Un sistem vulnerabil

Nu este greu de observat ce încearcă să facă în jurul nostru. În prezent, sunt pe cale să distrugă unitatea familială așa cum o știm, locuințele, relațiile, prieteniile, mijloacele de trai, perspectivele și însăși structura oamenilor și felul în care aceștia sunt și ce fac pentru a supraviețui.

Deci știm că o fac – nu fac niciun secret din acest lucru, iar oamenii vorbesc despre acest lucru, cu creșteri stupide și paralizante ale produselor de bază, menite doar să streseze oamenii și să îi facă să reacționeze sau să se prăbușească. Dar mulți speculează adevăratul motiv și cum se va „strânge” pentru cei care conduc. Aceștia încearcă să rescrie totul în jurul nostru și chiar să ne facă să o facem noi înșine. Dărâmarea statuilor, redenumirea lucrurilor, interzicerea folosirii anumitor cuvinte pentru că acestea „jignesc” oamenii. Dar care se leagă perfect de faptul că vor să scape de vechi, să suprascrie ceea ce este, cu ceva diferit, dar care nu pare a fi mai bun sub nicio formă.

Nu suntem deloc suprapopulați la nivel global (în fine, Marea Britanie s-ar putea să se îndrepte în această direcție datorită unei stări de lucruri forțate), dar resursele au fost fără îndoială gestionate greșit, așa cum se întâmplă în toate industriile și afacerile lor. Corupția, agendele personale și managementul defectuos par a fi ceea ce își bazează sistemul lor. Un sistem de monitorizare și control digital total. Am abordat acest subiect de câteva ori în alte articole, dar o voi face din nou în acest articol, deoarece consider că trebuie explicat oamenilor ce presupune cu adevărat acest plan de monitorizare pentru oamenii obișnuiți, nu pentru ei, ci pentru mine și pentru voi.

Imaginați-vă. Vă treziți dintr-un somn monitorizat, vă monitorizează ritmul cardiac, așa că știu deja dacă ați dormit bine, dacă ați avut coșmaruri, dacă aveți anxietate, dacă ați făcut sex etc. Trebuie să faci un test de urină în fiecare dimineață, pentru ca ei să știe ce să îți permită să mănânci în fiecare zi și pentru a-ți prescrie medicamentele pentru ziua respectivă. Dacă nu le iei, nu ieși în oraș și nu primești nicio alocație de divertisment pentru ziua respectivă. Nu ai voie să călătorești decât în zonele alocate de ei, și cu persoanele care au fost considerate adecvate, îți blochează dispozitivele de comunicare dacă ești prins încercând să te aventurezi în afara acestei „zone”. Pentru a-ți menține o greutate acceptabilă, ei vor decide ce poți mânca și când poți mânca. Totuși, va trebui să folosiți „credite” pentru a plăti mâncarea respectivă și veți câștiga credite îndeplinind sarcini la alegerea lor, în momentele pe care le aleg ei. Îți vor oferi „alegeri” cu privire la ceea ce poți face în timpul tău, apoi te vor răsplăti în consecință, dar te vor și pedepsi și îți vor scădea creditele din motive pe care le consideră potrivite. Nu veți avea voie să vă dați creditele nimănui altcuiva și nu le puteți împrumuta pe ale nimănui. Veți fi datori sistemului și numai sistemului. Fiecare persoană, conectată individual la un punct central de control. Veți putea fi în continuare voi înșivă, dar numai în măsura în care vi se permite și numai dacă faceți parte din colectivitate. Asta fără mecanismul de control suplimentar de a folosi ceva injectabil, care poate avea alte scopuri, de care încă nu suntem conștienți. Dar dacă te pot urmări cu ajutorul acestuia și al datelor tale biometrice, atunci ești deja în închisoarea lor ineluctabilă. Ei devin omnipotenți. Atotvăzători, atotștiutori. Nu vă îngrijorează acest lucru?

Dar toate acestea se bazează totuși pe un sistem. Sistemul digital are nevoie de o sursă de energie, așa că s-ar putea crede că are un punct slab, un punct de eșec. Dacă se oprește curentul sau dacă nu avem electricitate, atunci sistemul se va prăbuși? Posibil. Consider că acesta este principalul punct logic al faptului că sistemul digital pentru orice este o idee proastă, mai ales atunci când ni se spune la fiecare cinci minute că totul ar putea deveni redundant dacă avem o furtună solară foarte puternică. Așadar, punem cu bună știință tot ceea ce facem și avem într-un sistem despre care spunem, de asemenea, că se poate prăbuși cât ai clipi din ochi? Nu are sens, nu-i așa?

Deci, ce se întâmplă cu semnalele noastre electrice, ca oameni. Este energia noastră colectivă pe care încearcă de fapt să o exploateze și, odată ce vor avea destui oameni în „sistemul” lor, acesta se va autosusține? Nu va mai avea nevoie de o sursă de energie exterioară, cum ar fi electricitatea? Asta ar fi o nebunie, nu-i așa? Chiar sper că da. Dar, până acum, opțiunile nebunești par să fie pe masă în acest moment, așa că le explorez pe toate. Nu mai există cale de întoarcere după această etapă, am lăsat deja în urmă ceea ce a fost, așa că trebuie să începem să lucrăm pentru a vedea încotro se îndreaptă. Dacă nu o facem, atunci idealurile lor fără inimă de a ne avea pe toți într-o lume sterilă, monitorizată și lipsită de bucurie vor fi ceea ce se va întâmpla. Începeți să vă gândiți la cum vreți cu adevărat să arate viitorul, pentru că ceea ce a fost înainte s-a dus, iar ceea ce va fi nu s-a întâmplat încă. Încă mai este timp…

FII SMART, NU S.M.A.R.T.!: Autoritarism devastator- Orașele inteligente și Orașul de 15 minute

Am văzut o mulțime de discuții despre orașele inteligente sau despre „orașele de 15 minute”. Am citit definiția de mai jos din Wikipedia a unui „oraș inteligent” și imediat mi-am amintit de o serie de filme distopice, cum ar fi „1984” sau „Brazil” pentru cei mai experimentați dintre noi, sau „The Giver”, „Eagle Eye” sau „Minority Report” pentru cei mai contemporani. Nimic care să evoce sentimente de confort, siguranță sau pace, asta e sigur.

Un oraș inteligent este o zonă urbană modernă din punct de vedere tehnologic care utilizează diferite tipuri de metode electronice și senzori pentru a colecta date specifice. Informațiile obținute din aceste date sunt utilizate pentru a gestiona eficient activele, resursele și serviciile; în schimb, aceste date sunt folosite pentru a îmbunătăți operațiunile din oraș. Acestea includ date colectate de la cetățeni, dispozitive, clădiri și active care sunt procesate și analizate pentru a monitoriza și gestiona traficul și sistemele de transport, centralele electrice, utilitățile, rețelele de alimentare cu apă, deșeurile, investigațiile penale, sistemele informatice, școlile, bibliotecile, spitalele și alte servicii comunitare. Orașele inteligente sunt definite ca fiind inteligente atât prin modul în care guvernele lor valorifică tehnologia, cât și prin modul în care monitorizează, analizează, planifică și guvernează orașul. În cazul orașelor inteligente, schimbul de date nu se limitează la orașul în sine, ci include, de asemenea, întreprinderi, cetățeni și alte părți terțe care pot beneficia de diverse utilizări ale acestor date. Punerea în comun a datelor din diferite sisteme și sectoare creează oportunități pentru o mai bună înțelegere și beneficii economice.

EESH! Este amuzant pentru că atunci când pui „Smart City” în căutare, poți găsi exact acest lucru. A devenit acceptabil să folosești cuvântul „inteligent”, în loc de ceea ce a fost la început, adică un acronim: S.M.A.R.T. (Nu mă refer la structura obiectivelor corporative.)

Cuvântul „inteligent” se referă la un fel de inteligență generală și poate chiar la o capacitate multifuncțională. Când spui că cineva este „inteligent”, spui că este isteț, descurcăreț și bine informat. Pare a fi o calitate foarte bună, nu-i așa?

Atunci când obiectele neînsuflețite capătă caracteristici „inteligente”, acest lucru se transformă foarte repede din convenabil în autoritar. Iată ce înseamnă S.M.A.R.T (Self-Monitoring, Analysis and Reporting Technology).: Tehnologie de automonitorizare, analiză și raportare.

Asta fac dispozitivele dvs. electronice, ceea ce reprezintă un argument puternic în favoarea unui VPN și a tehnologiei block chain. Natura S.M.A.R.T. este cea care a adus toate legile privind confidențialitatea, cum ar fi GDPR, deoarece poate deveni foarte invazivă. S.M.A.R.T. este exact ceea ce a facilitat NSA conform dezvăluirilor lui Edward Snowden.

Nu ar trebui să fie un șoc faptul că Comisia Europeană are o pagină și o inițiativă în acest sens. Nu sunt prea multe acolo, în afară de o listă de obiective ambițioase. Viața privată și autonomia sunt un preț mic de plătit pentru un control masiv și promisiunea de „siguranță”, nu-i așa?

Problema cu „Orașele inteligente” este că reprezintă o antiteză a sistemului de alimentare autonomă. Este o integrare a rețelei, care se îndepărtează de analogie și de descentralizare pentru a trece la o viață extrem de controlată de la nivel central.

Bineînțeles, modul în care este prezentat acest lucru este incredibil de egalitarist și utilitarist. Adică, totul are potențialul de a fi așa dacă oamenii din spatele ei nu sunt absolut megalomani.

Aceasta este probabil aceeași ambiție ca și Orașele de 15 minute:

Toți cei care locuiesc într-un oraș ar trebui să aibă acces la serviciile urbane esențiale la o distanță de 15 minute de mers pe jos sau cu bicicleta. Proiectul „Orașul de 15 minute” este conceput pentru a ajuta transformările urbane având ca obiectiv prioritar ca accesul să fie ceea ce avem nevoie să fie: ambițioase, incluzive, măsurabile și implementate în mod eficient.

Dacă privim acest lucru prin prisma CBDC (monedele digitale ale băncilor centrale), putem să le acordăm cu ușurință confortul. Dar comoditatea nu exclude totuși nici calea limpede spre ruină.

Unul dintre argumentele în apărarea orașelor „inteligente” sau a orașelor „de 15 minute” este stabilirea priorității accesului în detrimentul mobilității. Altfel spus, proximitatea este primordială.

Accesul și proximitatea, împreună cu siguranța, trebuie să fie conceptele în jurul cărora să ne construim orașele. Dacă planificarea noastră se concentrează pe REDUCEREA nevoii de a călători, am putea evita adăugarea constantă de infrastructuri de transport costisitoare într-o luptă pierdută împotriva congestiei traficului și a autobuzelor supraaglomerate.

Proiectarea acestui tip de infrastructură este un efort ciudat din câteva motive.

În primul rând, dacă ar exista o cerere semnificativă, nu ar exista deja servicii de proximitate în aceste zone? În caz contrar, există o cerere suficientă, dar sunt în joc reglementări obstructive? De ce nu poate fi satisfăcută cererea prin ofertă în mod natural?

Acest lucru este cel puțin suspect. Nu am un răspuns la această întrebare, ceea ce o face să fie neliniștitoare. Gândiți-vă la toate exemplele în care guvernul forțează o afacere să furnizeze un serviciu atunci când, altfel, nu ar face-o niciodată. Companiile de asigurări obligate să îi acopere pe cei cu afecțiuni preexistente. Băncile obligate să acorde linii de credit celor care nu s-ar califica niciodată pentru un împrumut. În ambele exemple, nu a ieșit nimic bun din asta.

Creșterea vertiginoasă a primelor de asigurare și datoriile de mii de miliarde de dolari pentru împrumuturi studențești nu prea sună a „ajutorare” a celor defavorizați. Cu toate acestea, nu renunțăm la aceste politici greșite.

A doua problemă este descurajarea generală a vieții în afara rețelei. Fiecare are preferințele sale. Eu nu sunt „anti-oraș”. Riga este un oraș grozav și aproape totul se află la distanță de mers pe jos de locul în care locuiesc. Este clar că nu este nimic în neregulă cu asta. Și există o mulțime de orașe ca acesta. Dar, ca orice altă zonă metropolitană, este mai scump decât să locuiești la țară.

O mulțime de oameni iubesc zonele rurale. Ei doresc să trăiască pe terenuri mari de pământ. Poate că vor să fie în afara rețelei. Dar de ce să încercăm să atragem oamenii în aceste utopii de planificare centrală? Pentru a reduce călătoriile? În ce scop? Dacă oamenii ar dori să reducă călătoriile, există deja orașele.

Ușurința este bună. Comoditatea este bună. Dar văd probleme legate de faptul că generațiile viitoare nu înțeleg iterațiile analogice ale acestor lucruri. Sunt copii care nu vor ști niciodată ce este o linie telefonică fixă sau cum să folosească o cutie poștală. Există generații care au fost deja scutite de învățarea logicii și a matematicii din spatele unor scheme care odată se făceau manual.

Îmi vin în minte imagini din filmul Wall-E. Este vorba de un oraș frumos și autonom cu o grămadă de idioți grași care plutesc fără să facă nimic, pentru că mașinile fac totul. Ei sunt în siguranță, au o viață ușoară, dar sunt complet inutili și lipsiți de orice autosuficiență.

Planificarea centrală artificială este un lucru care merită să fie considerat sceptic. Face parte din Agenda Verde sau din aspectul mai larg al „sustenabilității” din Agenda 21. Agenda 21 există încă din anii ’90. Treizeci de ani mai târziu, iar indivizii continuă să o vândă prin Orașe inteligente și Orașe de 15 minute. Dacă nu ne întrebăm cel puțin cine are de câștigat de pe urma unui astfel de model, mai bine te lași cipat și aștepți ca ei să vină după tine.

Partea la care îmi este greu să renunț este munca, lupta și călătoriile. Oamenii trebuie să treacă prin luptele lor, pentru că ne face să colaborăm și să cooperăm unii cu alții. Această colaborare și cooperare ne menține conectați la umanitatea noastră.

Dacă ne uităm la modul în care Statul Beneficent a distrus sentimentul de comunitate și a distrus, sau cel puțin a distorsionat, înțelegerea noastră despre caritate, este corect să atribuim o parte din deteriorarea societății acestui fapt. Când încetăm să mai fim interdependenți unii de alții pentru a deveni codependenți față de stat, putem fi ușor de manipulat. Mijlocul tău de trai depinde acum de această rețea.

Dacă la orizont se întrevede ceva de genul „scorului de credit social”, CBDC și orașele inteligente vor distruge mai mult decât vor ajuta. Va exista o curățare a celor care gândesc greșit, a disidenților, a celor care dezinformează, iar procesul de contestare va fi într-adevăr nașpa, dacă acesta va exista de fapt.

http://www.truthtalk.uk

👽👽ȘTIAM EU CĂ GRETA E EXTRATERESTRĂ!: NASA- Limitați emisiile de CO2 pentru a preveni un război cu extratereștrii

Un alt motiv pentru a lupta împotriva schimbărilor climatice: există o șansă ca extratereștrii să elimine o parte sau întreaga umanitate, deoarece ei văd importanța unei biodiversități ridicate. Așa scriu cercetătorii de la NASA într-o analiză de scenariu despre ce se întâmplă atunci când extratereștrii ne contactează.

Cercetătorii scriu că extratereștrii ar fi putut vedea că noi, oamenii, cu emisiile noastre mari de CO2 și poluarea, suntem foarte dăunători pentru lumea noastră. Dacă inteligența extraterestră este universalistă și, prin urmare, și-a stabilit obiectivul de a proteja toate formele de viață din univers, ar putea părea puțin probabil ca aceștia să ne facă rău în mod deliberat. Dar dacă vor ajunge la concluzia că omenirea dăunează lumii și altor civilizații din univers mai mult decât asigurăm noi biodiversitatea, ar putea decide că este mai bine să ne elimine oricum.

Este posibil ca extratereștrii să observe abia acum că atmosfera Pământului se schimbă. Acest lucru le-ar putea atrage atenția asupra Pământului și ar putea fi un motiv pentru ei să arunce o privire asupra a ceea ce se întâmplă aici. Dacă nu le place ceea ce văd, trec la agresiune. Extratereștrii pot decide, de asemenea, că noi creștem și ne dezvoltăm prea repede. Oprirea acestui lucru acum ne împiedică să fim mai greu de oprit în viitor.

Acest scenariu extrem de speculativ este unul dintre mai multe scenarii despre ceea ce s-ar putea întâmpla dacă ar avea loc un contact între extratereștri și oameni. Cercetătorii își pun întrebarea: este contactul benefic sau dăunător pentru oameni?

În cadrul acesteia, ei iau în considerare, de asemenea, posibilitatea ca viața extraterestră să ne ajute să ne rezolvăm problemele, cum ar fi foametea, sărăcia și bolile. Dar dacă se ajunge la un conflict, o victorie asupra extratereștrilor ne-ar putea oferi o gamă largă de noi tehnologii. Poate că, în timpul războiului cu un tip de extratereștri, am putea fi salvați de un alt grup.

Cercetătorii fac o serie de recomandări pentru a preveni agresiunea din partea vieții extraterestre. De exemplu, nu ar trebui să dăm impresia că civilizația noastră crește foarte repede.

‘Aceste scenarii ne dau un motiv pentru a ne limita creșterea și a reduce impactul nostru asupra ecosistemelor globale. Este deosebit de important să limităm emisiile de gaze cu efect de seră, deoarece compoziția atmosferei noastre poate fi observată de pe alte planete’.

Sursa

Șoc planetar. Serul minune a stopat creșterea numărului populației

Octavpelin's Weblog

În următorii doi ani, se preconizează o scădere a populației

Eforturile de stopare a creșterii populației globale au avut succes abia din 2021, când s-a înregistrat cea mai intensă frânare a ritmului de creștere. După un nivel constant de 1,2% pe an în ultimii 10 ani, rata de creștere a scăzut la 1% în 2020 și la 0,9% în 2021, estimându-se, pentru 2022, o rată de sub 0,7%. În Statele Unite, după o creștere de 0,5% în plină pandemie, odată cu vaccinarea în masă, ritmul de creștere a populației a fost de o sută de ori mai mic.

În 2020 populația globului era de 7,821 miliarde, iar în 2023 a ajuns la 8,01 miliarde. Creșterea este insignifiantă și este datorată natalității crescute din țările africane și musulmane. În rest, în toate celelalte state, ritmul de creștere a cunoscut o frânare semnificativă…

Vezi articolul original 519 cuvinte mai mult

CORB LA CORB NU-ȘI SCOATE OCHII: Liderii din Parlamentul European blochează examinarea publică a lui von der Leyen în legătură cu contractul cu Pfizer

Preocupările legate de transparență cu privire la rolul președintelui Comisiei în negocieri vor fi tratate cu ușile închise.

Cei mai importanți membri ai Parlamentului European au închis ușa în privința unui interogatoriu public al președintelui Comisiei, Ursula von der Leyen, cu privire la rolul său personal în negocierea unui contract de miliarde de euro pentru vaccinuri cu Pfizer.

Luna trecută, deputații din comisia specială a Parlamentului privind COVID-19 au propus să o invite pe von der Leyen să răspundă la întrebări privind cel mai mare contract de vaccinare din UE, semnat în plină pandemie. În perioada premergătoare acestui contract, ea ar fi schimbat mesaje text cu directorul executiv al Pfizer, Albert Bourla.

Cu toate acestea, în cadrul unei reuniuni cu ușile închise, joi, a Conferinței președinților (CoP) – care include șefii tuturor grupurilor politice și președintele Parlamentului – liderii au refuzat cererea de a organiza o audiere publică. În schimb, ei au decis să îi ceară lui von der Leyen să răspundă la întrebări în privat la un moment dat în viitor, diluând invitația aproape la zero.

„S-a convenit că CoP va putea să ridice … preocupările [comisiei COVID-19 a Parlamentului] în cadrul următoarei lor întâlniri periodice cu președintele Comisiei”, a declarat un oficial UE care are cunoștință de discuțiile confidențiale.

Este o întorsătură ironică, având în vedere că controversa din jurul negocierilor lui von der Leyen cu Pfizer s-a axat tocmai pe lipsa de transparență. Acum, orice discuții care vor avea loc în cele din urmă se vor desfășura în fața unor eurodeputați de rang înalt și în afara ochiului public.

Europarlamentarul Partidului Popular European prezent în sală, Siegfried Mureșan, a respins sugestia că grupul o proteja pe von der Leyen – de asemenea afiliată la PPE – ca pe o „concluzie în căutarea unui argument”.

„Consensul general a fost că suntem în dialog cu ea [și] că acesta ar trebui să continue în formatele care au funcționat până acum și pe care le-am stabilit”, a declarat el pentru POLITICO.

