Biserica și credința în vremurile de pe urmă

Câteva profeții despre biserica din vremurile de pe urmă

Sf. Lavrentie al Cernigovului

Vine timpul, şi nu e departe, povestea stareţul, când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui antihrist şi el va fi pus împărat.

Rugaţi-vă ca Bunul Dumnezeu să mai lungească acest timp ca să ne putem întări în credinţă, căci vremuri groaznice ne aşteaptă. Luaţi aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregăteşte cu foarte mare viclenie (perfidie). Toate bisericile şi mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii, ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a Patriarhului. Intrarea şi ieşirea din Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să vă străduiţi să nu vă duceţi, căci totul va fi spre a vă linguşi pe voi, ca să vă atragă în ispită.

Bisericile vor fi deschise, dar creştinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată „adunarea satanică”. Şi iată că, pentru aceste fărădelegi, pământul nu-şi va mai da roada sa şi va fi o secetă aşa de mare, încât pământul va face aşa nişte crăpături că va putea să cadă omul într-însele. Creştinii vor fi omorâţi sau izgoniţi în locuri pustii, dar Dumnezeu are să-Şi îngrijească turma Sa, dându-le de mâncare şi apă de băut celor ce urmează Lui.

Restaurarea bisericilor se va face până la venirea antihristului şi în toate va fi o bunăstare materială nemaipomenită. Iar voi, cu reparaţiile în biserica noastră să mai îngăduiţi, fiţi modeşti şi cu măsură în aspectul ei exterior, ci mai bine să vă rugaţi mai mult şi să umblaţi la biserică atâta timp cât încă se mai poate, şi mai ales să veniţi la Sfânta Liturghie unde se aduce Jertfa fără de sânge a Mântuitorului pentru păcatele întregii lumi. Să vă spovediţi cât mai des şi să vă împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos, şi Dumnezeu vă va întări.

Părintele discuta cu ierodiaconul Gheorghe despre timpurile de apoi şi vărsând lacrimi amare, spunea:

Mulţi duhovnici şi slujitori ai Bisericii îşi vor pierde sufletul în vremea antihristului!

(din Sfântul Lavrentie al Cernigovului, “Viaţa, învăţăturile, minunile şi acatistul”, Editura Egumeniţa),

Profeţia Sfântului Nifon (din vol. „Hrană Duhovnicească” de – Sf. Ioan Iacob Hozevitul)
Până la sfârşitul lumii, nu vor lipsi profeţii lui Dumnezeu, după cum nici slujitorii diavolului nu vor lipsi niciodată. Însă în zilele din urmă câţi vor sluji cu adevărat, cu credinţă lui Dumnezeu, cu multă înţelepciune se vor ascunde de oameni. Şi cu toate că nu vor face semne şi minuni ca Sfinţii cei de demult, vor merge însă pe calea cea anevoioasă cu multă smerenie.
   Acestia se vor afla în Împărăţia Cerurilor mai mari decât părinţii care au făcut minuni, pentru că în vremea lor, adică în aceste zile în care trăim noi astăzi, ale lui antihrist, nu se află nimeni ca să facă semne şi minuni, ca să înfierbânte râvna lor spre nevoinţele cele duhovniceşti. Pentru că în toată lumea, câţi vor ocupa tronurile arhiereşti vor fi cu totul nevrednici şi nu vor avea nici o idee de fapte bune. Dar şi stareţii, conducătorii monahilor, vor fi la fel. Vor fi biruiţi de lăcomia pântecelui şi slava deşartă, şi vor fi pricină de sminteli oamenilor, mai mult decât pildă de fapte bune. Şi de aceea nici nu se vor mai gândi la lucrarea faptelor bune. Peste tot va stăpâni iubirea de arginţi. Dar vai de monahii care se străduiesc să adune bani, că unii ca aceştia nu vor vedea faţa lui Dumnezeu. Căci iubirea de arginţi este urâciune înaintea lui Dumnezeu. Monahii şi mirenii vor da bani cu dobândă. Ei nu vor voi să-i dea la săraci ca să le răsplătească Dumnezeu cu mult mai mult în Împărăţia Cerurilor. Dacă nu se vor părăsi de această lăcomie, se vor cufunda în tartarul cel întunecos al iadului. Din neştiinţă se vor înşela cei mai mulţi şi vor merge pe calea cea largă şi netedă, care duce la pierzanie.

Profetia Sfântului Moise Arapul despre călugării din neamul cel de pe urmă (din vol. „Hrană Duhovnicească”)
Sf. Moise Arapul a profeţit zicând: „În zilele cele de pe urmă ale veacului al şaptelea şi jumătate, viaţa monahicească se va defăima cu totul şi monahii nu vor mai ţine socoteală de mântuirea sufletului. Ei vor umbla prin mijlocul tulburărilor şi gâlcevilor, întunecaţi, fără nici un folos şi leneşi, neîngrijindu-se nicidecum de fapta bună, robiţi de patimile păcatului, pentru că de acolo de unde l-au ars pe satana nevoitorii cei dintâi, tot de acolo şi el are să ardă şi să pârjolească. Şi de unde s-a biruit, va birui şi el pe monahii cei leneşi şi defăimători. Unde a sporit dreptatea, acolo va prisosi mai mult păcatul şi fărădelegea, pentru că se va răci dragostea multora şi monahii vor petrece prin mijlocul lumii şi a mirenilor, fără frică, cu mâncări şi băuturi amăgindu-se de poftele trupului, prin deşertăciuni, în necurăţii şi fapte ruşinoase. În acele zile va fi urâciune, zavistie, sfezi şi bătăi în mănăsirile de obşte până la sânge, tot aşa şi în lavre, unde nu e viaţă de obşte, din răutatea unuia asupra celuilalt şi pentru că s-au defăimat sfintele canoane şi nevoinţa cea duhovnicească, se vor pune egumeni şi stareţi oameni neîncercaţi în fapta bună, fără credinţă, nepricepuţi, de nici un folos şi simpli, nedeosebind binele de rău, leneşi, fără fapte bune, îngrijindu-se numai de cele pământeşti, purtându-se cu neruşinare în slujbe. Răpind cu sila egumeniile, cu daruri, şi neştiind să înveţe şi să povăţuiască turma şi frăţimea, neştiind că ei sunt chip şi pildă de folos pentru cei care urmează fapta bună şi neînţelengând că ei au să dea seamă lui Dumnezeu în ziua judecăţii pentru turma lor. Şi din pricina nepăsării egumenilor ce nu poartă grijă de turmă, se vor pirde, se vor osândi nu numai cei leneşi şi trândavi, ci şi fraţii cei cu viaţă bună şi înfrânaţi. ” După aceea Moise, robul lui Dumnezeu, a văzut că nori şi vârtej, negură întunecoasă şi ispite foarte înfricoşate au venit asupra monahilor din partea de la Miazănoapte, căci îi alerga pe monahi şi cinul cel monahicesc se împrăştia de blestematele eresuri şi sileau pe mulţi să lepede hainele monahiceşti şi să se însoare. Atunci, puţini nevoitori care vor fi încercaţi ca aurul şi ca argintul în cuptor în necazuri multe, în prigoană şi în strâmtorare, se vor lămuri. Şi câţi se vor afla încercaţi şi vor birui atâtea ispite înfricoşate, se vor preamări, se vor preaslăvi şi se vor cinsti de Dumenzeu mai mult decât acei care au răbdat căldura şi zăduful zilei şi gerul nopţii. După aceea Moise, robul lui Dumnezeu, a văzut că a trecut iarna aceea a necazurilor şi ispitelor şi prigoana acelor înfricoşate eresuri şi s-a facut linişte şi după ce vor trece câţiva ani iarăşi se va dispreţui ceata monahilor cea îngerească şi vor veni iarăşi ispite asupra lor mai multe şi mai silnice. A văzut că monahii vor petrece împreună cu călugăriţele şi împreună cu pofta cea rea va veni şi tirania, căci şi cei ce nu vor voi, se vor batjocori cu sila.Preoţii se vor spurca prin păcatul desfrâului şi preotesele lor vor preacurvi, asemenea şi ei vor preacurvi cu altele. Atunci va veni mânia cea mare a lui Dumnezeu şi va distruge tot neamul acela viclean şi-l va trimite în focul cel veşnic. Deci, fericiţi vor fi câţi nu se vor pleca la cea mai mare fărădelege a necurăţiei, care este mai silnică şi mai grea decât uciderea, şi se vor împotrivi şi vor mustra fărădelegea ca Sf. Ioan Botezătorul şi vor stărui mustrând amestecare de sânge şi vor fi ucişi de cei prea fărădelege spurcaţi şi prea necuraţi oameni din vremea aceea şi apoi se vor odihni în sânul lui Avraam, Isaac şi Iacob preslaviţilor Patriarhi şi vor locui în Împărăţia Cerurilor cu toţi Sfinţii, bucurându-se şi veselindu-se, de care bucurie să ne învrednicească Dumnezeu şi pe noi cu darul Lui cel sfânt. Amin

Avva Pamvo(„Patericul Egiptean”, pag. 209 cuv. 15)

Că iată îţi zic ţie fiule, vor veni zile când vor strica creştinii cărţile Sfintelor Evanghelii şi ale Sfinţilor Apostoli şi ale dumnezeeştilor Prooroci, ştergând Sfintele Scripturi şi scriind tropare şi cuvinte elineşti. Şi se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru aceasta Părinţii noştri au zis: Cei ce sunt în pustia aceasta să nu scrie vieţile şi cuvintele părinţilor pe pergament, ci pe hârtii, că va să şteargă neamul cel de pe urmă vieţile părinţilor şi să scrie după voia lor, fiindcă mare este necazul ce va să vină. Şi i-a zis lui fratele: Aşadar se vor schimba obiceiuruile şi aşezămintele creştinilor şi nu vor fi preoţi în biserică să facă acestea? Şi a zis bătrâmul: În astfel de vremuri se va răci dragostea multora şi va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor şi pornirile noroadelor, neastâmpărul împăraţilor, desfătarea preoţilor, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni nebăgând seama de mântuirea lor şi a turmei, osârdnici toţi şi silitori la mese şi gâlcevitori, leneşi la rugăciuni şi la clevetiri osârdnici, gata spre a osândi vieţile bătrânilor şi cuvintele lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le şi zicând: De-am fi fost şi noi în zilele lor ne-am fi nevoit şi noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de feţele celor puternici, judecând judecăţi cu daruri, nepărtinind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve şi pe sărmani chinuindu-i. Va intra încă şi în norod necredinţă, curvie, urâciune, vrajbă, zavestie, întărâtări, furtişaguri şi beţie. Şi a zis fratele: Ce va face cineva în vremile şi anii aceia? Şi a zis bătrânul: Fiule în acele zile cel ce îşi mântuieşte sufletul său mare se va chema în împărăţia cerurilor.

Din Cuvantul Parintelui Justin Parvu: “Am cedat Basarabia, am cedat Bucovina, Dobrogea – Cadrilaterul… – acum vor sa ne cedam sufletele – este vorba de impingerea unei natiuni de 20 de milioane de ortodocsi in iad, este vorba de pierzarea spirituala. De aceea trebuie sa fiti foarte atenti: daca nu vi se spune in biserica, sunt platiti!, sa stiti, la ora aceasta sunt platiti oameni ca sa taca! Si dvs, prin Duhul Sfant, prin Fala lui Dumnezeu, sfintiti mult mai mult oaia decat stapanul, decat ciobanul. Vor veni vremuri de razboi cand veti fi vanduti de ciobani, de pastorii vostri. Vor vedea pastorii cum va sfasie in ocol fiara salbatica si nu vor veni sa va apere. Sa stiti ca sunt vremurile acestea, apocaliptice, pe care le traim, si vor fi grele… Dumneavoastra sa va pastrati sufletele, sa vi le dati lui Dumnezeu asa cum le-ati primit. Nu avem doua suflete, avem unul!, si acela trebuie sa-l pastram si sa-l dam asa cum l-am primit inaintea Judecatii Mantuitorului nostru Iisus Hristos!” sursa

