Războiul cognitiv (ultima parte)

Continuare la https://mucenicul.wordpress.com/2022/03/01/razboiul-cognitiv-i/ și https://mucenicul.wordpress.com/2022/03/02/razboiul-cognitiv-ii/

Unul dintre filmele mele preferate ( inspirat după o carte) este The Year of Living Dangerously (Un an de cumpănă).

Anul este 1965. Guvernul naționalist feroce al regelui-zeu Sukarno a adus Indonezia în pragul haosului. În mijlocul violențelor se află Guy Hamilton, un jurnalist occidental, Billy Kwan, cameramanul său chinezo-australian, și tânăra britanică pe care o iubesc amândoi.

Una dintre cele mai puternice scene din film este cea în care Kwan, care devenise dezamăgit de eroul său Sukarno, vorbește despre marionetele din umbră. În loc să se uite la personajele reale, se vizualizează umbrele de pe perete. Umbrele sunt frumoase. Chiar și părțile urâte par misterioase și încântătoare.

Indonesian shadow puppets

Umbrele ne-au înghițit. Suntem pierduți în această lume a umbrelor, ademeniți de tehnologie și droguri. Am fost prinși acolo de războiul cognitiv. Acest viol al minților noastre.

Realitatea este că administrația Biden dorește acest război. Ne introduce într-un nou Război Rece. Cine va profita de pe urma acestuia? Complexul militar-industrial.

Cine plătește prețul în timp ce bogații se îmbogățesc?

Poporul american plătește prețul. Poporul ucrainean plătește prețul. Poporul rus plătește prețul. Poporul european plătește prețul. Poporul chinez plătește prețul. Poporul din Orientul Mijlociu plătește prețul.

Dincolo de rentabilitatea războiului, ea pregătește un public pentru a deveni și mai docil, astfel încât, la momentul potrivit, să ne întoarcem din nou în închisorile noastre. Închisorile pe care stăpâni precum Bill Gates ni le pregătesc cu atâta sârguință.

În timp ce scriu aceste cuvinte, în dimineața devreme a zilei de duminică, 27 februarie 2022, strigătele pentru război devin tot mai puternice. Statele Unite trebuie să se ridice și să apere Ucraina împotriva maleficului Vladimir Putin și a tiraniei! Ucraina bună! Rusia rea! Nu este un regim neonazist – Zelensky este evreu. Da, la fel cum și Spielberg este evreu. Nu contează! Nu-mi spuneți lucruri pe care nu vreau să le știu!

Oamenii din întreaga lume liberă cer acum să „eliberăm Ucraina”, fără să realizeze ironia faptului că, în același timp, ei înșiși acceptă să fie închiși și să trăiască sub tiranie.

Cine ar fi crezut vreodată că acest lucru se poate întâmpla?

În vara anului 1967, când familia mea s-a întors în Statele Unite pentru un respiro din aventurile noastre de călătorie prin lume în furgoneta noastră VW de culoare roșie aprinsă, eram încântată să mă întorc în cea mai minunată țară din lume. Mă întorceam acasă.

Timp de șapte zile, am traversat Oceanul Atlantic pe un vas Cunard, ajungând la Montreal la timp pentru Expo 67, înainte de a începe o ultimă călătorie prin țară, până la Los Angeles.

Traversând statele din sud, îmi amintesc doar gândaci mari cât pumnul meu, sau cel puțin așa mi se părea, și o dată, coborând la o benzinărie dintr-un oraș care se lăuda cu un afiș – Cel mai prietenos oraș cu frică de Dumnezeu de pe Pământ -, teribil de însetată, și apropiindu-mă de fântâna de băut am găsit un afiș cu litere îngroșate „Doar pentru albi”.

Acel semn m-a făcut să mă opresc. Nu am știut ce să fac. Fusesem în multe țări în care mă temusem să beau apă pentru că mi-ar fi putut îmbolnăvi organismul. Dar niciodată o teamă ca aceasta. Niciodată o teamă că, dacă aș fi băut această apă, spiritul meu s-ar fi infectat cu o boală mult mai gravă decât orice boală trupească. Cum aș fi putut să beau dintr-o astfel de fântână?

