Pentru eutanasierea ”maidanezilor” de la putere când se face referendum?

Două probleme sunt aduse în atenția publicului românesc în ultimele zile: Roșia Montana și cazul copilului ucis de câinele maidanez.  Dacă în cazul Roșiei Montane,  poporul român rămâne mai mult decât indiferent nu la fel se pune problema în cel de-al doilea caz. Presa și televiziunea au reușit să facă din acest nefericit caz un adevărat circ, așa cum îi place românului în ultima vreme. Asist la aceeași isterie ca și la moartea lui Sergiu Nicolaescu, numai că de data aceasta nu se mai exploatează latura creștină a „ boborului” român, ci ura și neputința lui. Poporul vrea sânge? Atunci să-i dăm sânge. Nu pe al nostru al guvernanților neputincioși și incompetenți ci pe cel al unor animale nevinovate. Deși cazul copilului mușcat de câine este tragic și trist nu justifică omorârea tuturor acestor animale fără stăpân. În sânul nostru trăiesc o multitudine de ucigași, pedofili, violatori și mai știu eu ce fel de nenorociți și scursori  umane și totuși, n-am văzut și n-am auzit pe nimeni să ceară eutanasierea lor, nici măcar închisoarea pe viață. De ce? Nu poți numi un astfel de individ om și nici măcar animal pentru că asta ar însemna să insulți regnul animal. Animalele trăiesc după niște reguli bine stabilite de natură și doar noi suntem cei care am pervertit aceste reguli după dorințele și nevoile noastre.  De ce se vrea eutanasierea acestor animale și nu a celor care sunt răspunzători pentru ele: ONG-urile, primăriile, guvernul; a celor care dau bani de la bugetul statului pentru ONG-uri înființate de Prieteni, Cunoștințe și Rude, care-și împart banii între ei? De ce până acum nu s-a dus nimeni în control să vadă cum sunt folosiți acei bani? Pentru că știau.  Așa cum știu și acum să vă arunce pisica moartă în curte, printr-un referendum de fațadă. În 1989 ne-am făcut părtași la uciderea lui Ceaușescu, spun ne-am făcut pentru că și eu am reacționat la fel ca ceilalți, adică n-am făcut nimic. De data asta nu mai vreau.

De ce se face referendum pentru câinii vagabonzi și nu se face și pentru Roșia Montană? V-a spus cineva câți oameni vor muri, în timp, datorită acestor cianuri? Câți copii născuți și ne-născuți încă vor avea cancer sau alte boli incurabile? Sigur,moartea acestora nu va fi mediatizată pentru că atunci se va găsi altceva care să vă distragă atenția.  De ce nu s-a făcut referendum pentru intrarea în UE? De ce nu se face pentru o eventuală participare la invadarea Siriei? Pentru că aleșii voștri fac referendumuri doar atunci când le convine lor și intereselor lor.

În Constituție României, cea actuală, că poate în cea viitoare va dispare, există articolul 2 care spune:

ARTICOLUL 2

Suveranitatea

(1) Suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum.

(2) Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Adică, în traducere liberă și pe înțelesul tuturor, POPORUL, (idiot, prost, tâmpit, așa cum e el în nemernicia lui) este STĂPÂNUL, șeful, boss-ul sau cum s-o mai numi el în limbajul de mahala, care ne caracterizează tot mai mult pe zi ce trece. Eu din chestia asta înțeleg două lucruri:

1. Ori poporul suveran este părtaș sau se simte părtaș cu organele sale reprezentative, și atunci, dați-mi voie să vă spun că suntem un popor de hoți, mincinoși, leneși, lași și nesimțiți în ultimul grad și care își merită soarta ori

2. Organele reprezentative și-au pierdut stăpânul și s-au grupat  în haite conduse de câte un șef înrăit și înfometat (de bani și putere) la culme care, înainte să se omoare între ele pentru supremația în teritoriu, atacă și mănâncă tot ce se mai găsește de ros în țara asta. Adică s-au transformat în câini fără stăpân, adică maidanezi, căci e clar că poporul român nu mai e demult suveran în țara sa.

Îmi este greu să cred că decența și bunul-simț, cândva faimos, al românului a pierit definitiv și de aceea vin și vă întreb: Pentru eutanasierea ”maidanezilor” de la putere când faceți un referendum? Pentru că la asta sigur mă voi duce să votez și eu.

Strategia israeliană pe termen lung pentru destabilizarea Orientului Mijlociu

Articol preluat integral de la: http://www.frontpress.ro/2013/09/strategia-israeliana-pe-termen-lung-pentru-destabilizarea-orientului-mijloci.html

Planul “suprematist” israelian pentru încurajearea războiului din Siria – și din întreg Orientul Mijlociu – este parte a unei strategii pe termen lung, dezvoltată acum câteva decenii și detaliată în jurnalul sionist KIVUNIM (Direcții).

Studiul, intitulat “O strategie pentru Israel în anii ‘80”, a fost scris în ebraică și a fost tradus în engleză de către curajosul activst evreu anti-sionist și anti-rasist, Israel Shahak.

“Următorul eseu reprezintă în opinia mea, un plan detaliat al regimului sionist (al lui Sharon și Eitan) pentru Orientul Mijlociu, care se bazează pe divizarea întregii regiuni în state mici și dezintegrarea actualelor state arabe”, scria Shahak în introducerea sa.

“Ideea de a dezintegra statele arabe este o temă recurentă în gândirea strategică israeliană”

Studiul orginar integral așa cum a fost tradus el de Shahak, poate fi găsit accesand link-ul din finalul paginii. Câteva extrase din acesta:

“La începutul anilor 1980 Statul Israel are nevoie de o nouă strategie cu privire la locul său, scopul și interesele sale naționale, atât pe plan intern cât și extern”.

“Dezintegrarea Siriei și a Irak-ului în regiuni distincte din punct de vedere etnic sau religios, după modelul Libanului este principala prioritate israeliană pe termen lung, pe frontul de est, in timp ce disoluția puterii militare a acestor țări reprezintă o țintă pe termen scurt”.

“Siria se va dezintegra în conformitate cu structura ei etnică și religioasă, în câteva state, precum Libanul, astfel încât vor exista un stat alawit de-a lungul coastei, un stat sunit in zona Alep, un alt stat sunit in zona Damasc, ostil vecinului de la Nord iar druzii vor înființa un stat, poate chiar în platoul nostru Golan și cu siguranță în zona Hauran și în Nordul Iordaniei.”

“Această stare de lucruri va garanta pacea și securitatea în zonă pe termen lung, iar realizarea sa este posibilă încă de acum”.

“Irakul, bogat pe deoparte în petrol și pe de altă parte rupt din interior este o țintă sigură pentru Israel”. “Disoluția acestuia este chiar mai importantă decât cea a Siriei.”

“Irakul este mai puternic decât Siria. Pe termen scurt un razboi Iran-Irak va destabiliza Irakul din interior și îi va produce prăbușirea înainte ca acesta să fie capabil să organizeze un front larg împotriva noastră.

“Orice tip de confruntare inter-arabă ne va fi de ajutor pe termen scurt și va scurta drumul până la ținta noastră de a dezintegra Irakul asemeni Siriei si Libanului”.

“Iordania constituie o țintă strategică pe termen scurt, dar nu și pe termen lung întrucât nu constituie un pericol real pe termen lung după dezintegrarea sa, terminarea domniei regelui Hussein și transferul puterii către palestinieni.”

“Nu există nici o șansă ca Iordania să continue să existe în prezenta formă pentru o perioadă mai lungă de timp, iar politica israeliană, atât în timp de război cât și de pace, trebuie direcționată spre lichidarea Iordaniei și transferul puterii către majoritatea palestiniană.”

Traducere de pe DavidDuke.com

http://davidduke.com/israels-long-time-strategy-to-destabilize-the-middle-east/

Documentul stategic integral tradus de activistul pentru pace israelian Israel Shahak poate fi gasit la:

http://cosmos.ucc.ie/cs1064/jabowen/IPSC/articles/article0005345.html

Israel Shahak a fost un important activist evreu pentru drepturile omului, profesor universitar și militant anti-sionist. Una din cărțile sale cele mai importante, “Povara a trei milenii de istorie și religie iudaică” a fost tradusă în românește la Editura Antet si poate fi cumparată la: http://www.librarie.net/autor/11159/israel-shahak .