Nebunie! Atât de mulți oameni ar dori să fie vaccinați. În timpul ședinței Consiliului Național, ea scoate o fiolă din geantă, scoate un autocolant și îl lipește în carnetul galben de vaccinare! Cetățenii austrieci riscă amenzi mari și chiar închisoare pentru falsificarea carnetelor de vaccinare! Așa se „vaccinează” cineva de la ÖVP (Partidul Popular Austriac-n.m.)? În ciuda videoclipului destul de clar, prezumția de nevinovăție se aplică, bineînțeles – ca întotdeauna.
INCREDIBIL: În mijlocul unei ședințe a Consiliului Național, Eva-Maria Himmelbauer (ÖVP), membră a Consiliului Național, este surprinsă de o cameră de luat vederi. Ea este filmată în timp ce îndepărtează un autocolant de pe o mică fiolă de sticlă pe care o scoate din geantă. Are un carnet de vaccinare galben întins pe masa din fața ei. Ea lipește cu grijă autocolantul.
🇦🇹| AUSTRIA – La diputada del ÖVP, Eva-Maria Himmelbauer fue pillada por las cámaras mientras sacaba un paquete de pegatinas de vacunación y pegaba otra "dosis" en su “pasaporte sanitario”.
Nenumărați observatori sunt șocați. Un cititor a trimis videoclipul SKANDAL la Wochenblick. Incidentul a avut loc în jurul orei 9.45. Mulți suspectează că este vorba de un fals al unui certificat de vaccinare Covid. Oare politicienii înșiși nu au încredere în vaccinurile pe care le promovează?
În orice caz, cetățenii austrieci riscă până la un an de închisoare pentru falsificarea carnetelor de vaccinare!
Addendum 2.03 p.m. – Himmelbauer se explică
Între timp, Eva-Maria Himmelbauer a găsit răspunsul la întrebarea noastră adresată în Wochenblick de către un angajat al Clubului ÖVP. Ea a explicat că era un autocolant al unui vaccin antigripal.
Explicație din comunicatul de presă al doamnei Himmelbauer:
„Bineînțeles, medicul curant a înscris această vaccinare în certificatul electronic de vaccinare. În plus, pentru că nu aveam la mine carnetul galben de vaccinare, mi-a dat recipientul gol cu numărul de lot al vaccinului pentru a-l lipi în el, ceea ce am și făcut.”
Fiindcă ieri România a promis că va fi cuminte și se va vaccina până la ultimul, azi Thierry Breton arată cu degetul Bulgaria și ne amenință cu o nouă variantă de Covid.
Bulgaria trebuie să-şi intensifice ritmul vaccinării împotriva Covid-19 pentru a limita riscurile pentru sănătate pentru populaţia sa şi pentru alte ţări, a declarat vineri comisarul european pentru piaţa internă, Thierry Breton.
Bulgaria este ţara cu cea mai mică rată de vaccinare din Uniunea Europeană, mai puţin de 30% din populaţia sa adultă fiind vaccinată cu cel puţin o doză împotriva noului coronavirus, iar ţara a înregistrat cea mai mare rată de deces din cauza Covid-19 din blocul comunitar, notează Reuters și Agerpres.
„Primul risc este, desigur, pentru populaţia bulgară, însă (există riscul) să se genereze o nouă variantă, care ar fi mai rezistentă decât celelalte”, a declarat Thierry Breton într-o conferinţă de presă la Sofia.
„Nu vreau să vorbim despre o posibilă variantă bulgară (de coronavirus) în iarnă. Şi, dacă nu facem nimic, s-ar putea să vedem o variantă bulgară pentru că sunt prea mulţi oameni care nu sunt vaccinaţi”, a mai spus el.
Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, Raed Arafat, a precizat vineri că în acest moment nu se iau în calcul carantinarea persoanelor nevaccinate sau impunerea vaccinării obligatorii.
„La acest moment, la nivelul CNSU, la nivelul comitetelor cu care lucrăm, nu există astfel de abordare, în România. Sunt, într-adevăr, Austria şi alte ţări care discută de partea de obligativitate şi sunt şi unele măsuri mai dure care se implementează din partea unor ţări, acolo unde acum este o creştere a valului, a numărului cazurilor. Noi, la acest moment, măsurile pe care le-am implementat – şi am văzut că a ajuns să scadă numărul cazurilor – şi sigur că şi datorită acestor măsuri şi poate că şi populaţia a devenit mai atentă… Plus, trebuie să recunoaştem că s-au mai vaccinat un număr de oameni, chiar dacă nu este numărul pe care noi ni l-am dorit, dar totuşi s-au vaccinat peste un milion de oameni în perioada care a trecut. La acest moment nu s-a pus pe masă o discuţie fie referitoare la vaccinare obligatorie sau referitoare la a crea un lockdown al nevaccinaţilor”,
a arătat secretarul de stat în MAI, în cadrul unei conferinţe de presă susţinute la sediul Centrului Naţional de Coordonare şi Conducere a Intervenţiei.
Ceva nu se leagă între știrea de mai jos și aceasta. 🤔
Germania vrea să facă obligatorie vaccinarea anti-Covid pentru personalul spitalelor și caselor de bătrâni, în contextul în care țara a început deja să transfere pacienți Covid în străinătate, au anunțat, joi, guvernul și șefii regionali, după o întâlnire de urgențăre, relatează AFP.
„Trebuie să protejăm cele mai vulnerabile grupuri”, au spus aceștia într-un comunicat comun, adăugând că „este necesar ca personalul” spitalelor, caselor de îngrijire sau de bătrâni „să fie obligat să fie vaccinat împotriva coronavirusului”.
Guvernul Angelei Merkel a refuzat până acum să ia în considerare vaccinarea obligatorie pentru anumite categorii profesionale.
O nouă listă cu clasificarea țărilor în funcție de incidența cazurilor de COVID a fost adoptată joi seară de Comitetul Național pentru Situații de Urgență. Germania, Grecia, Ungaria, Bulgaria și Marea Britanie, printre statele din zona roșie.
Lista intră în vigoare începând cu data de 21.11.2021, ora 00:00
Conform decizie CNSU: -în zona roșie au intrat: Cipru, Iordania, San Marino, Groenlanda și Trinidad și Tobago;
-în zona galbenă au intrat:
din zona roșie, în urma scăderii incidenței: Azerbaidjan și Brunei Darussalam;
din zona verde, în urma creșterii incidenței: Franța, Portugalia, Monaco, Chile, Liban și Guyana;
-în zona verde au intrat: Thailanda, Iran, Aruba și Saint Kitts și Nevis.
Germania va limita o mare parte a vieţii publice în zonele în care spitalele devin periculos de pline cu pacienţi cu Covid-19 care fie au fost vaccinați, fie s-au recuperat după boală, arată un document citat de Reuters și News.ro. Liderii naţionali şi regionali, reuniţi joi, au convenit asupra măsurii ca parte a răspunsului lor la cel de-al patrulea val al pandemiei care se extinde în Germania, supraîncărcând spitalele în unele zone.
În locurile în care ratele de spitalizare depăşesc un anumit prag, accesul la evenimente publice, culturale şi sportive şi la restaurante va fi restricţionat celor care au fost vaccinaţi sau care şi-au revenit din boală, potrivit documentului văzut de Reuters.
Saxonia, regiunea cea mai afectată de cel de-al patrulea val, ia în considerare deja o carantină parţială, inclusiv închiderea teatrelor, concertelor şi meciurilor de fotbal, a informat ziarul Bild.
Landul estic are cea mai scăzută rată de vaccinare şi cea mai mare rată de infectare din Germania. Noile infecţii zilnice au crescut de 14 ori în ultima lună în Saxonia, un bastion al partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD), care găzduieşte mulţi sceptici la vaccinuri şi protestatari anti-lockdown.
Dacă nu sunteți încă vaccinați, ați experimentat cea mai mare psihoterapie din istoria omenirii. Ei au dezvoltat acest plan insidios de zeci de ani. Nu vă dați seama cât timp, resurse și efort au depus pentru asta? Au studiat toate modalitățile posibile de a vă înrobi mintea și de a vă forța să luați vaccinul. Au încercat să vă demoralizeze prin coruperea societății din toate unghiurile posibile. Au încercat să vă ademenească cu bani, cadouri și recompense. Au încercat să vă deruteze, să vă sperie și să vă facă să vă îndoiți de propria realitate și identitate. Au încercat să vă forțeze să vă abandonați principiile și etica. Au încercat chiar să-i întoarcă pe cei dragi împotriva voastră. Aproape toată lumea a simțit acest lucru. Aproape toți au cedat. Dar nu și tu. Conștientizează prin câte rahaturi ai trecut ca să treci mai departe. Nu ai fost niciodată șovăitor. Încă nu ești vaccinat. Ești încă curat. Trucurile lor nu au funcționat în cazul tău. Așa că vă spun tuturor: fiți sănătoși. Țineți-vă bine până la capăt!
În detaliu, cum se conturează activitățile specifice după anunțurile făcute de premierul Kyriakos Mitsotakis, începând de luni, 22/11.
Nu este necesar un certificat de vaccinare, de boală sau un test rapid negativ
În piețele alimentare, supermarketuri, măcelării, pescării, brutării, magazine alimentare, farmacii și în transportul public pentru deplasarea în mediul urban (local).
Se subliniază faptul că în legătură cu cele de mai sus este necesară utilizarea măștii și nu este necesară nicio verificare cu privire la testul covid. Acest lucru înseamnă că persoanele vaccinate, cele care au trecut prin boală și cele nevaccinate beneficiază de acces.
Când este necesar un certificat de vaccinare, de infecție și un test rapid sau PCR negativ
-În mijloacele de transport în comun pentru călătorii pe distanțe lungi (între orașe) -în sistemul de învățământ -la locul de muncă (public și privat) -lăcașuri de cult – biserici -în comerțul en detail -în saloane de coafură -unități de servire a mesei în aer liber Se subliniază faptul că este necesară utilizarea măștii și se va efectua o verificare a pașaportului covid, astfel încât accesul este disponibil pentru persoanele vaccinate, vindecate și nevaccinate cu un test PCR -RAPID negativ.
Doar persoanele vaccinate și cele trecute prin boală
-În zonele închise de servire a mesei -în teatre -în cinematografe -în muzee -sălile de sport -stadioane Se subliniază că este necesară folosirea măștii și că doar persoanele vaccinate și cele vindecate de covid vor avea acces.
Certificat de vaccinare
De asemenea, se reamintește că, începând cu 13/12, cerința necesară pentru intrarea în țară a cetățenilor vaccinați cu vârsta de peste 60 de ani va fi doza de rapel după 7 luni de la finalizarea vaccinării.
Minorii 4-17 ani
Minorii cu vârste cuprinse între 4 și 17 ani pot intra în zonele de catering deschise, zonele de catering închise, teatre și cinematografe, muzee, săli de sport și terenuri de sport cu un autotest.
Companiile medicale și științifice occidentale au folosit întotdeauna Africa ca teren de testare pentru noile medicamente, iar în acest proces au decimat vieți nevinovate. Acest lucru a fost făcut pentru a satisface o dorință insațiabilă de mega-profituri. Toate eticile și aprobările de reglementare sunt aruncate pe fereastră pentru urmărirea neobosită a profiturilor. Agenda condusă de corporații de a prețui profiturile în detrimentul vieții umane încă afectează societatea modernă la o scară fără precedent.
Atunci când o epidemie severă de meningită a făcut ravagii în Nigeria în 1996, Pfizer a văzut o oportunitate clară de a obține profituri nespus de obscene. Acest lucru depindea de un nou vaccin care a fost testat pe copii nigerieni neștiutori, cu speranța că aprobarea acestui nou vaccin va aduce superprofituri pentru compania farmaceutică. Din cauza efectelor adverse pe care vaccinul le-a avut asupra copiilor (decese și dizabilități), Pfizer s-a văzut nevoită să se lupte cu numeroase procese, negând în același timp răspunderea (atât penală, cât și civilă).
Un medicament experimental a fost testat pe copii fără a se obține consimțământul [parental] corespunzător și prin încălcarea mai multor legi de reglementare în domeniul sănătății. Rezultatul a fost o bătălie juridică îndelungată, în care au apărut acuzații de corupție din partea Pfizer și a guvernului nigerian.
