JOS PĂLĂRIA! A FĂCUT-O K.O.: „Nu lăsați Europa pe mâna lui Leyen!” (Video)

Traducerea am făcut-o după subtitrarea în limba franceză.

MARTIN SONNEBORN

Bună ziua, doamnă Von der Leyen

Vorbind precum Karl Kraus [pamfletar austriac care a murit în 1936], nu mă pot gândi decât la starea UE.

Pentru a ne despărți de un furnizor de gaz care duce un război brutal de agresiune, Putin, ne găsești pe cineva care duce un război brutal de agresiune, Aliyev. Și în timp ce multe mass-media germane păstrează tăcerea, fosta dictatură pe care ați declarat-o „partener de încredere” atacă acum Armenia democratică.

Respect pentru alegerea dumneavoastră, la urma urmei, noul nostru cel mai bun prieten, Azerbaidjanul, este încă mult în urma Rusiei în ceea ce privește democrația, presa și libertățile civile. Aliyev este doar în avangardă când vine vorba de mituirea „coarnelor” corupte din CDU.

Când v-ați început serviciul aici am crezut că erați doar incompetentă și un pic criminală, acum știu că sunteți, de asemenea, impresionant de lipsită de moralitate: refugiații mor în fiecare zi la frontierele externe, gazele de fracturare și energia nucleară sunt sustenabile și vă ștergeți mesajele text despre plățile de miliarde de euro către Pfizer. Nu mă pot gândi la nimic mai mult despre UE decât: nu lăsați Europa pe mâna lui Leyen!

Mulțumesc

Chapeau ! pic.twitter.com/ek8cNIr842

— NiCoLeEliSei (@NiCoLeEliSei1) September 14, 2022

 

IAR NE-AU DAT ȚEAPĂ AI NOȘTRI: S-a vândut termocentrala Mintia la preț de 💩

Cum bine spunea Ilie Șerbănescu :„România e deja in faliment. Statul va vinde tot!”   Deci România a dat 790 milioane de euro pe vaccinuri pe care le va arunca și vinde o termocentrală cu 91 de milioane. Întotdeauna am spus că guvernanții noștri sunt mari economiști. __________________

Centrala termolectrica Mintia Deva, deținută de Complexul Energetic Hunedoara, a fost achiziționată cu 91 milioane de euro de către Mass Global Energy Rom, parte a grupului irakian Mass Group Holding, în cadrul unei licitații publice organizată de vcătre administratorul judiciar al CEH.

Termocentrala Mintia este compusă din terenuri pe o suprafaţă de 3.297.807 mp, construcţii, precum şi bunurile mobile şi echipamentele aferente.

Licitaţia publică a avut loc vineri, 26 august 2022, la sediul administratorului judiciar, la care s-a prezentat un singur ofertant, respectiv reprezentantul Mass Global Energy Rom, companie înfiinţată special pentru această achiziţie. Este cea de-a patra licitaţie de valorificare a centralei termoelectrice Mintia.

Citiți întregul articol https://www.cotidianul.ro/s-a-vandut-termocentrala-mintia-pretul/

CHIAR DACĂ NU VREM SĂ🙈🙉🙊PROBLEMA NU DISPARE: „Orfani încredințați unor pedofili”- proiectul Kentler în Germania

Afirmațiile victimelor într-un raport șocant al Universității din Hildesheim: între 1969 și 2003, zeci de copii fără adăpost au fost încredințați unor pedofili cu complicitatea autorităților din Berlinul de Vest, în numele „eliberării sexuale”.

Despăgubirea oferită de landul Berlin nu este suficientă. Prea puțin și prea târziu, potrivit lui Marco, Sven și celorlalte victime ale abuzurilor sexuale care au continuat timp de peste 30 de ani cu aprobarea instituțiilor publice.

‘Viețile noastre au fost ruinate’,

spune Marco pentru Deutsche Welle. A fost unul dintre copiii orfani și fără adăpost recrutați de profesorul universitar și psihologul Helmut Kentler. Începând din 1969, a pus la punct un experiment pentru „eliberarea sexuală a copiilor”. Iată cum zeci de copii și adolescenți din Berlinul de Vest au fost dați pe mâna pedofililor cu complicitatea instituțiilor.

Kentler însuși, potrivit unui studiu al Universității din Hildesheim, publicat săptămâna trecută, s-a lăudat că a reușit să „obțină sprijinul șefului autorităților locale”. Potrivit aceluiași raport, falșii părinți adoptivi erau

„bărbați influenți din mediul academic, organizații de cercetare și alte contexte legate de educație”.

Nimeni nu a fost niciodată arestat sau urmărit penal, inclusiv Kentler, care a murit în 2008.

Instituțiile de stat din Berlin au închis ochii timp de mai bine de 30 de ani. Pe de altă parte, pedofilii care au devenit părinții adoptivi ai copiilor, în ciuda faptului că unii dintre ei fuseseră deja condamnați pentru abuz sexual, au primit și ei ajutoare de stat. Ancheta universității, bazată pe mărturiile a zeci de victime, a scos la iveală o veritabilă „rețea” care includea și Oficiul de stat pentru protecția copilului și Senatul din Berlin, „în care pedofilia era acceptată, susținută și apărată”.

Rădăcinile teoriilor lui Kentler se află în spiritul anilor ’68. Savantul a vrut să împingă revoluția sexuală la un nivel superior. El era convins că

„contactul sexual între adulți și copii este inofensiv” și că copiii au „dreptul de a-și exprima sexualitatea”.

Astăzi, scriu ziarele germane,

„este clar că nu a fost decât un procurator de copii pentru pedofili”,

dar la acea vreme ideile sale făceau ravagii în Germania.

Mulți din mediul academic îl considerau un „vizionar”, unul dintre „cei mai eminenți sexologi” din Germania. A scris cărți, a fost deseori invitat la radio și televiziune. Între timp, abuzurile au început să devină sistematice nu numai în cadrul rețelei „proiectului Kentler”, ci și în una dintre cele mai progresiste școli din Germania de Vest: Odenwald din Hesse, unde peste 900 de elevi au fost abuzați sexual între anii ’66 și ’89. Și în acest caz, biroul de protecție a copilului a fost cel care i-a trimis pe „copiii dificili” în locurile în care se presupune că au fost abuzați.

Victimele au început să vorbească în urmă cu câțiva ani. Aceștia și-au povestit experiențele cercetătorilor de la Universitatea din Hildesheim, la cererea Senatului din Berlin, care nu au avut nicio dificultate în a reconstitui rețeaua orcilor. Sandra Scheeres, senatorul landului responsabil pentru cazul Kentler, a calificat crimele din acei ani drept „pur și simplu inimaginabile” și și-a cerut scuze victimelor în numele instituțiilor. Pe lângă pagubele pe care le denunță însă cei care au fost supuși la cele mai brutale violențe de-a lungul anilor, mai există și batjocura.

Crimele au fost prescrise, iar majoritatea celor implicați sunt morți. Unul dintre bărbații suspectați de a face parte din rețea, fostul șef al unui birou de protecție a copilului, este încă în viață. Dar împotriva lui, Marco, care avea doar nouă ani când a fost încredințat unuia dintre pedofili, nu s-a făcut nimic. Nici măcar un proces.

‘Ei nu vor ca numele făptașilor să iasă la iveală, vor să apere sistemul și au obținut rezultatul’, se plânge victima, acum în vârstă de 40 de ani, pentru Deutsche Welle. „Este ceva ce nu poți depăși niciodată cu adevărat”, comentează Sven.

Părintele său adoptiv a fost Fritz H., care a continuat să primească copii adoptivi până în 2003. În total, zece băieți au fost aduși la el, începând din ’73. Acum, că au devenit bărbați, vor să li se facă dreptate.

http://www.ilgiornale.it

 

Prăbușirea avionului ucrainean dezvăluie afacerile unui traficant de arme sârb sancționat de SUA

Slobodan Tesic a înregistrat chiar și o companie în Florida pe numele său, deși se afla sub sancțiunile SUA

Compania sârbă de armament Valir DOO, care a exportat arme în zborul de sâmbătă al companiei Meridian Air Cargo, se află în centrul unor noi dezvăluiri șocante. Avionul cargo ucrainean s-a prăbușit în nordul Greciei, ucigând toți cei opt membri ai echipajului aflați la bord.

„Substanța albă de origine necunoscută”, potrivit autorităților elene, poate fi văzută la locul unde s-a prăbușit sâmbătă avionul ucrainean An-12 încărcat cu 11,5 tone de armament sârbesc, în drum spre Bangladesh, cu două aterizări tehnice programate la Amman (Iordania) și Riad (Arabia Saudită). Foto: AP

Substanță albă de origine necunoscută

În urma tragediei, autoritățile grecești au avertizat cu privire la o „substanță albă de origine necunoscută” la locul prăbușirii. Un oficial al brigăzii de pompieri a declarat reporterilor că pompierii „au simțit că le ardeau buzele” și că în aer plutea un praf alb. Substanța a fost examinată și nu s-a dovedit a fi radioactivă sau material biologic periculos pentru sănătatea publică, a informat primarul local Philippos Anastasiades.

Avionul fusese închiriat pentru a transporta arme de la Niș la Bangladesh, cu două escale tehnice programate: la Amman (Iordania) și Riad (Arabia Saudită). Ambele sunt țări care se învecinează cu zone de război – Siria și Yemen.

Potrivit ministrului sârb al apărării, Neboisha Stefanovici, încărcătura periculoasă includea 11,5 tone de obuze luminoase pentru mortiere și obuze pentru mortiere de antrenament pentru armata din Bangladesh și au fost exportate de compania sârbă Valir DOO.

Cine este adevăratul proprietar?

Presa sârbă s-a întrebat dacă adevăratul proprietar al Valir DOO este traficantul de arme sârb Slobodan Tesic, deși numele acestuia nu apare nicăieri. Tesic a fost descris de Departamentul Trezoreriei SUA ca fiind „unul dintre cei mai mari comercianți de arme și muniții din Balcani”.

https://www.krik.rs/wp-content/uploads/2020/10/Slobodan-Tesic.jpg

El se află sub incidența sancțiunilor americane din decembrie 2017. Tesic a petrecut aproape un deceniu pe lista de interdicție de călătorie a Organizației Națiunilor Unite (ONU) pentru că a încălcat sancțiunile ONU împotriva exporturilor de arme către Liberia în 2003. Pentru a obține contracte de armament cu diverse țări, potrivit Departamentului Trezoreriei SUA, Tesic ar fi oferit, direct sau indirect, mită și asistență financiară. Tesic i-a dus pe potențialii clienți în vacanțe de lux, a plătit pentru educația copiilor lor la școli sau universități occidentale și a folosit mite mari pentru a asigura contracte.

În 2012, după venirea la putere a Partidului Progresist Sârb, noul guvern a reușit să îl elimine pe Slobodan Tesic de pe lista neagră a Organizației Națiunilor Unite. Ministrul afacerilor externe i-a acordat chiar și un pașaport diplomatic fără ca acesta să fie diplomat.

În 2019 Statele Unite au impus sancțiuni împotriva a nouă dintre asociații săi. Într-o declarație publicată pe 9 decembrie, Departamentul Trezoreriei a afirmat că cei nouă „au acționat sau au pretins că au acționat pentru sau în numele” lui Tesic, care a fost pe o listă de sancțiuni americane și a avut activele înghețate .

Întâmplarea face că firma Valir DOO a fost înregistrată la doar două săptămâni după ce au fost impuse noile sancțiuni împotriva lui Tesic și a echipei sale. Fondatorul și directorul companiei a fost Stefan Cupkovic. Conform informațiilor obținute de la Registrul sârb al comerțului, acesta era, de asemenea, reprezentantul Elvante LTD în Serbia, al cărui director era Goran Andric (unul dintre cei nouă sârbi care au legături cu Tesic și care se află pe lista neagră a SUA).

O altă societate reprezentată de Stefan Cupkovic, care are legături indirecte cu Slobodan Tesic, este Lusor DOO. Adresa acesteia este aceeași cu cea a Elvante LTD. Potrivit presei sârbe, adevăratul proprietar al societății Lusor DOO este un cetățean yemenit cu pașaport sârb, Khaled Hamed, care are legături strânse cu Slobodan Tesic.

La 4 octombrie 2021, Tunisia a emis un mandat internațional de arestare pe numele lui Slobodan Tesic, fiind suspectat că a participat la activități de corupție și de „spălare de bani”.

Afacerile din SUA

În timp ce Tesic a fost supus sancțiunilor SUA, ceea ce înseamnă că nu poate face afaceri cu nicio companie din SUA, Valir DOO a exportat 249 de tone de arme sârbești în SUA în 2021 și 2022, potrivit datelor US Imports și a înregistrărilor publice. Numai în 2020, compania a declarat venituri anuale de 15,4 milioane USD, la doar un an de la înființare.(vezi foto aici)

În perioada 9 noiembrie 2021 – 20 iunie 2022, Valir DOO a exportat 98,7 tone de cartușe (5,56×45 mm și 9×19 mm) pe cale maritimă din Germania către SUA. Cumpărătorul tuturor celor 6 transporturi a fost compania americană Erie Ordnance Depot LLC.

O altă companie americană, Nemo Arms Inc., a importat 150 de tone de muniție în 2021, exportatorul fiind din nou Valir DOO. Marfa a fost transportată pe mare de la Bar, Muntenegru, la Wilmington, SUA.(aici)

La 2 februarie 2021, Valir DOO a exportat 10 milioane de bucăți de gloanțe de 5,65×45 mm către compania americană NEMO Arms Inc.

Aceste cartușe sunt fabricate de Prvi Partizan-Serbia și sunt standard NATO. Prvi Partizan este o fabrică de armament de stat. Aceasta este listată pe site-ul web al companiei printre principalii parteneri ai Valir, alături de alți patru producători de arme de stat sârbi și de Ministerul sârb al Apărării.

În ciuda faptului că se află sub sancțiunile SUA, Tesic a înregistrat o companie în SUA

În 2019, Slobodan Tesic a înregistrat o companie în SUA – Style Cupid Inc. Nu există informații cu privire la activitățile pe care le-a avut această companie.

Style Cupid Inc. a devenit inactivă la data de 31 martie a acestui an. Conform documentului, compania a fost înregistrată la 5519 N MILITARY TRAIL STE 1016, BOCA RATON, Florida, 33496.(imaginea de mai jos: Adresa din Florida a Style Cupid Inc. Sursa: Trulia Real Estate)

 

 

Sursa

 

Despre reactivarea organizaiei hitleriste Grupul Etnic German din România ( Deutsche Volksgruppe)

Pentru cine vrea să se documenteze un pic despre KWJ și despre reactivarea organizaiei hitleriste Grupul Etnic German din România ( Deutsche Volksgruppe). Poate așa veți înțelege de ce este atât de servil cu Zelenki & Co. Unii (nu spun cine) m-au acuzat că nu scriu despre politiecienii noștri de la vârf pentru că m-aș teme sau pentru că aș avea ceva avantaje. Nici una, nici alta, doar că românii nu vor să știe adevărul. Iar cei care m-au acuzat scriu doar despre Băse sau alții din gașca lui, dar „cancanuri” răsuflate și nu ceea ce este cu adevărat important. N-am avut și nu am apartență politică, nici în România și nici în Grecia. Cred în adevăr, nu în dreptate, pentru că dreptatea, deocamdată, este făcută de oameni, mai ales de cei aflați la putere. Dacă mă tem? Da! Mă tem pentru cei dragi și apropiați, care habar n-au ce scriu eu pe acest blog. Ei nici măcar nu știu că am un blog.

Dar voi de ce vă temeți? Nu mai aveți nici măcar curajul de a comenta.

https://www.academia.edu/

CUM A PRELUAT WKJ ILEGAL PATRIMONIUL NAZISTILOR (Video în lb. română)

SURSA CREDIBILĂ🤫: Cel mai bun „verificator de fapte” USA Today a fost forțat să șteargă articole din cauza unor surse inventate

Ei bine, asta e ciudat.

Publicația de știri are o întreagă secțiune a site-ului său dedicată „verificării faptelor” și este folosită de Facebook pentru a „verifica faptele” publicate de alte publicații, retrogradându-le în algoritmi, într-o formă de cenzură ușoară.

Cu toate acestea, se pare că USA Today ar fi trebuit să aloce mai multe resurse pentru a verifica ea însăși faptele înainte de a publica articole ale propriului personal.

„Reporterul de știri de ultimă oră al USA Today, Gabriela Miranda, a fabricat surse și a deturnat citate pentru articole, a confirmat joi postul de știri. Postul de televiziune a efectuat un audit intern după ce a primit o „cerere de corecție externă” pentru unul dintre articolele sale publicate”, relatează Breitbart.

Cele 23 de articole care au fost eliminate pentru că nu respectau „standardele editoriale” ale ziarului au inclus articole despre interzicerea avortului în Texas, conținut anti-vaxxer și invazia Rusiei în Ucraina.

Miranda, care a demisionat acum din funcție, „a luat măsuri pentru a-i înșela pe anchetatori prin prezentarea de dovezi false privind colectarea de știri, inclusiv înregistrări ale interviurilor”, potrivit New York Times.

„După ce a primit o cerere de corecție externă, USA TODAY a auditat munca de reportaj a Gabrielei Miranda. Auditul a arătat că unele persoane citate nu erau afiliate cu organizațiile invocate și păreau a fi fabricate. Existența altor persoane citate nu a putut fi verificată în mod independent. În plus, unele reportaje au inclus citate care ar fi trebuit să fie creditate altor persoane.”

Așa cum am subliniat anterior, USA Today a fost, de asemenea, forțat să șteargă în grabă o serie de tweet-uri despre care criticii au spus că echivalează cu normalizarea pedofiliei, după ce ziarul a citat „știința” pentru a afirma că pedofilia este „determinată în uter„.

Ziarul a fost, de asemenea, atacat de critici după ce a „verificat” ca fiind „adevărate” afirmațiile potrivit cărora un tricou oficial al lui Trump 2020 prezintă un „simbol nazist”.

În luna februarie a anului trecut, ziarul a publicat un editorial în care îl denunța pe Tom Brady pentru că a refuzat să revină asupra sprijinului său anterior pentru Donald Trump și pentru că este „alb”.

De asemenea, ziarul a fost nevoit să o concedieze pe redactorul lor de „rasă și incluziune”, Hemal Jhaveri, după ce aceasta a pus în mod fals împușcarea din supermarketul din Boulder pe seama albilor.

Pe scurt, USA Today are o problemă gravă de părtinire și nu ar trebui să fie folosit ca un „verificator de fapte” nepartizan.

Sursa

Cum a preluat Rockefeller controlul asupra Sistemului Școlar Medical

Pretinzând că are ca obiective principale eliminarea malariei, a ancylostomiazei și a febrei galbene, Fundația Rockefeller a preluat, în urmă cu mai bine de un secol, aparatul educațional și de aplicare practică de bază al fiecărui colegiu medical și spital din America. Prin mită, fixarea prețurilor, spionaj corporativ și crearea de companii fantomă ca acoperire pentru activitățile ilegale, Rockefeller și cohortele sale malefice au reușit să creeze un complex industrial medical care domină și astăzi medicina occidentală. John D. Rockefeller deținea controlul asupra a 90% din producția de petrol din SUA, iar acest lucru i-a permis să cumpere favoruri (la propriu) de oriunde și de la oricine avea nevoie să fie sub „umbrela” sa big pharma.

Monopolurile Rockefeller: Big Pharma și Big Oil

Curtea Supremă a fost nevoită să desființeze monopolul Rockefeller (Standard Oil) la începutul anilor 1900, dar acest lucru nu a contat cu adevărat. Marile companii petroliere dețineau în continuare controlul total, inclusiv Exxon, Chevron, Amoco și alți mastodonți recunoscuți. De fapt, averea personală a lui Rockefeller A CRESCUT din cauza „dezmembrării” marilor companii petroliere.

Atunci Rockefeller a infuzat 100 de milioane de dolari în „Consiliul de Educație Generală” pentru a ÎNCETA toate studiile de medicină naturală (tot ceea ce este holistic) în cele 150 de facultăți de medicină din America și pentru a instala, permanent, doar studiul și practica (în spitale) prescrierii de medicamente farmaceutice care potolesc simptomele bolilor și tulburărilor, dar nu vindecă niciodată nimic. El chiar a numit întreaga mișcare, „o pastilă pentru un bolnav”. Pacienții de atunci și de acum care iau regulat medicamente prescrise sunt cei mai bolnavi oameni de pe planetă și, de obicei, mor din cauza unor boli cronice, care pot fi prevenite, cu 10, 20, chiar 30 de ani înainte de speranța lor de viață, altfel normală.

Abraham Flexner face echipă cu Rockefeller pentru a reforma toate instituțiile medicale în vederea abordării „teoriei germenilor” doar cu medicamente eliberate pe bază de rețetă.

Era anul 1910. Adio alimentație sănătoasă, apă curată și orice cunoștințe despre puterea unei nutriții adecvate. Și uite așa, complexul industrial medical farmaceutic a fost creat și consolidat. Orice concurență sau reacție din partea entuziaștilor medicinei naturale ar fi fost închisă și calificată drept „șarlatanie”.

Jumătate din școlile medicale americane au fost forțate să se închidă. Acestea erau școlile care doreau să continue cu educația despre nutriție, chiropractică, homeopatie, holistică, funcțională, integrativă și osteopatie. Dacă încălcai abordarea liniară a acestui nou regim medical, mergeai la închisoare și îți pierdeai licența medicală. Simplu ca bună ziua.

Dacă credeți că controlul exercitat de Rockefeller asupra Big Pharma este istorie veche, mai gândiți-vă o dată.

Medicina Rockefeller este întemeiată pe un șarlatanism total. De la medicamentele eliberate pe bază de rețetă care nu tratează decât simptomele unor boli și tulburări mai adânc înrădăcinate, până la vaccinurile care, de fapt, provoacă și răspândesc boli infecțioase, principiile „medicinei Rockefeller” sunt încorporate în întreaga înșelătorie COVID-19.

Abraham Flexner, autorul Raportului Flexner din 1910, a fost angajat ca un asasin plătit pentru a distruge tot ceea ce înseamnă medicină naturală, ajutând în același timp la promovarea și instalarea a tot ceea ce este bazat pe farmacie pentru „educarea” studenților de la facultățile de medicină. Tot ceea ce era bazat pe farmacie urma acum să fie numit „bazat pe știință”, în timp ce tot ceea ce provenea din natură urma să fie numit șarlatanie, conspirație, fraudă.

Standardele bazate pe știință implicau acum că numai medicamentele „prescrise” pe bază de substanțe chimice puteau fi distribuite de către medicii din întreaga țară, iar Asociația Medicală Americană a fost creată pentru a pune în aplicare aceste idei. De la început, AMA a fost ” cu totul de acord” datorită escrocilor care au condus această „agenție de reglementare” și JAMA (revista medicală oficială a AMA) timp de decenii. Medicamentele au fost accelerate și „ștampilate” pentru aprobare, la fel cum FDA și CDC ștampilează toate medicamentele și „vaccinurile” și astăzi, fără niciun fel de studii clinice adecvate sau de succes.

Așa a fost acum o sută de ani și așa este și astăzi. Fundația și cadrul pentru toate lucrurile otrăvitoare și alopate, au fost aproape gravate în piatră acum un secol, datorită finanțării în masă de către Rockefeller. Violența medicală prin medicamente a fost fondată și finanțată în SUA de un magnat al afacerilor și de un fals filantrop, nu de grupuri de medici sau oameni de știință. Acest lucru ar trebui să fie de mare îngrijorare pentru toți americanii.

Raportul Flexner este pus în practică astăzi când vedem că toate prevențiile, tratamentele și leacurile naturale pentru COVID și alte afecțiuni sunt îngropate, interzise, scoase în afara legii de către CDC, FDA, OMS.

Așadar, „părintele educației medicale moderne” a fost de fapt Diavolul Alopatiei, dar din moment ce erau medici care distribuiau „medicamente”, majoritatea americanilor au crezut în schema Ponzi malefică a sănătății, cu sloganul „o pastilă pentru o boală”. Chiar și astăzi, americanii care mănâncă zilnic alimente procesate, de obicei la fiecare masă, mor câte puțin în fiecare zi, în timp ce medicii lor le prescriu produse farmaceutice veninoase (cu efecte secundare îngrozitoare), pe bază de chimicale, concepute în laborator, care le maschează simptomele unor boli și tulburări cu rădăcini adânci, care nu fac decât să se agraveze. Două treimi dintre americani cred că pot mânca tot ce vor, oricând vor, iar medicii lor îi vor „repara” și „salva” cu pastile. O pastilă pentru un bolnav.

Big Pharma a fost o vacă de muls mai mare pentru Rockefeller decât a fost sau ar putea fi vreodată petrolul. Medicamentele prescrise creează „pacienți pe viață” care sunt bolnavi cronic și cheltuiesc mult mai mulți bani pe facturi la medic, paturi de spital, teste de diagnosticare, intervenții chirurgicale, coplată pentru medicamentele prescrise, chimioterapie și radiații decât ar cheltui vreodată pe petrol și gaze.

Rockefeller a fost un escroc profesionist notoriu pe cele mai mari tărâmuri de făcut bani pe care le cunoaște lumea. A fost un monopolist. Un globalist. Un guru al Big Oil și Big Pharma cu origini și metehne malefice. Propriul său tată, William Rockefeller, a fost la propriu un escroc care a vândut oamenilor elixire cu ulei de șarpe.

Astăzi, majoritatea consiliilor medicale sunt puternic influențate de Raportul fals al lui Flexner. Orice medic care încalcă sistemul primește suspendarea sau retragerea definitivă a licenței medicale. Vedem acest lucru chiar acum în cazul oricărui medic care le prescrie pacienților lor infectați cu Covid ivermectină, anticorpi monoclonali, doze mari de vitamina C sau chiar recomandă doze mari de vitamina D3 și zinc.

Sursa

Mesajul Generalului maior aviator Radu Theodoru pentru președintele K. W. Iohannis

Sursa foto: https://www.infobrasov.net/in-tara-noastra-statul-paralel-schimba-raportul-demografic-dintre-romani-si-invadatori/

Articolul este preluat în întregime de pe www.infobrașov.net

Atenție români! Uriașa și jalnica diversiune „Ucraina” care-a umplut spațiul public cu scenarii apocaliptice, oratorie geostrategică și geopolitică cu propagandă antirusească primitivă și-a dezvăluit secretele. 
Ticălosul, abjectul, abjectul stat paralel Iuda-Arafat-Iohannis la ordinul plutocrației bancare sub privegherea comisarului neo-marxist de la agentura Wiesel a însărcinat armata, armata noastră să aducă-n țară, să cazeze și să păzească un număr important de khazari mozaici din Ucraina, refugiați de spaima unei inventate invazii rusești, care se tot amână lună de lună, timp în care diplomațiile își fac jocurile.

Căscăunzii politici taie frunze la câini și statul paralel schimbă raportul demografic dintre noi și invadatori, prin:
1. Încetățeniri zilnice de mozaici;
2. Sedentarizarea de ziși refugiați din Ucraina, bază istorică de emigrație a khazarilor din Galipia;

Îl avertizez pe domnul profesor Iohannis că-n calitatea temporară de președinte al României a inițiat invadarea țării cu imigranți cărora le asigură un statut socio-economic privilegiat în scopul de a crea pe termen mediu o masă de manevră împotriva poporului român, iar pe termen lung o schimbare demografică în folosul pripășiților spre a face din România un stat al minorităților ușor de federalizat.

Consider întreaga diversiune Ucraina act de înaltă trădare. 
Îl avertizez că fără acordul poporului român certificat prin referendum, orice încercare de a implica România într-un conflict nemotivat istoricește echivalează cu provocarea premeditată de holocaust la nivelul țării, fapt care-l va scoate în afara legii.

Salve profesore și te rog, stai pe creanga ta!„

General maior aviator Radu Theodoru – veteran de război

În țara noastră Statul paralel schimbă raportul demografic dintre români și invadatori!

CUM AJUTĂ O „CAUZĂ NOBILĂ” SPĂLAREA BANILOR!: Doar 46,5 milioane $!

$46.5M for this pic.twitter.com/HfARD0C86B

— Orwell & Goode (@OrwellNGoode) March 20, 2022

DE CE ÎL SUSȚIN SUA PE ZELENSKY: „Fascismul prietenos Noua față a puterii în America”-Bertram Gross (II)

Continuare la https://mucenicul.wordpress.com/2022/03/13/de-ce-il-sustin-sua-pe-zelensky-fascismul-prietenos-noua-fata-a-puterii-in-america-bertram-gross-i/

Ascensiunea și căderea Fascsim-ului prietenos

p1
Privind prezentul, văd un viitor mai probabil: un nou despotism care se strecoară încet prin America. Oligarhi fără chip stau la posturile de comandă ale unui complex corporatist-guvernamental care a evoluat lent de-a lungul mai multor decenii. În eforturile de a-și mări propriile puteri și privilegii, aceștia sunt dispuși să-i facă pe alții să sufere consecințele intenționate sau neintenționate ale lăcomiei lor instituționale sau personale. Pentru americani, aceste consecințe includ inflația cronică, recesiunea recurentă, șomajul deschis și ascuns, otrăvirea aerului, a apei, a solului și a corpurilor și, cel mai important, subminarea constituției noastre. În sens mai larg, consecințele includ intervenția generalizată în politica internațională prin manipulare economică, acțiuni sub acoperire sau invazie militară…
Văd în prezent membri ai Sistemului sau oameni de la periferia acestuia care, în numele americanismului, trădează interesele majorității americanilor prin încurajarea militarismului, aplaudând individualismul de șobolan, protejând privilegiile nemeritate sau stârnind ură naționalistă și etnică. Văd pretinși patrioți care profanează steagul american fluturându-l în timp ce renunță la lege.

În prezent, mulți oameni foarte inteligenți privesc cu un singur ochi și văd doar o parte a Leviatanului care se naște. De la dreapta, suntem avertizați împotriva pericolului capitalismului de stat sau al socialismului de stat, în care Big Business este dominat de Big Government. De la stânga, auzim că pericolul viitor (sau realitatea prezentă) este capitalismul monopolist, cu capitaliști financiari care domină statul. Sunt pregătit să ofer o urare și jumătate pentru fiecare punct de vedere; împreună, ele au suficient sens pentru trei aplauze. Big Business și Big Government au învățat cum să trăiască în pat împreună și, în ciuda certurilor dintre ele, se bucură de coabitare. Cine poate fi deasupra la un moment dat este o chestiune minoră – și, în orice caz, poate fi determinată doar de cei care au acces privilegiat la o cheiță bine pusă.

Sunt neliniștit de cei care încă aderă strict la avertismentul președintelui Eisenhower din discursul său de adio împotriva potențialului de creștere dezastruoasă a puterii în mâinile complexului militar-industrial. Aproape două decenii mai târziu, ar trebui să fie clar pentru adversarii militarismului că complexul militar-industrial nu merge singur. Are mulți parteneri: complexul energiei nucleare, complexul tehnologiei și al științei, complexul energiei, al autostrăzilor și al automobilelor, complexul bancar, al investițiilor și al locuințelor, complexul de planificare urbană, de dezvoltare a terenurilor și de speculații, complexul agro-alimentar, complexul comunicațiilor și o enormă încrengătură de birocrații publice și universități ale căror servicii publice și secrete le oferă celor de mai sus o susținere financiară și un mediu propice. La fel de important este faptul că parteneriatul emergent dintre marile afaceri și marile guverne are o acoperire globală. Acesta își are rădăcinile în corporații și complexe transnaționale colosale care contribuie la crearea unei „Lumi libere” în care soarele nu apune niciodată. Acestea sunt elemente ale noului despotism.

Cu câțiva ani în urmă, un politolog de excepție, Kenneth Dolbeare, a realizat o serie de interviuri aprofundate, care au durat între douăzeci și douăzeci și cinci de ore pentru fiecare persoană. El a constatat că majoritatea respondenților se temeau profund de un viitor despotism.

„Cel mai izbitor lucru în ceea ce privește anchetarea așteptărilor pentru viitor”, a raportat el, „este rapiditatea cu care conceptul de fascism (cu sau fără etichetă) intră în conversație.”

Dar nu toate cunoștințele servesc cauzei libertății… tendința este de a reprima temerile legate de viitor, așa cum majoritatea oamenilor au învățat să reprime temerile legate de un holocaust nuclear. Este mai ușor să reprimi temeri bine justificate decât să controlezi pericolele care le dau naștere.

p3
În 1935, Sinclair Lewis a scris un roman popular în care un demagog rasist, antisemit, care flutură steaguri și este susținut de armată câștigă alegerile prezidențiale din 1936 și încearcă să înființeze o versiune americanizată a Germaniei naziste. Titlul, It Can’t Happen Here (Nu se poate întâmpla aici), era un avertisment ironic că acest lucru s-ar putea întâmpla. Dar este puțin probabil ca acel „lucru” la care se referea Lewis să se mai întâmple în vreun loc. Chiar și în Germania, Italia sau Japonia de astăzi, un stat sau o societate corporatistă de tip modern ar fi mult diferită de vechile regimuri ale lui Hitler, Mussolini și ale oligarhilor japonezi. Oricine caută cămăși negre, petreceri în masă sau bărbați călare va rata indiciile revelatoare ale fascismului târâtor. În orice țară din prima lume cu capitalism avansat, noul fascism va fi colorat de moștenirea națională și culturală, de compoziția etnică și religioasă, de structura politică formală și de mediul geopolitic. Versiunile japoneză sau germană vor fi destul de diferite de varianta italiană – și încă și mai diferite de versiunile britanică, franceză, belgiană, olandeză, australiană, canadiană sau israeliană. În America, ar fi supermodernă și multietnică – la fel de americană ca Madison Avenue, prânzurile executivilor, cărțile de credit și plăcinta cu mere. Ar fi fascism cu un zâmbet. Ca un avertisment împotriva fațadei sale cosmetice, a manipulării subtile și a mănușilor de catifea, îl numesc fascism prietenos. Ceea ce mă sperie cel mai mult este atracția sa subtilă.

Mă îngrijorează cei care nu-și amintesc – sau nu au învățat niciodată – că parteneriatele dintre marile afaceri și marile guverne, susținute de alte elemente, au fost elementele centrale din spatele structurilor de putere ale vechiului fascism în zilele lui Mussolini, Hitler și ale constructorilor imperiului japonez.
Mă îngrijorează cei care se ciondănesc pe etichete. Unii dintre prietenii mei par transfigurați de ideea că, dacă este fascism, acesta trebuie să apară în forma clasică și neprietenoasă a tinereții lor. „De ce, oh, de ce”, se plâng ei retrospectiv, „nu au văzut oamenii ce se întâmpla în anii 1920 și 1930?”. Dar, în propria lor orbire, ei sunt dispuși să folosească termenii inventați de ideologii fasciști, „stat corporatist” sau „corporatism”, dar nu fascism.

Sunt supărat pe cei care preferă să rămână spectatori până când poate fi prea târziu. Sunt șocat de cei care par să creadă în cuvintele lui Anne Morrow Lindbergh din 1940 – că „nu se poate lupta împotriva valului viitorului” și că tot ce poți face este să „sari cu el”. Sunt îngrozit de cei care susțin cu înverșunare că nu se poate face nimic până când lucrurile nu se înrăutățesc sau până când sistemul nu este schimbat.
Mi-e teamă de inacțiune. Mi-e teamă de cei care nu vor ține cont de avertismente și care așteaptă ca o revelație, o cercetare sau o tehnologie să ofere o soluție perfectă. Mi-e teamă de cei care nu văd că unele dintre cele mai bune lucruri din America au fost produsul unor promisiuni și că promisiunile din trecut nu sunt suficiente pentru viitor. Sunt consternat de cei care nu speră, care nu se angajează în ceva mai mare decât ei înșiși, de cei care se tem de adevărata democrație sau chiar de căutarea ei.

p5
Bănuiesc că mulți oameni subestimează atât pericolele care ne așteaptă, cât și puterea potențială a celor care par slabi și neputincioși. Cred că oricare dintre aceste subestimări provine, în opinia mea, din teama de a se opune establishmentului … o teamă profundă și bine ascunsă …
p6
…fanfara alegerilor și a democrației „participative” ascunde, de obicei, controlul guvernamental al afacerilor.