Epistola unui sfant contemporan catre romani despre vremurile de pe urma: PREGATITI-VA!

Acum, da, se deschid multe manastiri. Se scriu multe carti. Se tin multe conferinte de pace intre religii. Se infrumuseteaza bisericile cu felurite podoabe, cu aur si argint… Dar Dumnezeu nu cauta la acestea… Dumnezeu cauta la lucrarea tainica a inimii; la lucrarea cea dinlauntru, nu la cea dinafara. Cand se exagereaza cu lucrarea de dinafara, cum se intampla acum, e semn ca s-a parasit lucrarea launtrica… Mi-au povestit multe acesti parinti romani ai mei, de cand ii stiu eu pe ingerasii acestia… Sunt mii si mii de monahi, dar abia daca gasesti vreun povatuitor cu frica lui Dumnezeu. Eu plang adesea pentru aceasta, copile. Sunt multi stareti care se ingrijesc de gospodarie, de chiverniseala, iar de lucrarea launtrica aproape ca nu se grijeste nimeni. sursa

Despre vremea cand ERETICII VOR PUNE MANA PE BISERICA

“Fiul meu, sa stii ca in zilele de pe urma vor veni vremuri grele, dupa cum spune Apostolul vei vedea ca din pricina imputinarii credintei, ratacirile si dezbinarile vor aparea in biserici si, cum mai dinainte au spus Sfintii Parinti, pe scaunele ierarhilor si in manastiri nu va mai fi atunci niciun barbat incercat in viata duhovniceasca. Din care pricina, ratacirile se vor raspandi pretutindeni si pe multi vor insela.

Vrajmasul neamului omenesc va lucra cu pricepere, ducand in ratacire, de e cu putinta, si pe cei alesi. Nu va incepe prin lepadarea dogmelor despre Sfanta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos sau Nascatoarea de Dumnezeu ci pe nesimtite va incepe a stramba invataturile Sfintilor Parinti primite de la Duhul Sfant- insasi invatatura Bisericii. Viclenia vrajmasului si uneltirile lui vor fi indreptate impotriva unui numar foarte mic, al celor incercati in viata duhovniceasca. Ereticii vor pune mana pe Biserica, isi vor numi peste tot slugile, iar viata religioasa va fi lepadata.

Insa Domnul nu lasa pe robii Sai fara aparare si intru nestiinta. El a spus: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste“ (Matei 7, 16-20). Si sarguieste-te sa-i osebesti de pastorii adevarati; acei furi de cele ale Duhului, care sfasie turma duhovniceasca, „nu intra pe usa in staul, ci sar pe aiurea“, dupa cum a spus-o Domnul, adica vor intra nelegiuit, nimicind cu dea sila dumnezeiasca oranduiala- pe acestia Mantuitorul ii numeste „talhari” (Ioan 10, 1).

Dupa lucrare, adevarata lor slujire este prigonirea adevaratilor pastori, intemnitarea lor, caci fara aceasta slujire, turma duhovniceasca ar putea sa nu fie prinsa. Drept aceea, fiul meu, cand vei vedea in biserica batjocorindu- se lucrarea dumnezeiasca, invataturile Parintilor si oranduirea lasata de Dumnezeu, sa stii ca ereticii au si aparut, chiar daca pentru o vreme s-ar putea sa-si tainuiasca relele voiri sau vor stramba pe nesimtite credinta dumnezeiasca pentru a izbuti mai bine, inselandu-i pe cei neiscusiti.

