Pentru că ieri am scris despre mamele surogat aflate în comă azi vă recomand să vedeți filmul Coma (1978). Asta ca să înțelegeți cât de mult îi pasă sistemului de oameni.
Coma (1978)
Pentru că ieri am scris despre mamele surogat aflate în comă azi vă recomand să vedeți filmul Coma (1978). Asta ca să înțelegeți cât de mult îi pasă sistemului de oameni.
Coma (1978)
Ar trebui femeile aflate în moarte cerebrală să fie folosite ca mame surogat?
Acesta este conceptul extrem de controversat lansat de un filozof.
Măsura – pe care însăși scriitoarea norvegiană o recunoaște ca fiind „fără îndoială deranjantă” – ar ajuta „viitorii părinți care doresc să aibă copii, dar nu pot”, cum ar fi cuplurile gay și infertile.
Dar Dr. Anna Smajdor, profesor asociat de filosofie la Universitatea din Oslo, a afirmat, de asemenea, că ar putea fi o opțiune viabilă pentru femeile care „preferă să nu” poarte un copil.
Femeile ar evita riscurile de sănătate legate de sarcină, cum ar fi hipertensiunea arterială, precum și orice traumă emoțională ca rezultat al unor complicații, și ar aborda problema lipsei de mame surogat, a susținut ea
Dr. Smajdor, care a descris conceptul drept „donare gestațională a întregului corp”, a afirmat că și bărbații în moarte cerebrală ar putea fi folosiți ca surogate pentru a atenua „obiecțiile feministe”.
Cu toate acestea, ea nu a explicat cum ar putea bărbații să poarte un copil.
Dar ea a spus că nu este o „piesă de science-fiction” și că perspectiva ar putea „liniști unele feministe”.
Conform teoriei sale, femeile aflate în moarte cerebrală ar putea fi folosite ca mame surogat dacă și-ar fi dat în prealabil consimțământul în acest sens.
Aceasta ar implica plasarea de embrioni în uterul acestor femei până la naștere.
Moartea cerebrală este permanentă, ceea ce înseamnă că persoana afectată nu-și va recăpăta niciodată cunoștința sau nu va începe să respire singură. Este confirmată din punct de vedere legal ca fiind moartă.
Poate fi cauzată de un stop cardiac sau de un atac de cord sau de alte leziuni care opresc alimentarea cu sânge sau oxigen a creierului.
Starea vegetativă – în care se află încă legenda Formulei 1, Michael Schumacher – este diferită. Acești pacienți prezintă încă unele semne de conștiență și au o șansă de recuperare, deoarece trunchiul cerebral încă funcționează.
Persoanele aflate în moarte cerebrală pot avea încă o inimă care bate, iar pieptul lor „se ridică și coboară cu fiecare respirație”. Cu toate acestea, acest lucru se datorează exclusiv aparatelor de menținere a vieții, nu faptului că persoana respectivă și-a recăpătat în mod miraculos capacitatea de a face acest lucru singură.
Scriind în revista Medicina teoretică și bioetica, Dr. Smajdor a declarat că este „surprinzător” faptul că nicio țară nu permite femeilor să își doneze corpul pentru a fi surogat după moartea cerebrală – o idee promovată pentru prima dată de medici în 2000.
Orice femeie care dorește să evite „riscurile și poverile” de a rămâne însărcinată ar trebui să aibă acces la această formă de mamă surogat, a spus ea.
Sarcina și nașterea comportă „riscuri semnificative pentru sănătate” – și este mai mortală decât rujeola, a afirmat Dr. Smajdor.
Cu toate acestea, acest lucru nu este adevărat în Marea Britanie, unde oamenii au de două ori mai multe șanse de a muri din cauza infecției respiratorii decât în timpul sarcinii.
Dar femeile însărcinate se pot confrunta cu riscuri pentru sănătate din cauza tensiunii arteriale ridicate, care poate duce la crize care pun viața în pericol, numite eclampsie, și a diabetului, care crește riscul de avort spontan și de complicații în timpul nașterii.
‘Eforturile medicale concertate se concentrează pentru a ne scăpa de rujeolă, în timp ce se așteaptă ca femeile să se supună riscurilor mai mari ale sarcinii și nașterii aproape fără să se gândească la asta’, a declarat Dr. Smajdor.
Ea a adăugat:
„Nu putem încă să renunțăm complet la uter pentru reproducerea speciei noastre.
‘Dar putem transfera riscurile gestației către cei care nu mai pot fi afectați de ele’.
Cuplurile care aleg să folosească o mamă surogat cu moarte cerebrală ar evita o traumă directă „emoțională și fizică” în cazul în care ar exista complicații la naștere, a susținut Dr. Smajdor.
Donatorii ar fi „sub control și supraveghere medicală absolută”, care nu ar interfera cu viața lor – așa cum ar face-o o mamă surogat în viață – deoarece funcția donatorului este „doar de a gesta”, a afirmat Dr. Smajdor.
Iar abordarea „oferă o soluție la problemele legate de maternitatea surogat” în sine, a declarat Dr. Smajdor.
Ea nu a explicat care sunt problemele, dar există o lipsă de mame surogat, iar procesul poate costa până la 80.000 de lire sterline în Marea Britanie și de două ori mai mult în SUA.
În timp ce perspectiva de a folosi femei în moarte cerebrală ca mame surogat „poate fi deconcertantă”, moartea cerebrală este deja acceptată ca o „bază adecvată” pentru donarea de organe, a declarat Dr. Smajdor.
Oamenii își donează adesea organele știind că acestea vor fi oferite celor care așteaptă un transplant și, în teorie, această logică este aceeași, a spus ea.
Dr. Smajdor recunoaște că nu se știe cât timp poate fi menținut un pacient în moarte cerebrală, cel mai lung caz raportat fiind de 110 zile. Dar nu se cunoaște o limită superioară a timpului în care cineva poate fi ținut în viață cu ajutorul aparatelor de menținere în viață.
Cu toate acestea, ea a adăugat că este considerată ” o practică medicală greșită” și „lipsită de etică” prelungirea acesteia – și este „fără îndoială o perspectivă îngrijorătoare”, a spus ea.
Dar ea a spus că această ventilație este deja prelungită pentru donarea de organe și că „nu contează prea mult” faptul că este vorba doar de o perioadă scurtă de timp, în loc de cele nouă luni necesare pentru ca un copil să se dezvolte în uter.
Dr. Smajdor a remarcat, de asemenea, că există o lipsă de date cu privire la posibilitatea ca o persoană aflată în moarte cerebrală să aibă o sarcină reușită și a dat vina pe „scrupulozitatea morală” în ceea ce privește prelungirea vieții femeilor aflate în moarte cerebrală.
Dar donarea corpului pentru o mamă surogat nu este „dincolo de posibilități”, deoarece există „tot mai multe dovezi” că sarcinile pot fi duse la termen în cazul femeilor care au suferit moarte cerebrală, a spus ea.
Dr. Smajdor a recunoscut că abordarea sa „ar putea fi considerată inacceptabilă dintr-o perspectivă feministă”, deoarece „disociază funcțiile de reproducere de persoană”.
„Donarea în întregime a corpului pentru gestație” este „pur și simplu utilizarea corpului ca un container fetal”, ceea ce ar putea ” susține ideea că și femeile vii” pot fi tratate ca atare, a sugerat ea.
Dar aceste îngrijorări pot fi atenuate prin utilizarea bărbaților aflați în moarte cerebrală ca surogate, ceea ce ar „mări și mai mult” numărul de donatori, a spus ea.
Lucrarea, descoperită de site-ul de știri Reduxx, a stârnit revoltă în rândul utilizatorilor de social media, care au spus că acest concept este „înjositor pentru întregul concept de viață așa cum îl cunoaștem”.
Dr. Smajdor a stârnit anterior reacții negative pentru că a afirmat că asistentele și medicii nu trebuie să trateze pacienții cu compasiune.
Ea consideră că personalul ar trebui să poată îndeplini sarcinile zilnice – de la extirparea apendicelui cuiva până la hrănirea unui pacient în vârstă – fără să simtă niciun fel de bunătate față de acesta.
Ea a susținut că compasiunea „nu este o componentă necesară” a asistenței medicale și că personalul căruia îi pasă prea mult de pacienți ar deveni demoralizat dacă ar fi martor la neglijență sau la tratamente necorespunzătoare în secții.