„Bine ați venit în 2030. Nu dețin nimic, nu am nici o intimitate, iar viața nu a fost niciodată mai bună”

În 2016 Ida Auken, membră a Parlamentului din Danemarca scria o poveste pe pagina de bloguri a WEF intitulată: „Bine ați venit în 2030. Nu dețin nimic, nu am nicio intimitate, iar viața nu a fost niciodată mai bună”. Între timp pagina respectivă a dispărut.

Totuși povestea a supraviețuit pentru că cineva s-a gândit să o arhiveze. Iată ce scria Ida Auken atunci, pe 11 noiembrie 2016:

„Acum îmi vine greu să cred că am acceptat aglomerația și blocajele de trafic.” „Now I can hardly believe that we accepted congestion and traffic jams.” Image: REUTERS/Nicky Loh

Bine ați venit în anul 2030. Bine ați venit în orașul meu – sau ar trebui să spun, „orașul nostru”. Eu nu dețin nimic. Nu am o mașină. Nu am o casă. Nu am nici un aparat electrocasnic sau haine.

S-ar putea să pară ciudat pentru tine, dar are sens pentru noi, în acest oraș. Tot ceea ce considerați un produs, a devenit acum un serviciu. Avem acces la transport, la cazare, la hrană și la toate lucrurile de care avem nevoie în viața de zi cu zi. Unul câte unul, toate aceste lucruri au devenit gratuite, așa că a ajuns să nu mai aibă sens pentru noi să deținem prea multe.

În primul rând, comunicarea a devenit digitalizată și gratuită pentru toată lumea. Apoi, când energia curată a devenit gratuită, lucrurile au început să se miște rapid. Transportul a scăzut dramatic la preț. Nu mai avea sens să deținem mașini, deoarece puteam apela la un vehicul fără șofer sau la o mașină zburătoare pentru călătorii mai lungi realizate în câteva minute. Am început să ne deplasăm într-un mod mult mai organizat și coordonat atunci când transportul public a devenit mai ușor, mai rapid și mai convenabil decât mașina. Acum îmi vine greu să cred că am acceptat congestia și ambuteiajele, ca să nu mai vorbim de poluarea aerului cauzată de motoarele cu combustie. Unde ne-o fi fost capul?

Uneori îmi folosesc bicicleta atunci când mă duc să mă întâlnesc cu prietenii mei. Îmi place să fac exerciții fizice și să mă plimb. Îmi face sufletul să vină cu mine în călătorie. Este ciudat cum unele lucruri par să nu-și piardă niciodată entuziasmul: mersul pe jos, mersul cu bicicleta, gătitul, desenul și cultivarea plantelor. Este perfect logic și ne amintește cum cultura noastră a apărut dintr-o relație strânsă cu natura.

„Problemele de mediu par atât de îndepărtate”

În orașul nostru nu plătim nicio chirie, pentru că altcineva folosește spațiul nostru liber ori de câte ori nu avem nevoie de el. Sufrageria mea este folosită pentru întâlniri de afaceri atunci când eu nu sunt acolo.

Din când în când, voi alege să gătesc pentru mine. Este ușor – echipamentul de bucătărie necesar este livrat la ușa mea în câteva minute. De când transportul a devenit gratuit, am încetat să mai avem toate acele lucruri înghesuite în casa noastră. De ce să ținem o mașină de făcut paste și un aparat de gătit crepes înghesuite în dulapurile noastre? Putem să le comandăm pur și simplu atunci când avem nevoie de ele.

Acest lucru a facilitat, de asemenea, pătrunderea economiei circulare. Atunci când produsele sunt transformate în servicii, nimeni nu mai este interesat de lucruri cu o durată de viață scurtă. Totul este proiectat pentru durabilitate, reparabilitate și reciclabilitate. Materialele circulă mai rapid în economia noastră și pot fi transformate în produse noi destul de ușor. Problemele de mediu par departe, deoarece folosim doar energie curată și metode de producție curate. Aerul este curat, apa este curată și nimeni nu ar îndrăzni să se atingă de ariile protejate ale naturii, deoarece acestea constituie o valoare atât de mare pentru bunăstarea noastră. În orașe avem o mulțime de spații verzi și plante și copaci peste tot. Încă nu înțeleg de ce în trecut am umplut toate locurile libere din oraș cu beton.

Moartea cumpărăturilor

Cumpărături? Nu prea îmi amintesc ce înseamnă asta. Pentru cei mai mulți dintre noi, s-a transformat în a alege lucruri pe care să le folosim. Uneori mi se pare amuzant, iar alteori vreau doar ca algoritmul să o facă în locul meu. Acesta îmi cunoaște gusturile mai bine decât mine până acum.

Când IA și roboții au preluat o mare parte din munca noastră, am avut brusc timp să mâncăm bine, să dormim bine și să petrecem timp cu alți oameni. Conceptul de oră de vârf nu mai are niciun sens, deoarece munca pe care o facem poate fi făcută la orice oră. Nu prea știu dacă aș mai numi-o muncă. Este mai degrabă timp de gândire, timp de creație și timp de dezvoltare.

Pentru o vreme, totul a devenit divertisment, iar oamenii nu au vrut să se preocupe de problemele dificile. Abia în ultima clipă am aflat cum să folosim toate aceste noi tehnologii în scopuri mai bune decât simpla ucidere a timpului.

” Își trăiesc viața altfel în afara orașului”

Cea mai mare îngrijorare a mea sunt toți acei oameni care nu locuiesc în orașul nostru. Cei pe care i-am pierdut pe drum. Cei care au decis că a devenit prea mult, toată această tehnologie. Cei care s-au simțit învechiți și inutili atunci când roboții și inteligența artificială au preluat o mare parte din locurile noastre de muncă. Cei care s-au supărat pe sistemul politic și s-au întors împotriva lui. Aceștia trăiesc o altfel de viață în afara orașului. Unii au format mici comunități care se autoaprovizionează. Alții au rămas doar în casele goale și abandonate din micile sate din secolul al XIX-lea.

Din când în când mă enervează faptul că nu am o intimitate reală. Nu există niciun loc în care să mă pot duce fără să fiu înregistrat. Știu că, undeva, tot ceea ce fac, gândesc și visez este înregistrat. Sper doar că nimeni nu le va folosi împotriva mea.

În general, este o viață bună. Mult mai bună decât cea pe care o aveam, în care a devenit atât de clar că nu putem continua cu același model de creștere. Aveam toate aceste lucruri teribile care se întâmplau: boli legate de stilul de viață, schimbări climatice, criza refugiaților, degradarea mediului, orașe complet congestionate, poluarea apei, poluarea aerului, tulburări sociale și șomaj. Am pierdut mult prea mulți oameni înainte de a ne da seama că putem face lucrurile altfel.

Nota autorului: Unii au considerat acest blog ca fiind utopia sau visul meu despre viitor. Nu este așa. Este un scenariu care arată încotro ne-am putea îndrepta – la bine și la rău. Am scris acest articol pentru a iniția o discuție despre unele dintre avantajele și dezavantajele dezvoltării tehnologice actuale. Atunci când avem de-a face cu viitorul, nu este suficient să lucrăm cu rapoarte. Ar trebui să începem discuțiile în multe moduri noi. Aceasta este intenția acestui articol.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: