Oamenii de știință folosesc flash-uri de lumină în creier pentru a șterge cu adevărat amintirile… la șoareci.
În mod ironic, puține lucruri rămân în memoria celor care au vizionat superproducția din 1997 „Men In Black” precum Neuralyzerul. Este un instrument fictiv care, odată îndreptat către un martor nefericit al unor fenomene supranaturale sau extraterestre, emite o explozie rapidă de lumină care șterge amintirea celor văzute.
Pare… cel puțin semi-plauzibil, nu? O ficțiune foarte bună te poate face să-ți pui în discuție convingerile și, din moment ce este dezorientant să primești o lumină intermitentă în ochi, este ușor să crezi că anumite tipuri de lumină intermitentă îți pot afecta memoria. Dar, evident, nu există nicio bază științifică pentru acest fapt. Este doar un film. Nu-i așa?
Ei bine, un studiu recent al Universității Kyoto a complicat puțin lucrurile prin cercetările efectuate pe șoareci. Descoperirile au fost publicate pe 11 noiembrie 2021, într-un articol pentru Science intitulat „Stepwise synaptic plasticity events drive the early phase of memory consolidation” – oamenii de știință au reușit să relaxeze sinapsele nou create (conexiunile neuronale responsabile de formarea amintirilor). Studiul a implicat șoareci care au învățat că, dacă intră într-o cameră întunecată anexată la habitatul lor luminos, vor primi un șoc electric. Șoarecii au învățat că vor fi electrocutați la intrare și, astfel, au devenit precauți și temători în jurul camerei întunecate. Cei cărora li s-au anulat amintirile cu ajutorul tratamentului intrau în schimb în camera întunecată fericiți, ca și cum nu ar fi fost niciodată expuși la ea.
Aceștia au obținut acest rezultat folosind o proteină derivată din anenomele marine care produce atomi de oxigen distructivi ca răspuns la expunerea la lumină. Această proteină a fost introdusă la șoareci prin intermediul unui virus inofensiv, după ce au modificat proteina pentru a reduce efectele dăunătoare ale atomilor de oxigen. În loc să deterioreze căile neuronale, acum acestea doar le relaxează, împiedicând amintirile formate recent să fie rechemate.
Noile amintiri sunt create din experiență, cum ar fi experiența șoarecilor care au intrat în camera întunecată și au primit un șoc. Aceste amintiri sunt transferate prin creier prin intermediul somnului, unde intră în memoria pe termen lung. În cazul acestui experiment, un șoarece a fost injectat cu proteina SuperNova modificată și i s-a introdus o fibră optică în creier pentru a-l stimula cu lumină. După ce a fost introdus în camera de șocuri împreună cu alți șoareci de control, acestui șoarece i s-a stimulat creierul cu lumină imediat după ce a fost șocat, astfel încât informațiile nou învățate să fie șterse. După ce a dormit și s-a întors în cameră, acesta nu a manifestat frică, așa cum au făcut ceilalți șoareci.
Oamenii de știință au încercat, de asemenea, să șteargă memoria într-un alt mod, prin aprinderea unei lumini într-o altă parte a creierului – una care evocă amintiri mai îndepărtate. La două zile după experiența de învățare, aceștia au reușit să șteargă ceea ce șoarecele învățase. După 25 de zile, însă, trecuse prea mult timp și amintirile se consolidaseră în creier.
Domeniul în care se studiază sensibilitatea la lumină a neuronilor se numește optogenetică. Studiile anterioare ale optogeneticienilor au vizat întregul creier, mai degrabă decât anumite zone specifice în care s-ar putea forma noi amintiri. Acest studiu, însă, se referă la fereastra de timp specifică în care se creează amintirile. Mai degrabă decât să existe ca un singur concept fizic în interiorul creierului, se crede că amintirile sunt de fapt rememorate prin încrucișarea mai multor căi neuronale diferite – ceea ce ar putea explica de ce anumite amintiri sunt declanșate de anumite mirosuri sau sunete.
Folosind cunoștințele derivate din experimentele anterioare, cei doisprezece autori ai acestui studiu (Akihiro Goto, Ayaka Bota, Ken Miya, Jingbo Wang, Suzune Tsukamoto, Xinzhi Jiang, Daichi Hirai, Masanori Murayama, Tomoki Matsuda, Thomas J. McHugh, Takeharu Nagai și Yasunori Hayashi) au demonstrat cu succes că formarea memoriei pe termen lung poate fi oprită sau chiar inversată într-o fereastră localizată.
Reacțiile online au comparat procedura cu ceva din Doraemon sau din Fundația SCP, au glumit „fă-mi o favoare și scăpă-mă de ultimii zece ani” și și-au exprimat îngrijorarea cu privire la utilizările neplăcute ale tehnologiei. Teoretic, atâta timp cât sinapsele pentru anumite amintiri pot fi identificate și tehnica poate fi realizată în timp util, aceasta ar putea fi utilizată în tratarea persoanelor care suferă de PTSD și de alte forme de traume psihice. Deocamdată, însă, această cercetare se limitează doar la șoareci. Dacă preferați să vă îmbunătățiți memoria decât să o pierdeți, atunci poate doriți să citiți despre beneficiile cafelei… sau despre această gumă de mestecat din 2017, deși nu ne amintim dacă aceasta a avut un succes deosebit sau nu.
Sources: Science – Stepwise synaptic plasticity events drive the early phase of memory consolidation, Nazology, Twitter/@NazologyInfo via My Game News Flash
Mucenicul's Blog 