BOR și progeniturile sale ecumeniste: SBIR și AIDRom

ISTORICUL SOCIETĂŢII BIBLICE INTERCONFESIONALE DIN ROMÂNIA (SBIR)

 16 octombrie 1990. Institutul Teologic de Grad Universitar ,,Andrei Şaguna” din Sibiu găzduieşte o întâlnire a reprezentanţilor Bisericilor din România, membre ale Consiliului Mondial al Bisericilor şi ale Conferinţei Bisericilor Europene(Biserica Ortodoxă Română, Biserica Reformată şi Biserica Evanghelică Lutherană). Se hotărăşte, în principiu, înfiinţarea unui Consiliu Ecumenic al Bisericilor din România şi a Societăţii Biblice din România. Aceasta va avea ,,ca principal scop traducerea, tipărirea, difuzarea şi studierea Sfintei Scripturi pentru toate Bisericile membre şi în limbile credincioşilor acestora”.

7 mai 1991. Sunt convocaţi la Sibiu reprezentanţii tuturor Bisericilor şi Cultelor din România. Au răspuns reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii reformate, Bisericii Evanghelice Lutherane, Bisericii Unitariene şi Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. A fost prezent şi Terje Hartberg, reprezentantul United Bibles Societies, conducătorul programului pentru înfiinţarea de Societăţi Biblice în Europa Centrală şi Răsăriteană.

3.12.1991, Sibiu. Reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române, Bisericii Reformate, Bisericii Evanghelice Lutherane, Arhiepiscopiei Catolice din Alba Iulia şi Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, au elaborat proiectul de Statut al Societăţii Biblice din România. S-a hotărât ca acest Statut să fie înaintat tuturor Bisericilor din România. Coordonatorul proiectului a fost desemnat Pr. prof. univ. dr. Sabin Verzan.

19 mai 1992. La Facultatea de Teologie Ortodoxă din bucureşri are loc Adunarea Generală de înfiinţare şi constituire a Societăţii Biblice Interconfesionale din România. La Adunare au participat cu delegaţii oficiale următoarele Biserici, care au devenit membre fondatoare ale acesteia:

Biserica Ortodoxă Română

Biserica Reformată-Calvină

Biserica Evanghelică Lutherană C.A.

Vicariatul Ortodox Sârb

Biserica Armeană

Vicariatul Ortodox Ucrainian

Biserica Unitariană

Biserica Penticostală

Biserica Evanghelică Lutherană C.A. Sinodo Presbiteriană

Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea

La şedinţă au mai participat şi reprezentanţi ai Bisericii Romano-Catolice şi ai Bisericii Baptiste, care şi-au manifestat disponibilitatea de a deveni membrii ai Societăţii Biblice, însă, ulterior nu au mai răspuns convocărilor adresate. Adunarea Generală a dat noii structuri creştinecreate numele de Societatea Biblică Interconfesionmală din România (SBIR). A fost ales cu această ocazie Consiliul de Conducere al SBIR, alcătuit din câte un reprezentant al fiecărei Biserici fondatoare. Primul preşedinte al Consiliului de conducere al SBIR a fost ales pastorul László Varga, reprezentantul Bisericii Reformate. Ca vicepreşedinte SBIR a fost ales PS Episcop dr. Damaschin Severineanul, iar pastorul Viorel Dima, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a fost desemnat trezorierul SBIR. Consiliul de conducere l-a ales pe pr. dr. Sabin Verzan ca Secretar General al SBIR. Pentru recunoaşterea de drept a SBIR s-a intervenit la Secretariatul de Stat pentru Culte, care prin adresa cu nr. 6794/09.09.1992 şi-a dat avizul favorabil de înfiinţare a SBIR.

13 noiembrie 1992. La Bucureşti are loc prima întrunire a Consiliului de conducere al SBIR, care hotărăşte înfiinţarea şi alegerea Comitetului Administrativ-Financiar al SBIR, condus de trezorierul Viorel Dima.

2 martie 1993. Consiliul de conducere al SBIR a aprobat înfiinţarea a două noi comitete ale SBIR:

Comitetul pentru Relaţii Bisericeşti Internaţionale

Comitetul pentru Traduceri şi Publicaţii

În această şedinţă s-a luat decizia demarării unui proiect pentru o nouă traducere a Bibliei în limba română, de către un comitet de traducători de componenţă interconfesională.

14 octombrie 1993. Consiliul de conducere decide demararea unui proiect pentru traducerea Evangheliilor în limba rromanes (ţigănească) şi s-a hotărât organizarea unui seminar al traducerii Sfintei Scripturi în limba română.

20 octombrie 1994. SBIR a înaintat cererea de afiliere ca membru asociat al Societăţilor Biblice Unite (United Bible Societies).

10 noiembrie 1998. La cea de a treia Adunare Generală a SBIR au fost primiţi noi membri: Biserica Baptistă Română (Uniunea Bisericilor Baptiste din România) şi Biserica Baptistă Maghiară din România (Convenţia Bisericilor Creştine Baptiste Maghiare din România)

10 octombrie 1999. SBIR organizează la Braşov prima ediţie a ,,Zilei Bibliei” în România, manifestare care va deveni, ulterior, tradiţională, data de 10 octombrie fiind declarată de acum, ,,Ziua Bibliei” în România şi fiind sărbătorită în fiecare an sub organizarea SBIR: 2000 – Bucureşti, 2001- Cluj, 2002 – Bucureşti, 2003 – Timişoara, 2004 – Iaşi, 2005 – Craiova, 2006 – Constanţa, 2007 – este programată la Sibiu.

2001– SBIR lansează în Romînia programul ,,Opportunity 21” conceput de către United Bible Societies, care prevede cea mai mare distribuire de Biblii şi materiale Biblice cunoscute vreodată la scară globală. SBIR participă la acest program cu un pachet de proiecte care vizează distribuiri de Biblii în penitenciare, case de bătrâni, centre pentru minori, spitale, şcoli etc.

10 Octombrie 2002. Consiliul de conducere al SBIR trimite către Board-ul United Bible Societies cererea de a deveni membru deplin al respectivei organizaţii mondiale.

2007. De la momentul fundării sale şi până în prezent, prin SBIR au fost distribuite în România peste 1,1 milioane de Biblii, peste 400 000 de Nou Testamente, 200 000 de Biblii pentru copii, alte yeci de mii de materiale biblice pentru copii şi adulţi, precum şi cărţi ştiinţifice precum: Biblia Hebraica, Septuaginta, Vulgata, Noul Testament grec, dicţionare şi enciclopedii biblice, hărţi ale Vechiului şi Noului Testament, SBIR având exclusivitate pe acest segment de literatură biblică. Toate acestea vorbesc de la sine despre utilitatea existenţei în peisajul religios din ţara noastră a Societăţii Biblice Interconfesionale din România. http://www.societateabiblica.ro/Files/despreSBIR.html

De pe site-ul : http://www.ecum.ro/infoecum/Ro/interkonfessionelle-bibelgesellschaft-in-rumaenien/ aflăm:

Strategia SBIR pe următorii ani

Punctele principale ale strategiei de lucru SBIR pentru anii 2007-2012:

– Traducerea interconfesională a Bibliei – o versiune a Bibliei obligatorie pentru toate confesiunile (singurul proiect ecumenic la care participă şi unele confesiuni neoprotestante). În cinci ani urmează să fie finalizată traducerea Vechiului Testament.

– Editarea de Biblii pentru copii, tineret, bătrâni, nevăzători, deţinuti

– Intensificarea relaţiilor cu diferite organisme de conducere bisericeşti

– Îmbunătăţirea colaborării cu alte societăţi biblice, cum ar fi Societatea Biblică din Ungaria, Societatea Biblică din Scoţia

– Deschiderea unor filiale în ţară

O nouă ediţie a Noului Testament

În data de 25 februarie 2010, în sala T. M. Popescu a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul“ din Bucureşti, a avut loc lansarea unei noi ediţii a Noului Testament, o traducere după texte originale greceşti efectuată de Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR).
La eveniment au participat P.S. Episcop Ciprian Câmpineanul, profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti şi reprezentanţi SBIR. Societatea Biblică din Scoţia a fost reprezentată de Alan Campbell iar din partea Secretariatului de Stat pentru Culte a fost prezent domnul Florin Frunză.

În a doua parte a festivităţii a fost prezentat invitaţilor proiectul de înregistrare audio NT interconfesional, regizat de domnul Dan Victor şi artiştii Mihai Baranga, Andrei Barbu şi Cristian Pavel.

Traducererea interconfesională a Noului Testament este rezultatul conlucrării dintre Bisericile membre ale SBIR având ca obiectiv micşorarea deosebirilor apărute în diferitele ediţii ale textului biblic de-a lungul istoriei bisericeşti şi corespunde standardelor internaţionale ale UBS (United Bible Societies) prin care se urmăreşte realizarea unei traduceri accesibile tuturor cititorilor, indiferent de apartenenţa confesională şi de gradul lor de cultură.
Sursa: http://www.ziarullumina.ro

Pe lângă această societate ecumenistă, în Romania mai există o alta, Asociația Ecumenică a Bisericilor din Romania, prescurtată AIDRom, fondată în 1991 și care astăzi are în componența sa cinci biserici:

– Biserica Ortodoxa Romana (Membru fondator)

– Biserica Reformata din Romania (Membru fondator);

– Biserica Evanghelica CA din Romania (Membru fondator);

– Biserica Evanghelica Luterana din Romania;

– Biserica Armeana din Romania.

AIDRom s-a constituit ca platforma de finantare, dezvoltare comunitara si dialog inter-confesional si inter-etnic. Conform mandatelor, AIDRom a fost imputernicit ab initio sa fie operativa prin: finantari proiecte, consultanta, transfer de expertiza, actiuni de cresterea capacitatii manageriale si de implementare a proiectelor la nivelul comunitatii, institutiilor, etc., in urmatoarele domenii: asistenta sociala si comunitara; dezvoltare comunitara; protectia mediului si dezvoltare durabila; schimbari climatice; drepturile omului; sanse egale; Asistenta pentru dezvoltare (ODA); traficul de fiinte umane; conditii de munca; pregatire pentru calamitati si managementul riscului; pace si reconciliere inter-religioasa si inter-etnica; justitie transformativa, facilitare si mediere; politici anti-discriminare si anti-stigmatizare; educatie ecumenica, dialog ecumenic, relatii internationale bisericesti; lobby si reprezentare;economie sociala in cadrul standardelor UE; migratie si dezvoltare/migratia pe sexe; HIV-SIDA: anti-stigmate si drepturi; dezvoltarea capacitatilor in cadrul mandatelor AIDRom; prevenirea si reducerea cererii si consumului de droguri; administrarea de fonduri si granturi, monitorizare si evaluare.

Grupurile tinta ale AIDRom si ale activitatilor partenerilor nostri sunt: grupuri marginalizate: copii in situatii de risc, persoane cu dizabilitati, victime ale violentei domestice, victime ale traficului de finite umane, someri, batrani, persoane dezavantajate economic, migranti, persoane cu HIV; membri ai organizatiilor non-guvernamentale; comunitati rurale/urbane; grupuri entice si confesionale, cu accent pe minoritatea Rroma; cler; femei in politica si responsabilitatea corporativa; lucratori sociali si asistenti; functionari publici din structurile de dezvoltare ale societatii civile, sindicatelor si bisericilor; reprezentanti ai autoritatilor, functionari publici, ofiteri impotriva crimei organizate, etc.; profesori, activisti sociali, lideri ai comunitatilor; reprezentantii grupurilor de initiative in comunitatile entice; tineri si femei in Biserici si Societate.

Prin programele sale, AIDRom si partenerii sai intentioneaza sa continue activitatea contributiva in:

– furnizarea de servicii sociale: centre de consiliere pe dreptul muncii (Iasi, Bucuresti, Cluj, Hunedoara), reintegrarea grupurilor sociala in situatii de risc;

– furnizarea de servicii educationale: reintegrare scolara, prevenirea si combaterea abandonului scolar etc.;

– furnizarea de servicii socio-profesionale: reintegrare pe piata muncii, pregatire vocationala;

– furnizarea de servicii pentru dezvoltarea capacitatilor: pregatiri in domeniul managementului de proiect, managementul comunicarii, managementul confrictului, medirere, management organizational si de comunitate, educatie profesionala pentru adulti si invatare pe termen lung;

– furnizarea de servicii in domeniul drepturilor omului: pregatire si politici anti-discriminare, prevenire si reintegrare pentru victimele traficului de finite umane si violentei domestice;

– furnizarea de servicii in domeniul dezvoltarii rurale de durata, managementul zonelor ocrotite si schimbari climatice;

– furnizarea de servicii in prevenirea calamitatilor si managementul riscurilor;

– furnizarea de servicii si resurse in domeniul ecumenismului si dialogului ecumenic;

– oferirea expertizei si resurselor in domeniul dezvoltarii internationale.

Prin sprijinul financiar si consultanta AIDRom s-au creat de-a lungul timpului: locuri de munca (temporare ori permanente), stabilitate in dezvoltarea comunitara (proiectele economice pentru comunitatile de Rromi), s-au dezvoltat structuri cu capacitate operativa in societate (deparamentele diaconale ale bisericilor si organizatii ne-guvernamentale active in diferite domenii), iar in conditii de calamitati si dezastre programele noastre au fost complementare la efortul de reconstructie al autoritatilor centrale si locale construindu-se case, poduri, baraje, distribuindu-se ajutor direct de urgenta.

De asemenea am contribuit la imbunatatirea unor initiative legislative (Legea egalitatii de sanse, proiectul de lege a cultelor, prevenirea violentei domestice, prevenirea si eradicare traficului de fiinte umane, Legea protectiei mediului).

Viziune si mandate

 ‘Bisericile lucrand impreuna intru credinta crestina, cu respect reciproc, pentru dreptate sociala, demnitate umana, reconciliere si integritate a creatiei.’

Mandate

Departmente

Programe

1. Promovarea unităţii vizibile, a dialogului şi mărturiei comune Bisericilor din România, îndrumarea către înfiinţarea unui Consiliu Naţional al Bisericilor în România.

Platformă şi Formare Ecumenică

-Comisia Ecumenică

-Rugăciunea pentru unitate

-Conferinţe Inter-teologice

-Formare ecumenică a laicatului şi tineretului

2. Sprijinirea activităţilor diaconale şi a prezenţei vizibile a Bisericilor în societate; sprijinirea prezenţei şi activităţii femeilor din punctul de vedere al asigurării şanselor egale, sprijinirea protecţiei şi educaţiei de mediu.   Dezvoltare şi Cooperare – Biroul pentru femei

– Social-diaconia

– Copii în situaţii de risc

– Mediu si dezvoltare durabilă

– Răspuns în situaţii de urgenţă şi preîntâmpinarea dezastrelor

3. Sprijinirea reconcilierii între Biserici şi comunităţile din România în context regional, promovarea justiţiei sociale şi a drepturilor omului, sprijinirea activitătilor Bisericilor în sensul dezvoltării unei culturi a păcii şi a promovării reconcilierii. 

Educare pentru Pace şi Reconciliere

– Dezvoltarea Capacităţilor/Pregătire pentru Schimbare

– Anti – discriminare şi Rromi

– Drepturile Omului şi Minorităţi

– Reţele Ecumenice Bisericeşti împotriva HIV/AIDS

– Bisericile şi Integrarea Europeană

4. Oferirea educatiei profesionale pentru adulti si programe de dezvoltarea personala pe durata vietii

 

– Dezvoltare şi Cooperare

– Educare pentru Pace şi Reconcilere 

– Manager de program

– Trainer

– Comunicare, negociere si conducere

– Mediator

– Auditor de mediu

5. Rezolvarea unor probleme importante şi a potenţialului general de dezvoltare, cât şi semnificaţia ţării în contextul regional/global; promovarea programelor de dezvoltare, transferului de know-how şi parteneriate. Platformă şi formare Ecumenică

– Dezvoltare şi Cooperare

– Educare pentru Pace şi Reconcilere 

Toate programele corespunzătoare mandatelor, dar la nivel regional/global.

 

Parteneri Internationali

WCC – Consilul Mondial al Bisericilor 

CEC – Conferinţa Bisericilor Europene 

CCME – Comisia Bisericilor pentru Migranţi din Europa 

DanChurchAid 

ACT Development 

Diakonia Austria 

Diakonisches Werk – Württenberg 

HIA – Ajutor Inter-Bisericesc Ungaria 

EFECW – Forumul Ecumenic al Femeilor Creştine din Europa 

Inalta Comisie O.N.U. pentru Refugiaţi 

La STRADA (Ucraina) 

Asociatia SOARTA – Rep. Moldova 

Comunitatea Sant’Egidio

ECEN – Reteaua Europeana Crestina pentru Mediu 

ECG – Grupul de Contact European  

ANPED – Alianta de Nord pentru Sustenabilitate 

GNRC – Reteaua Globala a Religiilor pentru Copii 

Reţeaua Balcanică 

Coalitia KARAT – Polonia  

Grupul de Parteneriat Regional European

Comisia Naţiunilor Unite pentru Libertate Religioasă

Forumul Ecumenic al Femeilor Creştine din Rep. Moldova

Asociaţia Ecumenică a Academiilor Laice din Europa

Finantatori

ACT Development

Church of Sweden – Biserica Suediei

DanChurchAid

Diakonisches Werk – EKD

HEKS – Agentia de Ajutor a Bisericilor Evanghelice din Elvetia

Fondul Global

Romanian Angel Appeal

ICCO/Kerkinactie

WCC – Consilul Mondial al Bisericilor

Diakonie Katastrophenhilfe

WPD – Ziua Mondială de Rugăciune / Comitetul German

Comisia Europeană

Toate aceste date se află pe site-ul oficial al asociației : www.aidrom.ro

Trebuie să înțelegeți că nici un preot nu ține slujbe comune cu alte religii, de capul lui. Toate așa-zisele incidente ”ecumeniste” au avut cu încuviințarea Prea (exagerat) Fericitului Daniel și că, în ciuda propagandei ortodoxe, de fațadă, BOR se îndreaptă, într-un cadru legal spre ecumenism, cu sau fără voia enoriașilor.  Acum când știți că există legal aceste organizații oficial ecumenice din care BOR este nelipsită, rămâne la latitudinea fiecăruia să stabilească dacă mai dorește susținerea cu orice preț a acestei instituții pseudo-ortodoxe și dacă vrea să se sinucidă alături de ea și reprezentanții săi sau să moară pentru Iisus Hristos, adevăratul Mântuitor. Daniel nu construiește Catedrala Mântuirii Neamului ci o catedrală ecumenistă în care să încapă toate neamurile care vor adopta noua religie, unificată.

Sub lozinca iubirii aproapelui, tot mai mulți se lasă atrași, pe negândite și pe nesimțite, de ecumenism si de noua religie. Majoritatea însă uită că Iisus a  mai spus :

34.Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie.

35. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa.

36. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui.

37. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

38. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.” (Matei,10) sau

51. Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare.

52. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei.

53. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei.

54. Şi zicea mulţimilor: Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi că vine ploaie mare; şi aşa este.

55. Iar când suflă vântul de la miazăzi, ziceţi că va fi arşiţă, şi aşa este.

56. Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceasta cum de nu o deosebiţi?

57. De ce, dar, de la voi înşivă nu judecaţi ce este drept? (Luca 12)


 

 


 

 

”Ostașii Domnului”- ortodocși sau sectari?

Imi amintesc că pe vremea lui Ceaușescu, șefa de personal de la locul meu de muncă avea un prieten despre care lumea zicea că e ”ostaș al Domnului ”, adică pocăit, și că nu făcea decât să profite de pe urma ei, el tăind frunză la câini într-un post în care ea îl pusese. De asemenea, îmi aduc aminte că imediat după ” revoluție ”, cândva prin vară, au ținut pe stadionul municipal un congres de vreo trei zile. Nu m-a interesat pentru că întreaga manifestație era una tipic pocăită. Anii au trecut și eu am trăit cu această ”impresie”, că ostașii Domnului sunt pocăiți, până când am văzut mai deunăzi pe net că ei sunt declarați a fi ortodocși. M-a uimit acest lucru pentru că eu nu știam că există în sânul bisericii noastre ortodoxe, grupări sau secte, cu excepția celor de la Pucioasa, dar ei se declară ortodocși pe stil vechi.

Ce este Oastea Domnului?

Conform Wikipedia, Oastea Domnului este o mișcarea din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care a luat ființă în anul 1923, la inițiativa Preotului Iosif Trifa.

După definiția pe care i-a dat-o Părintele Iosif Trifa, Oastea Domnului este „Aflarea și vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”.

După 1948 mișcarea a fost trecută de regimul comunist în ilegalitate, iar în 1990 „Oastea Domnului” a fost reabilitată de Statul Român și de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe.

În zilele noastre, Oastea Domnului are sediul administrativ la Sibiu, unde dispune de Editură, Librărie și tipografie proprie. Aici se tipărește, cu binecuvîntarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, săptămînalul „Iisus Biruitorul” având ca supliment revista pentru tineri „Timotheos”.

Oastea Domnului este condusă de un Sfat Frățesc Operativ din care fac parte aproximativ 30 de membri, reprezentanți ai zonelor.

Oastea Domnului este prezentă aproape pe tot teritorul României dar și dincolo de granițele ei. Activitatea Oastei Domnului are ca bază așa numitul „voluntariat al laicilor”, chiar dacă din mișcare fac parte și numeroși clerici.

Întîlnirile membrilor Oastei Domnului au loc în biserici, case parohiale sau particulare, după Slujbele Bisericii. Programul acestor întîlniri frățești, cuprinde: rugăciuni, cântări, poezii religioase, cuvinte de învățătură și de mărturisire duhovnicească, cateheze și activități pentru copii și tineri. De asemeni, zonal sau regional, Oastea Domnului dezvoltă o bogată activitate socială în penitenciare, așezăminte sociale și umanitare.

Pr. Ioan Bria, reputat profesor și teolog ortodox, cunoscând și apreciind activitatea Oastei Domnului, a ilustrat plastic adunările Oastei Domnului cu conceptul: „Liturghia de după Liturghie”.

„Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut și trăiește sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu e ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frățietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învățăturile Bibliei și ale Bisericii.

Ne trudim doar să ieșim din comunul vieții, să creștem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenție dogmatică sau canonică. N-avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut și nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toata ființa, regulile existente ale Bisericii…” – fragment din Moțiunea din 12 septembrie 1937 (cu valoare de testament și hotărîre în legătură cu poziția și rolul Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă).

Conform Dicționarului teologilor români, preotul profesor Ioan Bria ” de la 1 apr. 1973 până la 30 iun. 1994 a lucrat la Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Geneva, fiind coordonator pentru Studii misionare ortodoxe în Comisia Misiune şi Evanghelizare (1973- 1988), Director al Secţiei înnoire şi viaţa parohială (1989- 1990), apoi director executiv al Departamentului Unitate şi înnoire (Credinţă şi Constituţie, Institutul ecumenic de la Bossey, Laicii, Cult şi spiritualitate) în anii 1991 – 1994.

In această calitate a luat parte la marile reuniuni ecumenice; Adunările-generale de la Nairobi (1975), Vancouver (1983), Canberra (1991), conferinţele misionare mondiale; Bangkok (1973), Melbourne (1981); conferinţele Credinţă şi Constituţie; Bangalore (1978), Santiago de Compostella (1993).  A fost invitat să sustină prelegeri despre Ortodoxie şi Ecumenism la Institutele ecumenice din Lyon, Paris, Geneva.

Colaborator la numeroase reviste teologice din ţară şi din străinătate (Geneva, Atena, Salonic, Paris, Boston, New York); începând cu anul 1976 este profesor invitat la diferite Facultăţi de Teologie şi centtre ecumenice din Europa.  „Doctor honoris causa” al Facultăţii de Teologie din Preşov ( 1990).

Teologia sa se orientează spre mai multe directii: expunerea contemporană a doctrinei ortodoxe (pentru învăţământul universitar); conturarea unei “misiologii” ortodoxe, ţinând seama de contextul misionar şi cultural european actual, evaluarea critica a teologiei româneşti în epoca modernă şi contemporană; a iniţiat un curent în teologia misionară în jurul temei “Liturghia după Liturghie”.

Deci, nu mă miră faptul că el elogiază această grupare din sânul bisericii ortodoxe, cum nu mă miră nici faptul că a fost reabilitată împreună cu celelalte secte religioase, cu pretenții de culte, de către un fost Patriarh comunist, și că este ținută în brațe de un Prea Exagerat de Fericit Patriarh ecumenist.  Dacă te uiți pe net, vei vedea că această grupare ”ortodoxă” este promovată de cele mai multe ori de către site-urile și grupările evangheliste.

De ce cred eu că sunt sectari?

1. Au o atitudine tipic sectară

” A intra în Oastea Domnului înseamnă a intra în declaraţie de război cu Ispititorul diavol.

Ai intrat în Oaste? Ai intrat cu adevărat în Oaste? Vei avea îndată atacul lui Satana!

Ai intrat în Oaste? Apoi să ştii, dragul meu, că s-a sfârşit cu „liniştea“ ta de mai nainte. Se vor porni îndată contra ta hulele, batjocurile, prigoanele. Dar tu să nu te miri de lucrul acesta şi, mai ales, să nu te sperii! Acest lucru trebuie să se întâmple, e firesc să se întâmple.

Oare de ce? Pentru că diavolul se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios. Până când omul petrece în fărădelegi, are „linişte“. Diavolul nu se ocupă mai de-aproape cu el; doarme diavolul liniştit, ştiindu-l cucerit pentru împărăţia iadului.

Dar îndată ce omul începe a se trezi la o viaţă nouă, se trezeşte şi diavolul şi mişcă toate meşteşugurile lui ca să nu-şi piardă credinciosul.

Aşa e şi cu tine. Până când ai trăit în „lume“, în păcate, ai avut „linişte“. Acum însă ai necazuri, pentru că Satana se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios.”

Adică, în afară de cei din Oaste, toți ceilalți suntem niște păcătoși vânduți diavolului.

2. Prozelitism tipic sectar

” „Câţi ai adus cu tine?“

Un vestitor al Domnului se dăduse pe lene şi slăbise cu râvna. Din fierbinte, se făcuse rece. Din această amorţeală, îl trezi un vis.

Într-o noapte, visă că murise şi, ajungând în faţa lui Dumnezeu, fu întrebat: „Câţi ai adus cu tine?… Unde-s cei aduşi cu tine?“…

Vestitorul se uită în jurul său, dar nu văzu pe nimeni. O spaimă mare îl cuprinse. Inima începuse a-i bate cu putere. Dar Dumnezeu îl linişti zicându-i: „Mergi încă o dată în lume, dar bagă de seamă: când vei veni, să nu mai vii singur!“. Deşteptându-se din somn, vestitorul se puse iar pe lucru şi aduse la Domnul mulţime mare de suflete.

Să luăm pe sufletul nostru şi noi, ostaşii Domnului, această istorioară! Toţi care am aflat pe Domnul datori suntem să aducem la El şi alte suflete pierdute. În Ziua de Apoi, Domnul ne va întreba câte suflete am adus cu noi fiecare dintre noi.

Să căutăm neîncetat suflete pierdute şi să le aducem la Mântuitorul!”

Caut pe fraţii mei!“ Ce slujbă frumoasă este aceasta! Să o luăm pe sufle-tul nostru, mai ales noi, ostaşii Domnului! Fie-care ostaş din Oastea Domnului trebuie să fie – să se facă – un căutător de fraţi. Noi trebuie să stăm mereu sub porunca Domnului:
– Mergeţi la fraţii voştri şi vedeţi cum stau cu sănătatea cea sufletească!