ASCENSIUNEA ȘI DECĂDEREA FASCISMULUI CLASIC

p11
Între cele două războaie mondiale, mișcările fasciste s-au dezvoltat în multe părți ale lumii.
În țările capitaliste cele mai avansate din punct de vedere industrial – Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Olanda și Belgia – au făcut valuri, dar nu au înghițit regimurile constituționale. În cele mai înapoiate țări capitaliste – Albania, Austria, Grecia, Ungaria, Polonia, Portugalia, România, Spania, Iugoslavia și Ungaria – au ajuns la putere regimuri autoritare sau dictatoriale care s-au autointitulat cu fanfaronadă „fasciste” sau, deoarece termenul a devenit în curând un cuvânt urât la tot pasul, au fost catalogate drept „fasciste” de către adversarii lor. Cele mai autentice și mai viguroase mișcări fasciste au apărut în trei țări – Italia, Germania și Japonia – care, deși se aflau în urma liderilor capitaliști în ceea ce privește industrializarea și imperiul, erau cu mult înaintea celor mai întârziate.

ITALIA, GERMANIA, JAPONIA

La Milano, la 23 martie 1919, într-o sală oferită de un club de oameni de afaceri, fostul socialist Benito Mussolini a transformat o colecție de bătăuși cu redingote negre în partidul fascist italian. Cuvântul său „fascism” provenea din latinescul fasces, pentru un mănunchi de vergi cu un topor, simbolul puterii de stat purtat în fața consulilor în Roma antică. Mussolini și tovarășii săi i-au cenzurat pe conservatorii de modă veche pentru că nu au fost mai militanți în a se opune mișcărilor socialiste și comuniste care au apărut, ca răspuns la depresie, după Primul Război Mondial. În același timp, au împrumutat sloganuri retorice de la dușmanii lor socialiști și comuniști și și-au consolidat sprijinul în rândul muncitorilor și țăranilor.
La începuturile lor, aceste grupuri au avut o viață grea. Elementele mai respectabile din establishment aveau tendința de a fi șocate de natura lor gălăgioasă și nedemnă de încredere. Contribuțiile de campanie din partea oamenilor de afaceri au venit încet și sporadic. Când au intrat în competițiile electorale, fasciștii s-au descurcat prost. Astfel, chiar în primul lor an de viață, fasciștii italieni au suferit o înfrângere zdrobitoare în fața Socialiștilor.

În 1920, puterea stângii părea să crească. Sute de fabrici au fost luate cu asalt de către muncitorii aflați în grevă la Milano, Torino și în alte zone industriale. Neliniștea țărănească a devenit mai puternică, iar multe moșii mari au fost confiscate. Socialiștii au făcut campanie sub sloganul „toată puterea pentru proletariat”.

Pentru Mussolini, această situație a fost o oportunitate de exploatat. El a ripostat cu un val de teroare la nivel național, care a depășit cu mult limitele unei simple lovituri. Mussolini și-a îndreptat forțele spre distrugerea tuturor surselor de conducere proletară sau țărănească. Brigăzile fasciste au făcut raiduri în birourile primarilor socialiști sau comuniști, ale sindicatelor, ale cooperativelor și ale ziarelor de stânga, bătându-i pe ocupanții acestora și incendiind clădirile. Ei au arestat antifasciștii care se exprimau deschis, i-au bătut cu bâtele și i-au obligat să bea doze mari de ulei de ricin. S-au bucurat de consimțământul pasiv – și uneori de sprijinul direct – al poliției, al armatei și al bisericii. Mai presus de toate, grupurile de afaceri i-au furnizat lui Mussolini o cantitate tot mai mare de fonduri. La rândul său, Mussolini a răspuns prin atenuarea sindicalismului și a retoricii radicale a adepților săi și, deși promitea în continuare să „facă ceva pentru muncitori”, a început să laude meritele întreprinderii private.

Pe 26 octombrie 1922, în timp ce coloanele sale fasciste își începeau așa-numitul Marș asupra Romei, Mussolini s-a întâlnit cu un grup de lideri industriali pentru a-i asigura că „scopul iminentei mișcări fasciste era de a restabili disciplina în fabrici și că nu se vor face experimente extravagante…” l Pe 28 și 29 octombrie, i-a convins pe liderii Asociației Italiene a Producătorilor „să își folosească influența pentru a fi numit premier”. În seara zilei de 29 octombrie a primit o telegramă de la rege prin care îl invita să devină premier. A luat trenul de noapte spre Roma și până la sfârșitul zilei următoare a format un cabinet de coaliție. În 1924, în cadrul unor alegeri caracterizate de violență deschisă și intimidare, coaliția condusă de fasciști a obținut o majoritate clară.

Dacă Mussolini nu a mărșăluit efectiv asupra Romei în 1922, în următorii șapte ani a intrat în inimile unor lideri importanți din alte țări. A câștigat prietenia, sprijinul sau aprobarea calificată a lui Richard Childs (ambasadorul american), Cornelius Vanderbilt, Thomas Lamont, a multor editori de ziare și reviste, a majorității revistelor de afaceri și a unui număr destul de mare de liberali, inclusiv a unora dintre cei asociați atât cu The Nation, cât și cu The New Republic. „Oricare ar fi pericolele fascismului”, scria Herbert Croly, în 1927, „acesta a înlocuit în orice caz stagnarea cu mișcarea, comportamentul intenționat cu deriva și viziunile unui viitor măreț cu meschinăriile și descurajările colective”. ~ în aceiași ani, în timp ce în tot capitalismul occidental se înălțau imnuri de laudă la adresa lui Mussolini, Mussolini și-a consolidat dominația, epurându-i pe antifasciștii din serviciul guvernamental, obținând competența de a emite decrete în cadrul legislativului și adoptând legi electorale favorabile lui și aliaților săi conservatori, liberali și catolici.

La doar câteva zile după marșul de la Roma, un apropiat al lui Hitler, Herman Esser, a proclamat la München, în aplauze tumultoase:

„Ceea ce a fost făcut în Italia de o mână de oameni curajoși nu este imposibil aici. Și în Bavaria îl avem pe Mussolini al Italiei. Numele lui este Adolf Hitler….”. F. L. CARSTEN

În ianuarie 1919, la Munchen, un mic grup de extremiști antisemiți și nebuni a fondat Partidul Muncitoresc German. Mai târziu, în același an, comandantul districtual al armatei germane a ordonat unuia dintre agenții săi, un caporal demobilizat, să îl investigheze. Agentul armatei, Adolf Hitler, s-a alăturat în schimb partidului și a devenit cel mai puternic orator al acestuia împotriva slavilor, evreilor, marxismului, liberalismului și a Tratatului de la Versailles. Câteva luni mai târziu, sub conducerea lui Hitler, partidul și-a schimbat numele în Partidul Național-Socialist al Muncitorilor Germani și a organizat o grămadă de veterani de război dislocați în escadroane de forță în cămașă maro sau trupe de asalt (în germană, S.A. for Sturmabteilung). Simbolul partidului, conceput de Hitler însuși, a devenit o svastică neagră într-un cerc alb pe un steag cu fundal roșu.

Va urma….

OMUL care a vândut Ucraina

Volodimir Zelenski este actualul președinte al Ucrainei. El a fost ales printr-o victorie zdrobitoare în 2019 pe baza promisiunii de a atenua tensiunile cu Rusia și de a rezolva criza din republicile separatiste din estul Ucrainei. El nu a făcut nicio încercare pentru a se ține de cuvânt în niciuna dintre aceste chestiuni. În schimb, el a exacerbat foarte mult criza internă din Ucraina, provocând în același timp fără încetare Rusia. Zelensky a avut numeroase ocazii de a aplana lucrurile cu Moscova și de a preveni izbucnirea ostilităților. În schimb, el a înrăutățit în mod constant situația, urmând orbește directivele Washingtonului.

Zelensky a fost adulat în Occident și lăudat pentru curajul său personal. Dar, practic, el nu a reușit să restabilească unitatea națională sau să pună în aplicare acordul de pace crucial care reprezintă singura cale de reconciliere. Președintelui ucrainean nu-i place așa-numitul Protocol de la Minsk și a refuzat să îndeplinească cerințele sale de bază. Ca urmare, războiul fratricid, cu încărcătură etnică, care a cuprins Ucraina în ultimii 8 ani, continuă și în prezent, fără a se întrevedea un sfârșit. Președintele Vladimir Putin s-a referit la încăpățânarea lui Zelenski într-un discurs recent rostit la Kremlin. El a spus:

„La evenimentul de ieri… conducerea ucraineană a declarat public că nu va respecta aceste acorduri. Nu au de gând să le respecte. Ei bine, ce altceva puteți spune despre asta?”. (Vladimir Putin) 

Majoritatea americanilor nu realizează că respingerea Minskului de către Zelensky a fost picătura care a umplut paharul. Oficialii ruși lucraseră timp de 8 ani asupra Minskului pentru a stabili termeni care să fie agreabili pentru toate părțile. Apoi – în al unsprezecelea ceas – Zelensky a pus capăt înțelegerii cu un gest din mână. De ce? Cine i-a spus lui Zelensky să renunțe la acord? Washingtonul?

Bineînțeles că da.

Și de ce Zelensky a desfășurat 60.000 de trupe de luptă în zona aflată imediat după linia de contact (în estul Ucrainei), unde puteau lansa obuze mortale în orașele și satele etnicilor ruși care locuiau acolo? În mod clar, mesajul pe care acest lucru l-a transmis oamenilor a fost că o invazie era iminentă și că ar trebui fie să fugă imediat din casele lor, fie să se adăpostească în pivnițe. Ce obiectiv a sperat Zelensky să atingă forțându-i pe acești oameni să se înghesuie în casele lor, temându-se pentru viața lor? Și ce mesaj intenționa el să trimită Moscovei, ai cărei lideri priveau cu groază absolută aceste evenimente?

Știa el că acțiunile sale vor declanșa alarma în Rusia, forțându-l pe Putin să-și cheme armata și să o pregătească pentru o posibilă invazie pentru a-și proteja poporul de ceea ce părea a fi o operațiune masivă de epurare etnică?

A făcut-o.

Așadar, în ce măsură sunt aceste acțiuni în concordanță cu promisiunile electorale ale lui Zelenski de a restabili unitatea națională și de a rezolva pașnic problemele Ucrainei cu Rusia?

Nu sunt deloc compatibile, sunt opuse. De fapt, Zelenski pare să opereze după un scenariu complet diferit. Să luăm, de exemplu, refuzul său total de a aborda preocupările minime ale Rusiei în materie de securitate. Știa Zelenski că Putin a spus în repetate rânduri că apartenența Ucrainei la NATO a fost o „linie roșie” pentru Rusia? Știa el că Putin a repetat același lucru din nou și din nou din 2014? Știa el că Putin a avertizat că, dacă Ucraina va face pași pentru a adera la NATO, Rusia va fi obligată să ia măsuri „tehnico-militare” pentru a-și asigura propria securitate? Știe Zelensky că NATO este o Alianță controlată de Washington care s-a implicat în numeroase acte de agresiune împotriva altor state suverane. Iată o scurtă listă a realizărilor NATO:

1.Distrugerea Iugoslaviei
2.Distrugerea Afganistanului
3.Distrugerea Libiei
4.Distrugerea Irakului
5.Distrugerea Siriei

Știe Zelensky că NATO este în mod deschis ostilă Rusiei și consideră Rusia o amenințare serioasă la adresa ambițiilor sale expansioniste?

Da, el știe toate aceste lucruri. Cu toate acestea, el și-a exprimat public interesul de a dezvolta arme nucleare. Despre ce este vorba? Imaginați-vă problema pe care ar reprezenta-o pentru Rusia. Imaginați-vă dacă o marionetă susținută de SUA, precum Zelensky, ar avea rachete nucleare la îndemână. Cum credeți că ar putea afecta securitatea Rusiei? Credeți că Putin ar putea ignora o astfel de evoluție și totuși să-și îndeplinească datoria de a proteja poporul rus?

Și de ce a fost Zelenskyy de acord să permită ca transport după transport de armament letal să fie livrat Ucrainei dacă el a căutat sincer pacea cu Rusia? Credea el că Putin este prea prost ca să vadă ce se întâmplă chiar sub nasul lui? Credea că normalizează relațiile prin extinderea arsenalului său, amenințându-și propriul popor și sărind prin absolut orice cercuri pe care Washingtonul i le stabilește?

Sau a crezut că solicitările lui Putin de asigurări de securitate erau nerezonabile? Asta este? A crezut el – că dacă pantoful ar fi fost în celălalt picior – SUA ar fi permis Mexicului să amplaseze baze militare, piese de artilerie și amplasamente de rachete de-a lungul graniței de sud a Americii? Există vreun președinte din istoria americană care nu ar fi făcut același lucru pe care l-a făcut Putin? Există vreun președinte din istoria Americii care nu ar fi lansat un atac preventiv asupra acelor arme mexicane și nu ar fi vaporizat orice ființă vie pe o rază de 20 de mile?

Nu, cererile lui Putin erau pe deplin rezonabile, dar Zelenskyy le-a respins oricum. De ce?

Știe Zelenskyy că în guvern, în armată și în serviciile de securitate există Sectorul de Dreapta, neonaziștii. Știe el că, deși numărul lor este mic, reprezintă o forță de care trebuie să se țină cont și că au un rol important în ura și persecuția etnicilor ruși? Știe el că aceste elemente de extremă dreapta participă la parade cu torțe, își imprimă pe brațe svastici sau tatuaje SS și venerează ideologia rasistă a lui Adolph Hitler? Își dă seama că mulți dintre acești naziști s-au implicat în acte criminale de brutalitate, inclusiv în incinerarea a 40 de civili în clădirea Sindicatului din Odessa în 2014? Crede el că programele secrete ale CIA de înarmare și pregătire a acestor militanți de dreapta creează încredere sau crede el că acestea amintesc Moscovei de un război catastrofal în care 27 de milioane de ruși au fost exterminați de Wehrmachtul german?

Vedeți cum tot ceea ce a făcut Zelensky a fost făcut cu intenția de a provoca Rusia?

Toate discuțiile despre aderarea la NATO, toate discuțiile despre construirea de bombe nucleare, acumularea constantă de armament letal, deplasarea de trupe în est, refuzul de a pune în aplicare Tratatul de la Minsk și respingerea cererilor de securitate ale lui Putin. Toate acestea au fost provocări deliberate. Dar, de ce? De ce să „momească ursul”; aceasta este întrebarea?

Pentru că Washingtonul vrea să atragă Rusia într-un război, astfel încât să îl poată demoniza și mai mult pe Putin, să izoleze Rusia, să lanseze o operațiune de contrainsurgență împotriva armatei ruse și să impună sancțiuni economice dure, care să provoace daune maxime economiei rusești. Aceasta este strategia Washingtonului pe scurt, iar Zelenskyy ajută Washingtonul să își atingă obiectivele. El își permite să fie unealta Washingtonului. Își sacrifică propria țară pentru a promova interesele Statelor Unite.

Toate acestea contribuie la sublinierea unui aspect care nu este niciodată luat în considerare de mass-media și niciodată discutat de experții de la știrile prin cablu, și anume că Ucraina va pierde războiul, iar Zelenskyy știe acest lucru. El știe că forțele armate ucrainene nu se pot compara cu armata rusă. Este ca un Uriaș care înghite o muscă. Ucraina este musca. Publicul trebuie să audă acest lucru, dar nu îl aude. În schimb, aud bârfe despre ucrainenii eroici care luptă împotriva invadatorului rus. Dar este un nonsens, un nonsens periculos care îi încurajează pe oameni să-și sacrifice viața pentru o cauză pierdută. Rezultatul acestui conflict nu a fost niciodată pus la îndoială: Ucraina va pierde. Acest lucru este sigur. Și, dacă citiți printre rânduri, veți vedea că Rusia câștigă războiul destul de ușor; ei zdrobesc armata ucraineană la fiecare pas și vor continua să o zdrobească până când Ucraina se va preda. Consultați acest scurt interviu cu colonelul Douglas MacGregor la Tucker Carlson și veți înțelege ce se întâmplă cu adevărat:

Tucker: " În ce stadiu se află războiul în această seară"? (1 martie)

Colonelul McGregor: "Ei bine, în primele 5 zile, am văzut o mișcare metodică foarte lentă a forțelor rusești intrând în Ucraina..... S-au mișcat încet și cu prudență și au încercat să reducă numărul de victime în rândul populației civile, încercând să dea ocazia forțelor ucrainene să se predea. Acest lucru s-a terminat. Iar în faza în care ne aflăm acum, forțele rusești au manevrat pentru a înconjura și înconjoară forțele ucrainene rămase și pentru a le distruge printr-o serie de lovituri masive de artilerie cu rachete, lovituri aeriene, cu blindate rusești care încet-încet-încet reduc distanța și anihilează ceea ce a mai rămas. Așadar, acesta este începutul sfârșitului rezistenței ucrainene.

Tucker: Care este scopul lui Putin aici?"

Colonelul McGregor: "Putin și-a propus să își onoreze cuvântul dat în 2007 la Conferința de Securitate de la Munchen, unde a spus: "Nu vom permite extinderea NATO până la un punct în care NATO să atingă granița noastră, mai exact, Ucraina și Georgia. Noi le vedem ca pe niște cai troieni pentru puterea militară a NATO și pentru influența SUA... A repetat acest (avertisment) la nesfârșit, în speranța că va putea evita să ia măsuri pentru a curăța efectiv estul Ucrainei de orice fel de forțe de opoziție și pentru a-și pune forțele într-o poziție față de NATO care să ne descurajeze de la orice alte încercări de a influența sau de a transforma Ucraina într-o platformă pentru proiectarea puterii SUA și a Occidentului în Rusia.

Acum, obiectivul său - începând de astăzi - este de a cuceri această întreagă zonă din estul Ucrainei (la est de râul Nipru) și a trecut râul, unde se pregătește să intre și să captureze în întregime acel oraș (Kiev).

În acel moment, Putin trebuie să decidă ce mai vrea să facă. Nu cred că vrea să meargă mai departe spre vest. Dar ar vrea să știe că orice ar emerge din această situație ca Ucraina... este "neutră" nealiniată și, de preferință, prietenoasă cu Moscova. Asta va accepta. Orice altceva în afară de asta, și războiul lui va fi o pierdere de timp." ("Colonelul Douglas MacGregor cu Tucker Carlson", Rumble) 

Video link

Ce putem deduce din acest scurt interviu:

1. Rusia va învinge, iar Ucraina va pierde.
2. Ucraina va fi împărțită. Putin va crea tamponul de care are nevoie pentru a asigura securitatea țării sale.
3. Oricine va guverna partea de vest a Ucrainei va trebui să își declare „neutralitatea” (în scris) și să respingă orice ofertă de aderare la NATO. Dacă vor încălca această promisiune, vor fi înlăturați prin forță.

Dar iată ce este important: toți actorii principali din acest fiasco știau de la bun început că Ucraina nu avea nicio șansă de a învinge armata rusă. Aceasta era o concluzie anticipată. Deci – ceea ce vrem să știm – este de ce Zelenskyy nu a luat măsuri pentru a evita tragedia înainte ca aceasta să se desfășoare?

Răspunsul la această întrebare ne ajută să dezvăluim „cine este Zelenskyy cu adevărat”.

Întrebați-vă acest lucru: De ce nu a negociat Zelenskyy cu Putin atunci când a avut ocazia? De ce nu și-a retras cele 60.000 de trupe din est? De ce nu a oprit transporturile de arme ale Washingtonului? De ce nu a pus în aplicare Tratatul de la Minsk? De ce nu a respins oferta de aderare la NATO?

În cele din urmă, de ce a fost atât de hotărât să facă lucrurile despre care știa că vor înfuria Moscova și vor crește probabilitatea unui război?

Nu este greu de răspuns la aceste întrebări.

Zelenskyy a acționat de la bun început la ordinele Washingtonului. Știm acest lucru. De asemenea, el a pus în aplicare agenda Washingtonului, nu a sa și cu siguranță nu a Ucrainei. Știm și acest lucru. Dar acest lucru nu îl absolvă de responsabilitate. La urma urmei, el este un adult matur capabil să facă distincția între bine și rău. Știe ce face și știe că este greșit; mai rău decât greșit, este de neiertat. Trimite oameni să moară într-un război pe care știe că nu-l pot câștiga; provoacă suferințe și răni incalculabile propriului său popor, fără niciun motiv; și – cel mai rău – a deschis calea pentru dizolvarea Ucrainei însăși, țara pe care a jurat să o apere. Această țară va fi împărțită în bucăți ca parte a unei înțelegeri finale cu Rusia, iar Zelenskyy va împărți o bună parte din vină.

Cum poate trăi un astfel de om cu el însuși?

Politicienii și membrii mass-mediei și-au exprimat aproape universal șocul și consternarea față de invazia Rusiei în Ucraina, dar incredulitatea lor este contrazisă de faptul că numeroși experți și istorici ruși au prezis aceste evenimente practic încă de la căderea Zidului Berlinului, subliniind că un răspuns rusesc la incursiunile NATO în curs de desfășurare era practic inevitabil.

Jimmy și Max Blumenthal de la The Grayzone discută despre predicțiile din trecut ale unor personalități notabile, de la Noam Chomsky și Stephen Cohen la Henry Kissinger și Pat Buchanan.

Sursa

 

 

DE CE ÎL SUSȚIN SUA PE ZELENSKY: „Fascismul prietenos Noua față a puterii în America”-Bertram Gross (I)

Samuel Johnson
„Puterea este întotdeauna furată treptat de la cei mulți către cei puțini, pentru că cei puțini sunt mai vigilenți și mai consecvenți.”

Extras din cartea
Fascismul prietenos
Noua față a puterii în America
de Bertram Gross
South End Press, 1980,

https://images.cm.archant.co.uk/resource/responsive-image/35068/article-body-image-portrait/xs/1/friendlyfascismfrontcover-medium.jpg

Introducere,
Ascensiunea și căderea fascismului clasic

pxi
Fascismul prietenos înfățișează două tendințe conflictuale în Statele Unite și în alte țări din așa-numita „lume liberă”.

Prima este o alunecare lentă și puternică spre o mai mare concentrare a puterii și a bogăției într-un parteneriat represiv Big Business-Big Government. Această derivă duce pe drumul spre o nouă formă subtilă și manipulatoare de servitute corporatistă. Expresia „fascism prietenos” ajută la distingerea acestui viitor posibil de corporatismul vădit vicios al fascismului clasic din trecutul Germaniei, Italiei și Japoniei. De asemenea, contrastează cu prezentul prietenos al fascismelor dependente susținute de guvernul american în El Salvador, Haiti, Argentina, Chile, Coreea de Sud, Filipine și în alte părți.

Cealaltă este o tendință mai lentă și mai puțin puternică a indivizilor și grupurilor de a căuta o mai mare participare la deciziile care îi afectează pe ei înșiși și pe alții. Această tendință merge dincolo de simpla reacție la autoritarism. Ea transcende activitățile grupurilor sau mișcărilor progresiste și utilizarea de către acestea a mecanismelor democratice formale. Ea este alimentată de promisiunile sistemului de la putere – prea des devenite false – privind mai multe drepturi ale omului, drepturi civile și libertăți civile. Este întruchipată în valori mai largi de comunitate, împărtășire, cooperare, serviciu pentru ceilalți și moralitate de bază, în contrast cu materialismul grosolan și competiția de tip „câine-cățeluș”. Afectează relațiile de autoritate în gospodărie, la locul de muncă, în comunitate, în școală, în biserică, în sinagogă și chiar în labirintul birocrațiilor private și publice. Ar putea duce spre o democrație mai adevărată – și din acest motiv este aspru combătută…

Aceste tendințe contradictorii sunt țesute fin în țesătura capitalismului puternic industrializat. Logica de desfășurare a corporatismului fascist prietenos își are rădăcinile în „creșterea transnațională a societății capitaliste și în răspunsurile tatonante la crizele tot mai mari într-o lume capitalistă în declin”. Managementul minții și represiunea sofisticată devin mai atractive pentru oligarhii în devenire atunci când prea mulți oameni încearcă să convertească promisiunile democratice în realitate. Pe de altă parte, logica alternativă a adevăratei democrații își are rădăcinile în „istoria îndelungată a rezistenței omenirii la privilegii nejustificate” și în „reacția spontană sau organizată (alta decât spaima sau apatia) la puterea concentrată… și la inegalitate, nedreptate sau constrângere”.

În urmă cu câțiva ani, prea mulți oameni au închis ochii la indicatorii primei tendințe.

Dar evenimentele au început curând să schimbe percepțiile.

Ku Klux Klan-ul și naziștii americani au ieșit la iveală. O minoritate imorală de demagogi a intrat pe calea undelor.

„Lăsați-mă să vă spun ceva despre caracterul lui Dumnezeu„, a orat Jim Robison la o întâlnire televizată, susținută personal de candidatul Ronald Reagan. „Dacă este necesar, Dumnezeu ar ridica un tiran, un om care poate nu are cea mai bună etică, pentru a proteja interesele în materie de libertate ale celor etici și evlavioși.”

Pentru a proteja companiile petroliere occidentale, candidatul Jimmy Carter a proclamat disponibilitatea prezidențială de a trimite trupe americane în Golful Persic. Rosalyn Carter a mers mai departe, spunând unei audiențe de campanie din lowa: „Jimmy nu se teme să declare război„. Carter a dovedit apoi că nu se teme să extindă șomajul, probabil ca un leac împotriva inflației, renegând astfel declarațiile anterioare ale partidului său privind ocuparea integrală a forței de muncă.

Ajungând la Casa Albă cu acest ajutor din partea lui Carter (precum și din partea Klanului și a minorității imorale de teleevangheliști), Reagan a servit prompt interesele imediate ale celor mai puternici și mai bogați. Reaganii au scăzut salariile reale prin cel mai grav șomaj de la depresiunea din 1929-1939, au promovat „retrocedări” ale sindicatelor, au tăiat programele sociale pentru persoanele cu venituri mici și medii, au extins facilitățile fiscale pentru cei cu adevărat bogați, au sporit bugetul militar și au încălzit războiul rece. Au lansat atacuri sălbatice asupra muncii organizate, a drepturilor civile și a libertăților civile.

pxiii Economistul Robert Lekachman

„Ronald Reagan trebuie să fie cel mai drăguț președinte care a distrus vreodată un sindicat, a încercat să reducă rațiile de lapte la prânzurile școlare de la șase la patru uncii și a obligat familiile care au nevoie de ajutor public să se debaraseze mai întâi de bunurile de uz casnic care depășesc 1.000 de dolari… Dacă există un regim autoritar în viitorul american, Ronald Reagan este croit pe măsura imaginii unui fascist prietenos.”

pxiii
Vestea proastă este că răul poartă acum o față mai prietenoasă decât oricând în istoria americană.

„La fel ca o reclamă bună de la televizor, imaginea lui Reagan merge ușor”, a scris Mark Crispin Miller, „calmându-și audiența cu dulci inversiuni ale adevărului… A învățat să-și anime fiecare apariție televizată cu schimbări frecvente de expresie, mișcări constante ale capului, multe chicoteli calde și ridicări ironice din umeri și încruntări bruște și intenționate de bărbat. Reagan este neîntrecut de atrăgător – un tip de treabă, ‘pur și simplu’.” Dar ce se află cu adevărat, se întreabă el, în spatele măștii?

Criticii președintelui au multe răspunsuri. Unii îl numesc „un dănțuitor amabil„. Alții îl văd, relatează Miller, ca pe un diavol „care ia de la cei săraci pentru a le da celor bogați, a sprijinit infanticidul în străinătate, își devastează propria țară și susține dictaturi brutale„. Alții îl consideră un falsificator congenital care înconjoară orice jumătate de adevăr cu o „gardă de corp de minciuni„.” Miller însuși are încă un alt răspuns: nu există nimic în spatele măștii. „Cel mai bun mod de a-și ține ascuns adevăratul sine”, sugerează el, „este de a nu avea unul… Masca și fața lui Reagan sunt la fel de unite„. La aceasta se poate adăuga faptul că imaginea lui Reagan este un amestec ingenios conceput de carismă și masculinitate, o combinație pe care Kusum Singh o numește charismacho.

„Prinții”, scria Machiavelli cu multe secole în urmă, „ar trebui să delege slujbele urâte altora și să-și rezerve funcțiile atrăgătoare pentru ei înșiși.”

În conformitate cu această maximă, anturajul mai puțin vizibil al lui Reagan l-a înconjurat pe președinte cu ținte foarte vizibil dezagreabile: „Nu este vorba de o persoană care să fie dezagreabilă, ci de o persoană care să fie foarte vizibilă: Volcker, Stockman, Haig, Weinberger, Kirkpatrick și Watt. În comparație, Reagan pare cu adevărat integru. Acest lucru face cu atât mai dificilă concentrarea atenției asupra curenților și forțelor din spatele oamenilor din spatele președintelui – sau, de altfel, a altor lideri mai puțin vizibili ai establishmentului american.

pxvii
Dincolo de imaginea de „băiat de treabă”. Ele stabilesc mediul simbolic al Americii. Administrația Reagan a declanșat un mare salt înainte în mobilizarea și desfășurarea miturilor corporatiste. Multe miliarde de dolari din fondurile scutite de impozite ale fundațiilor conservatoare au intrat în finanțarea unor think tank-uri precum Heritage Foundation și American Enterprise Institute. Potrivit Wall Street Journal, aproape trei sute de economiști din personalul think tank-urilor conservatoare fac parte dintr-o rețea informală de informare organizată numai de către American Heritage Foundation. (Această cifră contrastează cu doar aproximativ două duzini de economiști care lucrează pentru sindicate, majoritatea dintre ei fiind prinși în negocieri pentru contracte de cercetare).
pxvii
Intervenția extinsă a guvernului în viața oamenilor obișnuiți este glorificată sub sloganul „scăparea de ‘guvernul meu’ de pe capul nostru”. Decriminalizarea mitei corporative, a fraudei și a depozitării de deșeuri dăunătoare sănătății este justificată sub sloganul „promovării liberei întreprinderi” și al combaterii „extremiștilor de mediu”. Lăcomia privată, voracitatea și speculațiile sunt deghizate în imagini de „piață liberă”. Corupția din mediul de afaceri este ascunsă în spatele unor perdele de fum ale atacurilor exagerate asupra sectorului public. Ca niște cai troieni, aceste idei pătrund în apărarea celor care se opun oricărui nou corporatism. Ele stabilesc fortărețe de falsă conștiință și terminologie perfidă în mințile nu numai ale conservatorilor de modă veche, ci și în ale celor mai dedicați liberali și stângiști.

Prin urmare, în multe domenii, stânga pare lipsită de resurse, mijlocul este confuz, iar dreapta nu greșește întotdeauna. Alte elemente se adaugă astfel la noul proiect de lege al spaimelor.
Unul dintre ele este o retragere înfricoșătoare a liberalilor și a stângii în ceea ce privește problemele cheie ale politicii interne: ocuparea deplină a forței de muncă, inflația și criminalitatea. „Un cinism profund a fost generat în cercurile progresiste de experiențele trecute cu legislația privind „ocuparea deplină a forței de muncă” (ca) coada zmeului unei economii militare în continuă expansiune.” O mișcare pentru ocuparea deplină a forței de muncă fără militarism sau inflație este considerată periculoasă de către liderii sindicali din vechime, utopică de către liberali și de către unii marxiști ca fiind imposibilă în capitalism. Inflația este văzută ca o problemă conservatoare – sau altfel, una care necesită genul de control al prețurilor care necesită un control social de mai mare anvergură asupra capitalului. Cei de la mijlocul drumului încearcă să se ocupe de infracționalitate prin faptul că se agită prea mult cu detaliile complexului poliție-penitenciar-închisoare-parapetență și prea puțin cu sursele infracționalității cu venituri mici, ale șantajului, ale corupției politice și ale infracționalității din apartamentele executive. Astfel, demagogii din rândul Reaganilor și franjurii lor frenetici au reușit să preia și să păstreze inițiativele în aceste probleme.

pxxiii
Samuel Johnson
„Puterea este întotdeauna furată treptat de la cei mulți către cei puțini, pentru că cei puțini sunt mai vigilenți și mai consecvenți.”

DOCUMENTELE PANDORA: Conturile off-shore ale președintelui ucrainean și ale cercului său de apropiați

Documentele Pandora dezvăluie conturile off-shore ale președintelui ucrainean și ale cercului său de apropiați 1/6

https://twitter.com/KiIntel/status/1495968888458256385

Președintele ucrainean Volodymyr Zelensky a ajuns la putere cu promisiunea de a curăța țara est-europeană, însă documentele Pandora dezvăluie că el și apropiații săi au beneficiat de o rețea de companii offshore, inclusiv unele care dețineau proprietăți scumpe la Londra. 2/6

Președintele ucrainean Volodymyr Zelensky și partenerii săi în producția de comedii dețineau o rețea de companii offshore legate de afacerile lor cu sediul în Insulele Virgine Britanice, Cipru și Belize. 3/6

Actualul consilier principal al lui Zelensky, Serhiy Shefir, precum și șeful Serviciului de Securitate al țării, făceau parte din rețeaua offshore. 4/6

Companiile offshore au fost folosite de Shefir și de un alt partener de afaceri pentru a cumpăra proprietăți imobiliare scumpe în Londra. 5/6

În jurul datei alegerii sale din 2019, Zelensky i-a predat acțiunile sale într-o companie offshore cheie lui Shefir, dar cei doi par să fi făcut un aranjament pentru ca familia lui Zelensky să continue să primească bani de la offshore. 6/6

Documentul Pandora poate fi văzut aici https://www.occrp.org/en/the-pandora-papers/pandora-papers-reveal-offshore-holdings-of-ukrainian-president-and-his-inner-circle

Unde merg banii din PNRR? : AFACEREA SECOLULUI (Video)

Usereii,consultanta,ong-uri.Cum si-au aranjat sobolanii astia banii din pnrr.Acum au devenit consultanti. pic.twitter.com/NNkkp6gBAl

— K A R M A I S A B I T C H (@KARMAISAROUNDUS) February 6, 2022

CÂND AI UN DRAM DE DEMNITATE: Sebastian Kurz-Liderul austriac demisionează pe fondul unei anchete de corupție

Cîțu și acum se comportă de parcă n-ar fi fost demis. Chestie de stofă.

Sebastian Kurz said he would fight the charges against him EPA

Cancelarul Austriei, Sebastian Kurz, a demisionat, în urma presiunilor declanșate de un scandal de corupție.

El l-a propus ca înlocuitor pe ministrul de externe Alexander Schallenberg.

Kurz și alte nouă persoane au fost plasate sub investigație în urma unor raiduri în mai multe locații legate de partidul său conservator, Partidul Popular ÖVP.

El neagă acuzațiile potrivit cărora ar fi folosit bani guvernamentali pentru a-și asigura o imagine pozitivă într-un ziar tabloid.

Acuzațiile din această săptămână au dus guvernul său de coaliție în pragul colapsului, după ce partenerul său minor, Verzii, a declarat că Kurz nu mai este potrivit pentru a fi cancelar.

Verzii au început discuțiile cu partidele de opoziție, care amenințau că săptămâna viitoare vor depune o moțiune de cenzură împotriva cancelarului.

Liderul Verzilor și vicecancelarul Werner Kogler a salutat demisia lui Kurz și a indicat că ar fi dispus să lucreze cu dl Schallenberg, spunând că au avut o relație „foarte constructivă”.

„Ceea ce este necesar acum este stabilitatea. Pentru a rezolva impasul, vreau să mă dau la o parte pentru a preveni haosul”, a declarat Kurz în momentul în care și-a anunțat demisia.

El a precizat că va rămâne liderul partidului său și va continua să facă parte din parlament.

„În primul rând, însă, voi folosi, desigur, oportunitatea de a dezminți acuzațiile aduse împotriva mea”, a adăugat el.

Deși nu mai este cancelar, Kurz va fi în continuare o figură importantă în politica austriacă.

În calitate de lider al partidului său, el va fi prezent la reuniunile de guvern. Șeful opoziției social-democrate spune că va trage sforile în calitate de cancelar din umbră.

Alți observatori subliniază relația sa apropiată cu Alexander Schallenberg, un diplomat de carieră care a lucrat cu Kurz atunci când acesta a intrat în guvern ca ministru de externe.

Unii membri ai partidului lui Kurz speră că demisia sa va fi temporară și că acesta va putea să organizeze o revenire.

Alți austrieci spun că cele două anchete de corupție și prăbușirea ultimului său guvern de coaliție cu Partidul Libertății, de extremă dreapta, în 2019, înseamnă că este timpul ca Kurz să părăsească complet politica.

Kurz a devenit lider al ÖVP în mai 2017 și a condus partidul său spre victorie în alegerile care au avut loc mai târziu în același an – devenind, la vârsta de 31 de ani, unul dintre cei mai tineri șefi de guvern aleși vreodată în mod democratic din lume.

Acuzațiile de corupție se referă la perioada dintre 2016 și 2018, când se suspectează că fondurile Ministerului de Finanțe au fost folosite pentru a manipula sondaje de opinie în favoarea ÖVP, care au fost apoi publicate într-un ziar.

Deși niciun ziar nu a fost numit de procurori, cotidianul tabloid Oesterreich a dat miercuri o declarație prin care a negat informațiile din presă potrivit cărora ar fi luat banii contribuabililor pentru publicitate în schimbul publicării sondajelor favorabile.

Kurz, alte nouă persoane și trei organizații au fost plasate sub investigație „sub suspiciunea de abuz de încredere … corupție … și mită … în parte cu diferite niveluri de implicare”, a declarat miercuri într-o declarație Parchetul pentru Afaceri Economice și Corupție.

La începutul zilei, procurorii au efectuat percheziții la cancelarie, la Ministerul de Finanțe și la locuințele și birourile unor consilieri de rang înalt ai cancelarului.

Kurz a calificat acuzațiile la adresa sa drept „nefondate”.

El neagă, de asemenea, că ar fi comis vreo infracțiune într-o anchetă separată la care a fost supus în luna mai, în urma unor acuzații potrivit cărora ar fi făcut declarații false în fața unei comisii parlamentare.

Sursa: www.bbc.com

SE DESCHIDE CUTIA PANDOREI: 11,9 milioane de documente vor fi făcute publice duminică. Un nou scandal financiar global

Un alt scandal global, similar cu Panama Papers, este pe cale să fie dezvăluit de Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ), odată cu publicarea Pandora Papers.

Potrivit detaliilor adunate, un nou scandal global de tipul Panama Papers este pe cale să iasă la suprafață. Consorțiul internațional al jurnaliștilor de investigație (ICIJ) va publica duminică seara 11,9 milioane de documente.

Această investigație globală va depăși chiar și Panama Papers din 2016. În special, 600 de jurnaliști și 150 de organizații media din 117 țări au participat la această anchetă.

Potrivit ICIJ, proiectul Pandora Papers include detalii financiare ale unor personalități importante din 117 țări.

Get ready for our largest collaboration to date: more than 600 reporters from 117 countries have been working in secret to uncover groundbreaking stories hidden in a trove of more than 11.9 million documents.

The #PandoraPapers drop tomorrow at 12:30 p.m. EDT, 4:30 p.m. GMT. pic.twitter.com/qyJbQYL2PD

— ICIJ (@ICIJorg) October 2, 2021

Pe măsură ce Facebook împiedică „Extremismul”, acțiunea în judecată intentată împotriva FB constată profiturile companiei din traficul sexual cu copii

Pe măsură ce Facebook începe să lanseze o nouă funcție care permite utilizatorilor să -și toarne prietenii și familia care ar fi putut deveni „extremiști”, compania a fost acuzată că a profitat în liniște de traficul sexual al copiilor într-un nou proces.

„Vă îngrijorează faptul că cineva pe care îl cunoașteți devine extremist?” spune unul dintre mesajele primite de utilizatori la începutul acestei săptămâni. Un alt mesaj spunea: „s-ar putea să fi fost expus recent la conținut extremist dăunător”. Ambele notificări includeau linkuri pentru a „obține asistență”, în care utilizatorii pot raporta prietenii și membrii familiei pe care îi consideră extremiști.

Thefreethoughtproject.com raportează: Această mișcare vine după ce Joe Biden a anunțat luna trecută că creează un mijloc pentru ca familia și prietenii să se toarne reciproc.

Într-o  teleconferință în  urmă cu trei săptămâni, un înalt oficial al administrației le-a spus reporterilor despre un plan, care seamănă cu Minority Report, atacând „pre-criminalitatea”.

„Vom lucra pentru a îmbunătăți conștientizarea publicului cu privire la resursele federale pentru a aborda comportamentul îngrijorător sau amenințător înaintea apariției violenței”, a spus oficialul.

Oficialul a continuat să explice cum ar funcționa acest lucru, care implică membri ai familiei și prieteni care se toarnă reciproc.

Vom lucra pentru a îmbunătăți conștientizarea publicului cu privire la resursele federale pentru a aborda comportamentul care îngrijorează sau amenință înaintea apariției violenței. Și în acest sens, aș remarca doar că unul dintre lucrurile despre care vorbim este nevoia de a face ceva în acest spațiu, cum ar fi conceptul „Vedeți ceva” – „Dacă vedeți ceva, spuneți ceva”, care a fost promulgat anterior de către DHS.  Aceasta implică crearea de contexte în care cei care sunt membri ai familiei sau prieteni sau colegi de muncă știu că există platforme și căi pentru a-și exprima îngrijorările și pentru a căuta ajutor pentru cei pe care i-au perceput că se radicalizează sau care  s-ar  putea potențial radicaliza spre violență.

Oficialul a anunțat, de asemenea, că guvernul va face parteneriat cu big tech pentru a realiza „schimbul de informații sporit” între platformele tehnologice pentru a ajuta la combaterea acestui potențial de radicalizare.

Se pare că deja este aici.

Joi, Facebook a declarat că avertismentul extremist este un test pentru o abordare globală pentru a preveni radicalizarea pe site.

„Acest test face parte din activitatea noastră mai extinsă de evaluare a modalităților de a furniza resurse și asistență persoanelor de pe Facebook care ar putea fi deja angrenate sau au fost expuse la conținut extremist sau ar putea cunoaște pe cineva care este în pericol”, a declarat un purtător de cuvânt al Facebook într-un e-mail declarație către  Reuters.  „Suntem parteneri cu ONG-uri și experți academici în acest spațiu și sperăm să avem mai multe de împărtășit în viitor.”

Dar ceea ce consideră Facebook exact prin „extremism” sau „conținut extremist” rămâne neclar. Cu toate acestea, ceea ce este perfect clar este faptul că, fără îndoială, vor reprima discursul politic, discursul privind siguranța vaccinurilor și orice altă libertate de exprimare legală care poate contesta statu quo-ul – deoarece acesta a fost MO(modus operandi)-ul lor de la început.

Pe măsură ce Facebook mută indicatorul asupra cenzurării libertății de exprimare la un nivel istoric, săptămâna trecută, ei au fost dați în judecată la Curtea Supremă din Texas pentru că au permis prădătorilor de copii să pregătească terenul și să recruteze copii pentru traficul sexual.

Procesul, derulat de un grup de copii care au fost recrutați pe Facebook de către agresorii lor, a reușit să avanseze săptămâna trecută. Grupul a dat în judecată Facebook-ul pentru neglijență și răspundere pentru calitatea produselor/serviciilor, spunând că Facebook nu a avertizat sau nu a încercat să prevină traficul sexual pe platformele sale de internet. Procesele susțineau, de asemenea, că  Facebook a beneficiat de pe urma exploatării sexuale a victimelor traficului , potrivit unui  raport  din Houston Chronicle.

Cele trei victime au acuzat Facebook că „rulează” o platformă nelimitată pentru a urmări, exploata, recruta, ademeni și extorca copii în negoțul sexual ”. Una avea 15 ani când un bărbat mai în vârstă a contactat-o ​​pe Facebook, i-a oferit o slujbă de model, a fotografiat-o, a postat pozele pe site-ul dispărut BackPage și a oferit-o altor bărbați, ducând-o să fie „violată, bătută și forțată” pentru a continua traficul sexual ”. Celelalte două fete aveau 14 ani și raportau experiențe aproape identice, cu una deschisă special pentru „întâlniri” pe Instagram, o filială pe Facebook ”, a explicat Graham Dockery .

Avocații Facebook au susținut că compania a fost protejată de răspundere în temeiul secțiunii 230 din Legea federală privind decența în comunicare, care prevede că ceea ce spun sau scriu utilizatorii online nu este similar cu un editor care transmite același mesaj.

Așa trebui să fie în totalitatea cazurilor, dar dacă Facebook poate revendica secțiunea 230 pentru traficul de copii, atunci de ce vizează și elimină discursul politic atât de crunt? Deoarece Facebook nu acționează ca un partid neutru și elimină conținutul anti-putere pașnic, nu are niciun temei legal pentru a se folosi de lege [în mod selectiv]  în conformitate cu secțiunea 230.

Instanța nu a fost de acord cu avocații Facebook, pronunțându-se: „Nu înțelegem Secțiunea 230 pentru„ a crea un pământ al nimănui fără lege pe internet ”în care statele sunt neputincioase să impună răspundere site-urilor web care acceptă sau participă în mod intenționat la răul făcut online de traficul de persoane.”

„Răspunderea platformelor de internet pentru cuvintele sau acțiunile utilizatorilor lor este un lucru, iar precedentul federal dictează în mod uniform că Secțiunea 230 nu o permite”, se spune în aviz. „Răspunderea platformelor de internet pentru propriile lor greșeli este cu totul altceva. Acesta este în special cazul traficului de persoane ”.

De ani de zile, TFTP a raportat despre acest fenomen Facebook care atacă discursurile politice, în timp ce exploatarea copiilor este necontrolată. În 2018, Facebook și Twitter – fără avertisment sau justificare – au șters paginile Free Thought Project și Police the Police, care aveau peste 5 milioane de adepți.

În timpul acestei epurări, au eliminat, de asemenea, sute de alte pagini, inclusiv grupuri masive de  tragere la răspundere a poliției, activiști anti-război, mass-media alternativă și știri partizane ale libertății depline. Facebook a pretins că elimină aceste pagini în numele combaterii dezinformării online și creării unei experiențe de utilizare mai sigure. Dar aceasta a fost o farsă. Ilustrând cât de mare a fost farsa ostentativă, la doar câteva săptămâni după ce au pretins că își păstrează comunitatea în siguranță, un copil a fost vândut în mod public pe platforma lor.

Nici acesta nu a fost un incident izolat. The Guardian a  raportat un studiu în 2020 care sugera că Facebook nu își aplică pe deplin propriile standarde care interzic conținutul care exploatează sau pune în pericol copiii.

Potrivit studiului, a examinat cel puțin 366 de cazuri între ianuarie 2013 și decembrie 2019, potrivit unui raport al grupului de investigații non-profit Tech Transparency Project (TPP) care analizează comunicatele de presă ale Departamentului de Justiție.

Din cele 366 de cazuri de abuz sexual asupra copiilor de pe Facebook, gigantul rețelelor de socializare a raportat doar 9% dintre acestea autorităților. Investigațiile inițiate de autorități au descoperit celelalte 91% din cazuri – nu Facebook.

În timp ce marea eliminare a opiniilor anti-putere continuă, amintiți-vă că această companie care susține că are în minte interesele voastre, conform procesului menționat anterior, beneficiază de exploatarea și traficul de copii.

Sursa

 

Scandalul contractelor pentru vaccinuri și acuzațiile de luare de mită care planează asupra comisarului european al sănătății Stella Kyriakides

Spre sfârșitul lunii martie a acestui an, mai precis pe 20 martie 2021, izbucnea un scandal legat de contractele pentru vaccinurile anti-Covid. Cel care l-a iscat a fost jurnalistul maghiar independent Miklós Ómolnár care deține blogul „Alb și Negru”.

De la ce a pornit scandalul?

Un purtător de cuvânt de la Bruxelles neagă contractele de vaccinare. El a susținut că nu Bruxelles-ul a semnat tratate, ci stat membru. Jurnalistul de investigație Miklós Ómolnár a obținut acces la contracte și a expus Bruxelles-ul, așa cum a raportat Bors online .

