Iranul ”cu siguranță” va inchide Strâmtoarea Ormuz

Tensiunile din Golf ar putea ajunge la punctul de explozie după ce un înalt oficial iranian a declarat că Iranul „cu siguranța” va închide strâmtoarea Ormuz în cazul în care un embargo UE asupra petrolului va perturba exportul de ţiţei.

Mohammad Kossari, şef adjunct al afacerilor externe, din cadrul parlamentului şi membru al Comitetului Naţional de securitate, a emis avertizarea drept răspuns la o decizie a Uniunii Europene, de luni, de a impune un embargou al petrolului asupra Iranului datorită  pretinsului program de arme nucleare al țării.

„Presiunea sancţiunilor este concepută pentru a încerca şi a ne asigura că Iranul ia în serios cererea noastră de a veni la masă ( tratativelor),”  a spus șeful pentru politică externă al UE, Catherine Ashton.

Cu toate acestea, împreună cu decizia Washingtonului de a desfăşura un al doilea portavion de atac în Golf, încercarea UE de a pres Iranul din punct de vedere economic ar putea creşte foarte mult riscul unui război suprem în regiune.

Strâmtoarea Hormuz este legătura vitală dintre Golful Persic şi Golful Oman.

De asemenea, este unul dintre cele mai strategice locuri din lume, atunci când vine vorba de tranzitul petrolier.

La o producţie mondială de petrol estimată la circa 88 de milioane de barili pe zi în 2011, Administrația de Informații asupra Energiei a Statelor Unite estimează că aproximativ 17 milioane de barili din cele 88 trec prin strâmtoare.

Dacă sancţiunile economice presează  Iranul suficient  cât acesta să se răzbune prin închiderea strâmtorii, aproape 20 la sută din comerţul cu petrol la nivel mondial ar putea fi afectat, rezultând o crestere masivă a costurilor energiei la nivel mondial.

Cu peste o jumătate de milion de forţe regulate şi un personal suplimentar de 120,000 de soldați în Garda Revoluţionară de elită a țării, analiştii cred că consecinţele unui război condus de SUA împotriva Iranului ar face ca recentele incursiuni militare susținute de Occident în Orientul Mijlociu să pară neînsemnate.

Până în prezent, decizia SUA de a menţine două grupuri de portavioane în regiune a fost descrisă de către Iran ca fiind „o activitate de rutină” .

Dar marea acumulare de personal militar a SUA în regiune, care a fost consolidată atunci când Pentagonul a trimis un supliment de 15000 de trupe la naţiunea vecină din Kuweit, a fost doar cel mai recent pas într-o încercare evidentă a Washington-ului de a își întări capacităţile sale militare în regiune.

Cu toate acestea începând cu anul 1988, când Statele Unite au reuşit să distrugă circa 25 de procente din cea mai mare capacitatea navală a Iranului, în timpul operaţiunii Praying Mantis, Iranul și-a petrecut ultimele două decenii pregătindu-și forţele navale ale Gărzii Revoluţionare pentru a exploata vulnerabilităţile forțelor convenționale afișate de Statele Unite.

Potrivit comandantului Gărzii Revoluţionare, Generalul de Brigadă Jafaari, „inamicul este mult mai avansat tehnologic decât suntem noi, dar noi am folosit ceea ce se numeşte metode de luptă asimetrice … iar forţele noastre sunt acum bine pregatite pentru el”, a spus el, citat de Global Lagare .

În fond, cea mai recentă rundă de politică pe marginea prăpăstiei dintre Iran şi Occident poate obliga Iranul la masa negocierilor în privința programului său de îmbogăţire a uraniului.

Cu toate acestea, strategia UE de evitare a „haosului în Orientul Mijlociu”, prin strângerea laţului economic în jurul Iranului ar putea duce la o adevărată conflagraţie pe care aparent ea încearcă să o evite.

 

Erou sau asul din mânecă al Armatei?

Ce se petrece acum în Romania nici măcar de râs nu e, ci de plâns. Tupeul unor demonstranți îl egalează sau chiar îl întrece pe cel al politicienilor. Demonstrația ”spontană” a fost confiscată în totalitate. După ce opoziția a dat tonul, a venit rândul profesorilor, apoi al sindicatelor și militarilor. Militarii, mari strategi prin natura muncii lor, și-au trimis buzduganul înainte, sub forma ” eroului ” Alexandru Gheorghe, tânărul locotenent ardelean de la Câmpia Turzii, care s-a declarat solidar cu cererile și nemulțumirile protestatarilor. Gest frumos pe care românii l-au aplaudat imediat și care l-a transfomat pe soldatul necunoscut în erou național iar armata română și-a mai lustruit puțin din fațada, având în vedere  că din 1989 încoace nu a avut ocazii să mai iasă în evidență. Ba dimpotrivă, mercenariatul cu NATO, i-a mai scăzut din credibilitate. Momentul a fost foarte bine ales și exploatat de ”strategii” militari care l-au ales pe acest Prâslea al zilelor noastre, să lupte împotriva zmeilor de la putere. Românii duc lipsă de idoli naționali de zeci de ani și sunt dornici de a-și găsi unul, fie el și de ocazie. Pe de altă parte azi sărbătorim un mare eveniment. Puși împreună acești doi factori au creat un moment propice pentru ieșirea pensionarilor militari în stradă și pentru abaterea atenției de la revendicările lor nesimțite. Cine mai stă să asculte de ce pensii se plâng militarii cănd aseară un ” erou” din sânul ei a apărut în rândul protestatarilor? Diversiunea să trăiască!

Dacă cererile profesorilor mi se par corecte cele ale pensionarilor militari mi se par însă lipsite de bun simț. Să te plângi că ți s-au tăiat 1100 de lei și că ai rămas cu o pensie de 2000 de lei într-o țară în care majoritatea nu au de lucru iar cei care muncesc câștigă, cei mai mulți dintre ei, între 800-1500 de lei, din punctul meu de vedere este o mare nesimțire și o sfidare la adresa celor care chiar nu au din ce trăi. Să te mai și așezi în mijlocul lor înseamnă să nu dai doi bani pe ”prostimea” care muncește ca un rob, fără a se alege cu ceva, și pe cea care a ajuns să moară de foame. Din curiozitate am căutat pensiile militarilor și m-am speriat când am văzut ce sume iau. Menționez că mai bine de 90% dintre ei au pensiile formate din patru cifre, din care foarte puține au prima cifră 1. Există și pensii din cinci cifre sau din patru care au forma 99.. lei. Oricare le-o fi fost gradul și răspunderea celor au aceste pensii, nu cred că există ceva care să le îndreptățească. Chiar de-ar fi fugit cu tancul în brațe în fiecare zi și tot n-ar fi trebuit să aibă astfel de pensii. Slavă Domnului că n-am avut războaie și nici amenințări grave la adresa integrității teritoriale, deci nu știu ce-ar putea justifica o pensie de genul ăsta. Nu vreau să minimalizez munca acestor oameni dar trebuie să nu uităm că în caz de război, tot prostimea este carnea de tun și o face din patriotism, în timp ce ceilalți își fac doar datoria și sunt plătiți pentru ea. Cert este că așa-zisa mișcare pentru dreptate n-are nimic de-a face cu dreptatea și decența. Chiar dacă inițial, poate, a fost o mișcare spontană, îndreptățită și curată, acum nu mai are nimic din toate acestea. Și nu pot fi învinovățiți oportuniștii ci cei care le-au permis acestora să le fure mișcarea. Aceasta nu mai este o mișcare unitară, împotriva unui guvern abuziv și pentru cei oroposiți, ci a devenit o mișcare fracționată pe grupuri de interese de toate genurile, singurul lucru păstrat neschimbat fiind ” Jos Băsescu”.

Trebuie să recunosc că a fost o mișcare abilă din partea armatei trimiterea acelui locotenent în mijlocul mulțimii. În aceste zile, când guvernul taie capete pentru a mai salva din situație, armata a făcut un pas înainte neașteptat, atrăgăndu-și mulțimea de partea ei. A învățat din lecția Arafat. În timp ce jandarmii sunt supuși oprobiului public, armata s-a protejat singură, trimițându-și un reprezentant și, în același timp, delimitându-se de actuala guvernare dar neprotestând împotriva comandantului suprem.. Doi iepuri dintr-o lovitură. Nici usturoi n-au mâncat nici gura nu le miroase. Dacă se vor adeveri și zvonurile care circulă prin presă, cum că viitor prim-ministru va fi masonul Călin Georgescu, atunci armata s-a pus bine și cu actuala opoziție și cu președintele. Indiferent din ce tabără fac parte cei care l-au trimis pe locotenent, este cert un lucru: la momentul actual nimeni nu se poate atinge de armată și de cadrele ei căci va fi considerat un gest de răzbunare politică și va  înfierbânta mulțimea și mai tare. Les jeux sont faits rien ne va plus!

Românii ar trebui să-și reamintească, că ani de zile, sub regimul comunist, am sărbătorit un alt mare ”erou” al mișcărilor împotriva abuzurilor guvernelor, grevistul de la Grivița, Vasile Roaită, cel care murise cu mâna pe sirena ce declanșase greva, care în final, s-a dovedit a fi fost spărgător de grevă și fusese împușcat de comuniști pentru că vrusese să oprească sirena. Fiindca istoria este scrisă întotdeauna de învingători iar eroii aparțin acestora trebuie să fim puțini mai sceptici în privința ultimilor.

Citiți și: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/peripetiile-bravului-soldat-alexandru-gheorghe-73264.html