O celebră frază, cel puțin de pe vremea Romei, spunea: „cei pe care Dumnezeu vrea să îi piardă, mai întâi îi înnebuneşte ”. Se aplică acum? Se pregătește Dumnezeu să distrugă părți ale lumii și de aceea le permite să coboare în nebunie, astfel încât să le ducă la propria lor distrugere? Cel puțin putem spune că s-a mai întâmplat. Dictonul latin spunea „Quos Deus vult perdere prius dementat”, o opinie care a existat de secole.
Apostolul Pavel a vorbit despre asta într-un mod diferit. El a spus „Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni ”(II Tesaloniceni 2:11) Dar cui îi este trimisă această amăgire puternică? Apostolul Pavel lămurește acest lucru destul de succint „ […]pentru fiii pierzării, fiindcă ei n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască”(II Tesaloniceni 2:10) „Ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea” (II Tesaloniceni 2:12)
A progresat Lumea în acest interval? Cu siguranță veți spune da. Dar oare este într-adevăr așa? Oare care ar fi răspunsul prin prisma ochilor Domnului?
În trecut, oamenii vorbeau puțin și spuneau mult. Astăzi vorbim mult și spunem puțin sau chiar nimic. Spre exemplu, pentru a traduce o simplă frază din greaca veche s-ar putea să ai nevoie să scrii vreo jumătate de pagină în greaca nouă și să nu surprinzi exact esența acelei fraze. Ăstai progresul Lumii noi. Oamenii nu mai acordă însemnătate cuvântului. Pe vremuri când cineva își dădea cuvântul, aceasta valora mai mult decât 10 pagini de contract sau declarații din ziua de azi. Dar ei știau ceva ce astăzi s-a uitat : „[…] cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este„.(Matei 5.37)
În zilele noastre există multă vorbărie în cea mai mare parte fără rost. Nu mai știi pe cine să asculți sau să crezi. Te afli în mijlocul unui balamuc generalizat. Probabil că așa s-au simțit și cei de la Turnul Babel când Dumnezeu le-a încurcat limbile și nu s-au mai putut înțelege unii cu alții. Oamenii normali au început să se întrebe dacă nu sunt nebuni pentru că sunt prea mulți nebunii care se cred normali.Totul e cu susu’-n jos și ai o senzație apăsătoare de rău ce va să vină. Un rău mare, despre care ai fost avertizat încă de când ai citit pentru prima oară Biblia, dar ți-e teamă să-l rostești nu doar pentru că vei fi considerat nebun ci mai ales pentru că nu te consideri atât de bun încât chiar tu să fii cel căruia i s-au deschis ochii. Și totuși, chiar Biblia ne dă un exemplu, aproape de neînțeles și despre care nu se prea vorbește prin biserică, de cum Dumnezeu a procedat exact cum spune dictonul latin. […] Am văzut pe Domnul stând pe tronul Său, şi toată oştirea cerească sta lângă El, la dreapta, şi la stânga Lui”. Şi a zis Domnul: „Cine ar îndupleca pe Ahab să meargă în Ramot-Galaad şi să piară acolo?” Unul spunea una, şi altul alta.Atunci a ieşit un duh şi a stat înaintea feţei Domnului şi a zis: „Eu îl voi ademeni”. Domnul a zis: „Cum?”Iar acela a zis: „Mă duc şi mă fac duh mincinos în gura tuturor proorocilor lui”. Domnul a zis: „Tu îl vei ademeni şi vei face aceasta; du-te şi fă cum ai zis!” Şi iată cum a îngăduit Domnul duhului celui mincinos să fie în gura tuturor acestor prooroci ai tăi; însă Domnul n-a grăit bine de tine!” (III Regi 22.19-23) Ceea ce a făcut Dumnezeu cu Ahab este transpunerea în practică a dictonului latin sau a interpretării grecești dată de Sofocle ” Răul apare ca bun în mintea celor pe care Dumnezeu îi duce la nimicire”. Așa se întâmplă când uităm Cuvântul și ne ancorăm pe zi ce trece în progres. Progresul nu este ceva rău, dimpotrivă, dar trebuie folosit cu cap și în folosul nostru nu împotriva noastră. Știința e bună atâta timp cât nu contravine legilor naturii și nu se întoarce împotriva lui Dumnezeu, încercând să i se substituie. Cei care ne conduc și care se folosesc de progres și știință în sensul rău vor păți precum anticul rege Saul, cel care a domnit înaintea lui David:” Atunci s-a depărtat de la Saul Duhul Domnului şi-l tulbura un duh rău, trimis de Domnul” (I Regi 16.14) Aici ne aflăm azi.
Există un spirit de furie și o nebunie practică care domină națiunile noastre în acest moment. Sunt nesustenabile. Le lipsește în mod cert adevărul de bază și o înțelegere a realității și a adevărului din acest timp. Din punct de vedere istoric, asta se întâmplă de fiecare dată înainte de nimicire. Anticii știau acest lucru.
Desigur, acest tip de discuție nu este popular. Este deprimant și descurajant. Totuși, din punct de vedere istoric, s-ar putea spune că avem un caz solid cum că vremurile în care ne aflăm în acest moment ar putea fi etichetate prin acea expresie: „cei pe care Dumnezeu vrea să îi piardă, mai întâi îi înnebuneşte ”.
Nebunia, nerezonabilitatea, nesimțirea acerbă sunt la ordinea zilei aici, în vremurile noastre și chiar se văd zilnic în țara mea natală, dar și în cea adoptivă. „Teama de oameni duce la căderea în cursă, dar cel ce nădăjduieşte în Domnul stă la adăpost„.(Sol.29.25) Sper că nu vă lăsați antrenați de aceste lucruri. Sper că încă sunteți ancorați în Cuvântul Domnului și în Adevărul Lui. Pentru că amăgirea este foarte puternică în vremurile noastre. Și mulțimile sunt confuze și nedumerite. „Păziţi-vă! Nu vă asemănaţi cu cei de alt neam şi teama să nu vă cuprindă înaintea acestor dumnezei ” (Ep. lui Ieremia 1.4) Dumnezeu să-i ajute pe ei și pe noi toți!
Cer iertare dacă v-am supărat cu aceste vorbe sau cu altele, nu am făcut-o intenționat. Dumnezeu să ne aibă în pază!
Un articol de Ioan Mircea Crăciun
Mucenicul's Blog 