Pe noul său canal YouTube „Alb și negru”, jurnalistul a prezentat publicului contractele UE cu cei patru producători de vaccinuri Pfizer, Moderna, Sanofi și Janssen.

Cele patru contracte au fost descrise ca fiind sensibile de către birocrații de la Bruxelles, de parcă ar fi încercat să ascundă ceva.

Punctul ciudat al poveștii și mai ciudate a fost însă că purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Stephan De Keersmecker, a răspuns printre altele, săptămâna trecută, la o întrebare jurnalistică aparent pregătit și convențional că:

 

” Vaccinurile au fost comandate de statele membre ale UE, Comisia nu a jucat nici un rol în acest sens.”

Cu alte cuvinte, Comisia Europeană NU a contractat cu producătorii de vaccinuri.

Cu toate acestea, documentele primite și prezentate, care sunt în mod evident clasificate drept „sensibile”, arată contrariul. Ele arată clar că contractele au fost semnate de Uniunea Europeană; în special, numele comisarului pentru sănătate Stella Kyriakides se află pe documentele prezentate pe canalul YouTube.

Deci, rămânea deschisă o singură întrebare. De ce poate fi în interesul birocrației de la Bruxelles să ascundă faptele și să nege încheierea contractelor? Ce este in joc aici?

Comisia Europeană a semnat un contract cu Pfizer

Semnătura Stellei Kyriakides pe contract

Moderna a fost, de asemenea, unul dintre partenerii contractuali

Semnătura Stellei Kyriakides pe contract

De asemenea, a fost semnat contractul cu Sanofi („Pentru Comisia Europeană și în numele statelor membre participante”)

Ce a comunicat comisarul UE prin ofițerul ei de presă?

“Vaccinurile au fost comandate de statele membre ale UE, Comisia nu a jucat niciun rol”.

Contractele arată altceva! https://magyarnemzet.hu/

O lună mai târziu scandalul continuă și se amplifică

Se desfășoară unul dintre cele mai mari scandaluri de corupție din istoria Uniunii Europene. Deoarece povestea este neplăcută, o mare parte din mass-media europeană, presa autoproclamată, nu vede, nu aude și nu vorbește, ca de obicei.

Pe 19 aprilie Active News publica un articol despre contractele secrete cu Pfizer și Moderna și despre clauzele ilegale ale acestor contracte. De atunci și până acum nu s-a mai vorbit, la noi, despre asta. Alții însă au făcut-o.

Blogul Alb și Negru a postat un videoclip nou. De data aceasta, Miklós Ómolnár a mers pe urmele celor 4 milioane de euro date mită.

 

Comisarul pentru sănătate Stella Kyriakides, semnatară a contractelor cu vaccin anti-covid tardive și cu clauze ilegale din UE, a fost implicată într-un inacceptabil scandal de corupție. Mulți sunt deja siguri că a fost mituită de producătorii de vaccinuri.

În mod neașteptat, mai mult de 1 miliard HUF, exact 4 milioane EUR, au apărut în contul comun al comisarului UE pentru sănătate și al soțului ei. Presa cipriotă vorbește deja – literalmente – de mită pasivă.

Stella Kyriakides sursa foto © AFP / fDtd

Banii au ajuns în contul familiei comisarului prin intermediul băncii de stat Cipru Cooperative Bank; pentru a se evita un scandal, s-a încercat disimularea transferului ca împrumut.

S-a sărit însă calul prea mult, pentru că comisarul european pentru sănătate nu are nicio garanție pentru a gaja contractarea unui împrumut de această dimensiune.După cum a declarat deja un raport al Curții de Conturi din Cipru: Stella Kyriakides nu va putea rambursa această sumă imensă, nici din salariul său, nici din alte surse, adică

este în mod clar un împrumut fals, o deghizare pentru corupție

Stella Kyriakides încearcă să-și ceară scuze în toate modurile posibile după ce a fost expusă. Ea încearcă să arate că banii nu au nimic de-a face cu acordurile de vaccinare din UE și să distragă atenția de la faptul că ar putea fi recompense plătite de companiile de vaccinuri pentru contracte în condiții favorabile pentru  acestea, permițându-le livrarea întârziată și limitată. Între timp, ziarele cipriote mai prudente în formulare continuă să scrie despre mită pasivă.

 

Nu este prima dată când comisarul UE pentru sănătate și familia ei sunt implicați într-un scandal de corupție legat de sănătate. Tot ea a fost cea  care, cu ani în urmă, ascunzându-te în spatele unei bănci, a privatizat întregul tratament oncologic din Cipru și apoi, ca de obicei, a umflat prețurile tratamentului.

 

Numele familiei care a făcut avere de pe urma bolnavilor de cancer a devenit cunoscut în toată țara. Când situația a devenit insuportabilă, problema a fost adusă în fața parlamentului cipriot. Toți parlamentarii au votat pentru naționalizarea tratamentelor împotriva cancerului, reducând costul tratamentului, cu excepția unui singur parlamentar. El este astăzi comisarul european pentru sănătate, semnatar al contractelor de vaccinare care au fost deja criticate de toată lumea …Stella Kyriakides.

 

V4NA întrebase anterior dacă comisarul pentru sănătate a semnat un contract mai rău decât Marea Britanie, intenționat sau din pură ignoranță. În răspunsul său, Comisia Europeană nu a negat faptul că UE are un contract mai puțin favorabil decât Marea Britanie și nici nu a respins faptul că contractul nu conținea garanții și asigurări de livrare corectă. De asemenea, au întrebat-o pe Stella Kyriakides dacă a încheiat intenționat un contract dezavantajos sau din prostie. Este vorba despre contractul cu AstraZeneca.

Stella Kyriakides a fost președinte al Europa Donna Cyprus (Cipru) din 2000 până în 2015 și președinte al Coaliției europene pentru cancerul de sân din 2004 până în 2006.

Europa Donna și-a publicat conturile anuale încă din 2006 pe site-ul său web. Din acestea se poate observa că organizația a primit în ultimii ani zeci de mii de euro subvenții de la Pfizer, AstraZeneca și Johnson și Johnson.

Scrisoare de la agenția de știri V4NA către Stella Kyriakides · Sursa: V4NA

V4 News Agency a scris organizației pentru a afla ce subvenții au fost primite de la companiile farmaceutice înainte de 2006; Stella Kyriakides a fost, de asemenea, întrebată cum s-a folosit de contactele personale pe care le-a stabilit în timpul când a fost președinte al Coaliției europene pentru cancerul de sân / Europa Donna Cipru, pentru a cumpăra vaccinuri.

Stella Kyriakides a fost liderul Europa Donna în Cipru timp de mulți ani și, de asemenea, președintele Coaliției europene pentru cancerul de sân Europa Donna, care conduce Rețeaua Europeană Donna.

La fel ca un câine în lesă, aceste organizații sunt aproape în întregime dependente din punct de vedere financiar de principalii producători de vaccinuri.

De exemplu, rapoartele financiare ale Coaliției Europene pentru Cancerul de Sân și Europa Donna indică faptul că au primit subvenții semnificative de la Pfizer, AstraZeneca și Johnson și Johnson în ultimii ani.

Oricine se apucă să studieze rapoartele financiare ale Coaliției europene pentru cancerul de sân, pe care a condus-o actualul comisar, poate verifica acest lucru. De la salarii la cheltuieli de călătorie pentru conferințe, totul a fost plătit de producătorii de vaccinuri:

Comisarul UE pentru sănătate a acceptat în trecut donații mari de la producătorii de vaccinuri · Sursa imaginii: Bors – Mediaworks

Aceasta este o dovadă suplimentară a faptului că comisarul responsabil cu achiziționarea vaccinurilor, ca parte a unei „rețele de interese”, a fost până acum dependent de producători de vaccin pentru existență. Ea era cea care trebuia să se asigure că contractele pentru vaccin sunt în beneficiul  cetățenilor UE. Ea s-a asigurat exact de contrariu: au beneficiat aproape exclusiv producătorii și s-au dovedit a fi în detrimentul cetățenilor UE. Contractele permit, de exemplu, livrări cu întârziere fără consecințe sau penalități.

Cine ar trebui acum să dea socoteală despre cum au  ajuns 4 milioane de euro în contul său?

Portalul de știri cipriot CircoGreco scrie:

UE: „Soțul comisarului Kyriakidou suspectat de corupție”

Comisarul Stella Kyriakidou (denumit PEP 8) apare în raport în patru tranzacții în care este implicat soțul ei. Valoarea totală a tranzacțiilor în jur de 4 milioane de euro

„Comisarul european pentru sănătate Stella Kyriakidou se află sub presiune după un raport al Biroului de Audit din Cipru”, scrie site-ul web al televiziunii publice germane ARD, referindu-se la un raport al revistei Panorama.

Potrivit informațiilor Panorama, comisarul UE pentru sănătate Stella Kyriakides este sub presiune după un raport al Curții de Conturi din țara sa natală, Cipru. Soțul ei Kyiriakos Kyriakides a primit apoi mai multe împrumuturi în valoare de milioane de la o bancă de stat, deși raportul spunea că nu este în măsură să ofere garanții suficiente. Potrivit rapoartelor mass-media cipriote, acuzația de mită pasivă este lansată. A beneficiat soțul de poziția politică a soției sale?

Banca a trebuit să fie salvată prin banii de impozite

Creditorul a fost a doua cea mai mare bancă din Cipru, Banca Cooperativă Cipru, care a trebuit să fie salvată de mai multe ori prin banii contribuabililor și care este deținută de statul cipriot. Întrucât banca a continuat să aibă probleme, Curtea de Conturi a investigat ce afaceri au făcut cu banca „persoanele expuse politic”, așa-numitele PEP. Stella Kyriakides (cunoscută sub numele de PEP 8) apare în raport cu privire la patru acorduri în care este implicat soțul ei. Tranzacțiile se ridică la aproximativ patru milioane de euro.

Potrivit raportului Curții de Conturi, împrumuturile acordate soțului sunt considerate „foarte problematice”, deoarece se spune că nu a avut suficiente garanții. Împrumuturile nu au fost garantate de venituri sau alte bunuri. În plus, conform raportului, motivul deciziei de creditare nu a fost înregistrat.

„Fiecare își poate face propria idee”

Președintele Curții de Conturi din Cipru, Odysseas Michaelides, a declarat pentru Panorama: „Suntem puși aici pentru a furniza faptele, nu pentru a face judecăți politice. Fiecare cetățean își poate face propria impresie dacă aceste tranzacții sunt legitime sau nu”.

În declarația sa de transparență către Parlamentul UE, Kyriakides a afirmat de fapt că soțul ei era un om de afaceri ocupat. Potrivit „Declarației ei de interese financiare”  acesta este angajat ca „director” sau „președinte” la nouă companii diferite, dar nu are active.

Compania Maralo , pentru care soțul ei a primit împrumutul contestat, nu apare cu numele în declarația actuală din ianuarie 2021, deși, conform extrasului de registru, soțul ei acționează și acolo ca „Director”. „Având în vedere evenimentele actuale, motivul pentru care nu apare compania trebuie clarificat”, cere europarlamentarul verde Sven Giegold. Raportul enumeră, de asemenea, o companie anonimă în care soțul ei deține acțiuni, probabil este tot Marolo.

Giegold așteaptă acum deschidere și transparență de la comisarul UE: „Având în vedere gravitatea crizei coronei, avem nevoie de clarificări complete și trebuie să spună dacă a avut vreo influență asupra afacerilor”.

Stella Kyriakides: „Fără implicare personală”

Într-o declarație scrisă adresată Panoramei, Stella Kyriakides spune că „nu a avut nicio implicare personală în această problemă”. Într-o declarație scrisă, soțul Kyiriakos Kyriakidis afirmă că tranzacțiile în care este implicat s-au bazat întotdeauna pe liniile directoare ale autorităților de reglementare.

De ce Bruxelles-ul tace cu privire la statul de drept și corupție? De ce nu lansează faimosul și infamul Parchet european? Să vedem ce va face Kovesi de la 1 iunie, când își începe activitatea.

Articolul poate fi preluat în limita celor 500 de cuvinte doar cu citarea sursei cu link activ întreg și vizibil către articolul în cauză.