Teoria Disonanței Cognitive

România fără Justiție

Disonanța cognitivă este o teorie în psihologia socială, introdusă pentru prima oară în lume de Leon Festinger în cartea sa din 1957 „A Theory of Cognitive Dissonance” unde abordează apariția conflictului mental atunci când comportamentele și credințele unei persoane nu se aliniază. Festinger a constatat că disonanța cognitivă poate exista și atunci când o persoană deține două credințe care se contrazic ori se exclud reciproc.

Disonanța cognitivă provoacă sentimente de neliniște și tensiune, iar oamenii încearcă să-și ușureze disconfortul în diverse moduri.

Efectele imediate ale disonanței cognitive

📌 sentimente de disconfort și neliniște;

📌 afectează comportamentul, gândirea, capacitatea de a decide, atitudinea, sănătatea mintală.

Persoanele afectate observă că se simt:

📌nerăbdătoare;

📌 vinovate;

📌 ruşinate.

Încercândsă-șimascheze stările și emoțiile, vor evita conversațiile, dezbaterile despre subiecte care contravin convingerilor lor. Ele ignoră categoric ori refuză cercetarea/studiul subiectelor contrare credințelor personale și nu permit celor cu care intră în contact…

Vezi articolul original 78 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.