” Banca Centrală Europeană a orchestrat o lovitură de stat în Grecia. Bancherii Centrali Europeni l-au instalat pe unul de-al lor în locul prim-ministrului George Papandreou. Banca Centrală Europeană l-a înlocuit pe prim-ministrul ales al Greciei, cu alesul Băncii Centrale Europene, vice-presedintele său , Lucas Papademos. Guvernul controlat de Banca Centrală Europeană a fost învestit ieri (vineri) la ora 2 pm.
Guvernul Băncii Centrale Europene va semna imediat acordul pentru planul de salvare european şi o să impună taxe grele pentru populația Greciei. A fost Banca Centrală Europeană cea care a orchestrat criza datoriei Greciei. BCE a trimis banca Goldman Sachs pentru a ruina guvernul Greciei, prin intermediul datoriei. Criza datoriilor din Grecia a fost orchestrată de către Băncile Centrale Europene pentru a forţa „contribuabilii” să plătească pentru salvarea speculaţiilor lor proaste şi a datoriilor administraţiei publice provenite în mare parte din reduceri de impozite pe profit și pentru imobile pentru cei bogati, transformând povara fiscală în datorie cauzată de nemuncă şi industrie. Astăzi, Banca Centrală Europeană a dobândit controlul complet al Greciei. Ei și-au instalat în mod neconstituţional propriul lor om pentru a se asigura că Grecia va fi datoare şi, astfel, roabă financiară timp de decenii de acum înainte.”
Luca Papademos împreună cu Jean-Claude Trichet
Lucas Papademos ( papa=tată, demos= popor adică Tatăl-Poporului ce nume predestinat) are un curriculum impresionant:
A absolvit Massachusetts Institute of Technology ( MIT), castigand o diplomă în fizică în 1970, o diplomă de masterat în inginerie electrică în 1972 şi un doctorat în economie, în 1978
– A urmat o carieră academică la Universitatea Columbia, unde a predat economie din 1975 până în 1984, şi apoi la Universitatea din Atena 1988 – 1993
– A servit ca economist șef la Federal Reserve Bank din Boston în 1980
– S-a angajat la Banca Greciei în 1985, ca economist şef, ridicandu-se la guvernator adjunct în 1993 şi guvernator în 1994-2002
– Vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene 2002 – 2010 sub președenția lui Jean-Claude Trichet
– Membru al Comisiei Trilaterale din 1998
A fost cel care a gestionat intrarea Greciei în zona euro în 2002. Deși știa care era situația economică și financiară a țării împreună cu prim-ministrul de atunci, Kosta Simitis, au forțat țara să adere la euro, aducând nenorocirile asupra populației, cu promisiuni de mai bine. Omul care a săpat groapa și a manipulat sforile pentru ca țara sa să pice în ea a fost adus la conducerea Greciei ca să-și ducă la bun sfârșit treaba: astuparea gropii și înmormântarea cadavrelor.
Să fi fost doar o coincidență faptul că imediat după ce Grecia a aderat la euro, Papademos a plecat la BCE? Să fie doar o coincidență faptul că el a revenit acum, într-un moment cheie pentru zona euro? Eu nu cred în coincidențe și nici voi n-ar trebui să o faceți având în vedere că la conducerea Băncii Naționale a României aveți un coleg de Comisie Trilaterală de-al lui Papademos, care mai este membru al Clubului de la Roma și președintele Clubului Guvernatorilor băncilor centrale din Balcani, Marea Neagră și Asia Centrală. Nu întâmplător, domnul Isărescu n-a fost schimbat de la conducerea Bancii Naționale de către nici o guvernare, fie ea roșie, albastră sau portocalie, și nici nu va fi schimbat până ce nu-și va fi terminat de îndeplinit obiectivele trasate de bancherii care-l plătesc, adică aducerea țării în rând cu ” lumea bună” a Uniunii Europene sau mai pe înțelesul tuturor, punerea pe butuci a acesteia.
Domnul Papademos n-a lucrat însă singur la aducerea dezastrului. Iată-i și pe compatrioții săi care l-au ajutat din interior:
1. Karolos Papoulias- Președintele Greciei
2. Georgios Papandreou- Fost Prim-Ministru, președintele, fostului partid de guvernământ, Pasok ( echivalentul PSD-ului)
3. Kostis Stefanopoulos-Fostul Președinte al Greciei ( 1995-2005)
4. Kostas Simitis- Fost Prim-ministru (1996-2004) născut Mordechai Aaron Avouris, a avut bunul-simt să-și scimbe numele în Simitis care înseamnă Semitul. Împreună cu Luca Papademos, au adus euro în Grecia. (în poză zâmbărețul din dreapta)
5. Antonios Samaras născut Ben Hiram, liderul partidului de opoziție Nea Democratia și artizanul acestui guvern de coaliție. Face parte dintr-o familie ai cărei bărbați sunt masoni de patru generații. A fost coleg de dormitor și frate în aceeași frăție masonică cu Georgios Papandreou, pe vremea când erau studenți în Massachussets la Amherst College.
Aceștia sunt doar câțiva, pe care ați avut ocazia să-i vedeți în aceste zile, dar mai sunt mulți alții. Cu așa o echipă era imposibil ca Grecia să nu ajungă în situația de azi. Toți și-au dat mâna pentru ” binele” țării. Învățați din greșelile altora și nu pe propria piele dacă nu vreți să vă coste prea scump un astfel de curs.
” Defăimarea” este un film creat de un regizor israelian, Yoav Shamir, care încearcă să înțeleagă ce este anti-semitismul azi. E un film care merită văzut și care a fost interzis în Marea Britanie. Salut curajul acestui regizor de a spune adevărul.
Un grup de intelectuali protestează faţă de afirmaţiile laudative făcute de jurnalistul Ion Cristoiu într-o ediţie a emisiunii “Profesioniştii” la adresa fostului conducător al Gărzii de Fier, Corneliu Zelea Codreanu.
“Am aflat cu îngrijorare de difuzarea pe primul canal al Televiziunii Române a unei emisiuni realizate de dna Eugenia Vodă şi difuzate pe TVR 1 la data de 21 noiembrie 2010, în cadrul căreia jurnalistul Ion Cristoiu a făcut unele afirmaţii inacceptabile cu privire la „moralitatea” lui Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Mişcării Legionare din România, personaj pe care l-a prezentat ca erou romantic. Dorim să vă atragem atenţia că afirmaţii de genul celor făcute în cadrul acestei emisiuni sunt nu doar încercări de acreditare a unor neadevăruri istorice, ci şi ofense la adresa memoriei victimelor Mişcării Legionare din România”, se arată într-o scrisoare semnată printre alţii de istoricul Radu Ioanid, politologul Michael Shafir sau scriitorul Dorin Tudoran.
“Dl. Ion Cristoiu, care se declară ca ziarist discipol al lui Nae Ionescu, ca şi gazda sa, dna Eugenia Vodă, ignoră caracterul fascist şi terorist al acestei grupări politice, contribuţia ei la pregătirea Holocaustului din România, responsabilitatea ei (şi a liderului ei) pentru asasinarea unor oameni nevinovaţi, între care şi personalităţi ale vieţii politice şi culturale româneşti din perioada interbelică. Difuzarea unei asemenea emisiuni nu poate crea decât confuzie şi deruta în contextul politic şi economic actual. Vă solicitam de aceea, domnule Director, ca instituţia publică pe care o conduceţi să se delimiteze în mod ferm de afirmaţiile făcute în emisiunea amintită şi să sancţioneze pe cei care sunt răspunzători profesional pentru producerea şi difuzarea ei”, se mai arată în document.
Nu despre Ion Cristoiu vreau sa va vorbesc si nici despre Corneliu Zelea Codreanu ci despre unii dintre aceia care au semnat acest protest. Cine sunt acesti oameni si de ce ii deranjeaza asa de tare Miscarea Legionara si Codreanu?
Domnul Radu Ioanid ( i-am spus domn din politete si din respect fata de varsta pe care o are nicidecum fata de persoana care este) „a desfăşurat o bogată activitate academică, publicistică şi de cercetare. A obţinut titlul de Doctor în Istorie (1995), acordat de École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris, titlul de Doctor în Filosofie (1983), acordat de Universitatea din Cluj şi diploma de Master în Sociologie (1976), acordată de Universitatea din Bucureşti.
Între 1976 şi 1986, a lucrat ca sociolog în cadrul Institutului de Proiectare a Construcţiilor Tipizate din Bucureşti. Din decembrie 1990 până în septembrie 2000 a deţinut diverse funcţii manageriale şi de cercetare la The United States Holocaust Memorial Museum, Washington D.C. A fost vice-preşedinte al Comisiei Internaţionale pentru Studiul Holocaustului în România, prezidate de Elie Wiesel, în perioada octombrie 2003-noiembrie 2004. Din septembrie 2000 până în prezent este director al International Archival Programs Division din cadrul U.S. Holocaust Memorial Museum, Washington D.C.
Radu Ioanid a beneficiat, de asemenea, de o bursă Starkoff la American Jewish Archives, Cincinnati, Ohio. A abordat, în calitate de cercetător, diverse teme, precum eficacitatea reţelelor culturale în România, metode de îmbunătăţire a serviciilor sociale în Bucureşti, prigoana evreilor români în timpul celui de-al doilea război mondial, regimul comunist în Europa de Est sau aspecte legate de activitatea Partidului Comunist Român.
Radu Ioanid este, deopotrivă, autorul a numeroase prezentări, studii publicate în volume colective, articole publicate atât în ţară cât şi în străinătate, recenzii de carte şi traduceri. A susţinut numeroase conferinţe pe teme de specialitate, al căror text a fost ulterior publicat.” http://www.crimelecomunismului.ro/ro/despre_iiccr/structura_iiccr/consiliul/radu_ioanid
Aceasta este prezentarea sa oficiala din care s-a omis sau uitat mentiunea ca este evreu si ca in martie 1987 a parasit Romania, plecand in Statele Unite. Exista insa si caracterizari mai mult sau putin oficiale ale domnului Ioanid:
” Am să spun, în încheiere, câteva cuvinte despre un aventurier care tot vine în vâjâială pe-aici, dă cu bombardele, cu fumigene, după care îi sfârâie călcâile, dispare.
Radu Ioanid e al său nume. Nu am să-l jignesc, nu am să folosesc cuvinte pe care mi le-ar putea reproşa excelenţii cunoscători de limbă română de la U.D.M.R. şi care sunt foarte atenţi la cuvintele pamfletarului care sunt.
Deci microfonul Senatului trebuie să rămână microfonul Senatului. Aşadar, voi vorbi mai mult decât ponderat, dar cred că nu îl jignesc prea tare pe domnul Radu Ioanid dacă voi spune că este un impostor. Pot şi mai rău, dacă supunem la vot, putem face aici un concurs de calificative pentru acest domn care, înainte de 1989, şi-a dat o teză de doctorat cu un personaj care ne-a nenorocit nouă tinereţea în Facultatea de Filosofie, Gall Ern., da? Domnul secretar Mihai Ungheanu îl cunoaşte. Deci Gall Ern. de la Cluj a fost şeful lucrării de doctorat a acestui tânăr Radu Ioanid, din care trebuia să reiasă neapărat că prima mişcare fascistă din Europa a fost în România. Aşadar nu a fost în Ungaria lui Horthy (Horthy vine la putere după ce a înnăbuşit Armata Română aşazisa Revoluţie a lui B.la Kun, deci în 1919), nu a fost Mussolini în 1922, nu au fost alte ţări, nu a fost Germania nazistă, a fost România.
Asta era teza acestui domn Radu Ioanid, care se laudă el că e evreu. Nu e evreu. A fi evreu este o cinste. Avem aici pe unii distinşi colegi care sunt chiar evrei şi am şi eu în Partidul România Mare pe deputatul Ioan Miclea, pastor evanghelic, dar evreu, şi am toată simpatia pentru el, pentru că e omul Bibliei. A fi evreu este o onoare, dar ăsta e un prost. Evreii sunt oameni inteligenţi. Singurul popor din lume care nu are analfabeţi. De ce? Pentru că ei, prin ritual, trebuie să citească textele sacre. Nu se poate, îi obligă părinţii, îi obligă Templul.
Deci acest Radu Ioanid este ungur. De ce este ungur? Mama lui se cheamă chiar Ilona. Mama lui era asistentă de socialism ştiinţific şi ne nenorocea şi aia tinereţea. Aşadar s-au unit ăştia, Gall Ern. şi cu Ilona, şi au făcut o podoabă de băiat. Ca să nu mai rămână repetent şi a doua oară, ca domnul Goe, l-au trimis în America. Ãsta pleacă în America, dar înainte de a pleca îşi recapătă banii pe un apartament din bulevardul Nicolae Titulescu nr. 73-79, bloc 10A, scara A, etaj 9, ap. 36, era apartament proprietate personală. A luat 120.000 de lei. Prin 1986-1987 era o sumă, când o Dacie costa 70.000 de lei. Am dat datele astea în special pentru colegii din presă, care se pot duce oricând să verifice. Şi ce profil moral are cel care acuză poporul român că e un popor de criminali?! Primeşte banii, după aia se întoarce şi dă în judecată familia care şi-a cumpărat, între timp, legal apartamentul, în solidar dă în judecată şi Primăria sectorului 1; familia se numeşte Soare (numai femeia, am înţeles, mai trăieşte, are doi băieţi, un domn Răzvan Soare care a lucrat cu domnul preşedinte Ion Iliescu la Palatul Cotroceni, cred că până în 1996, un fiu aproape orb şi un câine Saint Bernard care-l duce pe sărmanul nevăzător).
Deci în apartament mai stă numai doamna Soare, alături de fiul ei aproape orb şi un câine Saint Bernard. Îi dă în judecată, minte la toate procesele că n-a primit nici un ban pe apartament, dar nu te joci cu un fost consilier prezidenţial sau de stat sau referent, cum a fost Răzvan Soare la Palatul Cotroceni. Omul a fost scormonitor, s-a dus la arhive şi a găsit documentul din care reieşea că statul i-a dat preţul integral pe apartament.
Deci acest Radu Ioanid e sperjur. A minţit la tribunal că n-a primit nici un ban. Acum le face viaţa imposibilă, nu ştiu, a făcut un recurs în anulare, nu ştiu doamna Rodica Stănoiu în ce situaţie se mai află cu picioruşul cu care semnează diverse rezoluţii, dacă ea a mai primit acest recurs în anulare.
Însă ce vreau să vă spun? Haideţi să vedem şi noi, cine vine şi face agitaţie prin România, pe aici? Vin toţi escrocii internaţionali. El vrea să vândă apartamentul. A minţit că face „Fundaţia Holocaustului”. Unde, doamnelor şi domnilor, la cucurigu, pe bulevardul Titulescu, la etajul 9? Păi, cine mai stătea la etajul 9 în România?
Unul care căra apă cu găleata, Emil Constantinescu, şi uite în ce situaţie a ajuns! (Rumoare, râsete.) Deci el vrea să ia dolari. A găsit un cumpărător cu 25.000 de dolari. Asta vrea să facă Radu Ioanid. O iubi el victimele holocaustului, dar nici banul nu-i de colea!
Desigur, ati recunoscut stilul si exprimarea inconfundabila a senatorului C.V. Tudor. Desi nu este cea mai credibila sursa, afirmatiile de mai sus au fost facute intr-o sedinta a Senatului Romaniei din 2002 si cred ca daca ar fi spus neadevaruri ar fi fost taxat imediat de ceilalti colegi.
„Radu Ioanid: Sunt socat de decizia Bancii Nationale
La inceputul lunii august, Radu Ioanid, director in cadrul Muzeului Memorial al Holocaustului de la Washington, s-a declarat „socat” de decizia bancii centrale de a emite o moneda pentru comemorarea fostului conducator al Bisericii Ortodoxe Romane. Potrivit lui Ioanid, patriarhul Miron Cristea, care a fost si prim-ministru al Romaniei intre anii 1938-1939, este cel responsabil cu revizuirea legii cetatenei, prin care aproximativ 225.000 de evrei – respectiv 37% din populatia evreiasca din tara – au fost deposedati de cetatenia romana.
Ioanid a cerut astfel BNR retragerea monedei, printr-o scrisoare privata transmisa, pe 29 iulie, guvernatorului Mugur Isarescu.
Radu Ioanid comentează pentru Cotidianul afirmaţiile făcute în „Haaretz“ de Cellu Rosenberg şi vorbeşte despre antisemitism în România anului 2008:
România e o ţară antisemită – scria, recent, în „Haaretz“, un lider de opinie din Israel. Nu e totuşi cam mult?
R. I. Nu ştiu dacă autorul articolului respectiv este într-adevăr lider de opinie în Israel. Ştiu însă că în România există antisemitism. Nu trebuie decât să luăm sondajele de opinie din ultimii ani, inclusiv pe cele făcute de instituţii guvernamentale din România. Cam 20 la sută dintre cei intervievaţi ar prefera să nu aibă vecini evrei şi aproape 30 la sută cred că evreii şi-au meritat soarta tragică în istorie pentru că l-au răstignit pe Isus Cristos. De unde vin aceste idei într-o ţară aproape fără evrei? Nu avem spaţiu aici, dar cunoaştem cauzele: antisemitismul ţarist, cel al bisericii, cel cuzist, cel comunist, toate adunate şi rămase undeva în reflexul colectiv…”http://old.cotidianul.ro/radu_ioanid_n_romania_exista_antisemitism_oficial-63578.html
Domnul Ioanid este unul dintre aceia care sustin ca in Romania a existat un Holocaust al evreilor. Cei interesati pot citi aici opinia acestui domn despre asa-zisul Pogrom de la Bucuresti.
Pentru activitatea sa neobosita de ” promovare a democratiei si culturii romanesti in lume ” Radu Ioanid a fost distins cu Ordinul national pentru Merit in grad de Ofiter, pe 14 decembrie 2000, de catre presedintele Emil Constantinescu si al sau prim-ministru Mugur Isarescu. De altfel, daca va uitati in acele M. O.(603,604,605), veti vedea o multime de indivizi care n-au avut nici o legatura ( cunoscuta noua) cu Romania, printre care si actualul senator american John McCain, la vremea aceea directorul IRI (International Republican Institute). De ce ar fi premiat un democrat roman un republican american? Habar n-am, dar in mod cert meritele sale trebuie sa fi fost deosebite. Cei interesati pot citi aici legea privind acordarea anumitor distinctii nationale.
Domnul Michael Shafir are un curriculum impresionant. O descriere mai pe scurt i-o face insa Constantin Mustata intr-un articol intitulat :”Dincolo de colţ, cioclii! (sau insolenţa lui Michael Shafir)” din care citez: ”
A murit patriarhul ardelean Raoul Şorban şi a venit la Cluj, din beciurile documentare ale „Europei Libere”, arogantul „documentarist” Michael Shafir. El este cioclul-şef! La începutul anilor ’60, când a fugit din România, a blestemat acest pământ şi a jurat că nu-l va mai călca niciodată. Dar nici acolo, în Ţara Sfântă, nu şi-a găsit rosturile.
A pornit din nou la drum, spre Europa, chemat de Nöel Bernard şi-ai lui. I s-a oferit şi-un „job“ care i-a satisfăcut orgoliile: timp de 22 de ani a fost şef al Departamentului de Cercetare a Opiniei Publice de la „Europa Liberă“… Când a venit sfârşitul „Europei Libere“, a bătut cu disperare pe la porţile Europei, momind curţile cu cele 300 de volume cu documente. L-au primit până la urmă clujenii de la „Studii Europene“, cărora, în schimbul bunăvoinţei, le-a adus documente, împreună cu dulapul lui special pe care îl ţinea în propria-i casă. E drept, suportând greu palma dată de cei care l-au refuzat cu zestrea „documentară“ cu tot. Bucureştenii de la Institutul de Istorie Recentă, i-au spus „Nu”, refuzând chiar şi „zestrea” documentară. Cea care, în copie, se află şi la CIA, dar şi la Budapesta, oraşul unde s-a născut buna lui bunică!
