Povestea asta începe ca-n bancurile de la Radio Erevan: un israelian, un moldovean și un ucrainean ….

Valeriu Gaichuk

Un israelian, un moldovean si un ucrainean au incercat sa scoata 1 milion de dolari de la o unitate bancara din Iasi. Anterior, cei trei au mai avut o tentativa de a retrage 400.000 dolari dar nu au reusit. Potrivit DIICOT, barbatii erau membrii unui grup infractional organizat specializat in efectuarea de transferuri financiare neautorizate si spalare de bani. Valeriu Gaichuk ( 54 ani, cetățean modoveno-ucrainean), Konstantin Ossipov ( 42 ani, cetățean israelian) si Vitalie Matei (37 ani, cetățean moldovean) au obtinut datele de logare la conturi de internet banking apartinand unor persoane din Italia sau Statele Unite. Prin disimularea provenientei ilicite a sumelor de bani acestea erau transferate in alte conturi sau ridicate in numerar de catre membrii grupului infractional.  Procurorii DIICOT au cooperat in aceasta cauza cu ofiterii FBI si cu autoritatile judiciare italiene. Actiunea a fost realizata cu sprijinul ofiterilor de politie judiciara din cadrul BCCO Iasi si cu suportul tehnic al Directiei Operatiuni Speciale. Suportul informativ a fost asigurat de SRI. Interesant este ca unul dintre cei retinuti, Valeriu Gaichuk este general in rezerva, doctor al Florida International University si director al postului ITR Europe tv Channel. In varsta de 57 ani, Gaichuk este cavaler al ordinului de Malta si apare in poze alaturi de presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, presedintele Ucrainei Viktor Yushenko si a Patriarhului Rusiei. Cetateanul Vitalie Matei se pare ca este un fost luptator de K 1. Cei trei au fost adusi la Tribunal cu propunere de arestare pentru constituire a unui grup infractional organizat, acces neautorizat la un sistem informatic, efectuarea de operatiuni financiare frauduloase si spalare de bani.

http://13ore.wordpress.com/2011/12/10/poveste-dubioasa-la-iasi/

adevarul.ro

Analistul Richard Silverstein: Sunt șanse mai mari de 50% că Israelul va ataca Iranul. Regimul iranian nu este extremist, ci pragmatic și rațional

Ultimele luni au fost marcate de cresterea rapida a tensiunilor in jurul dosarului nuclear iranian. Mai multi oameni de stiinta iranieni au fost asasinati, cel putin doi virusi informatici (Stuxnet si Duqu) au afectat sistemele computerizate din Iran, explozii suspecte au distrus mai multe instalatii militare folosite de regimul de la Teheran la realizarea rachetelor balistice si o drona americana a fost capturata de Garda Revolutionara. Sunt aceste evenimente simple accidente, operatiuni sub acoperire ale Mossad si CIA ce urmaresc sa saboteze programul nuclear iranian sau primele semne ale unui razboi despre care vorbeste deja toata lumea?

„Israelul are capacitatea de a lovi Iranului, fara insa sa-i distruga complet centralele nucleare. Cel mult, un astfel de atac va intarzia programul nuclear al Iranului cu un an sau doi”, e de parere Richard Silverstein, autorul blogului Tikun Olam. Analistul, despre care se stie ca are contacte bine informate in armata israeliana, afirma ca „exista o sansa mai buna de 50% ca Israelul va ataca”, fiind convins ca oficialii de la Ierusalim nu vor cere aprobarea Washingtonului pentru a lovi instalatiile nucleare ale Iranului.

Adrian Novac: Cum ai descrie situatia actuala din Orientul Mijlociu? De ce Iranul este o amenintare pentru Israel, Statele Unite si Occident?
Richard Silverstein: Situatia este foarte, foarte primejdioasa, atat datorita „Primaverii Arabe”, cat si izolarii tot mai crescute a Israelului si a situatiei sale de paria in raport cu vecinii sai arabi.
Iranul nu este o amenintare pentru Israel, SUA sau tarile occidentale. Insa aceste state cred acest lucru. Iranul ameninta puterea Israelului in regiune. O bomba iraniana (n.red. atomica) va forta Israelul sa imparta hegemonia cu Iran, lucrul pe care israelienii nu vor sa-l faca.
Statele Unite sunt trase in aceasta situatie incurcata din cauza aliantei lor cu Israelul.

A.N.: Crezi cumva ca regimul iranian este mai extremist astazi decat in urma cu cativa ani?
R.S.: Nu, regimul iranian este pragmatic si rational. Israelul este la fel de extremist precum este Iranul.
Israelul exacerbeaza problemele cu Iranul prin propria sa atitudine bataioasa si simtul inflamat al existentei pericolului national.

A.N.: Oficialii israelieni au declarat in repetate randuri ca un obiectiv principal al politicii externe este acela de a impiedica Iranul sa obtina arme nucleare. Programul urmarit de Iran vizeaza chiar obtinerea de bombe atomice sau e vorba doar de un program cu scopuri civile, asa cum pretinde Guvernul de la Teheran?
R.S.: Nu stiu. Cred ca Iranul doreste sa realizeze sisteme care i-ar permite sa creeze o bomba nucleara daca isi simte existenta amenintata. Dar Iranul nu vrea sa produca o bomba in felul in care a facut-o Pakistanul, adica in mod deschis. Iranienii spera sa aiba capacitatea de a crea una, fara sa produca insa bomba cu adevarat.

A.N.: In ultimul an au fost cel putin trei explozii ce au vizat instalatii militare din Iran. Au fost acestea simple accidente sau rezultatul unui efort americano-israelian de a sabota incercarile Iranului de a-si dezvolta capacitatile nucleare?
R.S.: Exploziile au facut parte din razboiul acoperit impotriva Iranului dus de Israel si SUA, impreuna cu suporterii lor din MEK (n.red. Mujahedinii Poporului din Iran), aflati in interiorul tarii.

A.N.: Exploziile au venit in contextul asasinarii unor oameni de stiinta iranieni si al unui razboi cibernetic dur ce vizeaza incercarile Iranului de imbogatire a uraniului. Vezi o legatura intre aceste evenimente?
R.S.: Da, cu siguranta. Unitatea 8200 din cadrul Fortelor armate israeliene (IDF), care face cercetari pe marginea proiectelor de razboi cibernetic, a creat Stuxnet, cu ajutorul Statelor Unite. George W. Bush a oferit Israelului 300-400 de milioane de dolari in 2007 pentru a se angaja in aceasta campanie, acesti bani fiind cei care finanteaza proiectul.
Asasinarea oamenilor de stiinta iranieni a fost realizata de cei din MEK, cu ajutorul Mossad.

A.N.: Au israelienii capacitatile militare de a lovi Iranul si de a-i distruge instalatiile nucleare?
R.S.: Israelul are capacitatea de a lovi Iranului, fara insa sa-i distruga complet centralele nucleare. Cel mult, un astfel de atac va intarzia programul nuclear al Iranului cu un an sau doi. Un atac va face mult mai mult rau decat va reusi sa previna.

A.N.: Crezi ca Israelul va merge mai departe si va lansa un atac impotriva Iranului fara a avea unde verde a celor de la Washington?
R.S.: Cred ca exista o sansa mai mare de 50% ca Israelul va ataca. Israelul nu va cere aprobarea Washingtonului, desi va spera ca, odata ce va lansa atacul, SUA se vor alatura acestui efort.

Nu stiu daca presedintele Barack Obama se va alatura Israelului sau nu. Eram obisnuit sa cred ca nu o va face. Acum, nu mai sunt atat de convins.

A.N.: Care sunt sansele pentru declansarea unui atac impotriva Iranului? In opinia ta, este posibil un atac in acest moment?
R.S.: Bibi Netanyahu si Ehud Barak dau dovada de o nevoie megalomana de a salva Israelul si poporul evreu de la distrugerea iminenta (asta e viziunea lor, nu a mea). Ei cred ca Iranul este o amenintare existentiala la adresa Israelui si ca mullahii din Iran sunt intr-un razboi religios sfant cu toti evreii.
Si mai important, Barak si Netanyahu vad Iranul ca pe o amenintare pe termen lung la dominatia Israelului in regiune. Israelul nu doreste sa-si vada propriile sale interese in competitie cu cele ale altei natiuni, asa cum e Iranul. Prefera sa fie „Regele maidanelor” (n.red. King of the Hill, in textul original).

A.N.: Crezi ca recentele proteste de la Ambasada britanica in Teheran au fost un raspuns la perceptia ca Iranul va fi atacat in curand militar de SUA sau Israel?
R.S.: Da, ele au fost menite sa reprezinta un avertisment pentru Marea Britanie si Statele Unite. Atacurile au esuat si au sfarsit prin a afecta Iranul, mai mult decat sa-l ajute.

A.N.: Statele Unite vor sta deoparte in situatia unui conflict armat? Va risca Iranul un conflict militar direct cu America?
R.S.: Sunt de parere ca lui Obama i-ar placea sa intre intr-un asemenea razboi daca crede ca nu-l va afecta din punct de vedere politic. Dar, in final, nu cred ca SUA se vor alatura unui astfel de atac. Opinia mea asupra acestui lucru s-ar putea schimba insa, mai ales dupa ce eram convins ca SUA ar opri un posibil atac israelian. In prezent nu mai cred acest lucru.
Daca e necesar, Iranul e pregatit pentru un conflict armat cu oricine, inclusiv cu SUA. Iranul ar prefera sa nu intre intr-un astfel de razboi si va face mari eforturi pentru a-l evita.
Dar, la urma urmei, Iranul nu este Saddam. Daca va fi inghesuit la colt de Israel si SUA, se va lupta si va provoca prejudicii intereselor noastre in cazul in care pornim razboi impotriva lor.

Sursa: Hotnews.ro

Părul lui Samson: poate înseamnă mai mult decât ceea ce știm

Cu toții cunoaștem povestea biblică a lui Samson și a Dalilei. Chiar dacă nu este cunoscută în întregime de către toată lumea, peste veacuri  s-a păstrat în memoria popoarelor acest fapt: ” Biblia ne povestește de Samson, cum că muierea,
Când dormea, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea ”(…) Eminescu, Scrisoarea V

Desigur că majoritatea au luat acest lucru drept o poveste, cum de fapt este considerată întrega Biblie, de cei care se îndoiesc de veridicitatea ei. Majoritatea credincioșilor creștini cred că Samson și-a pierdut puterea datorită faptului că el și-a deconspirat secretul, încredințat de Dumnezeu, unei femei filistene și că prin taierea părului, chiar fără acordul lui, el a încălcat legământul nazireilor, în virtutea căruia ei erau legați pe viață să nu bea vin și să nu-și taie părul.

Că iată ai să zămisleşti şi ai să naşti un fiu; şi nu se va atinge briciul de capul lui, pentru că pruncul acesta va fi chiar din pântecele mamei sale nazireu al lui Dumnezeu şi va începe să izbăvească pe Israel din mâna Filistenilor„. Jud.13.5

Şi atunci i-a descoperit el toată inima sa şi i-a zis: „Briciul nu s-a atins de capul meu, căci eu sunt nazireu al lui Dumnezeu din pântecele maicii mele; de m-ar tunde cineva, atunci s-ar depărta de la mine puterea mea şi eu aş slăbi şi aş fi ca ceilalţi oameni„.Jud. 16.17

Se pare însă că acestă ” poveste ” are o bază mult mai reală decât am fi inclinați să credem și anume că există o corelație  între lungimea părului și anumite capacități ale ființei umane.

Aceste informaţii despre păr au fost ascunse publicului larg încă de pe vremea războiului din Vietnam.

Cultura noastră îi ghidează pe oameni să creadă că stilul în care îți porți părul este o chestiune de preferinţă personală, de modă şi / sau comoditate, şi că modul în care oamenii îşi poartă părul este pur şi simplu o problemă cosmetică. Cu toate acestea, în vremea războiului din Vietnam a apărut o imagine complet diferită despre acestă problemă, una care a fost atent mușamalizată şi ascunsă ochilor publicului.

La începutul anilor nouăzeci, Sally [numele a fost schimbat pentru a i se proteja intimitatea] era căsătorită cu un psiholog autorizat, care lucra la un spital din Virginia. El  lucra cu veteranii de război ce sufereau de PTSD (post traumatic stress disorder), stress post traumatic. Cei mai mulţi dintre ei fuseseră in Vietnam.

Sally povestește: „Imi amintesc foarte clar de o seară când soțul meu a venit acasă, la apartamentul nostru din Cercul Doctorilor, ținând în mână un dosar compact cu observații (studii medicale) oficiale. Sute de pagini ale unor anumite studii comandate de guvern. El a fost șocat de conţinut. Ce a citit în aceste documente i-a schimbat complet viaţa. Din acel moment, conservatorul meu soţ de vârstă mijlocie și-a crescut părul şi barba şi nu le-a mai taiat vreodată. Ba mai mult, VA Medical Center l-a lăsat să facă acest lucru şi alţi oameni foarte conservatori din cadrul personalului i-au urmat exemplul. După ce am citit acele documente, am înțeles de ce.

Se pare că, în timpul războiului din Vietnam forţele speciale din departamentul de război au trimis experţi sub acoperire pentru a scotoci Rezervațiile Indienilor din America în căutare de cercetaşi talentaţi, bărbaţi tineri rezistenți instruiţi pentru a se deplasa pe furiş pe teren accidentat. Ei căutau în special bărbaţi cu abilități remarcabile, aproape supranaturale, de urmărire. Înainte de a fi abordați, aceşti oameni atent selecționați au fost declarați în mod categoric drept experţi în urmărire şi supravieţuire.

Cu ajutorul stimulentelor obișnuite, al frazelor dovedite de bună intenție folosite pentru a inscrie noii recruţi, unii dintre acești hăitași indian au fost înrolați. Odată înrolați, s-a petrecut un lucru uimitor. Oricare le-ar fi fost talentele si abilitățile avute în rezervație, acestea păreau să dispară misterios, și recrut după recrut eșua în teren, neconfirmând așteptările.

Frecvența serioasă a cazurilor şi eşecurile de performanţă au determinat guvernul să efectueze testarea costisitoare a acestor recruţi  şi iată ce s-a descoperit.

Când au fost întrebați despre eşecul lor în executarea sarcinilor conform așteptărilor, recruții mai vechi au răspuns că, după ce au fost tunși conform regulamentului militar, nu au mai putut ”simți” dușmanul,  nu au mai putut accesa cel de-al ”şaselea simţ”, ”intuiția” lor nu mai era de incredere, nu au mai putut ”citi” semnele subtile și n-au mai putut avea acces la informaţiile extrasenzoriale subtile.

Atunci, Institutul de Testare a recrutat mai mulți căutători de urme indieni, pe care i-au lăsat să-și păstreze părul lung, şi i-au testat în mai multe zone. Apoi, au făcut perechi de câte doi, cu oameni care au primit aceleași scoruri la toate testele. Unul, din în pereche, și-a păstrat părul lun iar celălalt a fost tuns militărește. Apoi, cei doi bărbaţiau repetat testele.

Test după test, bărbatul cu păr lung făcea scoruri performante în timp ce cel cu părul scurt nu reușea la testele la care în prealabil obținusr scoruri performante.

Iată un test tipic:

Recrutul doarme în pădure. Un ”inamic” înarmat se apropie de omul adormit. Cel cu părul lung este trezit din somnul său de către un puternic sentiment de pericol şi scapă cu mult înainte ca inamicul să fie aproape, cu mult înainte ca orice sunete al inamicului care se apropie să fie audibil.

Într-o altă versiune a acestui test, bărbatul cu părul lung simte că cineva se apropie și oarecum intuieşte că inamicul va efectua un atac fizic. El își urmează „al șaselea simț” al său şi rămâne în continuare, prefăcându-se că doarme, dar îl apucă rapid pe atacator şi-l  ” ucide” înainte ca atacatorul să se aplece să-l sugrume.

Același individ, după ce a trecut toate aceste teste și încă multe altele, a fost tuns apoi militărește şi nu a mai reuşit constant la toate aceste teste şi multe altele pe care anterior le trecuse

Deci, documentul a recomandat ca toți cercetașii indieni să fie exceptați de la tunsoarea militară. De fapt, se cerea ca iscoadele sa aibă părul lung.”

Comentariu

Organismul mamiferelor a evoluat de-a lungul timpului. Abilitățile de supraviețuire ale omului şi ale animalelor, uneori par aproape supranaturale. Ştiinţa, în mod constant, vine cu tot mai multe descoperiri despre capacităţile uimitoare ale omului şi ale animalelor de a supravieţui. Fiecare parte a corpului are o activitate extrem de sensibilă de efectuat pentru a asigura supravieţuirea şi bunăstarea corpului ca un întreg. Organismul are un temei pentru fiecare parte din el însuşi.

Părul este o extensie a sistemului nervos, ce poate fi corect văzută ca nervi exteriorizați, un tip foarte evoluat  de „senzori” sau „antene”, care transmit mari cantităţi de informaţii, importante pentru trunchiul cerebral, sistemul limbic şi neocortex.

Nu numai că părul oamenilor, inclusiv părul facial la barbati, oferă o cale pentru informaţii ca să ajungă la creier, dar părul emite, de asemenea, energie; energia electromagnetică emisă de către creier în mediul exterior. Acest lucru a fost observat în fotografiile Kirlian atunci când o persoană a fost fotografiată cu părul lung si apoi re-fotografiată cu părul tăiat.

Atunci când părul este tăiat, primirea şi trimiterea informațiilor, de la şi către mediul înconjurător, sunt mult îngreunate. Acest lucru duce la ”amorțire”.

Tăierea părului este un factor care contribuie la necunoaşterea primejdiei înconjurătoare în ecosistemele locale. Este de asemenea un factor care contribuie la insensibilitate în relaţiile de toate tipurile. De asemenea contribuie la frustrarea sexuală.

Concluzie

În căutarea de soluţii împotriva primejdiei, în lumea noastră, poate că ar fi timpul ca noi să luăm în considerare faptul că multe dintre ipotezele noastre cele mai de bază despre realitate sunt eronate. Poate că o mare parte a soluţiei ar putea fi să ne uităm la noi, faţă-n față, în fiecare dimineaţă când ne vedem în oglindă.

Povestea lui Samson şi a Dalilei din Biblie ne transmite codificat un adevăr foarte mare. Atunci când Dalila i-a tăiat părul, Samson, de neînfrânt înainte, a fost cu ușurință învins imediat.

Sursa