Goldman Sachs pentru a ruina guvernul Greciei, prin intermediul datoriei. Criza datoriilor din Grecia a fost orchestrată de către Băncile Centrale Europene pentru a forţa „contribuabilii” să plătească pentru salvarea speculaţiilor lor proaste şi a datoriilor administraţiei publice provenite în mare parte din reduceri de impozite pe profit și pentru imobile pentru cei bogati, transformând povara fiscală în datorie cauzată de nemuncă şi industrie. Astăzi, Banca Centrală Europeană a dobândit controlul complet al Greciei. Ei și-au instalat în mod neconstituţional propriul lor om pentru a se asigura că Grecia va fi datoare şi, astfel, roabă financiară timp de decenii de acum înainte.”
Luca Papademos împreună cu Jean-Claude Trichet
Lucas Papademos ( papa=tată, demos= popor adică Tatăl-Poporului ce nume predestinat) are un curriculum impresionant:
A absolvit Massachusetts Institute of Technology ( MIT), castigand o diplomă în fizică în 1970, o diplomă de masterat în inginerie electrică în 1972 şi un doctorat în economie, în 1978
– A urmat o carieră academică la Universitatea Columbia, unde a predat economie din 1975 până în 1984, şi apoi la Universitatea din Atena 1988 – 1993
– A servit ca economist șef la Federal Reserve Bank din Boston în 1980
– S-a angajat la Banca Greciei în 1985, ca economist şef, ridicandu-se la guvernator adjunct în 1993 şi guvernator în 1994-2002
– Vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene 2002 – 2010 sub președenția lui Jean-Claude Trichet
– Membru al Comisiei Trilaterale din 1998
A fost cel care a gestionat intrarea Greciei în zona euro în 2002. Deși știa care era situația economică și financiară a țării împreună cu prim-ministrul de atunci, Kosta Simitis, au forțat țara să adere la euro, aducând nenorocirile asupra populației, cu promisiuni de mai bine. Omul care a săpat groapa și a manipulat sforile pentru ca țara sa să pice în ea a fost adus la conducerea Greciei ca să-și ducă la bun sfârșit treaba: astuparea gropii și înmormântarea cadavrelor.
Să fi fost doar o coincidență faptul că imediat după ce Grecia a aderat la euro, Papademos a plecat la BCE? Să fie doar o coincidență faptul că el a revenit acum, într-un moment cheie pentru zona euro? Eu nu cred în coincidențe și nici voi n-ar trebui să o faceți având în vedere că la conducerea Băncii Naționale a României aveți un coleg de Comisie Trilaterală de-al lui Papademos, care mai este membru al Clubului de la Roma și președintele Clubului Guvernatorilor băncilor centrale din Balcani, Marea Neagră și Asia Centrală. Nu întâmplător, domnul Isărescu n-a fost schimbat de la conducerea Bancii Naționale de către nici o guvernare, fie ea roșie, albastră sau portocalie, și nici nu va fi schimbat până ce nu-și va fi terminat de îndeplinit obiectivele trasate de bancherii care-l plătesc, adică aducerea țării în rând cu ” lumea bună” a Uniunii Europene sau mai pe înțelesul tuturor, punerea pe butuci a acesteia.
Domnul Papademos n-a lucrat însă singur la aducerea dezastrului. Iată-i și pe compatrioții săi care l-au ajutat din interior:
1. Karolos Papoulias- Președintele Greciei
2. Georgios Papandreou- Fost Prim-Ministru, președintele, fostului partid de guvernământ, Pasok ( echivalentul PSD-ului)
3. Kostis Stefanopoulos-Fostul Președinte al Greciei ( 1995-2005)
4. Kostas Simitis- Fost Prim-ministru (1996-2004) născut Mordechai Aaron Avouris, a avut bunul-simt să-și scimbe numele în Simitis care înseamnă Semitul. Împreună cu Luca Papademos, au adus euro în Grecia. (în poză zâmbărețul din dreapta)
5. Antonios Samaras născut Ben Hiram, liderul partidului de opoziție Nea Democratia și artizanul acestui guvern de coaliție. Face parte dintr-o familie ai cărei bărbați sunt masoni de patru generații. A fost coleg de dormitor și frate în aceeași frăție masonică cu Georgios Papandreou, pe vremea când erau studenți în Massachussets la Amherst College.
Aceștia sunt doar câțiva, pe care ați avut ocazia să-i vedeți în aceste zile, dar mai sunt mulți alții. Cu așa o echipă era imposibil ca Grecia să nu ajungă în situația de azi. Toți și-au dat mâna pentru ” binele” țării. Învățați din greșelile altora și nu pe propria piele dacă nu vreți să vă coste prea scump un astfel de curs.
Pe fundalul unui scandal internaţional legat de o propunere pentru un referendum privind planul datoriei față de UE, demiterea bruscă de marţi noaptea a comandei armatei elene are toate semnele distinctive ale unei acţiuni întreprinse pentru a preveni ameninţarea unei lovituri de stat militare.
O măsură de o asemenea magnitudine politică nu a fost luată uşor. Trebuie să presupunem că prim-ministrul George Papandreou a avut motive puternice să creadă că guvernul său şi eventual propria persoană se confruntă cu o ameninţare iminentă din partea armatei ţării.
Ministrul grec al Apărării, Panos Beglitis, un apropiat aliat political lui Papandreou, i-a convocat pe cei patru ofiţeri militari de rang înalt din Grecia – şeful Statului Major General, al armatei, al marinei şi al aviaţiei – la o reuniune convocată în grabă, pentru a-i anunţa că au fost demişi şi înlocuiţi cu alţi ofițeri superiori ai armatei greceşti.
Luna trecută, ministrul Apărării, Beglitis, a fost citat de către web site-ul EU Observer descriind ierarhia militară greacă ca fiind „un stat în stat.”
Guvernul grec ar trebui să facă public ceea ce ştie despre conspiraţiile acestui „stat în stat” şi care îi sunt aliaţii. Având însă în vedere recordurile partidului PASOK al lui Papandreou, acest lucru este extrem de puţin probabil. Ultimul lucru pe care-l vor ei şi apologeţii lor este ca pseudo-stânga să alerteze muncitorii cu privire la pericolele cu care s-ar putea confrunta.
O serie de ziare din Europa şi-au pus întrebarea, dacă concedierea înaltului comandament nu a avut ca scop împiedicarea unei lovituri de stat militare. Printre aceste ziare se numără şi Telegraph şi Daily Mail din Marea Britanie. Unul dintre cele mai directe articole scrise pe această temă a venit de la Gabor Steingart, editorul german al principalului ziar financiar, Handelsblatt.
Sub titlul „Dacă aş fi fost grec”, Steingart recunoaşte că planul de salvare pentru economia greacă este în realitate un alt plan de salvare a băncilor, în detrimentul muncitorilor greci, care vor fi obligaţi să plătească pentru el. Acest lucru se va realiza prin distrugerea en-gros a locurilor de muncă, a salariilor şi a condiţiilor sociale. Aceste măsuri vor aprofunda depresia ţării şi gradul de îndatorare, punând bazele pentru cereri de austeritate şi mai teribile în viitor.
Comparând planul cu tratamentul „şoc” pus în aplicare în fosta Uniune Sovietică, Steingart scrie: „Daca aş fi fost grec, aş fi printre cei care sunt îngrijoraţi şi alertaţi. Mi-as păstra un ochi circumspect asupra acelor maşini militare care au guvernat ţara până în 1974 şi care ar putea sta la pândă, aşteptând o oportunitate de răzbunare. Ştim din mai multe ţări: Dr. Şoc este un duşman al democraţiei.”
Modul în care această afacere a fost acoperită – sau mai degrabă, cenzurată – în mass-media din SUA spune multe. Nici New York Times, nici Washington Post – două publicaţii care sunt ziarele „record” în cadrul sistemului politic din SUA, nu au publicat un cuvânt despre schimbările extraordinare din cadrul comandamentului militar grec.
Web site-ul de la Times a postat marţi un articol cu privire la Grecia în care prezicea că guvernul Papandreou este pe cale să cadă. Evaluarea ar fi servit ca o explicaţie şi o justificare pentru o lovitură de stat care ar putea avea loc în condiţiile unei prăbuşiri politice. Însă, ceea ce editorii de la Times aşteptau aparent să aibă loc, nu s-a întâmplat. Acest lucru reaminteşte de faptul că ziarul a celebrat prematur în 2002 răsturnarea de la putere de scurtă durată a preşedintelui Hugo Chavez din Venezuela.
Acum, tăcerea din mass-media sugerează faptul că redactorii de la The Times şi Post caută cu disperare o linie politică legată de ceea ce ei percep a fi o chestiune extrem de sensibilă.
Un lucru este sigur: dacă o lovitură de stat în Grecia – având în vedere mizele implicate – a fost într-adevar în curs de pregătire, aceasta nu s-ar fi putut dezvolta decât cu aprobarea marilor puteri europene – Germania, Franţa şi Marea Britanie – şi, desigur, Statele Unite ale Americii.
Istoria Greciei este plină de intervenţii militare în politica sa – în secolul 20 au avut loc nu mai puţin de opt lovituri de stat. Ultima juntă militară care a preluat puterea la 21 aprilie 1967 şi a condus ţara până în 1974 purta ştampila „Fabricat în Statele Unite ale Americii”.
Aşa-numita „Lovitură de stat a coloneilor”a urmat după doi ani de instabilitate politică care a început după demiterea guvernului lui Georgio Papandreou – bunicul actualului prim-ministru – de către regele Constantin. Georgio Papandreou încercase iniţial să înlocuiască comandamentul militar.
Liderul loviturii de stat, colonelul Georgios Papadopoulos, a fost un fost colaborator al ocupaţiei naziste în Greciei anului 1940. El s-a alăturat armatei elene în perioada postbelică şi a beneficiat de formare în domeniul informaţiilor în Statele Unite. Astfel a devenit principala legătură între CIA şi KYP, agenţia de inteligenţă greacă fondată şi finanţată de SUA. Papadopoulos însuşi s-a aflat pe statul de plată al CIA timp de 15 ani.
Lovitura de stat a fost efectuată în conformitate cu liniile directoare ale unui plan de urgenţă NATO, cunoscut sub numele de „Prometheus”. Acest plan a fost conceput pentru a preveni o presupusă preluare comunistă a controlului militar prin sechestrarea şi adunarea tuturor celor consideraţi a fi subversivi.
Junta a impus legea marţială şi a suspendat drepturile democratice de bază. Ea a închis în scurt timp aproximativ 10.000 de persoane, inclusiv lideri politici, sindicalişti, activişti sociali, studenţi şi alte persoane suspectate de a se opune agendei sale contrarevoluţionare. Mii de oameni au fost torturaţi. Poliţia juntei a bătut prizonierii politici cu furtunuri de cauciuc, le-a aplicat şocuri electrice, i-a agresat sexual şi le-a smuls unghiile de la degete. Se spune că unul dintre torţionarii cei mai infami ai juntei a păstrat simbol roşu-alb- albastru al USAID pe biroul său şi ar fi spus victimelor sale, „În spatele meu este guvernul, în spatele guvernului este NATO, în spatele NATO este SUA. Nu te poţi lupta cu noi, noi suntem americani.”
Aceste crime odioase au fost efectuate cu ajutorul direct şi cu aprobarea administraţiei liberal democrate a preşedintelui Lyndon B. Johnson.
La prima conferinţă de presă după preluarea puterii, Papadopoulos a apărat represiunea feroce declanşata de către juntă. „Ne confruntăm cu un pacient pe masa de operaţie”, a spus el. „Dacă nu este legat de masă, el nu poate fi vindecat de boala lui.”
Această logica are, fără îndoială, o mare trecere în cercurile financiare internaţionale de astazi. Propunerea lui Papandreou de a face un referendum în legătură cu măsurile de austeritate propuse pentru Grecia a fost denunţată ca fiind „iresponsabilă”, dacă nu chiar nebună.
Prim-ministrul grec a făcut această propunere pe baza propriilor calcule politice, care nu au nimic de-a face cu democraţia. Cu toate acestea, ideea că oamenii muncii ar avea dreptul să voteze pro sau contra implementării reducerilor sociale masive provoacă furie intensă şi consternare în rândul aristocraţiei financiare din fiecare ţară. Reducerile sunt menite pentru a salva bancile.
Caracterul brutal al acestor măsuri şi inegalitatea socială imensă – ambele venite din partea lor- nu pot fi impuse prin mijloace democratice. „Pacientul” trebuie să fie „legat de masă”.
În 1974, în cursul unei perioade de răsturnari economice şi politice care s-au întins pe tot globul, Grecia nu era singura ţară condusă de armată. Alte două ţări menţionate acum ca fiind aproape de faliment datorită crizei datoriei suverane europene – Spania şi Portugalia – erau şi ele conduse de dictaturi fasciste militare. Acelaşi lucru a fost valabil şi pentru majoritatea ţărilor din America Latină.
Evenimentele din Grecia indică că perioada coloneilor şi generalilor se întoarce. În condiţiile uneia dintre cele mai profunde crize a capitalismului global de la Marea Depresiune din anii 1930 încoace, vechile mecanisme ale democraţiei burgheze nu mai pot face faţă contradicţiilor de clasă şi tensiunilor internaţionale aflate în creştere.
Deşi ameninţarea dictaturii se manifestă mai întâi în economiile capitaliste mai slabe, ea este ca o boală care se răspândeste de la extremităţi, la inima. Nu există nici o ţară din lume în care oamenii muncii să îşi poată permite iluzia că „aici nu se poate întâmpla”.”
Comentariul meu: Probabil că mulți nu m-au crezut când am vorbit despre aceste schimbări în articolul https://mucenicul.wordpress.com/2011/11/03/referendumul-din-grecia-este-cacealmaua-ue/ deoarece acestea nu au ” transpirat ” în presa democrată de nici unde și cred că și mai mulți nu au crezut ce-am spus în legătură cu planul de salvare. Acest articol dovedește, pentru a nu știu câta oară, că ceea ce ni se servește în presă și în media este doar ” ceea ce trebuie să reținem ” și n-are nici o legătură cu adevărul.
Sunt UE şi euro în criză?Ce trebuie să facem?Ce putem face?UE planifică o nouă lege fundamentală, Tratatul de instituire a așa-zisului Mecanism European de Stabilitate finaciară(ESM) a datoriilor Uniunii.Proiectul de lege pentru ESM urmează acum să fie examinat de reprezentanţii în Parlament.
Art.8 capitalul social este de 700 de miliarde de euro.
Mă întreb, de ce, de fapt, 700 de miliarde?De unde provine această sumă?Cine și pe ce bază a calculat-o?
Art.9.3 (Statele) Membrele ESM prin prezenta se angajează în mod irevocabil şi necondiţionat să plătească la cerere, orice solicitare de capital făcută către ele …care urmează să fie plătită în decurs de 7 zile de la primirea solicitării.
Nu mai întreb nimic.Am înţeles.În cazul în care ESM solicită, atunci lucrurile trebuie să meargă repede.Într-adevăr, şapte zile, ceea ce înseamnă că, cu întârzierile obișnuite în transferurile bancare, noi trebuie să completăm cec-ul în termen de patru zile.Asta este fezabilă.Dar așa ca fapt divers,ce înseamnă necondiţionată şi irevocabilă? (Adică) Atunci când este ales un parlament nou care poate că nu ar dori să mai transfere aceste fonduri ?El nu mai poate decide (asupra acestei chestiuni)?
Art.10.1 Consiliul guvernatorilor poate decide să modifice capitalul social autorizat şi să modifice articolul 8 ….în consecinţă.
Mă întreb, cum aşa?700 miliarde sunt doar începutul?Deci, ESM poate solicita mai mult atunci când doresc.Nelimitat.Şi noi suntem apoi obligaţi să plătim, în conformitate cu articolul 9 – irevocabil si neconditionat?
Art.27.2 ESM trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu pentru a fi parte la procedurile legale; şi
Art.27.3 Proprietatea, fondurile si activele ESM se bucură de imunitate în fața oricărei forme de procedură judiciară …
Mă întreb, ESM îi poate acuza pe altii, dar nu pot să fie ei înşişi acuzaţi?
Art.27.4 Proprietatea, finanţarea şi activele ESM trebuie să fie imune la percheziţie, rechiziţie, confiscare, expropriere sau orice altă formă de sechestru, luare sau blocare prin acțiuni ale executivului, judiciare, administrative sau legislative.
Mă întreb, imune la intervenţiile instanţelor judecătoreşti?Am mentionat deja doar mai înainte.Dar, de asemenea, guvernele noastre, administraţiile noastre şi legile noastre democratice, sunt toate fără nici un drept şi nu s-ar putea împotriva ESM?Este într-adevăr foarte puternic, acest ESM!
Art.30.1 Guvernatorii, vice-guvernatorii, directorii, sub-directorii şi alți membri ai personalului se bucură de imunitate de jurisdicţie cu privire la acţiunile lor şi se bucură de inviolabilitate în ceea ce priveşte actele şi documentele lor oficiale.
Mă întreb, şi cei care participă acolo sunt inviolabili?Nu au nici o responsabilitate?Față de nimeni?Şi, prin documente inviolabile trebuie să înțelegem că nu avem voie să le deteriorăm sau că nu este voie nici chiar să le citim?
O nouă autoritate
căreia trebuie să i se transfere fonduri nelimitate în termen de şapte zile, ori de câte ori ne-o cere ;
autoritatea ne poate acuza, noi nu o putem acuza însă;
toţi membrii beneficiază de imunitate;
nici o lege nu se aplică;
nici un guvern nu poate face nimic;
administrațiile de stat europene sunt subordonate unei instituţii care nici măcar nu a fost aleasă;
Acesta este viitorul Europei?Aceasta este noua UE?O Europă fără democraţii suverane?Vreți asta?
