Dacă articolul anterior vi s-a părut exagerat, oare ăsta cum o să vi se pară? Manipularea minților oamenilor se face zilnic prin diverse articole, pe diverse teme. Dar articolul cu canibalismul și acesta țintesc un nivel mult mai intim și mai profund al ființei umane. Nu este vorba despre politică, război, tabere bune sau rele, etc…, ci de ceea ce ar trebui să definească o ființă umană: umanitatea din noi, care se pare că este pe cale de dispariție.________________________________
Să-i lăsăm pe cei care mănâncă carne să se înece este etic din cauza suferinței pe care o provoacă animalelor, a susținut în mod controversat un academician de la Universitatea Oxford.
Dr. Michael Plant, un filozof care se concentrează asupra fericirii și care mănâncă el însuși carne, susține că, în conformitate cu unele filozofii morale, poate fi justificat să lăsăm să moară oameni ca el.
Argumentul său pornește de la un conflict între ceea ce el spune că sunt două convingeri comune.
Prima este că ființele umane au datoria de a se salva reciproc atunci când acest lucru are un cost nesemnificativ. De exemplu, să sari într-un iaz pentru a salva un copil care se îneacă, dar îți distrugi hainele în acest proces.
A doua credință, susține Dr. Plant, este că este greșit să mâncăm carne din cauza suferinței pe care o pot trăi animalele în fermele industriale.
Animalele, cum ar fi găinile, pot fi adesea ținute în condiții înghesuite și murdare înainte de a fi sacrificate.
El spune că acest conflict îi lasă pe cei care subscriu la cea de-a doua credință într-o poziție interesantă din punct de vedere moral dacă întâlnesc pe cineva care mănâncă carne înecându-se într-un iaz, și că lăsându-l să moară ar putea fi, de fapt, răul cel mai mic.
„Pare universal acceptat faptul că a face sau a permite un rău este permis – și poate fi chiar necesar – atunci când acesta este răul cel mai mic”,
a scris el în Journal of Controversial Ideas.
‘Susțin că, dacă consumul de carne este greșit din motive de suferință a animalelor, atunci, odată ce luăm în considerare câtă suferință ar putea avea loc, începe să pară plauzibil faptul că salvarea străinilor ar fi un rău mai mare decât să nu-i salvăm și, prin urmare, nu este, până la urmă, necesară’.
Dr. Plant compară acest lucru cu scenariul unui iaz în care, în loc de un copil, o persoană vede înecându-se un dictator crud, cunoscut pentru torturarea populației sale.
Salvarea dictatorului i-ar permite acestuia să continue să provoace suferință, așa că, la fel ca în cazul unui carnivor, a-i permite să se înece ar putea fi răul cel mai mic.
El recunoaște că majoritatea cititorilor vor considera acest argument „absurd”.
Dar el argumentează că, din moment ce un an în care o persoană mănâncă carne este aproximativ echivalent cu cinci ani în care puii suferă în condiții abominabile, „bunăstarea negativă” totală creată de acea persoană de-a lungul timpului este destul de mare.
Dr. Plant recunoaște, de asemenea, că unii ar putea susține că salvarea vieții unui consumator de carne este permisă dacă îl convertiți la vegetarianism după ce îl salvați.
Dar meritele morale ale acestui lucru ar putea varia în cazul în care persoana este convertită cu succes, adaugă el.
‘Se pare că cel mai probabil vor presupune că solicitarea ta a fost o nebunie și o vor ignora: „N-o să-ți vină să crezi ce mi s-a întâmplat azi. Am căzut în iaz și m-aș fi înecat dacă nu m-ar fi scos cineva de acolo. Dar nu acesta a fost lucrul cel mai ciudat. Persoana care m-a scos apoi m-a întrebat dacă am mâncat mult pui și mi-a cerut să mă opresc.””, a spus el.
” În mod serios, acceptăm să nu-l salvăm pe dictatorul care se îneacă deoarece, deși cel mai bun rezultat ar fi dacă l-ați salva și apoi l-ați convinge cu succes să nu mai facă lucruri rele, recunoaștem că acest rezultat nu este deloc probabil.
Dr. Plant își încheie argumentația spunând că există o „tensiune profundă și subapreciată” între convingerile de a salva vieți și de a nu mânca din fermele industriale.
„Deși, în mod normal, nu am considera că aceste convingeri sunt relevante una în raport cu cealaltă, am insistat asupra problemei directe că, dacă avem aceste preocupări legate de bunăstarea animalelor, atunci, atunci când le luăm în considerare, se reduce și poate fi eliminată obligația de a-i salva pe alții. Consider acest lucru surprinzător și deranjant”, a spus el.
Dr. Plant s-a descris anterior ca fiind un „welfatarian” – o persoană care mănâncă animale doar dacă acestea au avut o viață fericită înainte de a muri.
El nu abordează în mod specific în articolul său dacă welfatarienii ar trebui să fie salvați în situații pe viață și pe moarte.
Mucenicul's Blog 