În timp ce bătăliile juridice au culminat, Pfizer s-a încăpățânat să susțină că copiii au murit din cauza bolii și nu din cauza medicamentului experimental. Dar tot ceea ce avea legătură cu aceste teste de cercetare a medicamentelor a fost un semn de nenorocire pentru copiii nigerieni și pentru părinții lor.
La apogeul epidemiei de meningită din 1996 din Nigeria, Pfizer a văzut o șansă de a obține un mare câștig – testarea antibioticului său „cu spectru larg” numit Trovan pe copii. Medicamentul nu fusese încă aprobat în Statele Unite, unde părinții nu erau dispuși să își pună copiii drept „cobai”. Previziunile analiștilor de pe Wall Street afirmau că firma farmaceutică ar putea culege 1 miliard de dolari pe an dacă Trovan, așa cum era cunoscut, ar obține aprobarea pentru toate utilizările sale potențiale. Era un potențial blockbuster, iar Pfizer era extrem de impacientată.
Deoarece compania nu a reușit să găsească subiecți pentru teste, a găsit un refugiu (oricât de ironic ar fi) în Kano, Nigeria. Interesele private au triumfat asupra preocupărilor reale în materie de sănătate, iar situația care s-a creat a fost îngrozitoare. Acest medicament nu fusese niciodată testat nicăieri și nici împotriva meningitei. A existat o supraveghere independentă redusă în ceea ce privește testările medicamentului, iar pacienții au fost testați fără să înțeleagă pe deplin că erau „cobai”.
Într-un articol din Forbes pe această temă, scris în 2008, se spune:
„Sub presiunea de a reduce costurile de cercetare și de a obține aprobări rapide, companiile farmaceutice fac 43% din studiile clinice în străinătate, față de 14% în urmă cu zece ani. Centrul Tufts pentru studiul dezvoltării medicamentelor spune că acest număr va crește la 65% în trei ani.”
200 de copii au făcut parte din experiment, iar 11 dintre ei au murit. Alți copii au suferit simptome legate de meningită, precum surzenie, șchiopătare, orbire, convulsii, dezorientare și, într-un caz, incapacitatea de a merge sau de a vorbi. Unii dintre copii au primit doze mai mici decât cele recomandate.
Compania căuta cu disperare date pentru ca medicamentul lor să poată fi aprobat. Un proces care ar fi trebuit să dureze cel puțin un an întreg (sau mai mult) s-a încheiat în șase săptămâni. Ulterior, Trovan a fost aprobat pe piața americană pentru adulți și nu pentru copii. Doi ani mai târziu, Administrația americană pentru Alimente și Medicamente (FDA) a avertizat că medicamentul ar putea provoca leziuni hepatice și moartea, iar de atunci a fost întrerupt.
Washington Post a scos la iveală acest scandal, iar ministerul nigerian al sănătății a întocmit un raport (care a dispărut până în 2006) care a dădea un verdict condamnabil – experimentul a fost „un test ilegal al unui medicament neînregistrat”, un „caz clar de exploatare a ignoranților” și o încălcare a legislației nigeriene și internaționale. Normele etice au fost încălcate în scopul egoist al experimentelor medicale pe oameni.
Ulterior, au urmat luptele juridice. Părinții copiilor care au murit, împreună cu guvernul nigerian, au cerut despăgubiri de la compania gigant de medicamente. Dar Pfizer a recurs la tactici de întârziere pentru a putea evita soluționarea.
Familiile copiilor decedați au încercat să îi dea în judecată în instanțele americane, dar acțiunea lor a fost respinsă. Statul Kano a încercat, de asemenea, să îi dea în judecată în instanțele americane, dar amânările au făcut ca eforturile să fie zadarnice.
În Kano, părinții nu știau că copiii lor făceau parte dintr-un experiment cu medicamente și nici nu au fost informați că o clinică adiacentă a Medicines San Frontieres ar fi putut să le ofere copiilor lor un antibiotic dovedit. Nu li s-a spus nici despre riscurile pe care le prezintă Trovan, antibioticul oral pe care se bazează experimentele.
Nigeria a depus niște documente în instanță în 2007 (în Abuja) când a dat în judecată compania, iar unele dintre documente spuneau: „Reclamantul susține că pârâtul nu a obținut niciodată aprobarea agențiilor de reglementare relevante … și nici nu a solicitat sau primit aprobarea de a efectua vreun studiu clinic în orice moment înainte de comportamentul lor ilegal”.
Pfizer și-a susținut nevinovăția, spunând: „Aceste acuzații împotriva Pfizer, care nu sunt noi, sunt extrem de inflamatorii și nu se bazează pe toate faptele. Continuăm să susținem, în termenii cei mai fermi, că guvernul nigerian a fost pe deplin informat în prealabil cu privire la studiul clinic; că studiul a fost efectuat în mod corespunzător, etic și având în vedere cele mai bune interese ale pacienților; și că a contribuit la salvarea de vieți.”
Pfizer a declarat chiar că a obținut „consimțământul verbal” din partea părinților și că medicamentele experimentale au fost administrate într-un mod „solid din punct de vedere medical, științific, de reglementare și etic”.
Conform dezvăluirilor din documentele Wikileaks, managerul de țară al Pfizer a recunoscut că „Pfizer a angajat investigatori care să descopere legături de corupție cu procurorul general federal Michael Aondoakaa pentru a-l demasca și pentru a face presiuni asupra lui să renunțe la cazurile federale”.
În 2009, Pfizer a acceptat o înțelegere extrajudiciară provizorie cu statul Kano în valoare de 75 de milioane de dolari (ceea ce a fost un simplu mărunțiș având în vedere cât de mare este Pfizer). În 2011, părinții celor patru copii care au murit de meningită au devenit primii câștigători ai bătăliilor juridice îndelungate, când Pfizer a acceptat în cele din urmă să plătească 175.000 de dolari fiecărei familii.