Dacă nu vreți, trimiteţi un e-mail-petiţie la reprezentantii dvs. acum.
Pentru Germania, prin intermediul Abgeordneten-Check.de
[Sfârşitul transcrierii]
Spre știința românilor:
Guvernul a aprobat proiectul de ratificare a deciziei Consiliului European privind mecanismul de stabilitate in zona euro
03-11-2011
Sursa: Agerpres
––––––
Guvernul a aprobat, miercuri, proiectul de lege privind ratificarea Deciziei Consiliului European din 25 martie 2011 de modificare Tratatului privind Functionarea Uniunii Europene cu privire la un mecanism de stabilitate pentru statele membre a caror moneda este euro.Potrivit unui comunicat de presa al Executivului, decizia Consiliului European din 25 martie trebuie sa fie supusa ratificarii de toate statele membre ale UE.”
Cum probabil nu știați nici că Romania e membră a Pactului euro plus:
”La 24 martie, în prima zi a reuniunii Consiliului European, şefii de stat şi de guvern au adoptat decizia finală cu privire la un Mecanism european de stabilitate permanent. De asemenea, aceştia au aprobat Pactul euro plus, care va reprezenta un nou reper pentru coordonarea economică.
„Exact cu un an în urmă, la 25 martie 2010, Consiliul European a hotărât să consolideze guvernanţa economică a Uniunii prin lansarea grupului operativ. Un an mai târziu, am fost martorii unei schimbări majore. În douăsprezece luni, funcţionarea uniunii economice şi monetare şi a zonei euro s-a îmbunătăţit în mod fundamental. Dispunem de noi reguli, de noi instrumente şi de politici mai ambiţioase. Nu a fost întotdeauna uşor, nici nu au lipsit situaţiile dramatice, dar am obţinut rezultatul dorit”, a declarat dl Herman Van Rompuy, președintele Consiliului European.
După obţinerea aprobărilor la nivel naţional, Mecanismul european de stabilitate (MES) va înlocui Fondul temporar european de stabilitate financiară (FESF). MES va avea disponibilă o sumă de 500 miliarde EUR. Fondul temporar, care va fi instituit în luna iunie, va avea o capacitate de împrumut efectiv de 440 miliarde EUR. Liderii subliniază importanţa unor teste de rezistenţă credibile pentru bănci.
Pactul euro plus cuprinde ceea ce ţările din zona euro doresc să realizeze în plus, dincolo de angajamentele şi mecanismele existente, şi este deschis şi celorlalte state membre. „Îmi exprim satisfacţia faţă de faptul că Polonia, Danemarca, Bulgaria, România, Lituania şi Letonia au anunţat astăzi că se vor alătura Pactului euro plus”, a declarat preşedintele Van Rompuy.
Acesta a remarcat unele temeri că aceste măsuri conduc la dispariţia statului social şi a protecţiei sociale, dar a dat asigurări că lucrurile stau altfel. „Ceea ce facem este să ne asigurăm că economiile noastre sunt suficient de competitive pentru a crea locuri de muncă şi pentru a oferi un nivel de trai ridicat tuturor cetăţenilor noştri”, a adăugat preşedintele Consiliului European.”
Menționez că Marea Britanie, Suedia, Ungaria şi Cehia au decis să rămână în afara pactului, cel puţin deocamdată.
Ce implică aderarea la Pactul Euro Plus:
” Într-un prim pas, fiecare țară ce aderă la Pact (poate fi și din UE, nu neapărat din Zona Euro) va adopta în termen de 12 luni următoarele măsuri:
• Eliminarea sistemului de indexare a salariilor cu rata inflației;
• Recunoașterea reciprocă a diplomelor pentru a crește mobilitatea forței de muncă;
• Încercarea de a crea o bază comună pentru calculul impozitului pe profit;
• Ajustarea sistemului de pensii la dinamica demografică (de exemplu, creșterea vârstei de pensionare);
• Obligația ca fiecare stat să instituie un mecanism de alertă privind creșterea datoriei publice în Constituție;
• Stabilirea unui regim național de management al crizei în sistemul bancar.
Pactul mai prevede și consolidarea Mecanismului European de Stabilitate. Începând din 2013, Mecanismul European de Stabilitate va înlocui Facilitatea pentru Stabilitatea Financiară, prin intermediul căreia au primit fonduri Grecia şi Irlanda. Noul mecanism va oferi finanțare statelor membre din Zona Euro care au probleme severe.”
În mod cert aceste știri nu au fost supuse opiniei publice precum referendumul din Grecia, pentru că nu există nici un interes ca voi să știți pentru cine și pentru ce plătiți cu adevărat. Am mai spus că necunoașterea legii nu te absolvă de consecințe și v-am atras atenția exact pe 3 noiembrie, că în timp ce voi căscați gura la televizor și aruncați cu pietre în alții, ai voștri iubiți conducători vă sapă groapa pentru vecie. Din păcate, nimeni nu a fost profet în țara lui și cu atât mai puțin eu.
Că sunt ai puterii sau ai opoziției, in momentul când simt că pierd teren( cei ai puterii) sau există o cât de mică posibilitate de a ajunge la putere (cei ai opoziției) își dau mâna pentru binele lor comun. De ce vă spun asta, pentru că domnul Ponta vrând să pozeze într-un mare patriot devotat poporului , a făcut greșeala de a se lansa în laude la adresa lui Papandreou, pe care cică îl și cunoaște, înainte ca acesta să dea vitejește înapoi.
”Presedintele PSD, Victor Ponta, scrie pe blog și pe Facebook ca este un suporter convins al premierului Papandreou si ca sustine decizia acestuia de a organiza un referendum pentru consultarea populației elene cu privire la planul de salvare a Greciei.
„Sunt un suporter convins al Premierului Papandreou, nu doar pentru ca este socialist. (…) l-am cunoscut personal, este un personaj extrem de echilibrat, carismatic și care s-a zbatut in cei aproape doi ani de cand este in funcție cu o abnegație și o demnitate care fac cinste țarii și familiei sale. Nu doresc niciunui politician sa se confrunte in viața cu o situație asemanatoare și cred ca foarte puțini ar face fața cu adevarat la așa ceva. Am vazut și decizia sa recenta de a organiza un referendum prin care sa consulte poporul grec asupra unor decizii fundamentale care vor influența viața acestuia pe mulți ani de acum incolo. Eu sunt cu totul de acord cu decizia luata (…)”, scrie Ponta pe blog. „Nelson Mandela spunea ca un lider adevarat arata poporului și ceea ce nu ii convine”, este textul care insoțește postarea lui Victor Ponta de pe Facebook, pe același subiect.
Liderul PSD ofera 6 argumente prin care explica de ce considera ca decizia referendumului din Grecia este corecta.
„Numai un dictator sau un iresponsabil patologic (cum este cazul Romaniei) iși asuma decizii fundamentale pentru țara sa impotriva voinței propriului popor – țarile democratice au o consultare publica macar la nivelul reprezentanților legitimi ai poporului – Parlamentul; (…) Ii invidiez pe greci ca au in sfarșit un lider care ține cont de parerea lor, care are curajul sa-și asume propriul rol, dar are curajul sa ii intrebe direct pe cei care vor plati efectiv prețul cumplit al masurilor luate”, scrie președintele PSD, care adauga ca Romania este guvernata in prezent de „personaje care au fost alese in funcție promițand exact contrariul a ceea ce fac”, iar deciziile sunt luate de cei care au sub 10% din increderea populara, singurul raspuns pe care il ofera aceștia populației fiind: „<<știu eu mai bine, voi sunteți leneși, hoți, cerșetori sau populiști>>”, Continuare RTV.NET
Între timp Papandreou și-a revizuit comportamentul și-a revenit la ” cale cea dreaptă ” a politicii, adică le întoarce ca la Ploiești.
Premierul elen s-a adresat aliaţilor săi din PASOK, Partidul Socialist, cărora le-a spus că nu mai este nevoie de organizarea unui referendum, acum că opoziţia conservatoare şi-a anunţat sprijinul ferm pentru planul de salvare oferit de UE, potrivit New York Times.
El a subliniat că referendumul anunţat nu a fost niciodată un scop în sine. Întrebarea era dacă suntem sau nu gata de a susţine deciziile aprobate pe 26 octombrie, a spus papandreou, cu referire la summitul UE care a aprobat reducerea datoriilor Greciei şi un nou acord financiar, în schimbul cărora Grecia urmează să adopte măsuri dure de austeritate.”
Cât valorează promisiunile opoziției și poporul în ochii acesteia? Cât o ceapă degerată sau nici măcar atât.
Opoziţia de dreapta din Grecia cere un guvern de tranziţie pentru aprobarea ajutorului UE
Liderul partidului de opoziţie de dreapta din Grecia, Antonis Samaras, a cerut, joi, formarea unui guvern de tranziţie înainte de organizarea alegerilor, pentru a aproba noul plan de ajutor european elaborat la 27 octombrie la Bruxelles.
„Acolo unde s-a ajuns cu politica Guvernului (socialist), noul acord pentru continuarea (acordării) de ajutor Greciei este inevitabil şi trebuie garantat”, a declarat presei Samaras, care până în prezent s-a opus ferm măsurilor de austeritate dictate Greciei de zona euro şi FMI, precum şi oricărei idei de guvern de uniune naţională.
„Cer un guvern temporar de tranziţie care să aibă ca misiune exclusivă organizarea alegerilor (legislative anticipate) şi aprobarea acordului (UE)”, a adăugat Samaras.
Samaras a subliniat că acordul privind noul ajutor acordat Greciei „nu ar trebui să rămână «în suspans» pentru ţară şi pentru Europa şi că a şasea tranşă de împrumut de 110 miliarde de euro din partea UE şi a FMI ar trebui să fie vărsată cât mai repede posibil pentru ca alegerile să se desfăşoare în condiţii normale”.
Asta ca să vă lămuriți ce mari schimbări ați putea aștepta de la alegerile anticipate sau viitoare. Să vedem cum o să o dreagă din condei Victoraș?
Am trăit-o și pe asta: să mă sune rudele să-mi bată obrazul pentru că grecii vor să facă referendum fără să-i întrebe pe alții. Mare tupeu pe grecii ăștia să creadă că pot face ce vor in țara lor, chiar dacă acesta este un drept prevăzut în Constituție. ”Adică cum, după ce că UE și FMI vă taie 50% din datorii, când noi și alții plătim pentru voi, voi încă mai aveți tupeul să nu săriți într-un picior de bucurie?” Degeaba am încercat eu să le explic că ce s-a tăiat n-are nici o treabă cu poporul și că banii ăia sunt pentru a salva băncile și guvernul, pe spinarea oamenilor. Ei, nu și nu, o țineau pe-a lor. ” Păi ce, ai noștri nu fac la fel și noi ne-am revoltat. Nici pe noi nu ne-a întrebat nimeni!” Să vă fie de bine! zic eu. Asta e strict problema voastră și a celorlalte popoare care au fost de acord să suporte diminuarea confortului lor pentru așa-zisul bine al altora. Dar dacă ați vrut să fiți buni samariteni, fară să vă-ntrebe cineva, atunci fiți samariteni până la capăt și nu vă plângeți.
Apropo, zic eu, voi nu mai aveți nici o problemă acolo acasă? În Romania e totul OK, le-ați rezolvat pe toate și singura voastră problemă a rămas Grecia? N-ar trebui să vă preocupe faptul că UE și Franks vă cer privatizarea companiilor de stat din energie şi transporturi, precum şi liberalizarea preţurilor gazelor naturale şi electricităţii la companii şi populaţie? Sau astea sunt mizilicuri pe lângă ce vor să facă grecii. ” Adică ce, vrei să spui că nu e adevărat că nu v-ați plătit impozitele și taxele și de asta ați ajuns aici?” Măi, oameni buni, voi știți că aici dacă datorezi la asigurările de sănătate 500 de euro mergi la pușcărie? Aici nu merge cu nu plătesc căși așa n-am nevoie de serviciile lor. Aici și șomerii sunt obligați să plătească aceste asigurări deși nu-ți oferă aproape nimic de banii ăia. Cine credeți voi că-l lasă pe omul de rând să nu plătească? Nimeni. Cei care nu plătesc impozite și taxe sunt tot cei care au și care fac legile.
Voi chiar credeți că Papandreou, fiindcă n-a dormit bine într-o noapte, s-a trezit dimineața cu ideea referendumului? Voi chiar credeți că un președinte sau un prim ministru face, în ziua de azi, cum îl taie capul? Dacă ar face așa ceva și-ar pierde capul imediat. Voi știți că, cu o zi înainte Soros l-a vizitat pe Papandreou?( Nu cred că subiectul discuției lor a fost Roșia Montana). Voi știți că au fost schimbați toți generalii și toți cei cu funcții de răspundere aflați pe două niveluri sub ei, într-o singură zi fără a se da nici o explicație? Știți că acum la conducerea armatei se află maiori deveniți peste noapte generali? Oare de ce? Știți voi cine este cu adevărat Papandreou? Sau Venizelos? Nu știți pentru că nu vi se spune și nici chiar grecii nu știu toți. Nu știți o mulțime de lucruri pentru că nu trăiți aici și pentru că niciodată, până acum, n-ați fost interesați despre această țară, decât în măsura în care ați vrut să faceți turism pe bani puțini, ați venit în vizită la rude sau prieteni sau ați venit să câștigați în 3-4 luni de muncă la negru cât nu câștigați într-un an de muncă cinstită în Romania. Atunci nu v-a păsat că ăia care vă dădeau banii nu plăteau taxe la stat pentru voipentru că nici voi nu vă declarați aceste venituri statului român (e un obicei mai vechi de-al romanului de a își aminti doar ce-i convine). Nici măcar acum nu sunteți interesați ci doar manipulați pentru a vi se distrage atenția de la problemele care vă privesc în mod direct pe voi (și pentru care chiar veți plăti și suferi) și care trec drept banalități de-ale politicienilor comparativ cu acest ”extraordinar și plin de tupeu” referendum al grecilor, chiar pe sub nasul vostru. Cine nu-și cască ochii deschide punga.
Referendumul din Grecia este o cursă, o cacealma. Atât de speriată este UE încât, chiar cu ”pistolul la cap” ( expresia Daily Mail), vrea să impună chiar și întrebarea la care trebuie să răspundă grecii. Doamna Merkel nici măcar nu se mai străduiește să păstreze aparențele. Cei care sunt cât de cât la curent cu problemele economice știu că UE are picioare de lut și că euro, în ciuda declarațiilor făcute de Merkel și Sarkozy, trebuie să dispară. Chiar ieri citeam că arhitecții UE au știu de la bun început că vor fi crize de acest gen dar au crezut că acestea vor ușura formarea Statelor Unite Europene (SUE). Acesta este de fapt scopul final. O confederație a statelor europene condusă de un unic Președinte, având o unica monedă și o unică legislație. UE și euro nu pot fi lăsate să se destrame de bună-voie pentru că asta ar duce la revenirea la situația de dinainte, adică fiecare țară să se descurce cum poate, fără posibilitatea controlării ei de către cei interesați. Așa ceva nu este posibil însă pentru că nu ăsta e dezideratul celor puternici. Și atunci s-a găsit soluția: referendumul Greciei. De ce Grecia? Simplu. Toată lumea ”știe” că e in stare de faliment ( deși nu are ea cele mai mari datorii), că are probleme cu ordinea internă, că grecii se revoltă deși n-au motive, că anarhismul e în floare, că e un popor de leneși, că e orotdoxă și și se opune fățiș măsurilor de control biometric de orice fel, că Mitropolitul Pireului a vorbit pe față despre evreii care o conduc din în umbră și care au provocat voit dezastrul ( și culmea au fost unii care l-au și crezut și fac corp comun cu el), etc. Deci, toate acestea sunt ” motive” serioase și fac din Grecia un candidat perfect la rolul de destabilizator al UE și provocator al unei crize care va afecta economiile tuturor statelor membre, adică va aduce un haos atât de mare( care poate implica chiar și un război in interiorul Europei) încât acesta nu va mai putea fi gestionat decât de SUE. De ce s-ar dori un război, fie el chiar mic, în Europa? Pentru că după război, lumea este mult mai ușor de convins și supus unor alte reguli; pentru că în orice război există învingători și învinși, și invingătorii fac regula și i-au prada de război; pentru că un război aduce sărăcirea unora și îmbogățirea altora și nu în ultimul rând, pentru că un război împuținează populația.
De ce a trebuit să vă împrumutați la FMI deși, în unicul său acces de sinceritate, Băsescu a spus inițial că nu aveți nevoie? Câți dintre voi știu că 12 miliarde din cele 21 împrumutate s-au dus la BNR pentru a acoperi o ” mică greșeală ” de gestionare a lui Mugurel și de atunci tot vă împrumutați? Câți știți că tranșele ulterioare luate cu împrumut, de-abia acoperă dobânzile și doar o parte din rate, ceea ce vă va face datori pe veci?
Cred că astea ar trebui să fie problemele care să vă producă indignare și pentru care să cereți tragerea la răspundere a celor vinovați și nu referendumul Greciei. Mulți vor spune că tratez problema cu subiectivism pentru că trăiesc în mijlocul lor. Pentru a vedea că nu doar eu și cei care trăim în Grecia gândim așa vă rog să citiți acest articol:http://www.realitatea.net/analiza-grecia-referendumul-e-solutia-corecta-grecii-ar-trebui-sa-voteze-nu_883643.html
Așa că, dragele mele rude și dragii mei compatrioți ” Dormiți liniștiți, FMI veghează pentru voi ” ca ” Să trăiți bine!”
În data de 25 februarie 2010, în sala T. M. Popescu a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, a avut loc lansarea unei noi ediţii a Noului Testament, o traducere după texte originale greceşti efectuată de Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR).
Mucenicul's Blog 