Ii vor prigoni nu doar pe pastori, ci si pe slujitorii lui Dumnezeu, caci diavolul, care ocarmuieste ratacirea, nu poate suferi vietuirea dupa randuiala lui Dumnezeu. Asemenea lupilor in piei de oaie, vor fi cunoscuti dupa firea lor ingamfata, iubirea de desfatari si pofta de putere- aceia vor fi tradatori care vor pricinui ura si rautate pretutindeni; si de aceea a spus Domnul ca se vor cunoaste „dupa roade” (Luca 6, 43-45). Adevaratii slujitori ai lui Dumnezeu sunt supusi, iubitori de frati si ascultatori de Biserica.

In vremea aceea, monahii vor indura mari stramtorari din partea ereticilor, iar viata monahala va fi luata in batjocura. Obstile monahale vor fi saracite, numarul monahilor se va imputina. Cei ramasi vor indura silnicii. Acesti uratori ai vietii monahale, care au numai infatisarea credintei, se vor nevoi sa-i atraga pe monahi de partea lor, fagaduindu-le ocrotire si inlesniri lumesti, dar amenintandu-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor amenintari, cei imputinati cu sufletul vor fi foarte umiliti, chinuiti de propria neputinta. De vei trai sa vezi acel veac, bucura-te, caci in vremea aceea cei credinciosi care nu au alte virtuti, vor primi cununi numai pentru staruinta in credinta, dupa cuvantul Domnului: „Oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor, marturisi-l-voi si Eu inaintea Tatalui Meu celui Ceresc” (Matei 10,32).

Sa ai frica lui Dumnezeu, fiul meu! Nu pierde cununa primita, ca sa nu fii lepadat de Hristos in intunericul cel cumplit si in vesnicul chin. Stai tare in credinta si, daca e nevoie, indura cu bucurie prigonirile si alte necazuri, caci atunci Domnul iti va ajuta tie; iar Sfintii Mucenici si Marturisitori vor privi cu bucurie la lupta ta.

Insa, in acele zile, vai monahilor legati de averi si bogatii si care de dragul celor materialnice se invoiesc ca insisi sa se robeasca ereticilor. Isi vor adormi constiinta spunand: „Vom cruta manastirea, iar Domnul ne va ierta“. Nenorociti si orbi, ei nici nu gandesc ca prin rataciri (erezii) si rataciti, diavolul va intra in manastire si ca apoi nu va mai fi o sfanta manastire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci.

Dar Dumnezeu este mai puternic decat diavolul si nu-i va parasi niciodata pe robii Sai. Vor exista mereu crestini adevarati, pana la sfarsitul veacurilor, dar ei vor alege locuri singuratice si pustii. Nu te teme de necazuri, ci teme-te de primejdioasa ratacire, caci ea izgoneste harul si desparte de Hristos; din care pricina, Domnul a poruncit ca in asa fel sa-l socotesti pe eretic, incat „sa-ti fie ca un pagan si un vames” (Matei 18, 17).

Si asa, intareste-te, fiul meu, in harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grabeste-te la marturisire si la indurarea suferintei ca bun ostas al lui Iisus Hristos, Care a spus: „Fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii“ (Apocalipsa 2, 10) Acestuia, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, cinste si slava in vecii vecilor. Amin”. sursa

O altă excepțională profeție , în versuri, a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, despre ispita neamului de pe urmă si frații cei mincinoși. Admirabilă profeție !
1. La anii veacului din urmă,
Păstorii cei duhovnicești
Se vor abate de la turmă,
Urmând curentelor lumești.
2. Păși-vor ei pe cale strâmbă,
Lăsându-și drumul părintesc,
Și vor cânta la oi din <<drâmbă>>,
Iar nu din <<fluier păstoresc>>,
3. Vor face focul cu <<progresul>>
În <<staulul duhovnicesc>>
Și fumul va stârni eresul
Retezului papistășesc.
4. Atuncea lumea cu știință
Va face născociri mereu.
Și nu va fi la ea credintă,
Nici temere de Dumnezeu!
5. Poporul cel cu simplitate
– De frica veșnicelor munci –
Va mai păzi cu scumpătate
Dumnezeieștile porunci.
6. Dar viețuind în neunire
Și fără povățuitori,
Vor fi urâți de stapânire
Și mulți vor sta prin închisori.
7. Acei cu râvnă mai fierbinte
La fapta bună, și smeriți,
Vor fi ca cei ieșiți din minte
De toată lumea socotiți.
8. Înțelepciunea omenească
Va face idoli pe pământ.
Și lumea vrea să folosească
Dezmățul ca așezământ.
9. Vor tunde bărbile și părul
Și hainele vor reteza,
Iar legile cu adevărul
La modă toate vor scurta.
10. La tineri nu va fi rușine
Și nici iubire între frați,
Iar moda va târî cu sine
Pe oamenii destrăbălați.
11. Atuncea Dumnezeu, cu greață,
Va căuta spre pământeni
Și-i va lipsi pe mulți de viață
Ca oarecând pe <<sodomeni>>.
12. Pământul își va pierde mana
Și munca nu va fi cu spor,
Că mulți vor crede pe Satana
Tovarăș slobozirii lor!
13. Atuncea lumea va să fiarbă
Ca un cazan la <<pirostea>>,
– Aprinsă de mânie oarbă –
Și pacea ei se va lua.
14. Războaie mari, înfricoșate,
Se vor ține aproape lanț,
Dar mai grozav va fi ca toate
Al <<celor șapte, la Bizanț>>!
15. Popoarele civilizate
Când mai vârtos vor progresa,
Ca fiarele înfometate
Cu dinții se vor sfâșia.
16. Vor face <<care>> zburătoare,
Iar coada lor de scorpion
Va face iarăși tulburare
Ca turnul de la Babilon.
17. Atuncea vor fi ca armătura
Balauri groaznici de metal,
Împrăștiind pârjol din gură
Și fumuri cu venin mortal.
18. La vii abia a treia parte
Din toată lumea va scăpa,
Iar restul se va da la moarte;
Apoi războiul va-nceta!
19. Căci Înger va veni din ceruri,
Strigând cu glas înfricoșat,
Să pună capăt la măceluri
Puterile din Țarigrad.
20. Acolo Îngerii vor pune
Pe tronul bizantin un Sfânt
Si pașnic toți se vor supune,
Lipsind războiul pe pământ.
21. Atunci va fi Ortodoxia
În toată lumea strălucind,
Și va să piară dușmănia,
Belșug și dragoste fiind!

4 thoughts on “Biserica și credința în vremurile de pe urmă

  1. Nu este legat direct de articol.
    Am gasit intamplator pe net referinte la aceasta carte
    –„He Raised the Cross on the Ice”, by George Alexandrou. http://www.roadtoemmaus.net/back_issue_articles/RTE_19/The_Astonishing_Missionary_Journeys.pdf, sau in romaneste
    –“El a ridicat crucea pe geata” – George Alexandrou
    Pentru ca am inteles ca locuiti in Grecia; as dori o referinta la aceasta carte intr-o librarie online din Grecia. Am tot cautat varianta numelui cartii in greaca si nu am dat de ea.

    Din cate am inteles din interviu, aceasta carte ar fi extraordinar daca ar fi tradusa si in romaneste.

    Va multumesc

    • din pacate nu exista decat articolul pe care l-ai gasit tu. cartea are vreo mie de pagini deci este cam greu de upload-at pe net. sotul meu incearca sa contacteze editura care scos cartea.

  2. Legat de profetia Sfantului Lavrentie,anul acesta au reusit sa acopere catedrala de la noi din Fagaras(la care se lucreaza de 10-15 ani) cu o tabla aurita(numai turnul mare si 2 din cele 4 mici care-l inconjoara pe cel mare)!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s