Ajuns în Clujul profesorului Raoul Şorban, a trecut la atac. Şi, cum rătăcitorul Michael Shafir a aflat că în 18 iulie a murit patriarhul ardelean Raoul Şorban, s-a aşezat la masa de scris, închegând primele atacuri jalnice, la adresa unui bărbat care nu-i mai putea da replica. Ieşit la atac, Michael Shafir scrie: „Raoul Şorban a decedat la venerabila vârstă de 94 de ani. Venerabilă a fost însă numai vârsta, nu şi controversata personalitate a dispărutului (…)“ Dureroasă şi nedreaptă afirmaţie, aparţinând unui individ care se joacă cu destine umane, încercând să impună grile şi raţionamente dubioase de apreciere a unei vieţi închinată exemplar ştiinţei şi umanismului.
Aţi fost un om ocupat. Vreme de 22 de ani, cât aţi slujit cu maxim devotament idealul „Europei Libere”, a trebuit să alergaţi prin München şi prin Occident să-i intervievaţi pe cei care puteau depune mărturii despre starea comunismului. Aţi adunat, cu hărnicia albinelor, o comoară de informaţii, atât de utilă omenirii şi serviciilor secrete. Şi, poate, nici nu v-au fost răsplătite meritele excepţionale, încât, salariul de vreo trei mii de dolari, oferit de Facultatea de Studii Europene din Cluj-Napoca, devine o reparaţie. Chiar dacă mai sunt cârtitori, gata să iasă în stradă, să ceară să li se suplimenteze cele nici 11 milioane cu încă vreo câteva, spre a-şi putea plăti întreţinerea lunară la bloc. Ei, cârtitorii… Cei care, nici nu prea pricep cum, citez din vulg, „v-aţi cocoţat pe scaunul de profesor universitar?” habar n-au că un super-profesionist de talia lui Michael Shafir, prin cursurile pe care le predă, între altele „Gândirea politică” şi „Aspecte comportamentale în totalitarism”, este o prezenţă vitală, indispensabilă, pentru progresul societăţii româneşti. Mai aud, ici-colo, fel de fel de bârfe. Cum că, atunci când aţi fugit din România, în 1961, aveaţi în acte alt nume: Frisch. Tot frumos… Ei nu pricep de ce-aţi devenit… Shafir. Trebuie să-i lămurim „de ce”. Simplu: când v-aţi însurat, ca să-i dovediţi soţiei, care se chema Fischer, cât de mult o iubiţi, aţi recurs la o anagramare, din care a rezultat… Shafir. Cum n-am habar de regulile anagramării, nu pot comenta. Nu pot comenta nici zicerile celor care vă acuză că aţi fi scuipat pe harta României, sub jurământul că nu veţi mai călca niciodată în această ţară nenorocită. Nici chiar în calitate de turist! Simple bârfe. Eu n-am fost de faţă. Alţii, continuă să vă acuze că v-aţi continuat şi azi apucăturile de odinioară, indicând şi surse documentare, în care, creionul dumneavoastră, nervos şi agitat, rar îşi găseşte răgaz pentru o vorbă bună despre ţara care v-a reprimit cu braţele deschise, oferindu-vă unul dintre cele mai mari salarii pe care le are un profesor universitar din prea săraca Românie! E drept, a contat şi arhiva pe care aţi adus-o la Cluj-Napoca, aceasta conţinând fondul documentar al „Europei Libere”, cu referire specială la perioada când în Estul Europei se schimbau vremurile, pentru care, dumneavoastră, cercetătorul, v-aţi implicat atât de ferm. Şi nici nu-i pot înţelege pe cei care v-au refuzat „comoara”, intuind, probabil, pretenţiile din spatele ei ale arhivistului-cercetător. N-au înţeles că, de fapt, marea comoară nu era lada de documente, ci omul, cel care a creat-o. S-au supărat, e posibil, şi pentru faptul că nu le-aţi oferit exclusivitate, acelaşi „dar” dându-l mai întâi Budapestei… Falsă şi inacceptabilă supărare. Ei n-au putut înţelege, nici accepta, legăturile sufleteşti pe care le aveţi faţă de Budapesta şi de lumea ungurească. Oameni insensibili, care, neavând bunică născută la Budapesta, bârfesc. Eu nu pot trăi nici sentimentele nepotului, al cărui bunic patern îşi trage rădăcinile tot din bătrânul imperiu bicefal. O lume de poveste în care aţi trăit: bunic conţopist, cu soţie născută la Varşovia, străbunic arendaş pe moşiile lui Sturza, în vremuri când în familie, aşa se zice, limba română se vorbea doar în bucătărie şi într-o singură zi pe săptămână. Azi aţi devenit un recunoscut holocaustolog. Veţi face carieră mondială, veţi scrie încă zeci de cărţi, ucenicia de la „Europa Liberă”, când aţi interogat mii de oameni, devenind merinde pentru tot restul vieţii, completând studiile pe care le-aţi făcut la Ierusalim, la Universitatea Ebraică – Facultatea de literatură engleză şi istorie, cât şi pe cele de master şi doctorate. Fără a trece nici peste directoratul la Departamentul de Ştiri de la Kol Israel, sau peste perioada de lector la Facultatea de Ştiinţe Politice de la Tel Aviv. Destule merite pentru a nu vi se pune eticheta de „purtător de servietă” al lui Wiesel, aşa cum au făcut-o unii. Vă recomandă impresionanta operă pe care aţi lăsat-o Planetei, deşi nu v-aţi spus încă ultimul cuvânt.
Cercurile intelectuale, care vorbesc tot mai mult despre dumneavoastră, Michael Shafir, au şi o idee cu tâlc profund: dacă se va descoperi o altă civilizaţie în Univers şi se va solicita traducerea celor mai celebre lucrări realizate pe planeta Pământ, numele dumneavoastră nu poate lipsi din marile biblioteci ale Universului…
E indignantă pornirea sadică de a-i face mincinoşi pe atâţia oameni, între ei numărându-se şi Raoul Şorban. Mi-a părut însă blasfemiator gestul de a pune astfel de etichete rabinului Clujului din anul când eraţi în burta mamei, Moshe Carmilly-Weinberger. Aceeaşi jignire aţi adus-o şi rabinului-şef al României Alexandru Şafran. V-aţi războit, direct sau indirect, şi cu rabinul Zwi Kestenbaum. De ce? Pentru că a avut curajul să afirme că România a fost singura ţară din Europa care n-a deportat evrei la Auschwitz?! Prea mult, domnule Shafir! Şi nici nu sunteţi cu nimic credibil. Pe unde aţi trecut, aţi făcut valuri, lăsând o imagine penibilă, spre a vă satisface orgoliul de cocoţat în fotolii râvnite. Aţi râvnit la scaunul ocupat de Annelise Utte Gabany, v-aţi ploconit în faţa lui Vlad Georgescu reuşind până la urmă să deveniţi şef. L-aţi cunoscut, desigur, pe René Al. de Flers, fostul director al „Europei Libere”… El face public acest episod în cartea sa „Radio Europa Liberă şi exilul românesc”, apărută în anul 2005, la Editura „Vestala” din Bucureşti. Pentru a-mi păstra buna imagine pe care mi-am construit-o despre prea onorabila dumneavoastră personalitate, vreau să cred că toate aceste afirmaţii sunt simple răutăţi pornite din invidia unora.
[…] Şi dumneavoastră vă zbateţi pentru dreptatea poporului evreu, cu deosebirea că n-aveţi echilibrul uman al lui Raoul Şorban. Sunteţi un mărunt declanşator de verbe imaginându-vă că sunteţi altcineva. Sunteţi un om stăpânit de nevroză, pe care aţi contactat-o încă din fragedă pruncie. O şi mărturisiţi, de altfel, într-un interviu acordat unui săptămânal editat de Media Pro: „…ura faţă de comunism am învăţat-o în familie, la 11 ani”. La vârsta aceea, Raoul Şorban învăţa muzică şi armonie. Era senin şi visa să-şi poată sluji neamul, dar şi să nu se despartă niciodată de prietenii lui de joacă, fie români, unguri sau evrei. El a învăţat să lege prietenii şi să le respecte. Le-a învăţat şi limba… Spuneţi că la 11 ani ura anticomunistă v-a dus la jurământul că, dacă în 20 de ani nu veţi reuşi să fugiţi din ţară, vă veţi sinucide. N-a mai fost cazul: la 17 ani, în 1961, aveaţi biletul pentru Israel. V-a rămas însă puternic sădită în conştiinţă, ura, pe care aţi revărsat-o nu doar asupra profesorului Şorban. El chiar n-avea nimic în comun cu implantarea comunismului în România. Era „meritul” unora pe care, în calitatea dumneavoastră de cercetător şi alcătuitor de dosare, ar trebui să-i ştiţi foarte bine, chiar dacă, mulţi, ca şi dumneavoastră, şi-au schimbat numele, cu sau fără metoda anagramării.” Va recomand sa cititi intregul articol al lui Constantin Mustata, nu numai pentru a vedea cine a fost Raoul Sorban ci si pentru a afla ce spun alti evrei despre „pogromul” din Romania. De altfel, la acel articol blasfemiator al lui Shafir a raspuns insusi ambasadorul Eliezer Palmor (Israel).
Se pare ca Shafir si-a facut un obicei din a-i ataca pe cei care, din pacate, nu-i mai pot raspunde.
Despre Dorin Tudoran un alt „plecat si revenit” in Romania puteti citi pe wikipedia. Insa Ioan T. Morar il descrie mai bine intr-un articol intitulat : „Eu am cunoscut un alt Dorin Tudoran:
Cel care semnează acum Dorin Tudoran nu are nici o legătură cu Dorin Tudoran pe care l-am cunoscut şi cu care m-am considerat prieten. Acel Dorin Tudoran părea un om curat, avea nerv şi chiar un fel de jovialitate. Imaginea sa de dizident era vie şi duşmanii lui erau şi duşmanii noştri. L-am apărat cînd mi-a cerut-o şi am ajuns la un proces pe care l-am pierdut în mod dubios. Dosarul se judecă la Strasbourg unde voi cîştiga fără probleme. L-aş fi cîştigat şi atunci dacă acel Dorin Tudoran ar fi venit la proces, cum îmi promisese cînd mi-a livrat informaţiile despre persoana în cauză. Dar, între timp, devenise acest Dorin Tudoran, scuzîndu-se pueril pentru că nu poate veni martor.
Acel Dorin Tudoran avea prieteni. Acest Dorin Tudoran îi înjură pe prietenii aceia. Acel Dorin Tudoran era un opozant al Securităţii, un hărţuit. Acest Dorin Tudoran e omul lui Felix, căruia i s-a livrat fără să-i tremure dosarul de urmărit al celuilalt.
Acel Dorin Tudoran părea un luptător. Acest Dorin Tudoran e un cîrtitor fără har şi, mai ales, fără haz. Acel Dorin Tudoran părea gata să construiască o lume mai bună. Acest Dorin Tudoran nu mai e în stare decît să demoleze prietenii, să scuipe acolo unde a îmbrăţişat.
Acel Dorin Tudoran ar fi meritat statuie. Acest Dorin Tudoran nu merită nici măcar un pamflet.
Mi-e dor de acel Dorin Tudoran. Mi-e jenă de acest Dorin Tudoran care, după scuipaturile pe care le trage spre acel Dorin Tudoran, mi se pare gata să intre în partidul lui Vadim. În fond, ce mi-e Vadim, ce mi-e Felix.”
Vera Campeanu este o veche investitie a lui George Soros. Gheorghe Campeanu este bun prieten cu Radu Ioanid si Dorin Tudoran. Sociologul Alexandru Florian(evreu) este directorul Institului ” Elie Wiesel” si are aceleasi pareri ca si Ioanid despre antisemitismul din Romania. Mihai Dinu Gheorghiu „În vara lui ’89, sociologul a încercat să trimită la Europa liberă o scrisoare prin care propunea să fie ales el în locul lui Ceauşescu secretar general al PCR […] si a fost, în 2004, membru al Comisiei Internaţionale Wiesel pentru Studierea Holocaustului”. Maximilian Marco Katz este un evreu cu „activitate” in Romania. Liviu Rotman,doctor in istorie, conferentiar al Universitatii din Tel Aviv, profesor-asociat al Universitatii din Bucuresti.
Aceasta este „elita intelectuala” in care Soros& Co. a investit bani grei pentru a defaima Romania si a distorsiona istoria in asa fel incat sa le serveasca propriilor interese. Stimatilor intelectuali, daca nu va place de „Romanica” de ce nu plecati acolo de unde ati venit sau de unde va vin banii? Va raspund tot eu: pentru ca acolo valoarea voastra este zero. Afirmand ca sunteti evrei si ca luptati pentru rascumpararea memoriei celor ucisi de fascism comiteti o impietatea la memoria acelor evrei care au murit nevinovati datorita ambitiilor voastre sioniste, de putere si dominatie. De ce nu luptati si pentru cei pe care i-a omorat Stalin? Pentru ca Stalin era la fel de evreu ca si voi si corb la corb nu-si scoate ochii. De ce nu spuneti si ca Hitler a fost evreu si ca majoritatea ofiterilor SS au fost la fel de evrei ca si voi? De ce nu faceti lucrurile mult mai simple adica sa ne puneti la zid si sa trageti, ca oricum istoria tot voi o scrieti si o rescrieti cum va place? De ce? Pentru ca va place sa umiliti si sa intinati. Pentru ca va gadila orgoliul atunci cand vedeti ca lumea se lasa prostita si crede minciunile voastre. Va place sa credeti ca puteti insela pe oricine ca doar voi sunteti ” cei alesi”. V-ati facut un cult din denigrarea celor care nu sunt de acord cu propaganda voastra, chiar si atunci cand acestia se afla de zeci sau sute de ani in mormant. Sunteti atat de rai si turbati incat muscati mana celor care v-au hranit. Sunteti jalnici.
De la începuturile sale, mulţi rabini au avertizat asupra pericolelor potenţiale ale sionismului şi deschis au declarat că toţi evreii credincioşi lui Dumnezeu ar trebui să stea departe de el ca de foc. Mesajul lor a fost că zionismul este un fenomen rasist sovinist care nu are absolut nimic de a face cu iudaismul. Ei au exprimat public că zionismul ar fi cu siguranta în detrimentul bunăstării evreilor şi neamurilor şi că efectele sale asupra religiei evreieşti nu ar fi altele decât cele distructive. Mai mult, acesta ar vicia reputaţia evreilor ca un întreg şi ar putea crea confuzie totala în comunităţile evreieşti şi non-evreieşti. Iudaismul este o religie. Iudaismul nu este o rasă sau o cetăţenie. Acesta a fost şi rămâne încă un consens în rândul rabinilor.
Am fost lasati în Ţara Sfântă prin voia lui Dumnezeu, cu scopul de a fi în măsură să studiem şi sa practicăm Tora fără perturbări şi pentru a atinge niveluri de sfinţenie dificile de atins în afara Ţarii Sfinte. Am abuzat de privilegiu şi am fost expulzaţi. Asta este exact ceea ce spun toţi evreii în rugăciunile lor la fiecare festival evreiesc, „Umipnay mayartsaynu chatoenu golinu” – „Din cauza păcatelor noastre am fost expulzaţi din ţara noastră”.
Am fost avertizati de Dumnezeu ” sa nu intram în Ţara Sfântă ca un popor înainte de ora predestinata”, ” sa nu să nu ne revoltam împotriva naţiunilor”, să fim cetăţeni loiali, sa nu facem ceva împotriva voinţei oricarei naţiuni sau a onoarei sale, să nu cautam răzbunare, discordie, restituire sau compensare; „de a nu părăsi exilul inainte de vreme.” Dimpotrivă, trebuie să fim umili şi să acceptam jugul exilului. Pentru încălcarea jurămintelor „trupul vostru o sa devina pradă ca cerbul şi antilopa în pădure”, şi răscumpărare va fi amânată.
(Talmud Tractate Ksubos p. 111a).
Incălcareaa jurămintelor nu este doar un păcat, este o erezie, deoarece este împotriva fundamentelor credinţei noastre. Numai prin atitudinea de pocăinţă completă Atotputernicul singur, fără nici un efort uman sau vreo intervenţie, ne va rascumpara din exil. Aceasta va fi după ce Dumnezeu va trimite pe profetul Ilie şi pe Mesia care-i va impinge pe toti evreii la pocăinţa finala. In acel moment va fi pace universala.
Toate autorităţile religioase evreieşti de conducere ale acelei epoci au prezis ca greutăţi mari se vor napusti asupra umanitatii, în general, şi asupra poporului evreu, în special, ca rezultat al sionismului. A fi evreu înseamnă că fie esti nascut dintr-o mamă evreică fie convertit la religi cu condiţia ca el sau ea sa nu aiba nici o rezerva cu privire la legea evreiasca. Din păcate, există mulţi evrei care nu au nici cea mai mica bănuială cu privire la obligaţiile unui evreu. Multi dintre ei nu sunt de blamat, pentru că în multe cazuri, le lipseste educaţia evreiască şi educaţia[din copilarie]. Dar exista si cei care denaturează în mod deliberat învăţăturile tradiţiei noastre pentru a se potrivi nevoilor lor personale.
Este de la sine înţeles că nu oricine are dreptul sau capacitatea de a lua o decizie în ceea ce priveşte filosofia dreptului sau a unei religii. Mai ales în chestiuni in care această persoană nu are nici o calificare. Rezultă atunci că acei indivizi care au „decis” că iudaismul este o cetăţenie trebuie să fie ignorati şi chiar criticati. Nu este nici un secret faptul că fondatorii zionismului nu au studiat Legea evreiască şi nici nu si-au exprimat interesul fata de tradiţia noastră sfântă. Ei au sfidat deschis autoritatea Rabinica şi s-au auto-numit drept lideri ai „naţiunii” evreiesti. În istoria evreilor, acţiuni precum acestea întotdeauna au insemnat dezastru. A fi un evreu şi a arăta deschis sfidarea autorităţilor sau a introduce „amendamente” ori „inovaţii”, fără consultarea prealabilă cu cei numiţi oficial drept lideri spirituali ai evreilor este ecuaţia ideala egala cu o catastrofă. Nimeni nu poate decide doar [ pentru ca vrea] sa „modernizeze” vechile tradiţii sau reglementări. Liderii spirituali ai iudaismului contemporan cunoscuti mai bine ca rabinii ortodocşi au primit hirotonisire pentru a judeca şi interpreta problemele referitoare la credinţa evreiască. Acesti rabini si-au primit drepturile şi responsabilităţile lor şi formeaza o verigă în lanţul neîntrerupt al tradiţiei evreieşti datând in timp înapoi de la Moise, care a primit Tora de la Atotputernicul Dumnezeu Însuşi. Acestia au fost adevaratii rabini care, în momentul formarii miscarii sioniste, au prevăzut rezultatul pernicios care era fără nici o îndoială urmarit.
A existat un om care poseda un remarcabil geniu iudaic şi un nivel de sfinţenie de necontestat care a enunţat orientarea evreiasca cu privire la sionism. Acest individ carismatic, Rabinul de Satmar, Marele Rabin Joel Teitelbaum, a spus pe sleau tot ce gandea. Direct la subiect el a numit sionismul „lucrarea lui Satan”, „un sacrilegiu” si „o blasfemie”. El a interzis orice fel de participare, chiar de la distanţă asociata cu sionismul şi a spus că sionismul a fost hotarnicit pentru a aduce mânia lui Dumnezeu asupra poporului Său. El si-a menţinut această poziţie cu neclintită vitejie de la debutul sionismului, în timp ce el era încă în Ungaria până la moartea sa în New York, unde a condus o congregaţie de sute de mii [de evrei]. Marele Rabin Teitelbaum, vlăstarul unei moşteniri [pline] de taine sfinte şi de Maestri Hasidici, din păcate, si-a vazut predicţia împlinita. Am pierdut mai mult de şase milioane dintre fraţii noştri, surori, fii şi fiice într-o manieră foarte oribila. Acesti, mai mult de şase milioane de oameni sfinti au trebuit să experimenteze drept pedeapsa pentru prostia sionista. Holocaustul, s-a plâns el, a fost un rezultat direct al sionismului, o pedeapsă de la Dumnezeu.
Este de notorietate faptul că toti înţelepţii şi sfinţii din Europa, in momentul Ascensiunii lui Hitler, au declarat că el era un mesager al mâniei divine, trimis pentru a-i pedepsi pe iudei din cauza apostaziei amare a sionismului împotriva credinţei în eventuala răscumpărare MESIANICA.
Dar nu se termina aici. Nu a fost suficient pentru liderii sioniste doar de a stârni mânia lui Dumnezeu. Ei si-au făcut un ţel din a afişa dispreţul abisal pentru fraţii lor evrei şi surorile lor evreice, prin participarea activă la exterminarea lor. Doar ideea in sine de sionism, despre care rabinii i-au informat ca ar avea consecinţe dezastruoase, nu a fost suficienta pentru ei. Ei au facut inca un efort pentru a turna gaz pe o flacără care ardea deja. Ei au trebuit să-l incite pe Ingerul Mortii, Adolf Hitler. Si-au luat libertatea de a spune lumii că reprezentau Evreimea Mondiala. Cine a numit aceste persoane ca lideri ai poporului evreu? Nu este nici un secret faptul că acesti aşa-numitii „liderii” au fost ignoranţi când au venit la iudaism. Atei si rasisti de asemenea. Acestia sunt „oamenii de stat”, care au organizat boicotul iresponsabil împotriva Germaniei în 1933. Acest boicot a rănit Germania cum raneste o musca un elefant -, dar a adus nenorocirea asupra evreilor din Europa. Intr-un moment în care America şi Anglia erau la pace cu câinele- nebun Hitler, sionistii „din stat” au părăsit singura metodă plauzibila de supunere politica şi, cu boicotul lor, l-au înfuriat pe liderul Germaniei la culme. Genocidul a început, dar aceşti oameni, dacă acestia pot fi clasificati într-adevăr ca membri ai rasei umane, s-au dat la fund.
„Nici o rusine”
Preşedintele Roosevelt a convocat Conferinţa de la Evian din 6-15 iulie 1938, ca să se ocupe de problema refugiaţilor evrei. Delegaţia Organizatiei Evreilor condusă de Golda Meir (Meirson) a ignorat o ofertă germana care permitea evreilor să emigreze în alte ţări, pentru 250 de dolari pe cap[de persoana], şi sioniştii nu au făcut nici un efort pentru a influenţa Statele Unite şi celelalte 32 de ţări participante la conferinţă pentru a permite imigraţia evreilor germani şi austrieci.
[Sursa]
Pe 1 februarie 1940 Henry Montor vice-preşedintele executiv al Recursului Evreilor Uniti a refuzat să intervină pentru un transport de refugiaţi evrei eşuati pe Dunăre, declarând că „Palestina nu poate fi inundată cu … oameni batrani sau indezirabili”.
[Sursa]
Este un fapt istoric că în 1941 şi din nou în 1942, Gestapo-ul german a oferit tuturor evreilor europeni tranzitul în Spania, în cazul în care ar renunta la toate proprietatile lor din Germania şi Franţa, ocupata, cu condiţia ca:
a) nici unul dintre deportaţi sa nu calatoreasca din Spania in Palestina; şi b) toti deportaţii sa fie transportati din Spania în SUA sau in coloniile britanice, şi acolo să rămână; vizele de intrare urmand să fie aranjate de către evreii care trăiesc acolo; şi c) 1000 de dolari răscumpărare pentru fiecare familie care urmează să fie trimisa de către agenţie, plătibilă la sosirea familiei la granita cu Spania, la rata de transport de 1000 de familii pe zi.
Liderii sionisti din Elveţia şi Turcia au receptionat această ofertă, înţelegeand clar că excluderea Palestinei ca destinaţie pentru deportaţi a fost bazata pe un acord dintre Gestapo şi Muftiu.
Răspunsul liderilor sionisti a fost negativ, cu următoarele comentarii: a) NUMAI Palestina ar putea fi luata in considerare drept destinatie pentru deportaţi. b) Evreii Europeni trebuie să adere la suferinţa şi moarte într-o măsură mai mare decât celelalte naţiuni, cu scopul ca aliaţii victoriosi sa fie de acord cu un „stat evreiesc” la sfârşitul războiului. c) nici o răscumpărare nu va fi plătita
Acest răspuns la Oferta Gestapo-ului a fost făcut cu deplina cunoştinţă că alternativa la această ofertă era camera de gazare.
Acesti lideri trădători sionisti si-au tradat propria carne şi propriul sânge. Sionismul nu a fost niciodată o opţiune pentru salvarea evreilor. Dimpotrivă, acesta a fost o formulă pentru ca fiinţele umane să fie folosite ca pioni pentru călătoria catre putere a catorva criminali. O perfidie! O trădare incalificabila !
În 1944, în momentul deportarilor din Ungaria, o ofertă similară a fost făcută, prin care toata evreimea maghiara ar fi putut fi salvata. Aceeaşi ierarhie sionista a refuzat din nou oferta (după ce prin camerele de gazare trecusera deja milioane de oameni).
Guvernul britanic a acordat vize la 300 de rabini şi familiile lor pentru Colonia din Mauritius, cu trecerea persoanelor evacuate prin Turcia. Liderii „Organizaţiei Evreiesti” au sabotat acest plan, cu observaţia că planul era neloial Palestinei şi cei 300 de rabini şi familiile lor ar trebui să fie gazaţi.
La data de 17 decembrie 1942 ambele camere ale Parlamentului britanic si-au declarat disponibilitatea de a găsi un refugiu temporar pentru persoanele aflate in pericol. Parlamentul britanic a propus să evacueze 500.000 de evrei din Europa, şi sa-i reinstaleze în colonii britanice, ca parte a negocierilor diplomatice cu Germania. Această motiune a primit in termen de două săptămâni un total de 277 de semnături ale parlamentarilor. Pe 27 ianuarie, când următorii paşi erau urmăriti de peste 100 MP( membri ai Parlamentului) si Lorzi, un purtator de cuvant al sioniştilor a anunţat că evreii s-ar opune propunerii, deoarece Palestina a fost omisa. [Sursa]
Pe 16 februarie 1943 România le-a oferit celor 70 de mii de refugiaţi evrei din Trans-Nistria părasirea teritoriului, la costul de 50 de dolari de fiecare. Acest lucru a fost publicat în ziarele din New York.
Yitzhak Greenbaum, preşedinte al Comitetului de Salvare al Organizaţiei Evreieşti, adresandu-se Consiliului Executiv Sionist în Tel Aviv pe 18 februarie 1943 a spus: „atunci când m-au întrebat,” n-ai putea să dai bani din fondurile Recursului Evreiesc Unit pentru salvarea evreilor din Europa, am spus NU! şi eu spun din nou, NU!]l … cineva ar trebui să reziste acestui val, care împinge activităţile sioniste pe un plan secundar. ”
Pe 24 februarie 1943 Stephen Wise, preşedintele al Congresului Americanilor Evrei şi lider al sionistilor americani a emis un refuz public la această ofertă şi a declarat ca nici o colectare de fonduri nu ar părea justificată.
În 1944, Comitetul de Urgenţă pentru salvarea poporului evreu chemat guvernul american la infiintarea unui Consiliu pentru Refugiaţii de Război. Stephen Wise depunand mărturie în faţa unui comitet special al Congresul a obiectat la această propunere. [Sursa]
În cursul negocierilor menţionate mai sus, Chaim Weizman, primul ” presedinte al statului evreu”, a declarat: Cea mai valoroasa parte a naţiunii evreiesti este deja în Palestina şi acei evrei care trăiesc în afara Palestinei nu sunt prea importanti „. Complicele lui Weizman, Greenbaum , a amplificat această declaraţie cu observaţia ca „o vacă în Palestina valorează mai mult decât toţi evreii din Europa”.
Şi apoi, după cel mai amar episod din istoria evreilor, acesti „oameni de stat” sionisti, i-au ademenit pe amaratii de refugiaţi in taberele de stramutare(DP) să rămână în foame şi privaţiuni, şi sa refuze relocarea in orice loc in afara de Palestina, numai în scopul de a-si construi propriul lor Stat.
În 1947, congresmanul William Stration a inaintat un proiect de lege pentru a acorda imediat intrarea în Statele Unite a 400.000 de persoane strămutate. Proiectul de lege nu a trecut dupa ce a fost denunţat public de către conducerea sionista.
[Sursa]
Aceste fapte sunt citite cu consternare şi cu o ruşine de nesuportat. Cum poate fi explicat faptul că la un moment dat, în ultima fază a războiului, când naziştii au fost dispuşi să faca barter cu evrei pentru bani, parţial din cauza dorintele lor de a stabili contactul cu puterile occidentale, care credeau ei, au fost sub influenţa evreilor, cum a fost posibil se poate intreba cineva, ca cei ce s-au auto-proclamat „Liderii evreilor” sa nu mute cerul şi pământul pentru a salva ultima rămăşiţă a fraţilor lor?
Pe 23 februarie 1956 Onorabilul JW Pickersgill, ministrul pentru Imigrare a fost întrebat în Camera Comunelor canadiana daca „el ar deschide uşile Canadei pentru refugiaţii evrei”. El a răspuns „guvernul nu a făcut nici un progres în această direcţie, deoarece guvernul din Israel …. nu doreşte să facem acest lucru”.
[Sursa]
În 1972, conducerea sionista s-a opus cu succes unui efort în Congresul Statelor Unite de a permite celor 20.000-30.000 de refugiati rusi de a intra în Statele Unite ale Americii.
Organizaţiile evreieşti de asistenta , Joint şi HIAS, au fost presate să-i abandoneze pe aceşti refugiaţi în Viena, Roma şi alte oraşe europene.
[Sursa]
Modelul este clar!!! Eforturile umanitare de salvare sunt subminate pentru a nu limita interesele sioniste.
Au fost mult mai multe crime socante comise de catre acesti degenerati abjecti cunoscuti sub numele de ” oameni ai statului evreiesc”, am putea lista mult mai multe exemple, dar pentru momentul sa vedem cine poate să gasească o scuză valabilă pentru faptele de mai sus.
Responsabilitatea sionista pentru Holocaust este tripla.
Holocaustul a fost o pedeapsă pentru nerespectarea Celor Trei Jurăminte (a se vedea Talmud, Tractate Kesubos p. 111a).
Liderii sionisti s-au abţinut în mod deschis sa ofere sprijin, atât financiar cât şi de alta natura, pentru a-si salva fraţii şi surorile de la o moarte crudă.
Liderii miscarii sioniste au cooperat cu Hitler şi adeptii lui în multe ocazii şi în multe feluri.
Sioniştii i-au oferit o alianţă militară lui Hitler
Ar fi fost o dorinta desarta dacă am fi putut declara că liderii mişcării sioniste s-au aşezat pe spate şi au ignorat situaţia fraţilor şi surorilor lor, muribunzi. Nu numai că au refuzat public să asiste operaţiunile de salvare, dar ei au participat activ alaturi de Hitler şi regimul nazist.
La începutul anului 1935, o navă de pasageri se îndreapta spre Haifa în Palestina părăsind portul german Bremerhaven. Pe etrava avea literele ebraice pentru numele ei, „Tel Aviv”, în timp ce un banner cu svastica flutura pe catarg. Şi, deşi nava era deţinută de un sionist, căpitanul ei era un membru al Partidului Naţional Socialist (Nazist). Mulţi ani mai târziu, un călător de la bordul navei si-a reamintit această combinaţie simbolica ca o „absurditate metafizică”. Absurd or not, this is but one vignette from a little-known chapter of history: The wide ranging collaboration between Zionism and Hitler’s Third Reich. Absurd sau nu, aceasta este doar una dintre vinietele putin cunoscutului capitol din istorie: Colaborarea largă si variata dintre sionism şi cel de- Al Treilea Reich al lui Hitler.
La începutul lunii ianuarie a anului 1941, o mica dar importanta organizaţie sionista a prezentat o propunere formală diplomaţilor germani de la Beirut pentru o alianţă militaro-politica in timpul războiului cu Germania. Oferta a fost făcută de către subteranii radicali „Luptători pentru Libertatea Israelului”, mai bine cunoscuti ca Gang-ul Lehi sau Stern. Liderul său, Avraham Stern, o rupsese recent cu naţionalist radicala ” Organizaţie Nationala Militara” (Irgun Zvai Leumi – Etzel) datorita atitudinii grupului faţă de Marea Britanie, care interzisese efectiv viitoare asezaminte evreieşti in Palestina. Stern considera Marea Britanie principalul duşman al sionismului.
Aceasta propunere remarcabila „pentru rezolvarea problemei evreieşti în Europa şi participarea activă a NMO [Lehi] în război de partea Germaniei” merita a fi citata mai pe larg:
„NMO-ul, care este foarte familiarizat cu bunăvoinţă guvernului Reich-ului german şi a funcţionarilor săi în privinţa unor activităţi sioniste în Germania şi a programului de emigrare sionist este de părere că:
Interese comune pot exista între o Noua Ordine Europeana bazata pe conceptul german şi adevaratele aspiraţii naţionale ale poporului evreu precum cele întruchipate de NMO.
Cooperarea este posibilă între Noua Germanie si o reînnoita, credinta-naţionala evreiasca.
Înfiinţarea statului evreu pe o baza naţionala şi totalitara , şi legat prin tratat, cu Reich-ul german, ar fi în interesul menţinerii şi consolidarii viitoarei poziţii a puterii germane în Orientul Apropiat.
„Pe baza acestor considerente, şi cu condiţia ca guvernul Reich-ului german recunoaşte aspiraţiile naţionale ale Miscarii de Libertate a Israelului menţionate mai sus, NMO din Palestina se oferă să ia parte în mod activ la război de partea Germaniei.
„Aceasta oferta din partea NMO ar putea include activităţi politice, militare şi de informare în interiorul Palestinei, după [ce vor fi luate] anumite măsuri organizatorice, precum şi în afara. In acelasi timp barbatii ” evrei” din Europa ar fi instruiţi militar şi organizati în unităţi militare, sub conducerea şi comanda NMO. Acestea ar lua parte la operaţiuni de luptă în scopul de a cuceri Palestina, astfel ca ar trebui să fie format un front.
” Participarea indirectă a Mişcarii de Libertate a Israelului la Noua Ordine din Europa, deja în faza pregătitoare, combinata cu o soluţie radical-pozitiva a problemei evreieşti europene, pe baza aspiraţiilor naţionale ale poporului evreu menţionate mai sus, ar consolida considerabil fundamentul moral al Noii Ordini în ochii întregii omeniri.”
„Cooperarea Mişcarii de Libertate a Israelului ar fi, de asemenea, în concordanţă cu discursul recent către Cancelarul Reich-ului german, în care Hitler a subliniat că va folosi orice combinaţie şi coaliţie, în scopul de a izola şi învinge Anglia”.
(Document original în limba germană Auswertiges Amt Archiv, Bestand 47-59, şi E224152 E234155-58. Textul complet original publicat în: David Yisraeli, Problema Palestiniană în Politica germană 1889-1945 (Israel: 1947), pp. 315-317)
Pe baza ideologiilor lor similare despre etnie şi naţiune, Naţional Socialiştii şi sioniştii au lucrat împreună pentru ceea ce fiecare grup a crezut a fi în interesul propriei sale naţiuni
Acesta este doar un exemplu al miscarii de colaborare sionista cu Hitler, în scopul de a primi, eventual, jurisdicţie asupra unei mici bucăti de pământ, Palestina.
Şi dupa toate astea, spălarea creierului!
Cât de mult aceasta conspiraţie sionista de necrezut a capturat masele evreieşti, şi cat de imposibil ii este oricarui gand diferit sa pătrunda in mintea lor, chiar la o evaluare simpla, poate fi văzut prin vehemenţa reacţiei la orice reproş. Cu ochii orbiţi şi urechile închise, orice voce ridicată în semn de protest şi acuzaţie este imediat suprimata şi inabusita de o mie de ori de strigătul : „Tradator”, „Duşman al Poporului Evreu”
Michel Collon, un jurnalist belgian şi autor, în cartea sa „Israelul, hai sa vorbim despre asta”, a criticat mass-media europeană ca fiind ” mincinoasa ” fata de oameni de-a lungul deceniilor, pentru a sprijini Israelul.
Collon, în cartea sa, a enumerat „10 mari minciuni” răspândite de către mass-media occidentala, în scopul de a „justifica existenţa şi acţiunile Israelului”, care sunt concis prezentate mai jos:
1. Prima Minciuna este că Israelul a fost înfiinţat ca reacţie la masacrul evreilor în timpul celui de-al doilea război mondial.
Această noţiune este complet greşită. Israelul este, de fapt, un proiect de dominaţie care a fost aprobat în Primului Congres Sionist de la Basel, Elveţia, în 1897, când evreii naţionalisti au decis să ocupe Palestina.
2. A doua justificarea pentru stabilirea şi legitimarea Israelului este că evreii se reîntorc pe pamantul strămoşilor lor de unde au fost alungaţi în 70 AD.
Aceasta este o poveste. Am vorbit cu faimosul istoric israelian Shlomo Sand şi alţi istorici şi toţi cred că nu a existat nici un „exod”,” astfel ca „reîntoarcerea” este lipsită de sens. Persoanele care locuiesc în Palestina nu si-au părăsit teritoriul în epoca antică.
De fapt, descendentii evreilor care locuiau în Palestina sunt oamenii care în prezent locuiesc în Palestina. Cei care susţin că doresc să se întoarcă în ţinuturile lor sunt originari din Europa de Vest şi de Est şi din Africa de Nord.
Sand spune că nu există naţiune evreiască. Evreii nu au istorie comună, limbă sau cultură. Singurul lucru pe care il au in comun între ei este religia lor şi religia nu creaza o naţiune.
3. A treia minciuna este că, atunci când imigranţii evrei au ocupat Palestina, aceasta a fost o ţară goala şi fara rezerve. [naturale, minerale, agricole, etc].
Cu toate acestea, există documente şi dovezi care dovedesc că în secolul al nouăsprezecelea produsele agricole din Palestina erau exportate către diferite ţări, inclusiv Franţa.
4. În al patrulea rând, unii oameni spun ca palestinienii si-au părăsit ţara de bună voie.
Aceasta este o altă minciună, pe care o mulţime de oameni au crezut-o, inclusiv eu. Până cand istorici israelieni ca Benny Morris şi Ilan Pappe au spus că palestinienii au fost alungaţi şi izgoniti de pe pământurile lor, prin utilizarea forţei şi teroarei.
5. Se spune că astăzi Israelul este singura democraţie din Orientul Mijlociu şi ar trebui să fie protejata; este un guvern „al legii”.
Dar, în opinia mea, nu numai că nu este un guvernul al legii; este singurul regim caruia nici o lege nu-i defineşte teritoriul şi limitele sale. Toate ţările din lume au o constituţie care le defineşte limitele, dar un astfel de lucru nu se aplică la Israel. Israelul este un proiect de expansiune care nu cunoaşte limite, şi legea sa este complet rasista; în conformitate cu aceasta lege Israelul este o ţara pentru evrei şi cetăţenii săi non-evrei nu sunt considerati oameni. O astfel de lege este o contradicţie la democraţie.
6. Se spune că SUA încearcă să protejeze democraţia în Orientul Mijlociu, prin protejarea Israelului.
Şi ştim că ajutorul american financiar anual pentru Israel se sridica la suma de 3 miliarde de dolari. Aceşti bani sunt utilizati pentru bombardarea ţărilor vecine Israelului.
Dar America nu umbla după stabilirea democraţiei în Orientul Mijlociu; ea vrea flux neîngrădit de petrol.
7. Ei pretind că SUA caută un acord între Israel şi Palestina.
Acest fapt este, de asemenea, complet greşit şi o minciună. ” Fostul sef pentru Politică Externă al UE, Javier Solana, i-a spus Israelului „sunteţi a 21-a ţara a Uniunii Europene.” Industriile europene [fabricante] de arme coopereaza cu industriile militare israeliene şi să le sprijina financiar. Dar când palestinienii si-au ales propriul guvern, Europa nu l-a recunosct şi-a dat undă verde Israelului să atace Fâşia Gaza.
8. Când cineva vorbeşte despre aceste fapte şi despre istoria Israelului şi a Palestinei, atunci când cineva dezvăluie interesele Statelor Unite în această situaţie, i se spune antisemit pentru a fi redus la tacere.
Dar noi trebuie să spunem că, atunci când criticam Israelul, nu este rasism sau anti-semitism. Noi criticăm un guvern care nu crede în egalitatea dintre evrei, creştini şi musulmani şi distruge astfel pacea între adepţii diferitelor religii.
9. Mass-media spune că palestinienii cauzeaza violenţa şi terorismul.
Noi spunem ca ocuparea armata de către Israel este violenta, politica care a furat terenurile şi casele de la palestinieni este violenţă.
10. O problemă care este adesea invocata este că nu există nici o cale pentru rezolvarea acestei situaţii şi ca nu există nici o soluţie pentru ura şi duşmănia cauzate de către Israel şi complicii săi.
Dar există o soluţie. Singurul lucru care poate opri acest proces este presiunea publica asupra complicilor Israelului din SUA şi Europa şi din alte părţi ale lumii; presiunea publicului asupra mass-mediei care se abţine de la a spune adevărul despre Israel; şi folosind internetul sau oricare alte mijloace media publicarea de stiri reale despre Palestina.”
Deşi documentele au fost puse la indemâna cercetătorilor inca din 1992, este prima dată când publicului larg i s-a dat acces la dosarele care privesc masacrul de la Katyn din 1940.
Prezenta semnăturii lui Stalin pe ceea ce se numeste un mandat de moarte colectivă a potolit deceniile de dezbateri privind masacrul şi a dezvaluit minciuna propagata de către staliniştii inveterati că idolul lor nu a semnat personal crime.
Divulgarea este, de asemenea, o lovitură data nepotului lui Stalin, Evgheni Djugaşvili, care a încercat să dea în judecată mass-media care a spus că Stalin a semnat personal trimiterea la moarte a unor persoane nevinovate.
Dosarul cu fişierele decizionale ale lui Stalin şi ale acoliţilor săi culmineaza cu aprobarea executării a 21.587 de rezervişti neînarmati ai armatei poloneze în 1940. Masacrul comis de NKVD, poliţia secreta sovietica, a fost efectuat în trei locaţii diferite, dar a luat numele doar al unuia din cele trei locuri unde a avut loc uciderea – Padurea Katyn, în vestul Rusiei.
Unul din documentele făcute publice este o notă a lui Lavrenti Beria, şeful NKVD-ului, catre Stalin cu privire la soarta polonezilor. Polonezii erau ofiţeri militari, preoti, scriitori, profesori şi aristocraţi. În nota, Beria propunea ca NKVD-ul sa „examineze rapid utilizarea mijloacelor pentru cea mai mare pedeapsă – moartea prin împuşcare”. Semnătura lui Stalin şi o ştampilă roşie cu „Top Secret” sunt pe prima pagină a documentului, care este datat martie 1940. Un alt document, un memorandum secret intern al Partidului Comunist Sovietic din 1965, se referă la acest document ca la „ceea ce s-a intamplat cu fosta Burghezie Poloneza” şi avertizează împotriva oricărei divulgari publice, susţinând că documentele nu au valoare istorică.
Decizia de a face publice documentele, adoptata de presedintele rus Dmitri Medvedev, este văzuta ca un gest prietenesc simbolic faţă de Polonia, care a facut presiuni timp de decenii pentru dezvăluirea completă. Ea vine la doar câteva săptămâni după ce preşedintele polonez Lech Kaczynski şi 95 alţii au murit într-un accident de avion în drumul lor spre comemorarea de la Katyn. Deşi istoricii polonezi au salutat eliberarea dosarului, ei au spus că era mai mult decat necesar să fie făcuta.
Rusia a refuzat cu încăpăţânare să deschida complet arhiva sa pe această temă, sa urmăreasca penal sau sa dezvăluie macar numele poliţiştilor secreti supravieţuitori, care au luat parte la omoruri.
Preşedintele Medvedev a declarat ca Rusia a încercat să fie cât s-a putut de deschisa. „Să ştie toată lumea ce s-a făcut, cine a luat deciziile, cine a ordonat eliminarea ofiţerilor polonezi”, a spus el. „Totul este scris acolo. Cu toate semnăturile.”
El a promis, de asemenea, dezvaluiri noi.” Există unele materiale care nu a fost încă predate partenerilor nostri polonezi. Am dat deja ordinele necesare pentru asta „, a adăugat el.
Sovieticii au minţit în legătură cu masacrul de la Katyn, timp de cinci decenii, susţinând că naziştii, şi nu NKVD-ul, au comis atrocitatea. De abia în 1990, liderul sovietic Mihail Gorbaciov a recunoscut public că NKVD-ul a comis uciderea, exprimându-şi „regretul profund” pentru ce s-a întâmplat.
Dosarele au fost postate pe site-ul web al Arhivei de Stat ruse miercuri dimineaţă, care rapid s-a blocat, după ce mai mult de 700.000 de oameni s-au grabit să arunce o privire.”
Multi m-au acuzat cand am spus ca evreii sunt cei care au cauzat recentul dezastru de la Smolensk. Iata o dovada in plus ca am avut dreptate. Chiar daca cei care au executat uciderea delegatiei poloneze sunt, probabil, cetateni rusi originea lor este alta sau au fost platiti de sionisti. Amintiti-va ca desi comunismul a fost promovat de rusi, cei care l-au inventat au fost evrei la origine. Si la fel a fost si tovarasul Stalin. Timp de decenii nazistii au fost acuzati de aceasta crima care s-a dovedit a fi fost facuta de catre altcineva. Ma-ntreb si va intreb ce veti face cand veti descoperi sau veti recunoaste adevarul spuselor ca Holocaustul nu a fost facut de germani ci de evreii aflati in armata si anturajul lui Hitler? Ce veti zice cand veti descoperi ca marele erou american din cel de-al II-lea RM, Eisenhower, a omorat milioane de germani, dupa incetarea razboiului? ( Cititi aici si aici) Cum va veti explica ca si acesta a fost evreu? (Aici) Si multe altele?
Nu intamplator presedintele Medvedev a dat publicitatii aceste dosare, cum nu intamplator delegatia rabinilor polonezi n-a fost in avion pe motiv ca ei nu se deplaseaza de Sabat. Bine le-a spus Domnul Iisus : „Făţarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, şi nu-l duce să-l adape?” Luca 13.15
Cum ar fi putut ei sa mearga si sa se arate miscati la comemorarea unui masacru facut asupra unor neamuri de un confrate de-al lor intru credinta? Cum puteau sa fie ei in acel avion cand stiau ca un alt masacru urma sa se intample, chiar daca in avion erau si adevarati evrei? Exact la fel ca la 9/11 cand toti evreii importanti au lipsit de la lucru, desi nu era Sabat, sub un motiv sau altul, numai pentru a nu se afla in interiorul WTC. Dar cum nu exista conspiratii, ci numai teorii, probabil ca toti cei care au lipsit si atunci si acum, au fost avertizati de ” ingerii” lor pazitori, cum ca nu e bine sa se deplaseze de la domiciliu. Caci este bine stiuta cuviosenia domniilor lor si ei respecta intocmai Cuvantul Domnului, inca de la inceputurile vremurilor.
Ca rabini provenind din diverse tradiţii şi locaţii, vrem să-ti transmitem cel mai călduros Mazel tov , ca unuia care esti mai in varsta în comunitatea noastră,cu ocazia Bar Mitzvah-ului nepotului tau. Bar şi Bat Mitzvah este un apel la conştiinţă, un apel pentru a fi responsabili pentru bunăstarea altora, un apel pentru a îndeplini legământul de pace şi justiţie formulat în tradiţia noastră.
Ca rabini, am luat act de implicaţiile religioase ale raportului pe care l-ati intocmit. Ne-am amintit de citatul lui Shimon Ben Gamliel, ” Lumea are la baza trei lucruri: dreptatea, adevărul şi pacea” asa cum spune si Zaharia 8.16 ” Iată rânduielile pe care trebuie să le păziţi: „Să spună omul adevărul aproapelui său. Judecaţi şi daţi hotărâri drepte la porţile voastre;”. Noi confirmăm adevărul din raportul care va poartă numele.
Suntem profund întristati de controversele din jurul raportului. Noi confirmăm dezvaluirile dumneavoastră şi credem că ati creat un standard impecabil, care prezintă dovezi puternice că, în timpul războiului din Gaza, Israelul s-a implicat în crime de război, care au dezvăluit un model de asalt continuu şi sistematic împotriva poporului palestinian şi a teritoriului acestuia, care au foarte puţin de a face cu pretentiile Israelului legate de securitate. Raportul dumneavoastră a aratat în mod clar tintirea intenţionată a infrastructurilor civile cum ar fi: spitalele, şcolile, proprietăţile agricole, apa şi centrele de epurare şi civilii insisi, cu arme mortale care sunt ilegale atunci când sunt utilizate în centrele civile.
Acesta este adevărul urât, care este atât de greu de suportat pentru multi evrei. Oricine petrece o singura zi în teritoriile palestiniene vede acest adevăr imediat.
Judecătorule Goldstone, dorim să vă oferim cele mai profunde mulţumiri ale noastre pentru susţinerea principiilor de justiţie, compasiune şi adevăr, care sunt inima religiei iudaice şi fără de care pretentiile noastre de [popor] „Evreu” sunt lipsite de sens. Regretăm că dezvaluirile dumneavoastră au dus la controverse si v-au facut să intelegeti că nu sunteţi bine venit la Bar Mitzvah-ul propriului dumneavoastra nepot. [ Rabinii comunitatii unde urma sa aiba loc evenimentul i-au interzis judecatorului participarea la festivitatea propriului sau nepot, pe motiv ca a defaimat Israelul prin raportul sau]. Noi credem că raportul dvs. este un apel de goarna pentru Israel şi poporul evreu de a se trezi din somnul de refuz şi de a reveni la calea păcii.
Această scrisoare este aprobata de Taanit Tzedek- Jewish Fast for Gaza , Shomer Shalom Institute for Jewish Nonviolence, Tikkun şi Shalom Center.
Rabbi Lynn Gottlieb, Shomer Shalom Network for Jewish Nonviolence
Rabbi Brant Rosen, Taanit Tzedek –Jewish Fast for Gaza
Rabbi Brian Walt, Taanit Tzedek –Jewish Fast for Gaza
Rabbi Haim Beliak
Rabbi Michael Lerner, Tikkun Community
Rabbi Arthur Waskow, The Shalom CenterRabinul Rebecca Alpert
Rabinul Phyllis Berman
Rabinul Michael Feinberg
Rabinul Zev-Hayyim Feyer
Rabinul Margaret Holub
Rabinul Shai Gluskin
Rabinul Douglas Krantz
Rabinul Eyal Levinson
Mardoheu Rabinul Liebling
Rabinul David Mivasair
Rabinul David Shneyer
Rabinul Laurie Zimmerman
Rabinul Steinberg Gershon-Caudill
Rabinul Erin Hirsh
Rabinul Michael Rothbaum
Rabinul Benjamin Barnett
Rabinul Julie Greenberg
Rabinul Linda Holtzman
Rabinul Ayelet S. Cohen
Rabinul Jeffrey Marker
Rabinul Nina H. Mandel
Rabinul Victor Reinstein
Rabinul Everett Gendler
Rabinul Meryl M. Crean
Rabinul Sheila Weinberg
Rabinul Pamela Frydman Baugh
Rabinul Lewis Weiss
Rabinul Shaul Magid
Rabinul Booth Stephen-Nadav
Rabinul Phillip Bentley
Rabinul Anna Boswell-Levy
Rabinul Chava Bahle
Asa cum spuneam si alta data, nu toti evreii si rabinii sunt de acord cu ce face guvernul sionist israelian. Ma bucur de fiecare data cand citesc ca oamenii sunt impotriva razboiului, oriunde ar fi acesta. Este curios cum totul se prabuseste in jurul nostru datorita ” crizei economice ” si totusi bani pentru finantarea razboaielor se gasesc. De ce nu se folosesc acesti bani pentru refinatarea economiilor? Pentru ca trebuie sa devenim niste natiuni muribunde care sa poata fi usor incatusate.
Israelul a acuzat cinci dintre cetăţenii săi, inclusiv un general de armată în rezervă, care operează la nivel naţional o reţea de trafic de organe ce ademeneste zeci de potenţiale victime. Acuzatiile includ traficul de fiinţe umane în scopul recoltarii de organe şi spălarea banilor.
Inculparea spune ca cercul a exploatat condiţia disperată a persoanelor bolnave şi a numit-o „o formă de sclavie modernă.” Traficanţii ar fi oferit până la 100.000 de dolari pe rinichi, dar în cel puţin două cazuri nu au plătit donatorii, care au fost atrasi prin intermediul reclamelor şi apoi transportati cu avionul din Israel în Europa, America de Sud sau Asia de Sud-Est, caz în care organele au fost extrase în cadrul procedurilor ilegale. Legea israeliana interzice vânzările de organe.
Prim-ministrul turc Recep Tayyip Erdogan spune ca Israelul este cea mai mare ameninţare la adresa păcii regionale în Orientul Mijlociu, in timp ce relaţiile bilaterale dintre Ankara şi Tel Aviv se deteriorează în continuare.
„Dacă o ţară utilizează forţa disproporţionată în Palestina, în Gaza, foloseşte obuze cu fosfor, noi n-avem de gând să spunem Bravo”, a spus el în timpul unei vizite la Paris, miercuri.
Liderul turc s-a referit la cele trei săptămâni de atacuri aeriene israeliene şi incursiunea la sol în Fâşia Gaza de la sfârşitul lunii decembrie 2008 şi începutul lui ianuarie 2009, care a ucis 1400 de palestinieni, majoritatea civili şi a rănit alti 5450.
Erdogan a declarat ca justificare Israelului pentru ofensiva a fost bazată pe „minciuni”, citând pagina 575 a „raportului Goldstone,” elaborat sub egida ONU cu privire la ofensiva din Gaza, care detaliaza ca anchetatorii au descris acţiunile israeliene ca fiind ” crime de război, eventual, crime împotriva umanităţii. ”
„Goldstone, este un evreu şi raportul său este clar”, a declarat prim-ministrul turc reporterilor de la Ritz din Paris. „Nu pentru ca suntem musulmani luăm această poziţie. Poziţia noastră este umanitara. Israelul este principala ameninţare la adresa păcii regionale.”
Declaraţiile lui Erdogan au venit la o zi după ce Turcia a condamnat comentariile unui oficial israelian care-l compara [ pe primul ministru] cu liderul libian Muammar Gaddafi şi cu preşedintele venezuelean Hugo Chavez.
„Remarcile lui Lieberman sunt dincolo de limite, neadecvate şi obraznice şi lipsite de adevăr. Turcia solicită Israelului să-si schimbe atitudinea sa lipsită de sens şi inacceptabila conform bunului simţ”, a declarat purtătorul de cuvânt al Ministerului turc de Externe, Burak Ozugergin, marţi.
Într-un interviu cu ziarul israelian Yedioth Ahronoth, marţi, militantul Israelului, Ministrul de Externe Avigdor Lieberman a afirmat că Erdogan s-a transformat in liderul libian Muammar Gaddafi sau in Preşedintele Venezuelei Hugo Chavez. „Este alegerea lui. Problema nu este Turcia; problema este Erdogan. ”
Erdogan a spus recent ziarului francez Le Figaro că Israelul nu este serios in stabilirea păcii şi ca toate dovezile indică faptul că Israelul împinge regiunea catre război nu catre pace. De asemenea, prim-ministrul turc a reiterat faptul că Israelul este în general considerat a fi singurul posesor de arsenal nuclear în Orientul Mijlociu. http://www.presstv.ir/detail.aspx?id=122707§ionid=351020204
SUA a fost singura tara care a votat impotriva raportului Goldstone. Mi se pare normal atata timp cat ei savarsesc aceleasi crime de razboi in Irak, Afganistan si Pakistan. Ar fi fost chiar culmea sa se recunoasca singura drept criminala de razboi.
2. Georgios Papandreou- Fost Prim-Ministru, președintele, fostului partid de guvernământ, Pasok ( echivalentul PSD-ului)
3. Kostis Stefanopoulos-Fostul Președinte al Greciei ( 1995-2005)
5. Antonios Samaras născut Ben Hiram, liderul partidului de opoziție Nea Democratia și artizanul acestui guvern de coaliție. Face parte dintr-o familie ai cărei bărbați sunt masoni de patru generații. A fost coleg de dormitor și frate în aceeași frăție masonică cu Georgios Papandreou, pe vremea când erau studenți în Massachussets la Amherst College.
Aceștia sunt doar câțiva, pe care ați avut ocazia să-i vedeți în aceste zile, dar mai sunt mulți alții. Cu așa o echipă era imposibil ca Grecia să nu ajungă în situația de azi. Toți și-au dat mâna pentru ” binele” țării. Învățați din greșelile altora și nu pe propria piele dacă nu vreți să vă coste prea scump un astfel de curs.
La începutul lunii ianuarie a anului 1941, o mica dar importanta organizaţie sionista a prezentat o propunere formală diplomaţilor germani de la Beirut pentru o alianţă militaro-politica in timpul războiului cu Germania. Oferta a fost făcută de către subteranii radicali „Luptători pentru Libertatea Israelului”, mai bine cunoscuti ca Gang-ul Lehi sau Stern. Liderul său, Avraham Stern, o rupsese recent cu naţionalist radicala ” Organizaţie Nationala Militara” (Irgun Zvai Leumi – Etzel) datorita atitudinii grupului faţă de Marea Britanie, care interzisese efectiv viitoare asezaminte evreieşti in Palestina. Stern considera Marea Britanie principalul duşman al sionismului.
Mucenicul's Blog 