Mi se părea mai rău decât să mă plimb prin Dachau și să văd cuptoarele și imaginile cu toate acele milioane de oameni care sufereau. Ei bine, nu era mai rău, nu aveam cum să le compar pe cele două. Dar cel puțin aceea fusese o plimbare prin trecut, fantome și oase lăsate ca amintire pentru ca noi, ca ființe umane conștiente, să învățăm și să ne schimbăm modul de viață. Da, Dachau a fost o poveste care trebuia spusă pentru a nu fi uitată niciodată și, sperăm, nici retrăită. La fel ca și povestea lui Oskar Schindler, nu numai că a salvat atât de mulți evrei, dar povestea a continuat să reamintească milioanelor de oameni din întreaga lume că nu trebuie să mai cedăm niciodată în fața tiraniei.

Din păcate, se pare că oamenii au o memorie foarte scurtă.

Mi-am amintit cum stăteam în librăria din Cairo chiar înainte de Războiul de 6 zile, cu armata mobilizată afară, cu vocea lui Nasar care striga de la microfoane să anihileze Statele Unite și Israelul, marioneta lor. La început, fusesem încântați să găsim cărți despre SUA în limba engleză, dar când le-am deschis, am descoperit că erau publicate în Uniunea Sovietică și erau pline de propagandă. Singurele fotografii erau îngrozitoare, înfățișând cartierele sărace, dependența de droguri, criminalitatea, rasismul, cu comentarii despre relele capitalismului și despre modul în care SUA erau conduse de câțiva bogați care îi asupreau pe cei săraci și îi omorau pe negri. Mama mea fusese indignată. Da, acest lucru se întâmpla, dar nu făcea parte din lumea noastră, noi nu eram așa, iar ea o respinsese mult prea ușor.

Dar acum, mă confruntam cu realitatea despre care vorbeau acele cărți, cu proprii mei ochi, în fața mea. Stăteam înțepenită pe pământ, căldura de pe trotuar arzându-mi picioarele prin sandalele mele subțiri, incapabilă să mă mișc. Stăteam la fel de sigur cum stătusem în fața Zidului Berlinului, un zid care luase viețile atâtor oameni în timp ce încercau să scape spre libertate. Și aici, de asemenea, era un zid care înrobea o întreagă rasă de oameni. Era un Rău, la fel de josnic și insidios ca toate cele care se întâmplaseră de-a lungul istoriei. Această realitate cu care mă confruntam nu era încă o poveste care să fie spusă, o poveste din care să se învețe. Se întâmpla chiar acum, iar eu o trăiam în patria mea.

În cele din urmă, nu am mai putut suporta setea și am băut din fântână. Totul se reducea la o nevoie fizică, nu mai era o nevoie morală sau filozofică. Apa era rece și răcoritoare în timp ce îmi curgea pe gât. A făcut ceea ce trebuia să facă: mi-a potolit setea. A fost oribil că a trebuit să fac o astfel de alegere în acest ținut uitat de Dumnezeu. Și era un ținut părăsit de Dumnezeu, indiferent de câte biserici cu învățături din Biblie erau răspândite prin orașe. Era o lume uitată de Dumnezeu când exista un semn ca acela, clar ca lumina zilei și nimeni nu se gândise de două ori cu privire la el. Care era diferența dintre o persoană și alta? Tuturor ne era sete. Cu toții plângeam și râdeam de aceleași lucruri, ne doream și speram la aceleași lucruri.

Familia mea cântând pentru măicuțele de la Caanan, eu sunt mai departe în dreapta.

Mi-am amintit de călugărițele pe care le vizitasem în Germania; călugărițele care nu numai că îi ajutaseră pe evrei să evadeze în timpul războiului, dar care acum îi slujeau pe germanii din închisoare care așteptau să fie condamnați la procesele de la Nürnberg. Cât de curajoase au fost. Cât de iertătoare. De ce nu ar putea fi toată lumea un pic mai mult asemenea lor?

Eu sigur nu eram așa.

Mă simțeam rușinată de faptul că setea mea îmi depășise convingerile. Nu puteam să fiu mai puternică? N-aș fi putut face ceva? Cel puțin, aș fi putut să dărâm semnul și apoi să beau o gură. Dar cu ce scop? Eram doar o singură persoană. Am presupus că au fost mulți ca mine care au venit la fântână, au dezaprobat ceea ce au văzut, dar au băut oricum, raționalizându-și faptele gândindu-se că erau doar o singură persoană.

Și tocmai aceasta este problema: cu toții credem că suntem doar „o singură persoană”. Și chiar suntem. Dar o singură persoană poate începe o revoluție a gândirii și a acțiunii.

Stând încă în fața fântânii, neputând încă să mă dezic de ceea ce făcusem, m-am gândit la cât curaj era necesar pentru ca o persoană de culoare să se aplece și să bea. Cu siguranță, mai mult curaj decât cel care mi-ar fi trebuit mie să nu beau, iar eu nici măcar nu reușisem această performanță.

M-am gândit la Dr. Martin Luther King Jr. El a avut un astfel de curaj. Vocea lui se ridicase împotriva curentului, convingându-i pe oameni să se ridice odată cu el. Mai puțin de un an mai târziu, acea voce avea să fie redusă la tăcere de glonțul unui asasin. Dar, bineînțeles, nu știam asta atunci.

De asemenea, nu știam că, într-o zi, voi fi făcută rasistă și alte apelative josnice, pentru că am îndrăznit să citez exemplul lui MLK ca fiind un lider care s-ar fi opus violenței din timpul revoltelor BLM. Nu am știut, ca un copil idealist de unsprezece ani, că în loc să se retragă, răul va continua să crească până când va amenința să ne înghită pe toți.

M-am întors de la fântână și m-am îndreptat spre mașină. O briză fierbinte a ridicat praful și o tornadă în miniatură a trecut amețitor pe lângă mine, ducând cu ea resturi. Proprietarul benzinăriei, un tip voinic în salopetă decolorată, mi-a făcut cu mâna și mi-a zâmbit. Părea drăguț – și era drăguț, asta făcea viața atât de nebună.

„Tatăl tău mi-a povestit despre călătoria ta. Cred că abia aștepți să ajungi acasă, domnișoară.”

Am dat din cap. Da, așa era.

” Ia un suvenir din cel mai prietenos și mai temător de Dumnezeu oraș de pe pământ”, a spus el, în mod clar fără să observe ironia acestei afirmații. Mi-a înmânat un Nou Testament în miniatură, de un negru strălucitor, cu pagini tivite cu auriu, iar eu am fost prea timidă ca să-l refuz, nevrând să văd cum se destramă fațada lui drăguță și cum apare judecata.

Conducând prin deșerturile din Nevada, de o frumusețe profundă care m-a făcut să tresar de uimire, mi-am dat seama ce voi găsi la sfârșitul călătoriei mele. Îmi doream cu disperare să mă întorc acasă, în lumea mea confortabilă și familiară, și să o găsesc exact la fel ca atunci când plecasem. Și așa avea să fie. Dar chestia era că eu eram diferită. Niciodată nu aș mai fi acceptat pur și simplu ceea ce mi se spunea fără să investighez pentru mine. Văzusem și experimentasem prea multe la o vârstă atât de fragedă și asta îmi deschisese ochii la partea bună și frumoasă, dar și la partea dureroasă și malefică a tuturor lucrurilor.

Ajunsă în sfârșit în Los Angeles, cu luminile orașului strălucind la amurg, am luat o hotărâre. Poate că sunt doar o singură persoană, dar voi face ceva cu viața mea pentru a schimba lumea. Mă voi ridica împotriva răului. A fost un gând mare. Un angajament entuziast luat de o tânără care nu înțelegea prea bine impactul pe care o astfel de rezoluție îl va avea asupra vieții ei.

Dar cu toții trebuie să începem de undeva. Trebuie să existe un loc în care să tragem acea linie în nisip și apoi să o depășim în mod conștient, îmbrățișând călătoria noastră, indiferent de consecințe. Trebuie să existe un moment în care să dăm jos semnul și să invităm pe toată lumea să bea din fântână.

