Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Iisus Hristos. VII. Giulgiul din Torino

Ajungem astăzi într-o zonă de explorare ușor inedită: problematica Giulgiului din Torino. Am inclus această temă în ciclul despre sensul morții Domnului pentru că această relicvă ne oferă informații vitale atât despre patimile Mântuitorului, cât și despre Învierea lui. 

Giulgiul din Torino este o țesătură din in (aprox 4,30 pe 1,20 m) despre care unii cred că l-ar fi îmbrăcat pe Isus Hristos în cele trei zile în care s-a aflat în mormânt. Întrebarea este ce ne spune știința despre această ipoteză. O poate confirma? 

Materialul prezintă o imagine a unui bărbat și niște urme de sânge. Analizele au arătat că sângele a aparținut unui bărbat și că face parte din grupa (relativ rară) AB.  Din start, lucrurile încep să devină interesante odată ce se face comparația cu Sudariumul din Oviedo. Acesta este o bucată de pânză despre care se crede că a acoperit fața însângerată a lui Isus după moarte (In 20:7). Șocant este că petele de sânge din zona feței sunt aceleași (aceeași poziție, aceeași formă) pe Giulgiu și pe Sudarium. Este vorba și de același ADN bărbătesc și de aceeași grupă de sânge. 

 Restul petelor de sânge de pe Giulgiu dezvăluie că victima a murit crucificată, dar într-un mod care o diferențiază de alte zeci de mii de victime ale acestei metode de tortură: se văd urme de sânge în zona capului, de la ceea ce pare a fi fost o coroană de spini; se observă peste 120 de răni de la ceea ce pare a fi fost o biciuire sălbatică; foarte mult sânge curs din coasta stângă străpunsă de o suliță;  și rănile la încheieturile mâinilor și la picioare. Similitudinile cu relatarea evanghelică sunt clare. 

Imaginea este un element distinct de petele de sânge și nu este creată de acestea. Ea este perfectă din punct de vedere anatomic. Deja din 1898, de când Giulgiul a fost prima dată fotografiat, s-a descoperit că ea este este o perfectă imagine negativă fotografică. Dacă se acceptă ipoteza unui fals medieval,  rămâne greu de imaginat o tehnologie medievală capabilă de a imprima pe o bucată de in o imagine negativă, perfectă din punct de vedere anatomic, a unui bărbat. În plus, nu există urme de vopsea sau orice altă formă de prelucrare termică sau cromatică. 

De la primele analize se estima că Giulgiul ar data din secolul I, deci aproximativ din vremea lui Isus. În 1978 s-a alcătuit cea mai mare comisie (cu acronimul STURP – Shroud of Turin Research Project) care a investigat vreodată Giulgiul. Estimarea lor: Giulgiul ar proveni din Ierusalimul secolului I. A venit însă datarea cu carbon din 1988, care a dat o proveniență mult mai târzie a Giulgiului: Secolul al XIV-lea. Însă în următorii ani, s-au ridicat voci care au semnalat niște erori metodologice ale acelei analize: chiar dacă eșantioanele au fost trimise la trei laboratoare prestigioase din lume (Oxford, Zurich și Tucson), modalitatea de prelevare lor a fost problematică: s-au luat probe tocmai din zonele în care s-a adăugat material cândva în Evul Mediu, după ce un incendiu a afectat giulgiul. În plus, s-a vorbit despre contaminarea biologică și chimică a probelor, în timpul și după incendiul medieval. 

De atunci, s-au mai făcut patru noi datări, după metode diferite. Este vorba despre testul cu vanilină (estimarea vârstei celulozei pe baza cantității de vanilină), două tipuri de spectroscopie axate pe estimarea gradului de degradare a celulozei și teste mecanice ale rezistenței fibrelor. Primul a dus la o estimare a unei vechimi de 2150 de ani, al doilea și al treilea, cu o marjă de eroare de 6-700 de ani, la datarea Giulgiului între anii 300-200 î. Hr, iar al patrulea l-a plasat cam prin anul 400 d. Hr. Făcând o medie a acestor estimări, ar rezulta o datare aproximativă între anii 283 î. Hr și 217 d. Hr. Este o origine apropiată de data răstignirii lui Isus Hristos, și în orice caz mult mai îndepărtată față de cea postulată prin problematica datare cu carbon. 

La aceste analize se adaugă niște dovezi indirecte ce permit deslușirea aproape completă a misterului provenienței Giulgiului.  

  1. Fosile de polen. Experții au găsit un total 58 de fosile de polen. 45 dintre acestea datează de acum 2000 de ani, din Israel, zona Mării Galileii; 6 din Orientul Mijlociu; două din Edessa (Turcia) și una din Istanbul; restul sunt din Franța și Italia. 13 dintre aceste fosile sunt unice, ele găsindu-se doar în zona Mării Galileii și a Mării Moarte. Se poate astfel deduce că Giulgiul provine din Palestina și că a rămas acolo câteva secole, timp în care s-ar fi putut aduna pe el acele fosile de polen. Apoi el a trecut prin Edessa, Constantinopol și Franța. Aceleași fosile unice găsite exclusiv în zona Mării Galileii se găsesc și pe Sudariumul din Oviedo. 
  2. b. Pe ochii cadavrului s-au putut desluși urmele unor monede numite lepta, bătute de Ponțiu Pilat în Palestina în anul 29 și care au încetat să circule la scurt timp după aceea.
  3. Sudariumul din Oviedo. Confruntarea Giulgiului și a Sudariumului a dezvăluit peste 120 de puncte identice. Este tot un ADN bărbătesc, aceeași grupă de sânge, aceeași lungime a nasului, aceeași poziție a rănilor de lângă barbă, aceeași pată lângă gură, aceleași pete ale urmelor spinilor. Lichidul de pe Sudarium este compus în proporții cantitative de 1 la 6 din sânge și fluid din edem pleural, adică lichid acumulat în plămâni când un om crucificat moare asfixiat și care iese pe nări dacă trupul e mișcat violent. Se poate chiar reconstitui cronologia utilizării Sudariumului: el ar fi fost pus pe fața victimei când era pe cruce (probabil ca semn de respect față de un decedat); apoi, o oră mai târziu, când a fost dat jos de pe cruce; iar treia oară, 45 de minute mai târziu, când trupul a fost ridicat. 

Istoria Giulgiului ar fi așadar aceasta:  Isus din Nazaret este condamnat la moarte de către Ponțiu Pilat în anul 30. Biciuit în stilul roman, cu acel flagellum cu bucăți de metal sau de os ce rupeau mușchii și carnea, adus în pragul morții din cauza pierderii masive de sânge, el este încoronat cu spini și răstignit. Pe cruce chinul crește până la paroxism: se sufocă lent sub propria greutate, fiind nevoit să se ridice, cu dureri uriașe, în mâini și în picioare pentru a reuși să respire. Are o sete groaznică, nu își poate controla nevoile fiziologice, spatele sfâșiat de bici îi este lipit de lemnul crucii; soldații și trecătorii îl batjocoresc, îl înjură și îl jignesc. Este complet gol în fața tuturor și nu este exclus, dacă e să dăm crezare mărturiilor contemporane despre ce se întâmpla de regulă cu cei crucificați, ca unii să fi aruncat cu excremente în el. Moare cel mai probabil din cauza unei rupturi cardiace, pe fondul asfixiei lente. I se pune Sudariumul pe față, apoi din nou când este dat jos, o oră mai târziu. Atunci lichidul pulmonar îi iese pe nări din cauza mișcării bruște. Este lăsat pe pământ cam 45 de minute, i se pune din nou sudariumul, apoi este îmbrăcat într-un giulgiu fabricat cu câteva decenii înainte și pus în mormânt. 

Citiți întregul articol. Chiar merită https://www.marginaliaetc.ro/alin-vara-christus-victor-o-explorare-a-sensului-mortii-lui-isus-hristos-vii-giulgiul-din-torino/

Un gând despre „Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Iisus Hristos. VII. Giulgiul din Torino”

  1. La expunerea publica din 2000(an jubiliar pentru catolici), am fost la Torino sa-l vad. Am ramas profund impresionat…Intr-o carte publicata in acel an, s-au spus multe: un om inalt peste media vremii si zonei geografice; ca se vede directia biciuirii pe gat,umeri, brate, picioare si trunchi; 193 de urme de spini, identificata fiind si planta din care proveneau; se vede impresionata(ca un film fotografic) imaginea trupului torturat doar pe partea care a venit in contact cu corpul, ca si cum ar fi fost „iluminat” din interiorul tesaturii spre exterior(Lumina Invierii, ar spune ortodocsii); hemoragia in forma de cifra trei de pe frunte;urmele cuielor la puls(zona Diderot) si de lance in coasta dreapta; urme de cazaturi pe genunchi, frunte si obraji; un ochi era tumefiat si aproape inchis de umflatura.
    S-a spus ca este cel mai socant raport medico legal intr-o imagine.
    Sudarium-ul este valul Veronicai, cu care l-a sters pe fata in drumul Calvarului(nu mai stiu numarul opririi-statiei respective) si care a ramas ca dovada a celor petrecute in acel Paste in ierusalim, pana la Judecata de Apoi.Atunci vor fi reunite si prezentate de ingeri toate uneltele si armele cu care a fost torturat-inclusiv Crucea Intregita–fragmentata ulterior–sau obiectele cu care a fost atins Iisus Hristos in acea zi.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.