Poza zilei

Un gând despre „Poza zilei”

Sfantul Sofronie Saharov,
Cuvantarea a treizecea,
8 februarie 1993

(..)

Crestinii trebuie sa vorbeasca din ceea ce le da Duhul Sfant, iar nu sa filosofeze.
…
Evenimentele vremilor noastre fac ca veacul nostru sa fie deosebit de important.
Uneori mi se pare ca Domnul Dumnezeu, indepartandu-Se de la noi, prin singura aceasta miscare negativa a indepartarii ne paraseste in incercarile noastre, si noi traim incercarile acestei lumi.
Si mari sunt suferintele sufletului omenesc cand se indepartraza de la noi lucrarea simtita a harului Duhului Sfant.
Parasirea lui Dumnezeu dupa doua razboaie mondiale neinchipuit de grele – Primul si al Doilea – a dus la faptul ca intreaga lume este afundata in criza si in nimic nu afla iesire.
Si cand ne rugam Lui pentru lumea intreaga, El totusi ne raspunde:
„Da, sufera omul. Si binevoieste sufletul Meu intru cei ce se roaga pentru ceilalti, pentru cei ce sufera, pentru intregul Adam. Ci lasati totul asa cum este, nu va tulburati de faptul ca razboaiele sunt inevitabile, nu va tulburati de faptul ca oamenii, suferind, ajung cu adevarat pana la capatul a ceea ce se poate numi culmea rabdarii durerii”.
Si spune in Evanghelie: „Auzind despre toate acestea, ridicati capetele voastre ca rascumpararea voastra se apropie” (Luca 21, 28).
Viata noastra este vremelnica; nu aici ne vom dobandi propasirea, propria infaptuire ca persoana, ca si chip al lui Dumnezeu in deplinatatea lui.
Sub ochii nostrii se destrama natiuni, milioane de oameni mor de foame, de boli.
„Unde esti Tu, Cel Ce ne-ai zidit?”
Si Domnul raspunde asa:
„Asa este de trebuinta pentru vesnicie”.
Omul este zidit dupa chipul lui Dumnezeu si dupa asemanare.
Omul trebuie sa imbratiseze in dragostea sa nu numai omenirea, ci si intreaga zidire. Si Domnul se bucura cand ne rugam pentru cei ce sufera, dar El zabavniceste a veni si a tamadui.
De ce?
Pentru ca El poate toate.
El zice:
„Nu va temeti de cei ce omoara trupul, iar apoi mai mult nu va pot face; ci temeti-va de cel care dupa omorare poate si sufletul si trupul sa piarda in ghena” (Matei 10, 28).
Ceea ce inseamna ca El si dupa omorarea noastra poate sa ne ridice din nou in si mai multa slava. Pentru ca dincolo in vesnicie niciodata nu o sa mai fim asa cum ne traim aici pe noi insine:
lipsiti de dragoste si de lumina.
Nebunie ar fi sa gandim ca Domnul binevoieste suferintele.
Ci stiind aceasta cale, vom incerca sa strigam catre Maica Domnului si catre toti Sfintii, si catre Insusi Hristos Dumnezeu, ca sa ne dea rabdare, si putere pentru aceasta rabdare.
Vremea este a incercarilor de neindurat.
Eu nu sunt infailibil, pot sa gresesc la fiecare pas, ba si gresesc.
Insa va voi spune:
adesea imi vine gandul ca totusi ne-au ajuns vremurile apocaliptice.

###

Sfantul Sofronie Saharov
Cuvantarea a 27-a
28 decembrie 1992

(…)

Intr-una din prorocii Avva Ishirion in Pateric (din veacurile III-IV) zicea ca oamenii ultimelor vremi nu vor mai fi in stare de viata unei trairi asemenea celor din primele veacuri.
Insa – adaoga unul din Parinti (Ishirion) – crestinilor le vor fi trimise mari suferinte. Iar cei ce vor rabda acele suferinte, vor fi in Imparatie mai mari decat cei ce in vechime inviau mortii.
Puterea raului in lumea organizata contemporana este atat de mare, ca nicio rugaciune, nicio incordare a duhului nostru nu biruieste acest duh al lumii.
Suntem coplesiti de suferintele care ne invaluie din exterior. Insa o astfel de forma de suferinta, poate ca Domnul a dat-o numai acum, nu si in vechime.

###

Sfantul Sofronie Saharov:

In epoca noastra mantuirea a devenit mai greu de infaptuit decat inainte.
In Biserica primara marturisitorii lui Dumnezeu care faceau minuni constituiau un fenomen zilnic.
Exista prorocii ale Sfintilor Parinti din veacul al IV care ne spun ca in vremile de pe urma Dumnezeu nu va mai daruri harisme si credinciosii traitori nu vor mai savarsi minuni, si se vor mantui ca fiind parasiti de Dumnezeu intr-o stare de smerenie.
Sfantul Ierarh Nifon episcopul Constantianei Ciprului, in sec IV, profeteste:

„In zilele de pe urma, adevaratii slujitori (traitori) ai lui Hristos se vor ascunde de oameni (nu vor mai fi vizibili in societate).
Si chiar daca nu vor face face semne si minuni ca astazi, vor fi statornici necontenit pe calea cea stramta, pazindu-se in smerenie.
In vremurile de pe urma nu va mai fi cineva care sa faca semne minunate, deoarece, chiar de ar face minuni, nu vor mai fi oameni simtitori (ci nesimtitori) care sa fie receptivi sa se intelepteasca in luptele duhovnicesti.
Majoritatea oamenilor in zilele de pe urma se vor rataci din nestiinta pe calea cea larga a pierzarii”.

Iata singura calea adevarata, asa cum scrie Cuviosul Siluan Athonitul – calea pocaintei.
Nimic nu inlesneste o mai buna cunoastere a lui Dumnezeu ca Tata decat pocainta.

ApreciazăApreciază

Răspunde