Vă mulțumesc pentru că m-ați citit

DE-ASTA SE GRĂBEȘTE GUVERNUL CU STAREA DE CRIZĂ: SUA permite aliaților să trimită avioane de luptă și combatanți în Ucraina

Este nevoie de carne de tun. Și cine sunt cei mai nimeriți, românii, boii Europei și alți câțiva tâmpiți din Europa de Est, că Vestul vine mai la urmă, dacă e cazul, să-și asume meritele și prada de război. Nu vă fie frică, românia ia 500.000 de refugiați din Ucraina, deci are cine să vă înlocuiască. Să nu vă plângeți când o să vă ia direct din bătătură sau de pe stradă cu arcanul copiii la război. Desigur că e cool să-ți pui poze cu 🇺🇦 și declarații de genul 💓 🇺🇦 la profilul media, dar nu știu dacă va mai fi la fel de cool în cazul  copiilor voștri. Dacă stau să mă gândesc bine s-ar putea să fiți chiar de acord cu asta având în vedere că majoritatea celor care erau mândri de statutul de „vaccinat”, al lor și-al copiilor lor, sunt acum purtători de steaguri  🇺🇦. Așa că probabil îmi răcesc gura degeaba.

Ce spune articolul:

Nu am ajuns încă în punctul de confruntare directă. Dar recenta decizie a Washingtonului în conflictul din Ucraina marchează o schimbare majoră în abordarea Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

Duminica aceasta, 6 martie, șeful diplomației americane, Anthony Blinken, a dat oficial undă verde țărilor membre NATO să trimită avioane de luptă în Ucraina. Pe lângă avioane, statele care doresc acest lucru vor putea facilita intrarea unor avioane de vânătoare pe teritoriul ucrainean. 

„De fapt, discutăm acum cu prietenii noștri polonezi despre ce am putea face pentru a le satisface nevoile, dacă se decid cu adevărat să furnizeze aceste avioane de luptă ucrainenilor. Ce putem face? Cum putem ajuta să ne asigurăm că primesc ceea ce merită? Cum să le acoperim avioanele pe care le predau ucrainenilor?”, a spus Blinken, referindu-se la discuțiile cu țările aliate din Europa și, în acest caz, cu Polonia.

Prin urmare, Washingtonul se declară gata să sprijine toate inițiativele menite să ofere sprijin logistic rezistenței ucrainene.

Această decizie vine într-un moment în care luptele se apropie tot mai mult de Kiev. O întărire a mijloacelor militare ale rezistenței ucrainene ar putea schimba cu adevărat mersul conflictului.

Raoul Mobio

Alături de ăștia veți merge la război dacă nu vă treziți! (Video)

Cu siguranță lumea noastră este pierdută (Video)

LA ANTENA 3 AZI: „[…] forțele armate române să poate trece sub comanda forțelor armate străine aflate pe teritoriul nostru […]” (Video)

ATENȚIE MARE!!! ÎNAINTE CA ȚARA SĂ FIE TÂRÂTĂ ÎNTR-O SITUAȚIE FĂRĂ IEȘIRE: Are dreptul Ambasada Ucrainei să recruteze luptători „voluntari” din Grecia și România? Știe Guvernul român de această campanie de recrutare și cum răspunde?

Vă rog din suflet să citiți acest articol. De asemenea vă rog să faceți tot ce vă stă în putință să atrageți atenția asupra acestui fapt. Consecințele pot fi grave pentru țară și popor. Guvernul român, la fel ca și cel grec, trebuie să răspundă oficial națiunilor lor, înainte ca ceva mult mai grav să se întâmple.

TPP (The Press Project) dezvăluie că ambasada ucraineană din Atena recrutează „voluntari” greci pentru a lupta alături de Ucraina.(la fel și cea din București; anunțul la sfârșitul articolului-n.m.). „Recrutarea cetățenilor pentru a oferi servicii militare unei puteri străine este ilegală. Dacă făptașul este o ambasadă, atunci se pune problema imunității politice, care se tratează prin mijloace diplomatice și politice”, notează cercurile juridice. Profesorul de Teoria Statului și Drept la Universitatea Panteion, Dimitris Kaltsonis, fostul ministru adjunct al apărării Kostas Isichos și expertul juridic Themis Tzimas explică faptul că acest act încalcă regulile diplomatice și legislația, trăgând un semnal de alarmă în ceea ce privește implicarea țării noastre în acțiunile de aventurism militar.

Printr-un „anunț” de legitimitate îndoielnică, Ucraina invită, în toate țările, voluntari pentru a lupta, transformându-și ambasadele în birouri de recrutare ale unei țări străine, pe teritoriul altor țări, inclusiv al Greciei.

Anunțul este postat prin intermediul site-uluiLegiunii Internaționale de Apărare Teritorială a Ucrainei”, care, se spune, a fost fondată de președintele ucrainean Volodymyr Zhelensky și „este formată din cetățeni străini care doresc să se alăture rezistenței împotriva ocupanților ruși și să lupte pentru securitatea mondială”. După cum se menționează, acesta este un site oficial al Ucrainei, sub egida Ministerului Afacerilor Externe al țării. Acesta promite, de asemenea, „sprijin deplin” și „experiență de viață garantată” acelor cetățeni străini care se alătură „Legiunii Internaționale”. În continuare sunt enumerate statele ai căror cetățeni pot vizita ambasadele ucrainene din țara lor pentru a se înrola, inclusiv Grecia. De fapt, Ambasada Ucrainei din Atena face publicitate deschisă evenimentului pe pagina sa de Facebook.

Dar poate un stat să-și transforme ambasada dintr-un alt stat suveran într-un centru de recrutare pentru „voluntari”?

„Se încalcă legislația penală greacă”

Dimitris Kaltsonis, profesor de teoria statului și a dreptului la Universitatea Panteion, comentează pentru TPP că „delegația diplomatică a Ucrainei sau a oricărui alt stat nu are doar imunități și privilegii în conformitate cu dreptul internațional. De asemenea, are obligația de a nu încălca legile statului gazdă. În acest sens, orice invitație de a recruta voluntari sau mercenari greci încalcă dreptul penal grec, care interzice acțiunile provocatoare care expun statul grec sau locuitorii săi la represalii. Aceasta cu atât mai mult cu cât, cel puțin din punct de vedere juridic, Grecia nu se află în stare de război cu Rusia și nici cu NATO. În afară de aspectul juridic, această recrutare prezintă riscuri mari pe termen lung pentru democrația noastră, din motive evidente.”

El subliniază că

„Grecia trebuie să urmeze o politică de neutralitate activă și de pace cu obiective: Sfârșitul războiului, soluționarea pașnică a diferendelor, retragerea trupelor rusești în cadrul unui acord internațional de garanții reciproce, pe baza Cartei ONU, care va permite populației țării să trăiască liber într-o Ucraină independentă, neutră și democratică.
Nici o participare a Greciei la planurile de război ale NATO și UE, nici un soldat sau personal militar în afara granițelor țării. Închideți bazele străine care ne expun la pericole enorme, retrageți Grecia din NATO. Poporul nu ar trebui să plătească pentru aventurismul militar și ar trebui luate măsuri acum pentru a asigura acuratețea.

” Contravine oricărui concept de reguli diplomatice de funcționare a unei ambasade străine în țara noastră”

Fostul ministru adjunct al apărării Kostas Isichos, vorbind pentru TPP, vorbește despre „recrutarea de „mercenari” de către Ministerul ucrainean de Externe în Grecia, care invită tinerii din Grecia să se prezinte ca „voluntari” la ambasada și autoritățile consulare din Atena pentru a lupta în Ucraina”. Acesta comentează că „predica intolerantă a pliantului de propagandă pe internet , postat pe site-ul oficial al Ambasadei Ucrainei la Atena, se referă la necesitatea de a proteja Europa și cultura sa de Rusia. Pliantul conține informații de natură utilitară pentru ca potențialii „mercenari voluntari” care vor să se alăture „legiunii internaționale pentru apărarea Ucrainei” să se prezinte la ambasadele și autoritățile consulare relevante.”

Acesta subliniază că „un element demn de luat în seamă este experiența de război, necesitatea de a prezenta documente de serviciu militar, de specializare, echipamente pe care vor trebui să le aducă la sosirea pe teritoriul ucrainean. Propaganda extrem de periculoasă de recrutare de „voluntari” pe internet de către o ambasadă străină în țara noastră, contravine oricărui concept de reguli diplomatice de funcționare a unei ambasade străine în țara noastră. Chiar și cuvântul „legiune” se referă la perioade întunecate de conflict armat. Supunerea oarbă a guvernului grec față de NATO în ceea ce privește trimiterea de arme în Ucraina, lăsând deschisă posibilitatea de a trimite soldați greci, se opun voinței poporului grec de a găsi o soluție pașnică pentru oprirea imediată a războiului. Și nicidecum să permitem această acțiune inacceptabilă a ambasadei ucrainene din Atena de a recruta mercenari greci.”

” De la neo-naziști la jihadiști, aceștia pot găsi în Ucraina un Disneyland al războiului militar”. Întrebări importante adresate guvernului elen

Themis Tzimas, avocat, doctor în drept public și științe politice la Universitatea Aristotel din Salonic și cercetător postdoctoral, explică pentru TPP că „invitația guvernului ucrainean către cei care doresc să meargă în Ucraina pentru a lupta împotriva Rusiei, fără nici un control asupra orientării și originii acestora, implică în primul rând un mare risc în ceea ce privește indivizii și grupurile care se pot trezi cu armament greu în mâini – arme antitanc de toate tipurile, arme atomice, explozibili, acces la tehnologia antiaeriană, etc. De la neonaziști la jihadiști, aceștia pot găsi în Ucraina un Disneyland al războiului militar. Pe lângă toate celelalte, trebuie să ținem cont de faptul că Ucraina deține tehnologie și materiale nucleare, despre care nu știm cât de bine sunt păstrate în condiții de colaps militar și statal, precum și ce planificare există pentru o eventuală utilizare militară a acestora.

„În ceea ce privește recrutarea concretă în Grecia, „apar anumite întrebări: știe guvernul grec că pe teritoriul nostru se recrutează luptători împotriva Rusiei și a forțelor sale armate? Dacă nu, acum că este informat, ce va face? Pentru că, dacă permite recrutarea și trimiterea de luptători – în afara forțelor regulate ale Ucrainei – să continue pe front, atunci s-ar putea considera, pe baza criteriului controlului efectiv sau chiar total – pe care statul grec îl exercită în mod evident pe teritoriul său – că participă indirect la ostilități. Pe lângă celelalte, guvernul grec trebuie să răspundă ce se va face cu acești indivizi și cum vor fi controlați la întoarcere, atât în ceea ce privește posibila comitere de acte criminale în contextul conflictelor, cât și în ceea ce privește dobândirea de experiență de război și de arme.”

„Este nevoie de un răspuns politic și diplomatic”

În cele din urmă, raportăm că cercurile juridice au informat TPP că

„recrutarea de cetățeni pentru a oferi servicii militare unei puteri străine este ilegală. Dacă făptașul este o ambasadă, atunci există o problemă de imunitate politică, care este abordată prin mijloace diplomatice și politice.” Este responsabilitatea statului elen să împiedice recrutarea de luptători pe teritoriul său.

De asemenea, este demn de remarcat faptul că ministerul de externe al Senegalului a condamnat foarte recent ca fiind ilegal anunțul ambasadei ucrainene din țara sa, care a făcut apel la cetățenii senegalezi voluntari să se înroleze și să lupte împotriva Rusiei. Potrivit Reuters, guvernul senegalez a subliniat că „recrutarea de voluntari, mercenari și alți luptători străini este ilegală în Senegal și pedepsită de lege”. Ambasadorul Ucrainei în această țară, Iuri Pivovarov, a fost, de asemenea, convocat pentru a da explicații.

Sursa

Comentariu mucenicul: Aceeași pagină există și pe site-ul Ambasadei Ucrainei în România

Bănuiesc că cetățenii români au dreptul să știe iar guvernul român trebuie să răspundă, la fel ca și cel grec și oricare alt guvern european. Este o problemă de maximă importanță care privește o țară întreagă.

%d blogeri au apreciat: