PĂRINTE vs STAT: Cine va câștiga războiul dus împotriva copiilor?

Se duce o luptă colosală împotriva copiilor noștri, pe toate fronturile. Vaccinarea anti-covid este doar unul dintre ele, cel fizic. Un altul, mult mai important, este cel psihologic. Chiar dacă ai șansa să scapi de cel fizic, de cel psihologic este mult mai greu pentru că este infiltrat peste tot. În școală (noua educație sexuală), în desenele animate, în noile cărți ilustrate pentru copii, în programele și spectacolele pentru cei mici și tineri, în reclamele publicitare din orașe și media, pe platformele sociale și mai nou și în mijloacele de transport în comun. Permisivitatea de care dau dovadă o mulțime de părinți în fața copiilor lor în ziua de azi, din neștiință sau pentru a fi considerat un părinte „cool”(modern) ori de teamă că statul le poate lua copiii, nu este decât o urmare a acestui război psihologic, insinuant dar foarte agresiv. Copiii, la fel ca și animalele de pradă, au acel instinct de a simți teama și slăbiciunile adulților și de-a le exploata în avantajul lor. La început o fac pentru a obține mici avantaje și lucruri mărunte, pe care și le doresc. Dacă văd că ține, în timp ajung să folosescă acest atu ca pe o armă. Depinde de părinte cum și când se lasă manipulat și dacă o face voluntar (în cunoștință de cauză) sau involuntar (de teamă). Meseria de părinte, în opinia mea, este cea mai grea. Înveți, din mers, tot timpul și regulile se schimbă permanent. Necesită 120% implicare. Părintele trebuie să crească cu fiecare copil pe care îl are,în parte, pentru că fiecare copil este diferit și trebuie tratat ca atare. Este greu să fii părinte în ziua de azi dar trebuie să înțelegem că este și mai greu pentru copiii din ziua de azi. Asupra lor se exercită presiuni din toate părțile și este datoria părintelui să-i apere și să-i îndrume în această lume nedreaptă, pe care ei înșiși au construit-o.

Politica de identitate (idpol) este o abordare politică în care oamenii de un anumit gen, religie , rasă , fond social , clasă sau alți factori de identificare, dezvoltă agende politice care se bazează pe sisteme teoretice interacționale de opresiune care le pot afecta viața și provin din diversele lor identități.

Aplicațiile contemporane ale politicilor de identitate descriu persoane de rasă, etnie, sex, identitate de gen , orientare sexuală , vârstă, clasă economică, statut de handicap, educație, religie, limbă, profesie, partid politic, statut de veteran și locație geografică. Aceste etichete de identitate nu se exclud reciproc, dar sunt, în multe cazuri, combinate într-una singură atunci când se descriu grupuri hiper-specifice, un concept cunoscut sub numele de intersecționalitate . Un exemplu este cel al afro-american , homosexual , femeile , care constituie o anumită clasă de identitate hiper-specifice. [4]

Spunând NU propagandei idpol (politicii de identitate) nu te face homofob sau grasofob ori misogin. Esențial [pentru ei] este ca tu să te gândești că ești când le spui lor NU.

Afișele de mai sus și multe altele sunt lipite pe geamurile metrourilor. Din fericire mai sunt și femei care se gândesc la copiii lor și iau atitudine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: