Expoziția intitulată „Gândirea mea în serie” a pictoriței Miriam Cahn este găzduită la Palais de Tokyo din Paris, în perioada 17.02-14.05.2023.
„O expoziție este o lucrare în sine și eu o privesc ca pe un spectacol” Miriam Cahn
Miriam Cahn s-a născut la Basel în 1949. Pe când era încă studentă la Gewerbeschule Basel, între 1968 și 1973, s-a implicat în mișcarea feministă și antinucleară. Ea a pus apoi bazele operei sale, pe care o vedea ca pe un loc al rezistenței individuale și al disidenței, denunțând umilința și violența. Timp de trei decenii, munca ei a fost o cutie de rezonanță pentru conflictele contemporane și pentru mediatizarea acestora, de la Războiul din Golf la Războiul din Balcani din anii 1990 și pentru schimbările geopolitice care au urmat „primăverilor arabe”, precum și pentru conflictele care, de la începutul anilor 2000, au determinat sute de mii de persoane din Orientul Mijlociu și Africa să migreze în Europa. Astăzi, răspunde cu furie la războiul din Ucraina.
Miriam Cahn inventează noi întruchipări plastice a ceea ce ne tulbură, a ceea ce am vrea să putem ignora și care, totuși, ne confruntă, ne privește drept în ochi, într-o întâlnire corp la corp din care nu putem scăpa. Unele dintre lucrări sunt susceptibile de a jigni publicul.
Zi de zi, în cadrul unei opere picturale intense, care cuprinde și desen, fotografie, film și scris, Miriam Cahn oprește fluxul de imagini volatile ale știrilor politice și le preia pentru a depune mărturie, a rezista și a întruchipa. Astăzi, ea este una dintre cele mai importante artiste de pe scena contemporană.
Expoziția de la Palais de Tokyo este prima retrospectivă majoră dedicată operei pictoriței într-o instituție franceză. Ea reunește peste două sute de lucrări din 1980 până în prezent. Miriam Cahn înlocuiește unicitatea operei cu un flux cvasi-organic de imagini, uneori organizate ca într-o narațiune, într-un stil care refuză să fie liniar în favoarea unor aglomerări și evadări explozive, permițând o relectură a categoriilor istoriei artei. Portretul, peisajul, pictura istorică, intimul, colectivul, toate se amestecă pentru a forma un întreg organic. Apar noi acorduri, disonanțe cromatice sau spațiale care subliniază faptul că provocarea operei nu este căutarea echilibrului, ci întruchiparea plastică și spațială a stridenței și haosului lumii. Lucrările sunt atârnate fără ramă, neprotejate, ca niște corpuri lipsite de apărare, într-o stare de fragilitate, neterminate, împrăștiate pe podea. Este ca și cum artistul ar fi trebuit să evadeze din spațiul prea bine delimitat al muzeului, pentru a împărtăși starea de rătăcire a acestor corpuri deplasate, expulzate, care părăsesc adesea centrul pânzei, centralitatea peretelui, pentru a migra spre extremitățile acestuia. Nu există nicio capodoperă care să fie amplificată, să fie pusă în evidență pentru a satisface cererea pieței. Nu mai există ridicarea unei monumentalități, nu mai există o ierarhie între lucrări. Imaginile combinate cu cuvintele fac parte dintr-o narațiune ciclică și infinită, reluată în permanență pe paginile caietelor, pe suprafața pânzelor, în proliferarea variațiilor digitale care defilează în slide show-urile sale.
Deputata RN Caroline Parmentier a interpelat-o marți, 21 martie, în Adunare, pe ministrul Culturii, Rima Abdul Malak, în legătură cu un tablou controversat al lui Miriam Cahn, expus din 17 februarie la Palatul din Tokyo, pe care îl consideră pornografie infantilă și a cerut să fie retras.
„Acest tablou înfățișează un copil, în genunchi, legat cu mâinile la spate, forțat de un adult să facă felație. Nimic nu justifică expunerea unei astfel de lucrări, nici măcar pretextul de a denunța crimele de război”, a declarat ea. Ea a regretat, de asemenea, faptul că tabloul a fost „expus în spațiul public din 17 februarie, fără a fi interzis minorilor”.
Un tablou controversat intitulat „Fuck Abstraction!
Controversa se învârte de mai multă vreme în jurul acestui tablou al artistei elvețiene Miriam Cahn, în vârstă de 73 de ani, intitulat Fuck Abstraction! Acesta este expus la Palais de Tokyo în cadrul retrospectivei Ma pensée sérielle, care îi este dedicată până la 14 mai 2023.
La Palais de Tokyo, denunț acest tablou al lui Miriam Cahn care prezintă o scenă de pedo-criminalitate în văzul tuturor. În numele protecției copilului, în calitate de membru al Delegației pentru drepturile copilului, îi cer ministrului culturii să o îndepărteze.
Răspunsul ministrului Culturii
„Să nu amestecăm totul”, a răspuns ministrul Culturii, denunțând „o manevră publicitară” a deputatei RN Caroline Parmentier. Afirmând că o operă nu poate fi scoasă din contextul său, Rima Abdul Malak a reamintit că Miriam Cahn „documentează și denunță ororile războiului” de 40 de ani.
Mesaje de avertizare și contextualizarea
După cum a subliniat Rima Abdul Malak, muzeul a avut grijă să afișeze mesaje de avertizare la intrare și de-a lungul traseului expoziției, indicând că „anumite lucrări sunt susceptibile de a jigni sensibilitatea publicului”. Pe etichetele care explică lucrările, sunt indicate, de asemenea, contextul și punctul de vedere al artistului. Astfel, se precizează că „pictura a fost realizată în timpul războiului din Ucraina și după ce au fost difuzate imaginile gropii comune de la Butch, precum și imaginile cu numeroase violuri ale femeilor și bărbaților. Pentru Miriam Cahn, este vorba despre „o persoană cu mâinile legate, violată înainte de a fi ucisă și aruncată în stradă”.
În fața reacțiilor de incomprehensiune postate pe rețelele de socializare, Palais de Tokyo a publicat un comunicat de presă la 7 martie în care a precizat că „aceștia nu sunt copii„. Acesta a adăugat:
„acest tablou tratează modul în care sexualitatea este folosită ca armă de război, ca o crimă împotriva umanității”.
Dar pentru unii, cum ar fi asociația Juristes pour l’enfance, este vorba într-adevăr de un copil, iar o petiție online prin care se cere îndepărtarea sa a strâns până în prezent aproximativ 7.500 de semnături.
„Da, arta poate șoca, poate pune întrebări, poate provoca uneori neliniște, chiar dezgust. Arta nu este consensuală. Iar libertatea de exprimare și de creație este garantată prin lege. El a adăugat că „nu depinde de un ministru sau de un parlamentar să califice o infracțiune penală. Acesta este rolul justiției”,
a replicat ministrul Culturii.
De asemenea, Organizația Observator pentru Libertatea Creativă a emis o declarație de susținere a artistei:
„Artiștii trebuie să fie liberi să denunțe aceste crime. Așa cum spunea George Sand despre literatură: „Scriitorul nu este decât o oglindă care reflectă, o mașină care transferă și care nu are nimic de iertat dacă amprentele sale sunt exacte, dacă reflecția sa este fidelă”. Același lucru este valabil și pentru pictură, iar această dezbatere, care durează deja de două secole, a dus întotdeauna la discreditarea cenzorilor.
Un alt videoclip care denunță această așa-zisă artă:
Mucenicul's Blog 