O dragoste ce înspăimântă!

Dragostea mai marilor țării față de noi este una înspăimântătoare. Dragostea lor pentru viața noastră, viața pur biologică este o dragoste care mă nedumirește dar îmi dezvăluie o mulțime de minciuni.

Ce viață vor domniile lor să protejeze? După toate aparentețele ultimului an pare să fie vorba despre salvarea unei vieți în care suntem închiși, vaccinați, urmăriți, închiși, torturați (nici nu e nevoie să ajungem la închisoare, spitalele sunt îndeajuns de îngrozitoare), terorizați din dragoste.

Nicăieri până anul acesta n-am băgat de seamă semnele aceste prețuiri pe care oamenii politici o nutresc acum pentru viețile noastre. Dimpotrivă, mai ales presa n-a obosit să ne probeze disprețul lor pentru oricare interese afară de cele personale sau de grup, aici intră și obediența față de cei din afară care îi conduc prin șantaj și amăgiri.

Se răstălmăcesc cuvinte, se vorbește despre responsabilitate și iresponsabilitate, de precauție și de prostie fără ca aceste indicații să fie altceva decât niște etichete convenabile strategiei alese. A fost desenată o nouă hartă morală în care cei care stabilesc reperele dreptății sunt căpeteniile puterii. Astfel, ei nu mai pot fi dovediți altminteri decât buni, căci binele este o emanație a propriilor decizii asistate științific. Orice abatere de la norma morală stabilită în empireul puterii se califica drept inepție inofensivă, în cel mai bun caz, sau ultragiu contra autorității sacrosancte a științei dominante, ba chiar sabotaj axiologic, adică o formă de terorism moral. O virtute precum curajul devine, în atari condiții, profund subversivă, deci nerecomandată, pe când lașitatea trece drept soluție înțeleaptă, o virtute publică ce edifică pacea socială, cel mai bun adjuvant în eforturile de combatere a molimei. Curajul ia chipul negaționismului iresponsabil, iar trădarea pozează în matură cumpătare. Media îngână extatic imne oricăror decizii indiferent de cât de aberante sunt.

Avem voie să ne îndoim? Mai putem găsi binele în altă parte decât indică arătărorul puterii? Suntem încă liberi să gândim altminteri decât oficial?Oarceum. Dar să ne manifestăm?Nicidecum. S-a văzut clar sâmbătă la Timișoara când unii tineri au fost ridicați din Piata Victoriei, de pe treptele Catedralei, unde alții tineri, erau secerați de gloanțe acum 31 de ani, cu cătușele la mâini, duși la secție și amendați. Pentru că aveau o altă părere.

Citiți întregul articol la https://www.activenews.ro/opinii/O-dragoste-ce-inspaimanta-165861

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.