Responsabilitate … sau nu

Decizia reprezintă o înfrângere pentru comisia specială COVID-19 a Parlamentului European, condusă de eurodeputata socialistă belgiană Kathleen Van Brempt, care a făcut presiuni asupra președintelui Parlamentului European, Roberta Metsola, în legătură cu invitația lui von der Leyen. Au fost vehiculate mai multe idei diferite privind modul în care președintele Comisiei ar putea să-și facă apariția, de la o sesiune publică în fața comisiei până la o audiere comună în cadrul Conferinței președinților.

Dar grupul S&D al lui Van Brempt a susținut inițiativa de a purta discuțiile doar cu ușile închise în cadrul CoP, potrivit unui purtător de cuvânt. Renew Europe, a treia forță ca mărime, a împărtășit, de asemenea, poziția PPE și S&D.

Două grupuri – grupul de dreapta al Conservatorilor și Reformiștilor Europeni și grupul de extremă dreapta Identitate și Democrație – au făcut presiuni pentru o mai mare responsabilitate a lui von der Leyen, solicitând ca aceasta să se adreseze plenului sau să vorbească în fața grupului COVID specializat.

Și, în urma întâlnirii, un purtător de cuvânt al grupului de stânga a declarat:

„Este bine că vine să vorbească despre asta în cadrul CoP, dar credem că Parlamentul ar trebui să aibă și o audiere publică cu VDL pe această temă, nu doar Conferința președinților.”

Reacția eurodeputaților din comisia COVID-19, care acum va fi eliminată cu totul, este clară: nu sunt mulțumiți.

Europarlamentarul olandez Robert Roos, coordonatorul comisiei COVID pentru grupul ECR, a calificat-o drept o „decizie rușinoasă”.

„Von der Leyen a negociat un acord de mai multe miliarde de dolari cu banii contribuabililor europeni. În calitate de Parlament European, ar trebui să o putem trage la răspundere. O întâlnire secretă în spatele ușilor doar cu președinții grupurilor politice nu înseamnă responsabilitate”, a spus el.

Vicepreședintele comisiei COVID-19, europarlamentarul francez Michèle Rivasi, membră a grupului Verzilor, a declarat că înalții oficiali ai UE au încercat să „păstreze acest lucru în familie”.

Un alt membru al comisiei, Cristian Terheș, din partea grupului ECR, a declarat:

„Motivul pentru care a fost creată această comisie COVID a fost acela de a afla ce s-a întâmplat și de ce. Ar trebui să vină și să răspundă la întrebări”.

O propunere separată de revocare a accesului lobbyiștilor Pfizer la Parlamentul European, ca răspuns la refuzul directorului general Albert Bourla de a se prezenta în fața comisiei COVID-19, a fost de asemenea respinsă joi de către CoP, potrivit biroului lui Rivasi.

O mare afacere

Deputații europeni din comisia COVID au dorit să o întrebe pe șefa Comisiei despre rolul personal neobișnuit pe care l-a avut în negocierea a ceea ce s-a dovedit a fi cel mai mare contract de vaccinuri al UE. Cu o valoare estimată la 35 miliarde de euro, dacă va fi exercitat în întregime, acesta este pentru 900 de milioane de doze de vaccin BioNTech/Pfizer, cu posibilitatea de a cumpăra încă 900 de milioane.

Milioane de doze din aceste medicamente se află acum nefolosite în depozite din întreaga UE, destinate să fie aruncate la groapa de gunoi. Negociatorii încearcă cu disperare să obțină concesii de la Pfizer pentru a anula sau a opri unele dintre aceste livrări, dar se pare că nu au prea mult succes.

Potrivit unui raport al New York Times, von der Leyen a schimbat direct mesaje text cu directorul executiv al Pfizer, Albert Bourla, pentru a ajuta la găsirea unui acord în perioada premergătoare contractului, care s-a încheiat în aprilie 2021. Același ziar american a intentat acum un proces pentru ca acele mesaje text să fie făcute publice.

O posibilă investigație a Parchetului European privind comportamentul lui von der Leyen a pus și mai mult gaz pe foc. În octombrie, organismul a anunțat că analizează în mod oficial negocierile privind vaccinurile, fără a preciza dacă în vizor se află înaltul funcționar al Comisiei.

http://www.politico.eu