Familiile celor patru copii au primit plăți de 175.000 de dolari fiecare, după ce au prezentat mostre de ADN pentru a demonstra că cei decedați erau urmașii lor. Despăgubirile au fost acordate de către Healthcare/Meningitis Trust Fund. Cu toate acestea, nu toți părinții au primit despăgubiri.
Povestea Pfizer din Nigeria arată cum viața umană poate fi pusă pe plan secundar în fața intereselor financiare. Arată, pe larg, ce se întâmplă atunci când legile privind sănătatea sunt încălcate pentru ca câteva elite să se bucure de profituri. Companiile farmaceutice sunt preocupate de fluxuri nesfârșite de venituri, așa că fac experimente pe pacienți prost informați în țări străine unde există puțină supraveghere independentă. În timp ce lumea se luptă cu nevoia de medicamente mai noi, în special în lumina COVID-19, povestea a ceea ce a făcut Pfizer în Nigeria nu ar trebui să fie uitată niciodată, ci ar trebui mai degrabă să servească drept învățătură pentru guvernele din întreaga lume.
Un jurnalist american, care cerceta experimentele de control mental din Războiul Rece efectuate de CIA, a dat peste niște documente referitoare la un episod obscur din Franța, care nu a fost niciodată elucidat. El susține că, în 1951, CIA testa o armă secretă: pulverizarea de LSD în aerosoli. Experimentul s-ar fi desfășurat într-un sat francez, ai cărui locuitori și autorități au fost ținuți complet în întuneric. Dar a mers prost și a provocat moartea a 7 persoane.
Pe 13 februarie 2010, canalul francez 3 a difuzat „Pâinea diavolului”, un film de televiziune realizat de Bertrand Arthuys care reconstituie cu minuțiozitate episodul Pont-Saint-Esprit. Documentarul descrie nebunia care a cuprins satul, suspiciunile din jurul brutarului și interesul anumitor oficiali francezi de a mușamaliza anumite aspecte. Dar se încheie cu un semn de întrebare: șaizeci de ani mai târziu, cauzele intoxicației rămân încă un mister!
L-am rugat pe Hank Albarelli să prezinte un rezumat al anchetei sale pentru cititorii Rețelei Voltaire.
De zeci de ani, misterele aparent fără legătură între ele ale ciudatei și presupusei „sinucideri” a doctorului Frank Olson în New York în 1953 și bizarul focar de nebunie halucinogenă dintr-un mic sat francez în 1951 au provocat și au lăsat perplecși, în mod independent, investigatorii serioși. Așa cum s-a relatat în nenumărate articole de pe internet și în știrile televizate din ultimii 35 de ani, moartea lui Olson a fost mult timp suspectată ca fiind o crimă sponsorizată de guvern, dar niciun criminal plauzibil sau motiv nu a fost identificat cu certitudine. Izbucnirea nebuniei în satul Pont St. Esprit din sudul Franței i-a nedumerit pe oamenii de știință timp de decenii, mulți dintre ei respingând suspiciunile puternice privind un fel de atac secret cu LSD, pur și simplu pentru că nu se credea că există mijloacele și motivele.
În 1995, am început să investighez serios moartea doctorului Frank Olson, un bacteriolog american de la centrul ultrasecret de război biologic al armatei americane de la Fort Detrick, Maryland. Nici nu bănuiam că descoperirea mea cum că Olson a fost ucis se va ciocni frontal cu evenimentele oribile de la Pont St. Esprit din august 1951. Cartea mea de 900 de pagini, /A TERRIBLE MISTAKE: The Murder of Frank Olson and the CIA’s Secret Cold War Experiments/, explică în detalii minuțioase cum s-au ciocnit cele două evenimente. Rapoartele recente potrivit cărora „izbucnește un scandal diplomatic și politic major care ar putea avea o importanță semnificativă pentru relațiile franco-americane” în legătură cu explicația și documentarea din cartea mea despre izbucnirea Pont St. Esprit mă determină să ofer aici o explicație pentru cei care sunt curioși în legătură cu cele două evenimente.
Ciudata izbucnire de nebunie din Pont St. Esprit a afectat aproape cinci sute de persoane, provocând moartea a cel puțin cinci dintre ele și sinuciderea a două. Timp de aproape șaizeci de ani, incidentul a fost atribuit, în mod provizoriu, fie otrăvirii cu ergot, ceea ce înseamnă că sătenii au consumat pâine infectată cu un mucegai psihedelic, fie otrăvirii cu mercur. Marea majoritate a oamenilor de știință credibili care au examinat epidemia, până de curând, au declarat că această cauza rămâne un mister.
Un ziar francez a scris în momentul bizarului incident: „Nu este nici Shakespeare, nici Edgar [Allen] Poe. Este, din păcate, realitatea tristă din jurul Pont-St.-Esprit și din împrejurimile sale, unde au loc scene terifiante de halucinații. Sunt scene desprinse direct din Evul Mediu, scene de groază și patetism, pline de umbre sinistre.” Un scurt articol din revista TIME, pe atunci o importantă revistă de știri din SUA, cu legături extrem de strânse cu CIA, afirma: „Printre cei afectați, delirul a crescut: pacienții se zbăteau sălbatic pe paturile lor, strigând că din trupurile lor înfloresc flori roșii.” Alte ziare care au intervenit la fața locului au descris oameni care se aruncau de pe acoperișuri, femei și bărbați care își aruncau hainele de pe ei și alergau goi pe străzi, iar copiii se plângeau că stomacul le era infestat cu șerpi încolăciți.
Știrile ORTF
La scurt timp după incident, în septembrie 1951, oamenii de știință care au scris în foarte respectatul British Medical Journal au declarat că „focarul de otrăvire” a fost produs de mucegaiul ergot. Această explicație, însă, se baza aproape exclusiv pe constatările biochimiștilor trimiși la fața locului de la compania chimică Sandoz din apropiere, Sandoz Chemical Company din Basel, Elveția. Din contingentul de la Sandoz făcea parte și Dr. Albert Hofmann, cel care a sintetizat pentru prima dată LSD la 16 noiembrie 1938. La momentul vizitei grupului Sandoz la Pont St. Esprit, doar o mână de oameni de știință din întreaga lume, estimată la nu mai mult de opt-zece, cunoșteau existența drogului LSD sintetizat de om. Poate la fel de important, dacă nu chiar mai important, era faptul că practic nimeni în Franța în 1951, în afară de câțiva oficiali selectați de la Sandoz Chemical, nu știa că firma lucra în secret în strânsă colaborare cu CIA.
În 1938, Albert Hofmann (1906-2008), chimist la Sandoz, a fost primul care a sintetizat LSD. În 1951, a fost trimis la Pont-Saint-Esprit în calitate de expert.
Sandoz furniza CIA cantități mari de droguri și se consulta cu agenția cu privire la posibilele utilizări defensive și ofensive ale LSD, inclusiv experimente secrete în Statele Unite și Europa. Pentru a rezuma grosolan lunga poveste relatată în cartea mea, epidemia de la Pont St. Esprit fusese de fapt produsă de un experiment comun ultrasecret între armată și CIA, desfășurat în cadrul Proiectului MK/NAOMI, un proiect adjunct al proiectelor ultrasecrete ale CIA, Artichoke și MK/ULTRA. În realitate, chiar unitatea pe care Dr. Frank Olson o conducea, Divizia de Operațiuni Speciale de la Fort Detrick, a supravegheat experimentul din Franța.
Este suficient să spun că întreaga soluție la misterul Pont St. Esprit mi s-a părut remarcabil de sensibilă și coerentă, dar și destul de șocantă, iar eu nu mă șochez ușor. Cu o investigație mai amănunțită, povestea a devenit și mai remarcabilă prin trăsăturile sale subtile și prin natura sa evidentă. Chiar și astăzi, un site web al Departamentului de Justiție al SUA privind pericolele LSD afirmă că, la începutul anilor 1950, „compania chimică Sandoz a mers până la a promova LSD ca o potențială armă secretă de război chimic pentru guvernul american. Principalul lor argument de vânzare în acest sens a fost că o cantitate mică într-o sursă principală de apă sau pulverizată în aer ar putea dezorienta și transforma în psihoză o întreagă companie de soldați, lăsându-i inofensivi și incapabili să lupte”. Ca să nu mai vorbim, desigur, de un întreg orășel sau oraș.
Într-adevăr, pe măsură ce am aprofundat povestea, am descoperit documente FBI, cândva secrete, care arată că Divizia de Operațiuni Speciale de la Fort Detrick, cu un an înainte de experimentul de la Pont St. Esprit, a vizat metroul din New York pentru un experiment similar.
Într-un memorandum al FBI din august 1950 se poate citi:
„Experimentele BW [război biologic] care urmau să fie efectuate de către reprezentanții Departamentului Armatei în sistemul de metrou din New York în septembrie 1950 au fost amânate pe termen nedefinit”.
Când am discutat despre memorandumurile FBI cu foști biochimiști de la Fort Detrick, aceștia m-au informat în mod confidențial că experimentele din New York „au fost amânate până după ce experimentul a fost efectuat în Franța„. Un fost om de știință al Diviziei de Operațiuni Speciale a declarat:
„Rezultatele generale ale experimentului din sudul Franței au fost bune, dar a existat și un efect advers sau ceea ce acum s-ar numi o reacție de „lebădă neagră”. Faptul că mai mulți oameni au murit a fost neașteptat, complet neașteptat. Nu trebuia să se întâmple așa, așa că s-a revenit la planșeta de desen”.
Aceiași oameni de știință au confirmat că, în urma experimentului Pont St. Esprit, Divizia de operațiuni speciale de la Fort Detrick s-a întors la New York în 1956 pentru a efectua experimente în cadrul operațiunilor Big City și Mad Hatter. Acestea au fost proiecte secrete care au implicat pulverizarea de aerosoli cu produse chimice prin țeava de eșapament a unui automobil care a fost condus de oamenii de știință ai CIA și ai armatei în jurul orașului New York. Înainte de aceasta, în 1952 și 1953, experimente mai mici au fost efectuate în vagoanele de metrou din New York de către George Hunter White, un agent al Biroului Federal de Narcotice care lucra în secret ca antreprenor pentru CIA. În cel puțin două ocazii, White a detonat dispozitive cu aerosoli special concepute, umplute cu LSD. CIA a distrus rapoartele scrise ale lui White care prezentau aceste experimente în 1973.
Întorcându-ne pentru o clipă în timp, înainte de a fi descoperit adevărata cauză a epidemiei din sudul Franței, probabil că primul indiciu solid pe care l-am avut că ceva nu era în regulă în legătură cu incidentul a fost un raport al unui informator confidențial al CIA care mi-a fost dat în 1999. Acel raport, datat decembrie 1953, se referea la o întâlnire pe care informatorul neidentificat a avut-o cu un oficial al companiei chimice Sandoz din New York. Informatorul a scris că, după ce „a băut câteva pahare”, oficialul Sandoz a spus: „Secretul Pont Saint Esprit era că nu a fost vorba nici un moment despre pâine”. Oficialul Sandoz a continuat: „Timp de săptămâni, francezii ne-au blocat laboratoarele cu analize asupra pâinii. Nu era ergotul din cereale, ci un compus asemănător dietilamidelor”. Prin aceasta, bineînțeles, oficialul a vrut să spună că un medicament creat de om provocase epidemia de la Pont St. Esprit.
Informatorul CIA a întrebat apoi, potrivit raportului său: „Dacă substanța nu era în pâine, atunci cum a ajuns în oameni?”.
La aceasta, oficialul a răspuns: „Un experiment”. Acum îngrijorat, informatorul a întrebat: „Un experiment?”. La care oficialul Sandoz a răspuns timid: „Poate din partea guvernului francez”, știind că, cel mai probabil, informatorul american cunoștea foarte bine identitatea autorilor reali ai experimentului. Totul a fost un act de mare dramatism politic și subterfugiu care s-a încheiat cu declarația oficialului Sandoz: „Un mic motiv pentru care mă aflu aici, în SUA, este acela de a scăpa de LSD-ul nostru. Dacă izbucnește un război, LSD-ul nostru va dispărea”.
Următorul indiciu major în lanțul de probe adunate a fost o copie a unei scrisori pe care am primit-o, scrisă de un agent federal de la Narcotice care lucra și el pentru CIA în anii 1950. Acesta era George Hunter White. Scrisoarea scrisă în octombrie 1954 se referea în mod specific la experimentul Pont St. Esprit, numindu-l „acel mic sat francez, cu epidemia Stormy”. În limbajul voalat al lui White cu CIA, „Stormy” era un cod pentru LSD.
Potrivit presei americane, în urma apariției cărții lui Hank Albarelli, directorul general francez pentru securitate externă, Erard Corbin de Mangoux, a cerut o explicație Departamentului de Stat.
În cele din urmă, în lanțul de probe se afla un document nedatat al Casei Albe care părea să facă parte dintr-un dosar mai mare care fusese trimis membrilor Comisiei Rockefeller, formată în 1975 de președintele Gerald Ford pentru a investiga abuzurile CIA. Documentul conținea numele a doi cetățeni francezi care fuseseră angajați în secret de CIA și făcea referire directă la „incidentul Pont St. Esprit”, care lega un fost expert CIA în război biologic și șeful Diviziei de operațiuni speciale de la Fort Detrick. În opinia mea, acest document, împreună cu un alt document, a constituit dovada concludentă.
În 2005, un reporter de la ziarul /Baltimore Sun/, Scott Shane, care acum lucrează pentru New York Times, a scris: „Armata [americană] nu are nicio înregistrare despre MK/NAOMI sau despre Divizia de Operațiuni Speciale [Fort Detrick]”. Când Scott, și apoi acest scriitor, au cerut armatei dosare despre ambele, armata a răspuns că „nu a putut găsi nimic”. În 1973, CIA a distrus toate înregistrările sale privind MKNAOMI și activitatea sa cu Divizia de operațiuni speciale de la Fort Detrick. Unul dintre motivele declarate pentru această distrugere, a explicat CIA, a fost acela că „oamenii nu vor înțelege sau vor interpreta greșit motivele pentru multe dintre proiectele desfășurate de agenție”. Când reporterul Shane i-a cerut unui fost ofițer de rang înalt al Diviziei de Operațiuni Speciale să vorbească despre proiectele din trecut ale diviziei, Andrew M. Cowan Jr. a spus: „Pur și simplu nu dau interviuri pe acest subiect. Ar trebui să fie în continuare clasificat – fie și numai pentru ca informațiile pe care divizia le-a obținut să nu ajungă în mâinile unor nebuni.”
Mai devreme în articol, am scris că experimentul Pont St. Esprit mi s-a părut inițial șocant. În multe privințe, încă mai cred acest lucru. Dar poate nu din toate acele motive pe care și le-ar imagina mulți cititori. În primul rând, mi se pare șocant atunci când citesc reacțiile de pe internet la acesta, așa cum sunt cuprinse în cartea mea, în ultima lună, de genul: „Și ce dacă, măcar nu l-au făcut într-un orășel din America” sau, mai rău, „De ce nu au ales un oraș din Mexic, e mai aproape?”. Mă întristează să constat că unii americani au devenit atât amorțiți, cât și imuni la acțiunile arogante și oribile din trecut ale CIA. Tortura este acum susținută în Statele Unite de un mare segment al populației. Unii americani cu o gândire sănătoasă spun că se roagă pentru o revenire „la America în care guvernul lor onora, respecta și observa drepturile omului și legile și tratatele internaționale” care protejau prizonierii de război, combatanții inamici și deținuții, dar adevărul pur este că orice examinare obiectivă și serioasă a istoriei Războiului Rece în America scoate la iveală numeroase cazuri de abuzuri îngrozitoare asupra deținuților și prizonierilor străini.
În cadrul Proiectului Artichoke (Anghinare) al CIA, de-a lungul anilor 1950 și 1960, mai mulți prizonieri străini și presupuși agenți dubli au fost supuși la tratamente barbare, inclusiv terapie prin electroșocuri, lobotomii și șocuri insulinice induse de medicamente. Un număr nenumărat de americani au fost smulși de pe străzile din New York și San Francisco pentru experimente secrete doar pentru că erau membri ai unor grupuri minoritare, săraci, trecători, percepuți ca infractori sau prostituate. Mulți dintre acești oameni au fost afectați permanent din punct de vedere fizic și mental din cauza acestor experimente. Aproape 6.500 de militari americani au fost supuși involuntar la LSD în anii 1950 și 1960. Mulți dintre acești bărbați nu și-au revenit niciodată complet în urma acestor experimente. Mulți s-au sinucis ca urmare a experimentelor. În 1953, un cetățean străin a fost încarcerat și torturat timp de peste opt luni în Panama de către CIA doar pentru că era suspectat că ar fi cooperat cu oficiali ai serviciilor secrete franceze. Mai târziu, este foarte posibil ca CIA să-l fi ucis pe același om pentru că a declarat cu încredere unui reporter de știri că știa cine l-a ucis pe președintele John F. Kennedy
Interviu cu Hank Albarelli la Russia Today (12 martie 2010)
Reportaj pe canalul francez Channel 2 (13 martie 2010)
De-a lungul istoriei, lumea – în special Statele Unite – a fost martoră la apariția și dispariția unor teorii ale conspirației. De la reptilieni deghizați în oameni până la chemtrails, este corect să spunem că majoritatea acestor teorii sunt complet absurde.
Din când în când, însă, o teorie a conspirației pe care mulți o considerau ridicolă se dovedește, de fapt, a fi corectă. În astfel de cazuri, adevărul se dovedește a fi mult mai terifiant decât ficțiunea. În cele ce urmează sunt prezentate zece exemple de astfel de conspirații din viața reală.
10 Proiectul SUNSHINE
În ciuda numelui său optimist, Proiectul SUNSHINE a fost de departe una dintre cele mai întunecate conspirații concepute vreodată și cea mai înfiorătoare care s-a dovedit a fi reală. Proiectul a fost comandat de Comitetul pentru Energie Atomică al SUA și de Forțele Aeriene ale SUA.
Conceput pentru a investiga efectele radiațiilor nucleare asupra oamenilor și a mediului înconjurător, Proiectul SUNSHINE a permis guvernului american să recolteze și să utilizeze, adesea fără permisiunea părinților, părți din corpul unor copii și bebeluși morți. Copiii mai mici au, de obicei, cantități mai mari de stronțiu în oase, ceea ce înseamnă că țesuturile lor sunt mai sensibile la daunele provocate de radiații. Astfel, ei au fost subiecți de testare mai buni pentru acest proiect[1].
9 Proiectul MKULTRA
MKULTRA este una dintre cele mai cunoscute conspirații. Premisa generală – dovedită acum ca fiind adevărată – a fost că guvernul SUA testa psihedelice și droguri halucinogene pe cetățeni americani și personal militar care nu bănuiau nimic, cu scopul de a investiga viabilitatea programelor de modificare a comportamentului. În esență, guvernul SUA testa tehnici de control al minții pe propria populație și a lăsat mulți dintre „participanții” săi cu traume și chiar leziuni cerebrale.
Există o mulțime de cazuri în care subiecții MKULTRA au acționat violent sau periculos, iar faptul că guvernul SUA a fost atât de dispus să pună în pericol viețile propriilor cetățeni fără consimțământul lor este poate cea mai înfricoșătoare parte a întregii conspirații[2].
8 Intoxicarea cu alcool provocată de guvernul SUA
Photo credit: Library of Congress
Această conspirație nu are un nume anume, dar este una care a fost subiectul multor discuții de-a lungul anilor, mai ales în ultima vreme. În timpul Prohibiției, guvernul american a contaminat alcoolul industrial cu metanol – un antigel utilizat în mod obișnuit – în încercarea de a reduce consumul de alcool. Rapoartele diferă în ceea ce privește cantitatea de metanol adăugată, deși majoritatea sunt de acord că nu a fost suficientă pentru a fi letală și că a fost concepută mai mult ca un factor de descurajare decât ca o pedeapsă.
Pe de altă parte, s-a raportat, de asemenea, că au existat aproximativ 10.000 de decese în această perioadă ca urmare a otrăvirii, deci poate că intenția a fost mai întunecată decât credem[3].
7 Spionajul efectuat de către Guvernul SUA
În iunie 2013, contractorul de informații Edward Snowden a făcut publice mii de documente ultrasecrete pentru diverși jurnaliști, care detaliau rețeaua sofisticată de informații pe care SUA, împreună cu alte câteva țări occidentale, o foloseau pentru a spiona populațiile civile din întreaga lume. O mare parte din acest spionaj s-a realizat prin intermediul companiilor de rețele de socializare; de exemplu, în 2016, agențiile guvernamentale americane au trimis aproximativ 50.000 de cereri de date ale utilizatorilor către Facebook, aproximativ 28.000 către Google și aproximativ 9.000 către Apple.
Poate cea mai alarmantă parte a acestei povești este modul în care Agenția Națională de Securitate a desfășurat mai multe operațiuni de spionaj asupra unor guverne aliate ale SUA, cum ar fi Germania, Belgia, Franța și Spania. Înfiorător[4].
6 Incidentul din Golful Tonkin
Photo credit: US Navy
La 2 august 1964, în mijlocul Războiului din Vietnam, USS Maddox, aflat într-o misiune de informații de-a lungul coastei Vietnamului de Nord, ar fi tras asupra mai multor ambarcațiuni torpiloare nord-vietnameze care au urmărit-o în Golful Tonkin și le-a avariat. De asemenea, Maddox ar fi fost atacat de nave nord-vietnameze la 4 august.
În 2005, o publicație NSA nedatată a fost declasificată, dezvăluind că nu a existat niciun atac asupra navei Maddox pe 4 august[5].
De la dezvăluirea NSA, mulți au acuzat guvernul SUA că a falsificat intenționat incidentul pentru a crește sprijinul pentru războiul american în Vietnam și pentru a justifica continuarea acțiunilor militare în regiune. De fapt, la 10 august, Congresul SUA a adoptat Rezoluția Golfului Tonkin, un proiect de lege care îl autoriza pe președintele Johnson să facă tot ce este necesar pentru a ajuta „orice membru sau stat de protocol al Tratatului de apărare colectivă din Asia de Sud-Est”.
Această tehnică a fost observată și la începutul anilor 2000, când administrațiile guvernamentale ale președintelui Bush din SUA și ale premierului Tony Blair din Marea Britanie au afirmat că guvernul irakian construia și depozita în mod activ arme de distrugere în masă, ceea ce a dus la declanșarea războiului din Irak. Ulterior, inspecțiile conduse de SUA au constatat că, de fapt, Irakul nu stocase și nu producea arme de distrugere în masă.
5 Prima doamnă care a condus țara
Photo credit: Harris & Ewing
În octombrie 1919, președintele Woodrow Wilson a suferit un atac cerebral care l-a făcut incapabil să guverneze. Probabil că unii dintre noi cunosc această parte. Ceea ce s-ar putea să nu știți, însă, este că, după accidentul vascular cerebral, soția sa, Prima Doamnă Edith Wilson, a decis ce probleme erau suficient de importante pentru a fi aduse în atenția lui Woodrow, ceea ce i-a conferit, în esență, rolul neoficial de președinte până la preluarea mandatului de către Warren Harding în 1921. Deoarece Woodrow nu a demisionat niciodată din punct de vedere tehnic, vicepreședintele de la acea vreme, Thomas Marshall, nu a putut prelua funcția, iar Wilson a decis în schimb să îi permită soției sale să guverneze pentru o vreme[6].
Poate cel mai înfricoșător lucru în toată această poveste este că guvernul SUA nu a informat publicul despre acest lucru. (Poporul a aflat de accidentul vascular cerebral al lui Wilson abia în februarie 1920 și nici atunci nu se cunoșteau toate detaliile). Evenimente ca acestea sunt cadrul teoriei relativ moderne și larg răspândite a conspirației Deep State, care presupune că există o parte necunoscută în guvern, independentă de administrațiile care se schimbă, care ia majoritatea deciziilor.
4 Manipularea vremii de către guvernul SUA
Photo credit: US Air Force
În 1993, Agenția pentru proiecte de cercetare avansată în domeniul apărării (DARPA), armata SUA și Universitatea din Alaska au creat Programul de cercetare aurorală activă de înaltă frecvență, cunoscut și sub numele de HAARP. De atunci, au apărut numeroase teorii ale conspirației în jurul misteriosului proiect, de la sateliți care pot provoca cutremure până la emițătoare uriașe care pot crea tornade și tsunami. Cu toate acestea, ceea ce majoritatea oamenilor nu știu este că a existat de fapt un proiect documentat de manipulare a vremii în timpul războiului din Vietnam – cu zeci de ani înainte de crearea HAARP.
Operațiunea Popeye a fost un proiect care a durat cinci ani, în cadrul căruia guvernul american a folosit tehnica veche de însămânțare a norilor pentru a crește precipitațiile în timpul anotimpurilor ploioase pe traseul Ho Chi Minh din Vietnamul de Nord, cu scopul de a întrerupe deplasarea vehiculelor, a armelor și a rațiilor NVA pe acest traseu. Ideea generală a însămânțării norilor este de a trimite un obiect aerian, de obicei un avion, să zboare printr-un nor, eliberând în același timp mici particule care dau vaporilor de apă ceva de care să se agațe, astfel încât să se condenseze și să devină ploaie[7].
Ceea ce este înspăimântător este că, dacă armata a făcut acest lucru în trecut (și având în vedere durata operațiunii, trebuie să fi avut succes cel puțin parțial), ce îi împiedică să o facă din nou?
3 Aparatul de fructe CANADIAN
Photo credit: National Post
În ciuda faptului că astăzi este unul dintre cei mai puternici susținători ai comunității LGBT, istoria Canadei nu este atât de curată pe cât s-ar crede. În anii 1960, guvernul canadian a angajat un profesor universitar pentru a crea un „gaydar”, ceea ce la acea vreme se numea „Fruit Machine”. Profesorul universitar, Frank Robert Wake de la Universitatea Carleton, a procedat în acest sens forțând subiecții să privească imagini erotice cu persoane de același sex în timp ce măsura dilatarea pupilelor, nivelul de transpirație și modificările pulsului pentru a evalua cât de „fructuoase” erau[8].
Programul făcea parte dintr-un efort pe termen lung de îndepărtare a homosexualilor din posturile de funcționari publici. La sfârșitul anilor 1960, finanțarea a fost întreruptă – dar nu înainte ca Poliția Călare Regală Canadiană să fi strâns dosare despre peste 9.000 de homosexuali suspecți.
2 Dalai Lama
Photo credit: Comet Photo AG
Dalai Lama este liderul spiritual desemnat al poporului tibetan. Cei care poartă acest titlu sunt considerați, în general, ca întruchipând principiile budismului: pace interioară, iluminare și virtuozitate. Cu toate acestea, documentele CIA publicate de Departamentul de Stat în 1998 indicau contrariul: În cea mai mare parte a anilor ’60 și o parte a anilor ’70, actualul Dalai Lama, Tenzin Gyatzo, împreună cu multe alte figuri tibetane proeminente, au primit milioane de dolari de la CIA. Această finanțare făcea parte dintr-un efort concertat al serviciilor secrete americane de a submina China comunistă și prezența comunistă globală, prin sprijinirea gherilelor tibetane în lupta lor împotriva statului comunist. Potrivit raportului, CIA a finanțat aproximativ 2.100 de gherile tibetane cu 500.000 de dolari pe an și i-a acordat lui Dalai Lama însuși o subvenție anuală de 180.000 de dolari.
Finanțarea a luat sfârșit la începutul anilor 1970, după ce președintele Nixon a început să se deschidă mai mult față de China, în încercarea de a îmbunătăți relațiile în declin. În raportul oficial al CIA se afirma că scopul programului era de a „menține viu conceptul politic al unui Tibet autonom în Tibet și în rândul națiunilor străine, în principal în India, și de a crea o capacitate de rezistență împotriva unor posibile evoluții politice în interiorul Chinei comuniste”. Dalai Lama a scris în autobiografia sa că a văzut tăierea finanțării ca pe „o reflectare a politicilor lor anticomuniste, mai degrabă decât ca pe un sprijin autentic pentru restaurarea independenței tibetane”[9].
1 Operațiunea „Mockingbird”
Operațiunea Mockingbird a fost un program din anii ’50 în care CIA a recrutat și a sprijinit diverse organizații media pentru a influența opinia publică. În aprilie 1976, Comitetul Church, un grup de lucru al Senatului SUA, a efectuat o investigație privind influența CIA asupra organizațiilor de presă străine și naționale și a declarat că CIA a menținut o rețea globală uriașă care furniza informații pentru organizație și „uneori” încerca să influențeze opinia publică prin utilizarea propagandei sub acoperire[10].
Raportul condamnabil a mai afirmat că aceleași persoane au oferit CIA acces direct la un număr mare de „ziare și periodice, zeci de servicii de presă și agenții de știri, posturi de radio și televiziune, edituri de cărți comerciale și alte instituții media străine” și a susținut că aproximativ 50 dintre sursele CIA erau jurnaliști americani individuali sau angajați ai unor organizații media din SUA.
(Reuters) – Solicitările în baza Freedom of Information Act sunt rareori rapide, dar atunci când un grup de oameni de știință a cerut guvernului federal să împărtășească datele pe care s-a bazat pentru a autoriza vaccinul COVID-19 de la Pfizer, răspunsul a depășit limitele birocrației obișnuite.
Good Reuters piece on the FDA’s absurd response to our FOIA request: “Wait what? FDA wants 55 years to process FOIA request over vaccine data.” @UnityProjectUSA https://t.co/rWbLWN5H3R
Nebunie! Atât de mulți oameni ar dori să fie vaccinați. În timpul ședinței Consiliului Național, ea scoate o fiolă din geantă, scoate un autocolant și îl lipește în carnetul galben de vaccinare! Cetățenii austrieci riscă amenzi mari și chiar închisoare pentru falsificarea carnetelor de vaccinare! Așa se „vaccinează” cineva de la ÖVP (Partidul Popular Austriac-n.m.)? În ciuda videoclipului destul de clar, prezumția de nevinovăție se aplică, bineînțeles – ca întotdeauna.
Mucenicul's Blog 