Aşa se întâmplă – şi se va întâmpla – şi cu noi. Pe căutătorii de fraţi, lumea şi oamenii cei lumeşti îi întâmpină cu batjocuri. Când te apropii de oamenii cei lumeşti cu chemările mântuirii, de departe te întâmpină cu batjocuri de acestea: Iată vine „pocăitul“!… ; iată vine iar „sfântul“ ce-la!… ; iar vine pe capul nostru „călugărul“!… ; grijiţi, măi, că vrea să ne facă şi pe noi călugări şi sfinţi!…

Fiecare căutător de fraţi, fiecare ostaş din Oastea Domnului trebuie să se aştepte la bat-jocuri. Batjocura – asta-i cea dintâi armă pe care diavolul o foloseşte contra unui creştin viu şi luptător. Batjocura! Asta-i cea dintâi probă de foc pentru ostaşii Domnului şi căutătorii de fraţi. Cine nu poate suporta această probă – acela nu poate fi ostaş în „Oastea Domnului“.

Omul cel lumesc nu se teme de nimic aşa de mult ca de această primă armă a diavolului: de batjocură; însă omul cel duhovnicesc o respinge cu bărbăţie.

Cam aşa se întâmplă de multe ori şi azi. Atâţia şi atâţia dintre ostaşii Domnului au fost purtaţi cu cărţile în spate pe la posturile de jandarmi.”

3. Propovăduiesc „ adunările” de tip sectar

” Noi, ostaşii Domnului, să dăm viaţă adunărilor duhovniceşti din vremea primilor creştini! Ori-unde suntem doi-trei ostaşi, să ne strângem în numele Domnului! Să ne întărim unii pe alţii şi apoi să păşim în lume şi pentru mântuirea altora! Să-i scoatem pe oameni din iadul adunărilor lumeşti! Să-i scoatem din iadul cârciumilor şi petrecerilor şi să-i aducem în „catacombele“ Domnului! Să-i învăţăm să-şi petreacă şi ei în cele duhovniceşti! Să-i învăţăm să citească în Biblie, să-i învăţăm să cânte Domnului, să le dăm „vin“ din „butucul cel adevărat al viţei“ şi vieţii (Ioan 15)! Să-i „îmbătăm“ cu „beţia“ cea sfântă a Duhului Sfânt!

Prin adunările şi petrecerile noastre cele duhovniceşti să le arătăm oamenilor că noi ne putem petrece şi în Domnul. Să le arătăm că aceasta este petrecerea şi bucuria noastră cea adevărată.”

4.Se plâng că sunt persecutați

Eu, de câte ori citesc poşta ce vine de la fronturi, am o mâhnire grozavă, o durere grozavă. În fiecare zi, poşta ne aduce mereu plângeri ca aceasta:

„Nu mai putem face nimic. Preotul e contra. Şcoala ni s-a închis. A trebuit să ne lăsăm de adunare“…

„N-am mai putut ţine adunări de doi ani, pentru că s-a dus fratele care ne întărea“…

„Până nu vine cineva în mijlocul nostru, nu mai putem face nimic… , nu mai putem face adu-nare… şi ne răcim… , ne împrăştiem“…

Mă uit, duhovniceşte, peste fronturile Oastei. Şi mă bucur că văd aceste adunări. Părăsiţi de toţi, batjocoriţi de toţi, fraţii ostaşi se strâng pe la casele lor. Şi Domnul Se coboară între ei, îi mângâie ca pe copilaşii Lui şi îi întăreşte.

5. Exemplul Oastei este

„Miles Cristi“

Un vestit general francez, De Sonis, a lăsat să i se scrie pe mormânt numai două cuvinte latineşti: MILES CRISTI, ceea ce înseamnă „ostaşul lui Hristos“.

Voia să spună generalul, prin aceste cuvinte, că toată gloria sa şi toate biruinţele sale le-a câştigat prin credinţă, considerându-se pe sine ca un umil ostaş în marea Oaste a celor credincioşi Domnului Hristos.

Să trăim şi noi, ostaşii Domnului, o viaţă de luptători şi biruitori, pentru ca, la sfârşitul vieţii, să ni se pună pe crucea de la capul mormântului numele ce l-am purtat: „ostaşul Domnului Hristos“.

Louis-Gaston de Sonis a fost romano-catolic, nicidecum ortodox.

6. Cei care intră în Oaste poartă un semn distinctiv ( o medalie)

Pentru cei intraţi în Oastea Domnului avem şi un fel de medalie, al cărei chip îl dăm mai jos. E un fel de semn al celor intraţi în Oastea Domnului.

Ţinem să spunem că medalia nu este obligatorie. Ţinem să spunem că şi fără medalie poate fi cineva un bun ostaş al lui Hristos. Folosim medalia să putem atrage şi prin ea pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti. Alături de medalie, trebuie să strălucească în lume, mai ales, faptele noastre cele bune.

Cei ce vor să aibă medalia, trebuie însă să facă un fel de Declaraţie sufletească. Şi iată de ce: Între cei înscrişi în Oaste avem şi foarte mulţi dezertori. E şi firesc să fie aşa, căci şi între cei doisprezece Apostoli s-a aflat un Iuda. Astă-vară am văzut, într-un sat, un astfel de dezertor care mersese cu medalia pe piept la… joc!

Spre a împiedica astfel de lucruri, cerem un fel de declaraţie sufletească de la cei ce vor să o poarte. Nu cerem în această declaraţie să pună omul jurământ că va ţine regulile Oastei. Îi cerem însă jurământul că, îndată ce va dezerta din rândul nostru şi va părăsi regulile noastre, nu va mai purta nici medalia, nici numele de ostaş al lui Hristos. Noi n-avem lipsă de ostaşi mulţi. Mai bine puţini şi dospiţi, căci „puţin aluat dospeşte frământătura“.

Dăm mai jos această declaraţie sufletească.

Cei ce vor să aibă medalia, vor citi declaraţia sufletească de mai jos, şi anume: unde Oastea are îndrumător, o vor citi în faţa îndrumătorului Oastei; unde sunt numai ostaşi singuratici, se va citi în faţa lor; iar unde nu sunt ostaşi, noul ostaş o va citi în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei sale.

Semnul cruciuliţei e foarte potrivit şi pe timp de călătorie. Prin trenuri, pe la târguri etc. , fraţii care poartă acelaşi semn se vor recunoaşte în-dată şi se vor bucura în Domnul.”

Un ritual mai degrabă masonic decât ortodox.

7. Impun aceleași opreliști membrilor lor ca și sectarii

Reguli cu privire la băuturile alcoolice

Cu privire la băuturile alcoolice, regulile Oastei sunt următoarele:

Un bun ostaş al Domnului face cel mai bine dacă se rupe dintr-o dată, cu totul, de orice fel de băuturi alcoolice. Omul poate trăi şi fără băuturi îmbătătoare (ba încă trăieşte mai mult şi mai bine).

Oastea Domnului opreşte cu totul de la orice fel de băuturi alcoolice:

1. Pe cei pătimaşi, pe cei beţivi, pentru că în cei pătimaşi băutura a stricat cu totul orice hotar de oprire şi stăpânire. Pentru beţivi, cel dintâi pahar deschide larg uşa spre beţie.

Pentru cei pătimaşi nu este o altă cale de scăpare decât ruperea cu orice fel de băutură, pentru vecii vecilor.

2. Oastea Domnului opreşte apoi de la orice fel de băuturi alcoolice pe toţi cei necăsătoriţi (fie tineri, fie văduvi), pentru că aceştia trebuie să stăruiască în virtutea înfrânării poftelor. Băuturile alcoolice sunt cel mai mare duşman al acestei virtuţi. Virtutea înfrânării poftelor se potriveşte cu alcoolul întocmai ca uleiul cu focul. E ca şi când ai pune foc în ulei. „Nu vă îmbătaţi de vin întru care este desfrânare“ – zice Apostolul Pavel ( Efeseni 5, 18 ).

Un ostaş al Domnului nu va umbla pe la cârciumi şi nu va gusta nici un fel de băuturi pe la cârciumi, pentru că acolo sunt ispitele cele mai mari.”

Reguli despre petreceri

Un ostaş al Domnului nu se duce la petreceri, jocuri şi baluri, pentru că aşa cum se fac pe-trecerile în ziua de azi (cu beţii şi jocuri nebune), sunt aproape cu totul atrase de diavolul în slujba lui. Sunt destule alte societăţi care se întrec în a face jocuri şi baluri pe seama membrilor lor (după o astfel de petrecere am văzut, astă-vară, mame culegându-şi fiii – membri ai societăţii – de prin cele cârciumi şi şanţuri).

Societatea noastră nu se ocupă cu „aranjări de petreceri şi baluri“. Petrecerea noastră e să ne întâlnim mereu în Domnul: să ne petrecem citind în Scripturi, în cărţi şi gazete bune, să cântăm cântări duhovniceşti ….

Reguli despre sudalme, înjurături… Un ostaş al Domnului nu înjură şi nu foloseşte nici un fel de cuvânt de sudalmă. Despre acest păcat scriem pe larg în altă parte.

Cei ce suduie nu numai în Oastea Domnului n-au ce căuta, ci ei ar trebui scoşi şi din rândurile creştinilor.

Reguli despre fumat…

Un ostaş al Domnului nu fumează. De ce?

Întâi pentru că fumatul este un lucru urât şi urâcios. Îl rog pe fiecare fumător să se gândească şi să se întrebe: Oare ar putea sta cu ţigara în gură în faţa Mântuitorului? Oare rămâne, petrece şi călătoreşte împreună cu noi Domnul, când întruna tot pufăim şi scuipăm?”

Toate acestea și încă multe altele le găsiți pe site-ul lor oficial : http://www.oasteadomnului.ro/

Eu nu sunt o somitate în materie de ortodoxie. Mă străduiesc după puterile și înțelegerea mea să deslușesc aceste taine și să trăiesc în armonie cu Învătăturile Domnului nostru Iisus Hristos. Recunosc că nu întotdeauna și reușesc, dar nu mă descurajez. Mă ridic și-o iau de la capăt. De aceea vă recomand să ascultați ce spun și cei care cunosc ortodoxia și care au trăit-o, despre Oastea Domnului:

Părintele Gheorghe Anițulesei:

Voi ce părere aveți?

Raspunsul nu s-a lasat mult asteptat in cazul „antisemitismului” de la Manastirea Petru Voda: Arhiepiscopia Iaşiului se dezice de atitudinea măicuţelor de la Petru Vodă

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşiului a dezaprobat, printr-un comunicat de presă remis marţi AGERPRES, acţiunea măicuţelor Mănăstirii ‘Adormirii Maicii Domnului’ Paltin de a interpreta cântece legionare la serbarea zilei de naştere a părintelui Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă.

‘Mandatul primit de Biserică de la întemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 28, 19-20; Marcu 16, 15), este acela de a cunoaşte, a trăi şi a mărturisi adevărul Evangheliei. Astfel, misiunea clerului şi a celor care fac parte din cinul monahal este aceea de a pune în lucrare această întreită responsabilitate. Nu se cuvine, aşadar, să se recurgă la mesaje sau simboluri menite a promova ideologii politice – indiferent de natura acestora – în cadrul unităţilor bisericeşti (parohii sau mănăstiri)’, se arată în comunicatul de presă al Arhiepiscopiei Iaşiului.

Arhiepiscopia a adresat şi un îndemn stăruitor către preoţii de parohie şi vieţuitorii sfintelor mănăstiri din Eparhia Iaşilor să vegheze la împlinirea misiunii încredinţate lor de Dumnezeu şi să se abţină de la orice atitudine care poate provoca dezbinare sau dezbateri străine de duhul Evangheliei.

Reacţia Arhiepiscopiei Iaşiului vine în urma postării pe internet, pe site-ul youtube, a două filme scurte în care măicuţele Mănăstirii ‘Adormirii Maicii Domnului’ Paltin intonau cântece legionare.

Comentariul meu: Dupa ce ieri, 21 februarie, Patriarhia Romana a aruncat mata moarta in curtea Arhiepiscopiei Iasului cu privire la atitudinea care trebuie luata fata de maicutele care au intonat cantece „antisemite” ( adica legionare) la aniversarea parintelui Iustin, Arhiepiscopia Iasului nu a intarziat sa faca sluj in fata Patriarhiei si a celor din dosul acesteia, dand comunicatul pe care l-ati citit. Nu maicutele ii deranjeaza pe acesti minunati concetateni ai nostri, ci parintele, care prin atitudinea sa ferma se opune planurilor lor si mai reuseste sa si adune in jurul sau adepti. Asta-i problema lor cea mare. Parintele are curajul sa se opuna fatis planurilor lor marsave si nu se teme de moarte. Cineva comenta pe Apologeticum ca are mare incredere in IPS Teofan. Eu nu am incredere nici in el si in nici un Exagerat de Fericit sau Cocotat Sfintit dintre cei existenti. Singurul Inalt Prea Sfintit in care am avut incredere, din pacate, s-a dus dintre noi. Sa ne rugam cu totii pentru viata si sanatatea parintelui Iustin, caci atunci cand dansul nu va mai fi nu stiu cati vor mai ramane uniti si credinciosi acestei religii si tari. I-ar putea explica cineva, dintre cei apropiati lui, Inalt Prea Sfintiei Sale Teofan ca ortodoxia si dragostea de tara nu sunt politici, ci simtaminte? Daca el a transformat crezul ortodox in politica care sa-i asigure un scaun moale, nu inseamna ca toata lumea procedeaza la fel. Dar cum gura pacatosului adevar graieste nu se cuvine sa-l contrazicem pe IPS, ci trebuie sa-l credem pe cuvant ca el face politica. Bravos Teofan, nu m-ai dezamagit nici de data asta. Esti un slujitor de nadejde numai ca nu stiu cui ii slujesti?  Lui Dumnezeu sau Mamonei?

Cititi, va rog, si: http://saccsiv.wordpress.com/2011/02/21/comunicatul-patriarhiei-in-legatura-cu-atacurile-impotriva-parintelui-iustin-parvu/

http://apologeticum.wordpress.com/2011/02/21/reactia-patriarhiei-romane-la-scandalul-fabricat-de-centrul-sionist-de-monitorizare-a-romaniei/

Daniel Crecan, preotul ortodox din Bocsa Montana a fost caterisit

Un preot ortodox din Bocşa Montană a fost sancţionat, pentru că ar fi celebrat Sfânta Liturghie din duminica Pogorârii Sfântului Duh, împreună cu colegul său romano-catolic. Problemele au apărut în momentul în care pozele au fost postate pe Facebook şi au fost văzute de reprezentanţii Episcopiei Caransebeş.

Preotul Daniel Crecan a contestat decizia Episcopiei la Consistoriul Mitropolitan din Timişoara. În toată această perioadă, preotului nu i s-a mai dat voie să slujească în biserica parohială, fapt ce i-a nemulţumit extrem de tare pe credincioşi.

Supăraţi că Daniel Crecan a fost pedepsit, oamenii au închis biserica şi nu au permis preotului trimis de către Episcopie să suplinească parohia să săvârşească Sfânta Liturghie.

Primarul oraşului s-a alăturat şi el oamenilor şi i-a luat apărarea preotului Crecan.

Discuţiile au durat două ore, dar oamenii au refuzat să deschidă biserica iar protopopul a fost nevoit să se întoarcă la Reşiţa.

VIDEO

Va rog sa cititi si articolele : http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2010/09/27/taine-si-ierurgii-comune-cu-catolicii-la-bocsa-montana-si-siret-dar-atentie-si-la-glasurile-de-sirena-ale-celor-care-vor-profita-de-aceste-abateri-pentru-a-rupe-biserica/ si

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2010/11/08/p-s-lucian-mic-episcopul-caransebesului-l-a-caterisit-pe-preotul-daniel-crecan-de-la-bocsa-montana-pentru-concelebrarea-si-impartasirea-cu-un-preot-catolic-de-rusalii-iar-poporul-dreptcredincios/

Comentariu: Femeia care spune ca a fost la biserica in acea zi si ca nu este adevarata povestea minte. Minte si primarul, dar el o face mai frumos, politicieneste. Dar nu asta e problema. Problema sunt credinciosii ortodocsi care cred ca preotul n-a gresit cu nimic si carora li se pare totul absolut firesc. Se pare ca ecumenistii au mari sorti de izbanda daca omul de rand accepta aceste slujbe in comun ca pe ceva normal.

P.S. Era sa uit sa va spun ceva: preotul Crecan este si doctor in filosofie, teza sa de doctorat fiind Hermeneutica sacrului la Mircea Eliade.

Carte Pastorala cu privire la adventisti (si nu numai)

Document interesant de la 1910 despre sectantii adventisti rataciti( si nu numai pentru ca toate sectele provin din cultul neo-protestant) 

CARTE PASTORALA ADRESATA

Preotilor si crestinilor din Eparhia Dunarei de Jos

CU PRIVIRE LA SECTA „ADVENTISTILOR” sau „SABATISTILOR” 

Cucernice Parinte si Iubiti Crestini, 

Dela o seama de vreme, s’a incuibat la noi in tara niste streini de legea si neamul nostru, cari adresandu-se muncitorilor, lucratorilor de fabrici, meseriasilor si soldatilor, propaga o noua invatatura religioasa, numita „a Pocaitilor” sau „a Luminatilor” si care in deobste este cunoscuta sub numele de secta „Adventistilor” sau „a Sabatistilor”.

Aceasta secta isi are obarsia si leaganul in orasul Hamburg din Germania si este insufletita si sustinuta pe sub mana de alianta si finanta jidoveasca din streinatate. Evreilor tineri din streinatate, parindu-li-se greu de indeplinit cultul si obiceiurile legei mozaice si doritori de a cuceri lumea si sufleteste, dupa cum au cucerit-o in parte si economiceste, s’au gindit sa infiinteze o noua religiune moderna, prin care sa produca perturbatie in lume.

Trebuia, dar, sa imprumute fondul si formele unei religiuni oarecare. De religia ortodoxa si de cultul ei, evreul se fereste ca de foc; caci in cultul religiunii noastre stramosesti, fiind obligator semnul sfintei Cruci, pe care a fost rastignit Domnul nostru Iisus Hristos, evreul poate auzi orice, numai de sfinta cruce nu; si motivele se stiu.

Confesiunea protestanta, neavind in cultul ei, nici sfinta cruce, nici sfintele icoane, a fost mai usor evreilor tineri din streinatate de a si-o apropia. Si, luind de baza formele cultului protestant, prin explicatiuni cu totul departate de invatatura statornicita de Biserica crestina ortodoxa, propoveduesc adeptilor lor: Serbarea Simbetei in loc de Duminica, resping cultul sfintelor icoane, opresc juramintul de credinta, pe care orice functionar si orice ostas trebue sa-l depuna catre Tron, Stat si Patrie, si turbura prin idei subversive si pagubitoare mintile celor lesne crezatori, pe care ii aduna intr’o anumita casa, unde un predicator le cinta la orga citeva imne muzicale monotoane, si le imparte carticele tiparite si trimise din Hamburg; avind grija predicatorul, ca la despartirea lor din adunarile ce tin, sa spue fiecaruia in parte: Sa nu destainuiasca nimanui nimic, din cele ce se petrec intre ei, pina ce nu vor fi stapini si bine convinsi de noua credinta; caci vor fi luati in ris de necredinciosi.

Ca Episcop al acestei de Dumnezeu pazite Eparhii, care sunt dator a ma ingriji de mintuirea sufletelor iubitilor mei fii duhovnicesti si de indrumarea lor pe adevarata cale evanghelica, aflind ca prin orasele unde sunt fabrici si cazarmi, si mai ales prin Dobrogea, secta aceasta face prozeliti printre cei necarturari si lesne crezatori, am inceput sa vizitez acele orase si sate unde s’a cuibarit aceasta secta. La Cernavoda mergind cu d. Primar si d. Politai respectiv, in casa de rugaciune a acestor rataciti, am ramas uimit si ingrozit de indrasneala predicatorului, care in fata atitor persoane oficiale a declarat ca adeptii sectei adventiste sunt opriti: de a depune juramintul de credinta catre Tron si Patrie, cind vor fi chemati la oaste, spre a’si face datoria catre tara.

Intelegeti foarte bine, cucernice parinte si iubiti crestini, ce intentiuni rele au propagatorii acestei secte, catre tara si neamul nostru, si ce dezastru grozav ar fi, cind aceasta molima ar cuprinde tineretul muncitor, care la un moment dat ar refuza, in gloate mari, sa’si faca datoria catre tara, aparind-o de furia dusmanului cutropitor, care ar indrasni sa ne calce legea si mosia stramoseasca. Comuna Harabagi din jud. Constanta, fiind lipsita citava vreme de preot ortodox, s’a molipsit aproape toata, de aceasta boala otravitoare si numai gratie vrednicului preot Terentie Tudoran, venit din Banat, – unde este un mare cuib al Adventistilor – parohienii din Harabagi, prin predicile si sfaturile, lui, au fost readusi aproape toti la credinta stramoseasca.

Va fac deci atenti pe voi; cucernici preoti, sa priveghiati cu ochi neadormiti asupra turmei ce va este incredintata spre pastorie, ca prin predicile si sfaturile voastre s’o feriti de a se molipsi de invataturile ratacite ale acestei secte, cunoscind ca am scris pe aceasta chestie atit D-lui Prim-Ministru si Ministru de Interne cit si D-lor Ministri de Culte si Rasboi, ca sa ia masurile cuvenite contra acelora cari vor sa indeparteze pe blindul nostru popor de la legea stramoseasca; ca astfel alianta cosmopolita din strainatate, care aproape ne-a cucerit economiceste, sa nu ne cucereasca si sufleteste.

Asemenea va rog si va sfatuiesc si pe voi, iubitii mei fii duhovnicesti din aceasta Eparhie, care v’ati botezat si ati crescut in legea stramoseasca, sa nu va lasati nici pe voi, nici pe copiii vostri a fi amagiti de propoveduitorii acestei secte, care in cuvintele placute ce va graesc si in tilcuirile din sf.

Scriptura, facute in mod gresit, dupa cum le convin lor, pun otrava cea mai grozava, care, nu dupa multa vreme, va aduce moartea voastra sufleteasca; caci daca ei propoveduesc sa se prasnuiasca Simbata in loc de Dumineca, sa se inlature si sa se arda sfintele icoane si sa se opreasca juramintul ce fiecare din noi suntem datori sa-l depunem, fie cind suntem numiti intr’o slujba, fie cind suntem chemati a ne face datoria catre Patrie, intelegeti foarte bine ca alianta streina, dupa ce ne va stapini si sufleteste, atunci ii va fi foarte usor sa fie stapina si pe casa si mosia noastra.

Avem o religiune, cum nu se poate mai curata, mai frumoasa si mai liberala, care nu constringe constiinta nimanui, ci lasa pe fiecare sa indeplineasca, dupa putinta, cerintele ei. Streinii stiu ca, in trecutul nostru glorios national, Biserica crestina ortodoxa a fost singura pavaza de aparare si limanul de scapare al stramosilor nostri; si ca, numai gratie credintei lor statornice si iubirei de neam si tara, s’au luptat cu vitejie ca niste eroi, spre a ne lasa noua ca mostenire aceasta religiune atit de folositoare si aceasta tara atit de manoasa, la care multi rivnesc; si de aceia se silesc ca sa ne instreineze dela dinsa.

Fiti dar cu luare aminte si de indata ce se pripaseste prin comuna voastra vre’un invatator mincinos al acestei secte, alungati-l cu dispret dintre voi, dupa cum au fost alungati acesti predicatori periculosi si din alte tari ortodoxe vecine cu noi.

Dati de veste pastorului vostru sufletesc si primarului comunei, cind se ivesc in turma asemenea lupi imbracati in piele de oaie. Numai asa urmind, veti avea binecuvintarea mea si Dumnezeu va revarsa milele sale cele bogate peste voi si coprinsul vostru.

Data in resedinta episcopala din Galati in anul mintuirei 1910 luna Septemvrie ziua 1.

+NIFON,

Episcop al Dunarei de Jos

––––––––––––––––

www.scribd.doc

Sperantele Papei: armonie si prietenie cu evreii

Papa Benedict XVI

Papa Benedict XVI

Speranţa că o vizită la sinagogă, in  Roma, pe 17 ianuarie va marca „un nou pas pe calea ireversibila a pacii şi prieteniei”  dintre cele două religii,  a fost exprimată astăzi( 12.01.2010) de Papa Benedict al XVI-lea  intr-o telegramă  trimisa rabinului de la Roma, Riccardo di CENIS. 

În scrisoare, semnată de secretarul de stat al Vaticanului, Tarcisio Bertone si publicata astăzi de către agenţia Ansa, Papa a mulţumit rabinului pentru urările de bine trimise de Anul Nou.

Papa Benedict ” îşi exprimă speranţa că viitoarea vizită la sinagogă va creşte fraternitatea între evrei şi catolici şi ca este un pas înainte pe calea ireversibila a armoniei şi prieteniei dintre ei.”

Pontiful va vizita duminică după-amiază sinagoga din Roma,  aceasta vizita fiind a  treia la un loc de cult evreiesc. www.romfea.gr

Pe de alta parte:

Cardinalul Kasper

Cardinalul Kasper

Walter Kasper – responsabil pentru relaţiile Vaticanului cu iudaismul – in timpul conferintei de presa de astăzi a spus că viitoarea  vizita a Papei la sinagoga de la Roma a fost proiectata pentru a evidenţia ” ce impartasesc împreună ” catolicii şi evreii. 

„Intenţia acestei vizite este de a se referi doar la ceea ce avem în comun” (…) „, aşa cum ar fi credinţa comună într-un singur Dumnezeu”, a declarat cardinalul Kasper, trimisul papal pentru a promova unitatea creştina. 

” În societatea noastră, care are mai mult sau mai puţin caracter popular,  împărtăşim multe preocupări  atat  catolicii cat şi evreii: dorinta de a proteja viaţa, familia, justiţia socială, în timp ce  rămâne de văzut cum vom aborda împreună  provocarea pentru probleme, cum ar fi  „SIDA, justiţia socială, educaţia. Vizita Papei la sinagoga de la Roma este  o dimensiune italiana, precum şi una internaţională „, a spus reprezentantul papal. 

„Vrem sa lansam un nou climat al relaţiilor „dintre comunităţile noastre religioase ” , pentru a le face prietenoase” (…), fără a aduce atingere  problemelor – încă -nerezolvate”, a adăugat el. „Este o vizită  „maturată” şi va intensifica contactele „dintre noi „, în ultimele decenii. 

Pentru tăcerea fără sfârşit a Papei Pius al XII-lea … 

Această vizită, aproape ca a fost amânata atunci când s-a facut notificarea cu privire la intenţia papala de canonizare a Papei Pius al XII-lea, care a rămas tăcut la nesfârşit  in privinta  Holocaustului , in al doilea Război Mondial. 

„Inteleg ca sensibilitatea supravieţuitorilor Holocaustului trebuie respectata …. trebuie spus, însă, şi ce a făcut el, Papa,  pentru evrei … că în Roma – şi în altă parte – datorita instrucţiunilor papale au fost ascunsi mii de evrei. .. În cazul în care Papa ar fi batut cu piciorul in podea puternic, rezultatele ar fi fost devastatoare, şi, în orice caz, „contra-productive” … Ei bine, hai sa-l evaluam pe  Pius al XII-lea echitabil „, a subliniat el. 

-Primul Papa care a mers la sinagoga de la Roma a fost Ioan Paul al II-lea,  in 1986. Papa Benedict  a vizitat deja sinagogi din New York şi Köln – si va fi al doilea întâistătător al Bisericii Catolice care viziteaza sinagoga din Roma.

Notă – Romfea.gr:  Vă rugăm să reţineţi că Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, în timpul vizitei sale în Statele Unite ale Americii, a vizitat Sinagoga evreiasca din New York, vizita care a fost salutată.

Care o fi Dumnezeul comun al catolicilor si evreilor? Ereziile Papei devin tot mai vizibile pe zi ce trece dar nici cu Patriarhul Ecumenic Bartolomeu nu mi-e rusine. Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac!