Ieri vă spuneam despre F-16-ele care s-a dezintegrat, de bună voie și nesilit de nimeni, în aer, în jud. Galați.Nici o victimă, nici o pagubă materială.
În cazul elicopterului, traficul este îngreunat în zonă și mai mulți stâlpi de iluminat au fost doborâți. Mai multe mașini au fost avariate.
https://ziare.com/stiri/elicopter-militar/elicopter-american-aterizat-fortat-bucuresti-1690542
Nu ziceți nimic de rău: Black Hawk matter! Dă-i încolo de stâlpi că erau albi. Și mașinile! Care mașini?
Există arme cu microunde care ar putea provoca sindromul Havana, spun experții. Rusia și, eventual, China au dezvoltat o tehnologie capabilă să rănească creierul, iar o companie americană a realizat un prototip în 2004.
Arme portabile cu microunde capabile să provoace vătămarea misterioasă a „sindromului Havanei” leziuni cerebrale la diplomații și spionii americani au fost dezvoltate de mai multe țări în ultimii ani, potrivit experților americani în domeniu.
O companie americană a realizat, de asemenea, prototipul unei astfel de arme pentru trupele din marină în 2004. Arma, cu nume de cod Medusa, a fost destinată să fie suficient de mică pentru a încăpea într-o mașină și să provoace un „efect incapacitant temporar”, dar „cu o probabilitate redusă de fatalitate sau vătămare permanentă ”.
Nu există dovezi că cercetarea a fost continuată dincolo de faza de prototip, iar un raport despre această etapă a fost eliminat de pe un site al marinei americane.
Oamenii de știință cu cunoștințe despre proiect au spus că principiile etice care împiedică experimentarea pe oameni (am râs de m-am prăpădit-n.m.) au contribuit la abandonarea proiectului – dar au precizat că astfel de considerente nu i-au împiedicat adversarii SUA, inclusiv Rusia și, eventual, China.
„ Studiul acelui proiect a fost în mare parte, dacă nu abandonat, destul de mult lăsat în suspensie în Statele Unite – dar nu a fost necultivat în altă parte ” , a spus James Giordano, profesor de neurologie și etică la Centrul Medical al Universității Georgetown.
Giordano, care este, de asemenea, membru colaborator vechi în biotehnologie, biosecuritate și etică la Colegiul de Război Naval al SUA, a fost adus ca consilier de guvern la sfârșitul anului 2016, după ce aproximativ două duzini de diplomați americani au început să se îmbolnăvească în Havana. Ulterior, el a participat la o evaluare pentru Comandamentul Forțelor Speciale SUA cu privire la ce țări dezvoltă tehnologia și ce au realizat.
„ A devenit clar că o parte din activitatea desfășurată în fosta Uniune Sovietică a fost reluată din nou de Rusia și de sateliții săi apropiați ”, a spus Giordano, adăugând că, China a dezvoltat deasemenea dispozitive energetice direcționate pentru a testa structura diferitelor materiale, cu tehnologie care ar putea fi adaptată armelor. Un al doilea val major de leziuni cerebrale în rândul diplomaților și ofițerilor de informații din SUA a avut loc în China în 2018.
Giordano nu are voie să ofere detalii despre ce fel de dispozitiv a dezvoltat fiecare țară, dar a spus că noile arme folosesc frecvențe cu microunde, capabile să întrerupă funcția creierului fără nicio senzație de arsură.
„ Acest lucru a fost important – și destul de înspăimântător – pentru noi, deoarece reprezenta o stare de avansare și sofisticare a acestor tipuri de instrumente pe care până acum nu se credea că le-ar fi atins ” , a spus el.
Dacă un adversar american a reușit să miniatureze tehnologia energiei direcționate necesare pentru a provoca leziuni tisulare de la distanță, face din astfel de arme o explicație mai plauzibilă pentru sindromul Havana.
Peste 130 de oficiali americani, din departamentul de stat, CIA și consiliul național de securitate (NSC), au suferit de simptome, inclusiv amețeli, pierderea echilibrului, greață și dureri de cap, identificate pentru prima dată în Cuba. Impactul asupra unora dintre victime a fost debilitant și de lungă durată.
Unele dintre cele mai recente incidente au implicat oficiali NSC care s-au confruntat cu simptome paralizante în plină zi în Washington. Departamentul de stat, CIA și Pentagonul au lansat toate anchete, dar nu au ajuns încă la concluzii. Un raport al Academiei Naționale de Științe din decembrie a constatat că leziunile sindromului Havana au fost cel mai probabil cauzate de „ energie direcționată cu frecvență radio pulsată ”.
Scepticii teoriei armelor cu microunde au indicat zeci de ani de eforturi ale SUA de a construi un astfel de dispozitiv în timpul războiului rece și de atunci, fără niciun succes confirmat. Ei au susținut, de asemenea, că o armă capabilă să provoace leziuni cerebrale de la distanță ar fi prea masivă pentru a fi utilizată în zonele urbane.
Cu toate acestea, James Lin, cea mai importantă autoritate americană cu privire la impactul biologic al energiei cu microunde, a declarat că nu ar fi nevoie de un aparat mare pentru a focaliza energia pe o zonă mică, încălzind-o extrem de puțin și provocând „o undă de presiune termoelastică” care se deplasează prin creier, cauzând leziuni ale țesuturilor moi.
Unda de presiune ar fi inițial resimțită de țintă ca sunet. Mulți dintre diplomații americani, spioni, soldați și oficiali ale căror simptome sunt studiate în cadrul anchetei sindromului Havana au raportat că au auzit sunete ciudate la debutul atacurilor.
„ Cu siguranță poate fi asamblat un sistem care să încapă în două valize mari, care vă vor permite să îl puneți într-o duba sau într-un SUV ” , a spus Lin, profesor emerit în departamentul de inginerie electrică și informatică de la Universitatea din Illinois. „ Nu este ceva care necesită spații sau echipamente enorme pentru a face acest lucru. ”
Proiectul de arme cu microunde pentru US Marine Corps a fost dezvoltat pentru prima dată de o companie numită WaveBand Corporation. Cu nume de cod Medusa – un acronim inventat pentru Mob Excess Deterrent Using Silent Audio – arma a folosit aceeași tehnologie ca cea sugerată de profesorul Lin, „efectul audio cu microunde”, care a creat impulsuri rapide de microunde care au încălzit ușor țesutul moale din creier, provocând o undă de șoc în interiorul craniului.
WaveBand a primit 100.000 de dolari pentru prototip, care, conform specificațiilor contractului, „ar fi portabil, va necesita o putere redusă, va avea o rază de acoperire controlabilă, va putea trece de la mulțime la acoperire individuală, va provoca un efect de incapacitate temporară, va avea o probabilitate scăzută de deces sau vătămare permanentă, nu cauzează daune materiale și are o probabilitate scăzută de a afecta personalul propriu ”.
Un document al marinei navale din 2004 (care după aceea a fost eliminat de pe site-ul Marine Small Business Innovation Research) spunea că hardware-ul a fost proiectat și construit. „S–au luat măsurători de putere și s-au confirmat parametrii necesari ai impulsului ”, a spus acesta. Documentul mai adăuga: „ Au fost observate dovezi experimentale ale MAE [efect auditiv cu microunde]. ”
Fostul președinte și CEO al WaveBand, Lev Sadovnik, a declarat că informațiile pe care le poate da despre proiect sunt limitate dar a recunoscut că efectele imediate ale MAE sunt dezorientarea și impresia auzirii sunetelor.
Sadovnik a spus că un dispozitiv capabil să provoace simptome ale sindromului Havana ar putea fi relativ portabil.
” Este destul de ușor de conceput astfel încât să îl puteți ascunde într-o mașină sau într-o dubă, dar nu ar funcționa pe o distanță mare ” , a spus el. „ O poți face printr-un perete, să zicem, dacă te afli în camera alăturată a unui hotel. ”
Sadovnik a spus că prototipul Medusa nu era suficient de puternic pentru a provoca daune durabile și nici nu ar fi permis acest lucru. El a spus însă că Rusia este mai avansată în înțelegerea impactului uman al armelor cu microunde – parțial pentru că nu se confruntă cu aceleași constrângeri etice.
„ Avem aici limitări foarte stricte, desigur, în ceea ce privește testele pe oameni și testarea pe animale ” , a spus el. „ Rușii nu aderă la aceste standarde. ”( am râs din nou-n.m.)
Giordano a spus că diferite norme politice și etice în Rusia și China , creează „ oportunități unice de a avansa dezvoltarea bioscientifică și tehnologică în moduri care ar fi inacceptabile în Statele Unite și în programele aliaților noștri ai NATO ”. 😀
Deși mulți oficiali americani și victime cred că Rusia este în spatele atacurilor, nu există până acum dovezi convingătoare că Moscova este responsabilă. În unele cazuri, vehiculele aparținând serviciilor de informații militare rusești (GRU) au fost raportate ca fiind aproape de locul unui aparent atac. Dar nu ar fi ceva neobișnuit ca GRU să-i urmărească pe oficialii americani.
Rușii au cu siguranță o lungă istorie în utilizarea tehnologiei cu microunde împotriva misiunilor diplomatice americane. Ambasada de la Moscova a fost descoperită ca fiind scăldată în radiații cu microunde în anii 1960 și începutul anilor 1970, deși intenția din spatele acesteia nu a fost niciodată clară. Acest episod a izbucnit într-un scandal când s-a aflat că guvernul SUA a ascuns acest fapt de proprii săi diplomați.
În același timp, SUA a cheltuit sume uriașe încercând să-și dezvolte propriile arme cu energie direcționată, atât cu laser, cât și cu microunde. Mark Zaid, un avocat care reprezintă unele dintre victimele sindromului Havanei, are un diapozitiv cu o prezentare a CIA care datează din anii 1960 sau 1970, care arată o clădire lovită de microunde dintr-o structură de lângă. Zaid a spus că diapozitivul se numără printre efectele personale lăsate de un ofițer de agenție decedat.
„ Militarii adoră razele morții. Toată lumea iubește razele morții – iar laserele aveau unele dintre caracteristicile razelor morții, astfel încât oamenii s-au cam entuziasmat de asta ” , și-a amintit Cheryl Rofer, care a lucrat la cercetarea cu laser și arme auditive în anii 1970 la Laboratorul Național Los Alamos din New Mexico.
Acea cercetare auditivă a dus în cele din urmă la Dispozitivul acustic cu rază lungă de acțiune, sau „tunul sonor”, folosit de unele forțe de poliție împotriva demonstranților vara trecută. Dar nu a dus la „razele morții”.
„ Să gândești ceva și să construiești acel ceva sunt două lucruri diferite ” , a spus Rofer. Și experiența de a vedea miliarde cheltuite de-a lungul deceniilor, cu realizări slabe pentru ea, a făcut-o sceptică cu privire la noile revendicări ale dezvoltării armelor cu microunde.
„ Militarii au o mulțime de bani pe care-i învârt și vor încerca o mulțime de lucruri diferite, iar unele dintre ele sunt bune, iar altele nu sunt chiar atât de bune. ”
Giordano a spus totuși că, deși dezvoltarea s-a oprit în SUA, aceasta a fost continuată de adversarii Americii. Primele două duzini de cazuri din Havana, a spus el, au reprezentat un test de teren al echipamentului.
El a spus că, în timp ce SUA se concentrează pe arme scumpe pentru războiul tradițional, Rusia, China și alții sunt „ foarte interesați și dedicați dezvoltării de instrumente non-cinetice care pot fi încadrate la limita pragului a ceea ce ar putea fi considerate formal acte de război , astfel încât să se angajeze în procese de distrugere în masă ”.
Arme pe care nu le putem vedea și ne pot ucide încet … Perfecte pentru extincție
Gafa de proporţii a soldaţilor americani – care au luat cu asalt, din greșeală, o fabrică de ulei din Bulgăria – va fi subiectul unui proces.
Proprietarul fabricii nu a fost impresionat de scuzele ambasadei americane și i-a dat în judecată pe militarii care participau la exercițiul NATO.
Operaţiunea, surprinsă de camerele de supraveghere, a avut loc în regiunea Plovdiv. Trupele participau la un exerciţiu NATO în care simulau capturarea şi securizarea unui aerodrom dezafectat. Dar, în timpul misiunii, soldații au pătruns într-o clădire de lângă aerodrom, despre care au crezut că era parte a zonei de antrenament. Acolo se aflau însă civili bulgari.
Vassil, muncitor la KIM Engineering:
“Eram în spate și munceam în momentul în care colegii mi-au spus că au intrat soldații peste noi. I-am văzut cu mitraliere îndreptate spre noi, eram foarte stresați, am început să alerg, eram foarte stresat, nu știam ce să fac și ce să spun.”
În imagini se vede cum unul dintre muncitori ridică mâinile, semn că nu are nimic de ascuns. Înarmaţi cu puşti de asalt, cei şapte militari au cercetat locul timp de câteva minute.
Marin Dimitrov, director al KIM Engineering Ltd:
“Militarii au mers peste tot pe proprietatea mea privată. A fost o încălcare ilegală a proprietății mele private. Sunt jignit şi umilit de cele întâmplate. S-au purtat ca și cum am fi bandiți, criminali, chiar dacă desfășurăm activități legale. ”
Preşedintele bulgar, Rumen Radev, a calificat drept inacceptabil un incident implicând trupe americane care participau la un exerciţiu militar şi cetăţeni civili.
″Este absolut inacceptabil ca viaţa şi liniştea cetăţenilor bulgari să fie puse în pericol de unităţi militare, fie că fac parte din forţele armate bulgare sau străine″,
a declarat el, citat luni de BTA.
Radev s-a întâlnit cu ministrul apărării, Gheorghi Panaiotov, şi cu generalul-locotenent Liubcio Todorov, comandantul Comandamentului Forţelor Întrunite, a precizat Secretariatul de presă al preşedintelui.
La 28 mai, televiziunea Nova a relatat că, la 11 mai, trupe americane au dat buzna într-o fabrică de echipamente pentru rafinarea uleiului de floarea-soarelui, situată în regiunea Plovdiv. Imaginile surprinse de camerele de supraveghere au arătat şapte militari în uniformă care purtau puşti de asalt… Fabrica se află în imediata apropiere a bazei aeriene Ceşneghirovo, unde avea loc un exerciţiu de amploare.
Ministrul apărării Panaiotov i-a raportat preşedintelui incidentul şi a declarat că s-a întâlnit cu proprietarul companiei. Vor avea loc alte întâlniri cu partea americană pentru a asigura clarificarea completă a incidentului şi prevenirea unor astfel de ″neînţelegeri extrem de neplăcute şi deconcertante″.
Radev se aşteaptă la o anchetă amănunţită pentru a identifica oficialii responsabili de incident. De asemenea, el a cerut insistent o revizuire a organizării şi a măsurilor de siguranţă în timpul exerciţiilor militare.
″Exerciţiile de pe teritoriul bulgar la care participă aliaţii noştri ar trebui să sporească sentimentul de securitate şi încredere în apărarea colectivă, în loc să provoace tensiuni în rândul bulgarilor″, a spus el.
Ministrul apărării a declarat, în cadrul unei şedinţe de informare din 29 mai, că ceea ce s-a întâmplat în timpul exerciţiului militar a fost un incident şi o neînţelegere evidentă.
Incidentul nu a fost făcut public mai devreme pentru că nu a fost raportat, a declarat Panaiotov.
Ambasada SUA a precizat, într-o declaraţie primită sâmbătă de BTA, că
”în cadrul exerciţiului Swift Response 21, soldaţi americani repartizaţi la Brigada 173-a aeropurtată au efectuat un exerciţiu de antrenament pentru a simula capturarea şi securizarea aerodromului dezafectat Ceşneghirovo din Bulgaria. Pe parcursul acestui exerciţiu, soldaţii au simulat intrarea şi evacuarea mai multor buncăre şi structuri de pe aerodrom. La 11 mai, soldaţii au intrat şi au curăţat o clădire de lângă aerodrom, despre care credeau că face parte din zona de antrenament, dar care era ocupată de civili bulgari care administrau o afacere privată. Nu s-au tras focuri de armă în niciun moment în timpul acestei interacţiuni″.
Ambasada SUA a prezentat scuze sincere companiei private şi angajaţilor acesteia.
Exerciţiul americanilor face parte din operaţiunea “Defender Europe 21”, care a început în mai și se va încheia la finele acestei luni. Este cel mai mare exerciţiu NATO care are loc pe continentul european în ultimele decenii.
Orice ameninţare la adresa României este o ameninţare la adresa NATO, afirmă ministrul de Externe Bogdan Aurescu, cu referire la o declarație recentă a ambasadorului rus la București, care spusese că țara noastră ar trebui să se îngrijoreze dacă ar fi implicată „într-un fel de aventură militară concepută de „capetele fierbinți” din sediul NATO”.
El a evidenţiat astfel că „România este NATO, noi participăm la luarea deciziilor în cadrul NATO, noi nu ne luăm după cineva în cadrul NATO, pentru că noi suntem parte a deciziei din cadrul Alianţei Nord-Atlantice, care în acelaşi timp nu este nimic altceva decât o alianţă defensivă”.
Citiți întregul articol https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/ministrul-aurescu-da-replica-ambasadei-rusiei-care-ataca-implicarea-romaniei-in-strategia-nato-pentru-ucraina-romania-este-nato-1508477
Cred că A(i)urescu face un mare deserviciu României. El uită cine sunt vecinii noștri și cât de mult ne iubesc toți, din cele mai vechi timpuri. Ascuns în spatele NATO își umflă mușchii expunând România și pe cetățenii ei unui pericol real. Ca poziție la Marea Neagră suntem un peștișor înconjurat de rechini. Ca să vă faceți o idee, acestea sunt apele teritoriale ale României.
Cu o suprafață de 423.488 de km pătrați, Marea Neagră este situată între Europa și Asia, având ca state riverane Rusia, Ucraina, România, Bulgaria, Turcia și Georgia. România are litoral cu Marea Neagră în sud-est, pe o distanţă de 245 km.
Regimul apelor teritoriale/mării teritoriale este guvernat de principiile de drept internațional, enunțate de Comisia de drept internațional a ONU, Conferința de codificare de la Haga din 1930 și Conferințele asupra dreptului mării de la Geneva din 1958 și 1960. Spațiul maritim al României are aproximativ 20.000 de kilometri pătrați, constând din:
În virtutea suveranității sale, statul riveran (România, în cazul nostru) are dreptul să ia, în interiorul apelor teritoriale, orice măsuri privind: apărarea securității sale; exploatarea bogățiilor naturale ale apelor, solului și subsolului; exercitarea controlului vamal, sanitar și de frontieră; reglementarea salvărilor și scoaterea epavelor și, în anumite condiții, exercitarea jurisdicției penale.
Pe nici una din țările cu care ne învecinăm nu te poți baza în cazul unei agresiuni, și DA, nici măcar pe Republica Moldova, care „nu-i nici în car, nici în căruță, nici măcar în teleguță”. Fiecare țară își are interesele ei numai noi avem interesele altora.
În loc să profităm de pe urma poziției pe care o avem și a bogăției din mare pe care o deținem și pe care și-o doresc toți aliații noștri, așa cum face Turcia întotdeauna, noi ne lăsăm atrași într-o dispută care nu este a noastră. În cazul unui război în zonă, lăsând la o parte faptul că s-ar putea să nu existe nici un câștigător dacă se are în vedere un război nuclear, România nu va avea câștig de cauză niciodată, indiferent că câștigă Rusia sau NATO. Nu știu cum reușim noi, întotdeauna să ne furăm singuri căciula și să fim marii perdanți ai istoriei. După fiecare război pe care l-am purtat, deși l-am câștigat, întotdeauna ni s-a ciuntit din țară. În urma unui război cu arme convenționale vom ajunge ca Afganistanul, dacă câștigă NATO, și vom cultiva maci ca să susținem moral armata americană care se va cantona aici pentru menținerea siguranței în zonă.
România nu se poate baza la ora actuală pe o armată proprie pentru că aceasta lipsește cu desăvârșire.
În clasamentul forțelor militare, România este pe locul 40 din 137, o poziție bună, dacă ne comparăm cu vecinii noștri. Bulgaria este pe locul 49, Ungaria pe 55, iar vecinii sârbi pe 79.
În momentul de față, Armata României se bazează pe aproximativ 70.000 de militari.
Forțele Aeriene au la dispoziție 140 de aeronave, printre care avioane de luptă, avioane-școală și elicoptere.
O situație ceva mai bună este la Forțele Terestre, acolo unde militarii au în dotare 1.400 de blindate și aproximativ 700 de tancuri.
Forțele Navale sunt însă cele mai defavorizate. Marinarii militari se bazează doar pe patru corvete vechi și trei fregate.
Va mai dura ceva până când situația o să se schimbe, mai ales că anul acesta armata a bătut pasul pe loc în privința achizițiilor. Este un lucru pe care îl recunoaște și Nicolae Ciucă, propus ca ministru al apărării naționale. „A fost un an al neîmplinirilor, nerealizând achizițiile necesare pentru capabilitățile de care avem nevoie. Pe ceea ce înseamnă programele de corvetă și rachetă de coastă, ele știți că în momentul de față se află în justiție. Când se finalizează în instanță disputa dintre firmele competitoare, vom derula procesul propriu-zis de achiziție. Tehnic, procesul de analiză nu a stat pe loc, el a continuat, fiind în măsură ca atunci când se finalizează în instanța, procesul de achiziție să meargă mai departe”, a explicat Nicolae Ciucă.
România nu are elicoptere de atac, submarine, distrugătoare sau portavioane. În lipsa unor achiziții majore, Ministerul Apărării își propune să coopereze mai mult cu aliații NATO pentru a face față amenințărilor rusești.
Dacă România și-ar uni forțele militare cu toate membrele NATO din jurul nostru, ar forma o armată de două ori mai mică decât cea a Rusiei. Sunt concluziile unei echipe de specialiști europeni care a analizat forțele militare din 137 de țări. Experții au luat în calcul numărul de militari activi și tehnica militară pe care o are fiecare armată.
https://www.digi24.ro/stiri/unde-e-romania-in-clasamentul-fortelor-armate-1210342
P.S. Primim și cărți de identitate eliberate de NATO?
O notă diplomatică neoficială, redactată de Uniunea Europeană a stârnit mare îngrijorare în Balcani. Documentul vorbește despre redesenarea granițelor în această zonă a „Bătrânului Continent”, denumită și „butoiul cu pulbere”. Mai exact, este vorba despre o posibilă redesenare a granițelor de-a lungul liniilor etnice din Balcanii de Vest. Documentul a provocat agitație în Bosnia, iar oficialii de la Sarajevo se tem de o schimbare neașteptată a politicii oficialilor Uniunii Europene, conform Reuters.
Documentul în cauză a fost difuzat pentru prima dată de presa din Slovenia și atribuit primului ministru sloven Janez Jansa, care ar fi trimis-o președintelui Consiliului European, Charles Michel. Ca o propunere cu privire la modul de regândire a regiunii, după ce Slovenia a preluat președinția UE în iulie.
Citiți întregul articol https://evz.ro/documentul-care-ar-putea-sa-arunce-in-aer-butoiul-cu-pulbere-din-balcani-tensiuni-uriase-langa-romania.html
Pe de altă parte:
Mii de militari ai MApN, luptători ai trupelor speciale din Poliție, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Telecomunicații și sute de rezerviști au fost mobilizați, marți, în cadrul unui exercițiu care va dura până vineri și se va desfășura în județele Ilfov și Călărași. Autoritățile încearcă, astfel, să evalueze nivelul de pregătire în cazul în care ar fi pusă în pericol integritatea teritoriului național.
Prefectura Călărași a anunțat că, în perioada 13-16 aprilie, în județele Călărași și Ilfov are loc un „exercițiu de mobilizare pentru verificarea stadiului pregătirii populației, economiei naționale și a teritoriului pentru apărare, condus de Ministerul Apărării Naționale, în cooperare cu Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informații și Serviciul de Telecomunicații Speciale”.
:format(jpeg):quality(90)/https://www.gandul.ro/wp-content/uploads/2021/04/soldati-1280x865.jpg)
Oare Parlamentul Românei știe ce a aprobat în procedură de urgență? Oare reprezentanții noștri în cea mai importantă putere a statului sunt conștienți de faptul că românii pot deveni în orice moment de-acum încolo carne de tun? Carne de tun într-un război care niic măcar nu este al nostru. Și nu este nici un război impus de tratatul nostru cu celalte state NATO. Un posibil război cu cea mai mare putere militară din regiune. Și una dintre cele mai mari puteri militare din lume. Un război cu Rusia. Sau, Doamne ferește! Cu Rusia și cu China.
Pe scurt, Guvernul României a încheiat un acord cu Cabinetul de Miniștri al Ucrainei privind cooperarea în doemniul tehnico-militar. Un acord valabil cinci ani. Dar care poate fi prelungit la expirarea termenului. Aparent avem de-a face cu o înțelegere inofensivă între două state vecine. În realitate, acest acord are bătaie lungă. E clar că România, stat NATO, nu ar avea vreun motiv să încheie un acord de non-combat cu Ucraina, care nu este un stat NATO. Oricum, avem cu Ucraina un tratat de bună vecinătate. Semnat de ambele părți în timpul administrației Emil Constantinescu. Și care, la acea dată, a fost o condiție sine qua non pentru aderarea României a NATO. Eram obigați să avem asemenea tratate cu toate statele vecine. Ce sens are acest nou acord?
Noul acord are un singur sens. Întrucât Ucraina nu ne poate garanta nicio susținere în cazul fie el și doar ipotetic în care România ar fi atacată de un stat inamic, singura concluzie logică este că în substanța sa acest acord nu ne garantează nouă nimic, în schimb îi garantează Ucrainei susținerea milutară a României în situația în care acest stat ar fi atacat. Cine ar putea ataca Ucraina? Este exclus un atac din partea statelor NATO. Și, prin eliminare, ce mai rămâne? Ghici ciupercă ce-i? Rămâne Rusia. Cu Federația Rusă, Ucraina are un litigiu declanșat din momentul în care Moscova a decis anexarea Crimeei. După ce Crimeea a fost anexată, după ce aceasta a fost puternic miilitarizată, devenind un periculos cap de pod înfipt în Marea Neagră, Federația Rusă a creat două conflicte, mult timp înghețate, în două teritorii separatiste aparțind și ele Ucrainei, Dombas și Luganks. Presiunea internațională a menținut mult timp înghețate aceste două regiuni, în care mocnește un conflict, care poate oricând degenera într-o vâlvătaie. Supusă presiunilor internaționale dirijate de la Washington, Rusia a rezistat. Beneficiind și de un sprijin tacit, dar ferm, mai ales în plan economic, din partea Germaniei și Austriei. Urma ca, în timp, pe calea unor demersuri diplomatice și, în funcție de evoluția raporturilor dintre marile puteri, acest litigiu cu Ucraina să fie soluționat într-un fel sau altul, repet, exclusiv pe cale pașnică.
Citiți întregul articol la https://evz.ro/romania-a-ajuns-la-mana-lui-vladimir-putin.html
„Trebuie să-l facem pe comandantul Flotei Mării Negre să se simtă foarte inconfortabil la cartierul său general ilegal. Trebuie să se trezească în fiecare dimineață gândindu-se: «fir-ar să fie, sunt în raza tuturor acestor sisteme [antinavă], am Marina română și Marina ucraineană care plasează mine în jurul Crimeii, navele mele nu au voie să acosteze nicăieri»”, a explicat Hodges la cea de-a 12-a ediție a evenimentului Dialogul de Securitate SUA-Ucraina.
Comentariu mucenicul:
Dacă cineva credea că Mircea Geoană a ajuns adjunctul secretarului general al NATO datorită calităților sale militare excepționale atunci s-a înșelat. Mirciulică, numit și „prostănacul” de însuși tătucul său Ipn Iliescu în 2005, are alte „calități” care îl recomandă și pe care le puteți citi aici https://mucenicul.wordpress.com/2009/11/27/sa-ne-cunoastem-viitorul-presedinte-mircea-geoana-alias-obama-de-romania/
Despre cum a ajuns în poziția actuală citiți aici https://www.g4media.ro/culisele-surprinzatoarei-numiri-a-lui-geoana-ca-numarul-2-din-nato.html
Un soldat american aflat la una din bazele din România jignește țara noastră și pe români pe Facebook. Damien Maynard a scris pe Facebook că România este o țară murdară şi căcăcioasă.
Mai mult, soldatul american spune că pe bancnotele româneşti sunt poze cu negri. „Aceştia au oameni negri pe bancnotele lor”, mai scrie Maynard, dând ca exemplu o fotografie cu bancnota pe care se află Aurel Vlaicu.
Maynard a publicat pe contul său şi fotografii cu militari români.
Damien Maynard şi-a şters miercuri contul de Facebook după ce a fost informat de Ambasada SUA la Bucureşti că FLUX 24 monitorizează subiectul.
Pe fundalul unui scandal internaţional legat de o propunere pentru un referendum privind planul datoriei față de UE, demiterea bruscă de marţi noaptea a comandei armatei elene are toate semnele distinctive ale unei acţiuni întreprinse pentru a preveni ameninţarea unei lovituri de stat militare.
O măsură de o asemenea magnitudine politică nu a fost luată uşor. Trebuie să presupunem că prim-ministrul George Papandreou a avut motive puternice să creadă că guvernul său şi eventual propria persoană se confruntă cu o ameninţare iminentă din partea armatei ţării.
Ministrul grec al Apărării, Panos Beglitis, un apropiat aliat political lui Papandreou, i-a convocat pe cei patru ofiţeri militari de rang înalt din Grecia – şeful Statului Major General, al armatei, al marinei şi al aviaţiei – la o reuniune convocată în grabă, pentru a-i anunţa că au fost demişi şi înlocuiţi cu alţi ofițeri superiori ai armatei greceşti.
Luna trecută, ministrul Apărării, Beglitis, a fost citat de către web site-ul EU Observer descriind ierarhia militară greacă ca fiind „un stat în stat.”
Guvernul grec ar trebui să facă public ceea ce ştie despre conspiraţiile acestui „stat în stat” şi care îi sunt aliaţii. Având însă în vedere recordurile partidului PASOK al lui Papandreou, acest lucru este extrem de puţin probabil. Ultimul lucru pe care-l vor ei şi apologeţii lor este ca pseudo-stânga să alerteze muncitorii cu privire la pericolele cu care s-ar putea confrunta.
O serie de ziare din Europa şi-au pus întrebarea, dacă concedierea înaltului comandament nu a avut ca scop împiedicarea unei lovituri de stat militare. Printre aceste ziare se numără şi Telegraph şi Daily Mail din Marea Britanie. Unul dintre cele mai directe articole scrise pe această temă a venit de la Gabor Steingart, editorul german al principalului ziar financiar, Handelsblatt.
Sub titlul „Dacă aş fi fost grec”, Steingart recunoaşte că planul de salvare pentru economia greacă este în realitate un alt plan de salvare a băncilor, în detrimentul muncitorilor greci, care vor fi obligaţi să plătească pentru el. Acest lucru se va realiza prin distrugerea en-gros a locurilor de muncă, a salariilor şi a condiţiilor sociale. Aceste măsuri vor aprofunda depresia ţării şi gradul de îndatorare, punând bazele pentru cereri de austeritate şi mai teribile în viitor.
Comparând planul cu tratamentul „şoc” pus în aplicare în fosta Uniune Sovietică, Steingart scrie: „Daca aş fi fost grec, aş fi printre cei care sunt îngrijoraţi şi alertaţi. Mi-as păstra un ochi circumspect asupra acelor maşini militare care au guvernat ţara până în 1974 şi care ar putea sta la pândă, aşteptând o oportunitate de răzbunare. Ştim din mai multe ţări: Dr. Şoc este un duşman al democraţiei.”
Modul în care această afacere a fost acoperită – sau mai degrabă, cenzurată – în mass-media din SUA spune multe. Nici New York Times, nici Washington Post – două publicaţii care sunt ziarele „record” în cadrul sistemului politic din SUA, nu au publicat un cuvânt despre schimbările extraordinare din cadrul comandamentului militar grec.
Web site-ul de la Times a postat marţi un articol cu privire la Grecia în care prezicea că guvernul Papandreou este pe cale să cadă. Evaluarea ar fi servit ca o explicaţie şi o justificare pentru o lovitură de stat care ar putea avea loc în condiţiile unei prăbuşiri politice. Însă, ceea ce editorii de la Times aşteptau aparent să aibă loc, nu s-a întâmplat. Acest lucru reaminteşte de faptul că ziarul a celebrat prematur în 2002 răsturnarea de la putere de scurtă durată a preşedintelui Hugo Chavez din Venezuela.
Acum, tăcerea din mass-media sugerează faptul că redactorii de la The Times şi Post caută cu disperare o linie politică legată de ceea ce ei percep a fi o chestiune extrem de sensibilă.
Un lucru este sigur: dacă o lovitură de stat în Grecia – având în vedere mizele implicate – a fost într-adevar în curs de pregătire, aceasta nu s-ar fi putut dezvolta decât cu aprobarea marilor puteri europene – Germania, Franţa şi Marea Britanie – şi, desigur, Statele Unite ale Americii.
Istoria Greciei este plină de intervenţii militare în politica sa – în secolul 20 au avut loc nu mai puţin de opt lovituri de stat. Ultima juntă militară care a preluat puterea la 21 aprilie 1967 şi a condus ţara până în 1974 purta ştampila „Fabricat în Statele Unite ale Americii”.
Aşa-numita „Lovitură de stat a coloneilor”a urmat după doi ani de instabilitate politică care a început după demiterea guvernului lui Georgio Papandreou – bunicul actualului prim-ministru – de către regele Constantin. Georgio Papandreou încercase iniţial să înlocuiască comandamentul militar.
Liderul loviturii de stat, colonelul Georgios Papadopoulos, a fost un fost colaborator al ocupaţiei naziste în Greciei anului 1940. El s-a alăturat armatei elene în perioada postbelică şi a beneficiat de formare în domeniul informaţiilor în Statele Unite. Astfel a devenit principala legătură între CIA şi KYP, agenţia de inteligenţă greacă fondată şi finanţată de SUA. Papadopoulos însuşi s-a aflat pe statul de plată al CIA timp de 15 ani.
Lovitura de stat a fost efectuată în conformitate cu liniile directoare ale unui plan de urgenţă NATO, cunoscut sub numele de „Prometheus”. Acest plan a fost conceput pentru a preveni o presupusă preluare comunistă a controlului militar prin sechestrarea şi adunarea tuturor celor consideraţi a fi subversivi.
Junta a impus legea marţială şi a suspendat drepturile democratice de bază. Ea a închis în scurt timp aproximativ 10.000 de persoane, inclusiv lideri politici, sindicalişti, activişti sociali, studenţi şi alte persoane suspectate de a se opune agendei sale contrarevoluţionare. Mii de oameni au fost torturaţi. Poliţia juntei a bătut prizonierii politici cu furtunuri de cauciuc, le-a aplicat şocuri electrice, i-a agresat sexual şi le-a smuls unghiile de la degete. Se spune că unul dintre torţionarii cei mai infami ai juntei a păstrat simbol roşu-alb- albastru al USAID pe biroul său şi ar fi spus victimelor sale, „În spatele meu este guvernul, în spatele guvernului este NATO, în spatele NATO este SUA. Nu te poţi lupta cu noi, noi suntem americani.”
Aceste crime odioase au fost efectuate cu ajutorul direct şi cu aprobarea administraţiei liberal democrate a preşedintelui Lyndon B. Johnson.
La prima conferinţă de presă după preluarea puterii, Papadopoulos a apărat represiunea feroce declanşata de către juntă. „Ne confruntăm cu un pacient pe masa de operaţie”, a spus el. „Dacă nu este legat de masă, el nu poate fi vindecat de boala lui.”
Această logica are, fără îndoială, o mare trecere în cercurile financiare internaţionale de astazi. Propunerea lui Papandreou de a face un referendum în legătură cu măsurile de austeritate propuse pentru Grecia a fost denunţată ca fiind „iresponsabilă”, dacă nu chiar nebună.
Prim-ministrul grec a făcut această propunere pe baza propriilor calcule politice, care nu au nimic de-a face cu democraţia. Cu toate acestea, ideea că oamenii muncii ar avea dreptul să voteze pro sau contra implementării reducerilor sociale masive provoacă furie intensă şi consternare în rândul aristocraţiei financiare din fiecare ţară. Reducerile sunt menite pentru a salva bancile.
Caracterul brutal al acestor măsuri şi inegalitatea socială imensă – ambele venite din partea lor- nu pot fi impuse prin mijloace democratice. „Pacientul” trebuie să fie „legat de masă”.
În 1974, în cursul unei perioade de răsturnari economice şi politice care s-au întins pe tot globul, Grecia nu era singura ţară condusă de armată. Alte două ţări menţionate acum ca fiind aproape de faliment datorită crizei datoriei suverane europene – Spania şi Portugalia – erau şi ele conduse de dictaturi fasciste militare. Acelaşi lucru a fost valabil şi pentru majoritatea ţărilor din America Latină.
Evenimentele din Grecia indică că perioada coloneilor şi generalilor se întoarce. În condiţiile uneia dintre cele mai profunde crize a capitalismului global de la Marea Depresiune din anii 1930 încoace, vechile mecanisme ale democraţiei burgheze nu mai pot face faţă contradicţiilor de clasă şi tensiunilor internaţionale aflate în creştere.
Deşi ameninţarea dictaturii se manifestă mai întâi în economiile capitaliste mai slabe, ea este ca o boală care se răspândeste de la extremităţi, la inima. Nu există nici o ţară din lume în care oamenii muncii să îşi poată permite iluzia că „aici nu se poate întâmpla”.”
Comentariul meu: Probabil că mulți nu m-au crezut când am vorbit despre aceste schimbări în articolul https://mucenicul.wordpress.com/2011/11/03/referendumul-din-grecia-este-cacealmaua-ue/ deoarece acestea nu au ” transpirat ” în presa democrată de nici unde și cred că și mai mulți nu au crezut ce-am spus în legătură cu planul de salvare. Acest articol dovedește, pentru a nu știu câta oară, că ceea ce ni se servește în presă și în media este doar ” ceea ce trebuie să reținem ” și n-are nici o legătură cu adevărul.
Ce inseamnă moartea unui ” dictator ” ? Înseamnă instaurarea unui alt tip de dictatură numită democrație, după spusele celor care invadează țări ” nedemocratice” precum Irak-ul sau Libia. Conform DEX-ului dictator =1. Conducător de stat care dispune de puteri politice nelimitate sau 2. (Fig.) Persoană care are o conduită autoritară, care caută să-și impună cu orice preț voința. Când îl înlocuiești pe 1. cu 2. la plural adică cu ”persoane care au o conduită autoritară, care caută să-și impună cu orice preț voința”, obții înlocuirea lui Saddam sau Gaddafi cu NATO, adică cu o organizație care caută să impună cu orice preț voința mai multor persoane ( state), deci l-ai înlocuit pe dracu cu maică-sa. Cum arată o țară al cărui ” dictator ” a fost asasinat și în care a fost instaurată ”democrația” ? Cam așa arată după 8 anișori de democrație americană sau NATO, Irak-ul:
NATO este o mişcare politică care încearcă să reînvie nazismul. Această organizaţie neo-nazistă și-a organizat reprezentanțe în multe ţări, precum şi reţele internaţionale.
Pe 24 martie 1999, Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a lansat un război de agresiune, ilegal şi neprovocat, împotriva Republicii Federale Iugoslavia. NATO nu a avut nici o autorizaţie din partea Consiliului de Securitate al ONU să efectueze această agresiune.
Nu numai că agresiunea încalcă Carta ONU, dar, de asemenea,și convenţiile internaţionale referitoare la mai multe reguli de război. În mod deliberat NATO a vizat țintele civile, și nici măcar spitalele nu au fost cruţate de atacurile criminale NATO. De fapt, NATO a reuşit să distrugă mai multe spitale decât tancurile armatei iugoslave.
La data de 07 octombrie 2001 NATO a lansat un alt război de agresiune, ilegal şi neprovocat, împotriva statului suveran Afganistan. Afganistanul nu a atacat nici o ţară, nici pe 11 septembrie 2001, nici înainte de această dată şi nici după acea dată. Afganistanul a fost un stat cu o apărare slabă, care a fost şi continuă să fie o victimă a crimelor de război comise de către Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).
La 25 martie 2011 NATO a început un alt război neprovocat, de data aceasta împotriva Libiei. Libia nu a atacat nici o ţară NATO, şi nu a lansat nici un fel de ameninţări la adresa vreunei ţări. Guvernul libian a făcut doar ceea ce ar face orice ţară, de a înăbuși o rebeliune armată care a fost iniţiată de mercenari străini plătiți. De ce a NATO a atacat Libia? Gadaffi era pe punctul de a crea un sistem bancar nou în Africa, care avea de gând să scoată FMI-ul, Banca Mondială şi alți mari bancheri albi din afacerile din Africa. din acel moment nu ar mai fi existat multele împrumuturi de ruinare utilizatede Occident pentru a paraliza economiile africane în mod intenţionat prin plătirea unor dobânzi uriașe. În schimb Banca de Investiţii Africană, cu un capital de 42 miliarde de dolari, planificase să ofere împrumuturi majore cu rate la dobânzi mici sau chiar zero pentru fiecare naţiune africană. Libia finanţase deja proiecte majore de infrastructură în Africa, care au început să creeze legături într-economiile africane şi să rupă dependenţa perpetuă de ţările vestice pentru importuri. Înainte ca NATO să lanseze războiul de agresiune împotriva Libiei ea a furat cele 42 miliarde dolari care erau alocate pentru poporul african, prin Banca de Investiţii din Africa.
Crimele comise de NATO împotriva Iugoslaviei, Afganistan şi Libia sunt aceleaşi crime pe care predecesorii NATO le-au comis în al doilea război mondial.Documente istorice europene și americane dezvaluie o legătură insidioasă între nazism şi NATO. Ele dezvăluie că NATO a fost creată de criminalii de război naziști.
Unica misiune a NATO este înfiinţarea celui de-al Patrulea Reich. Si ei, la fel ca predecesorii lor, utilizează războiul (invazia apoi ocupaţia) pentru a stabili cel de-al Patrulea Reich, războaie în care de bunăvoie şi în mod intenţionat comit atrocităţi inimaginabile împotriva civililor. Războaie, care sunt declarate de către dreptul internaţional drept agresiuni nejustificate. În procesul de instituire a celui de-al patrulea Reich liderii lor comit crime împotriva păcii, crime împotriva umanităţii şi crime de război. Astazi ei recrutează guvernele din țări precum Statele Unite, Canada, Marea Britanie, Franţa, Italia şi guvernele din fostele ţări ocupate de naziști pentru a construi acest imperiu nazist numit al Patrulea Reich.
În termeni neo-naziști, al Patrulea Reich este definit ca promotorul supremaţiei ariene, anti-semitismului, biotopului, militarismului agresiv şi totalitarismului. Mai mult, neo-naziştii cred că această creştere va deschide calea pentru stabilirea Imperiului de Vest, un imperiu pan-Arian al lumii care cuprinde terenuri ocupate de popoare cu descendență preponderent europeană (Europa, Rusia, anglo-America, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud , America de Sud), şi alte ţări având în mod semnificativ populație albă din America Latină. Cadrul pentru al Patrulea Reich a început odată cu formarea Tratatul Atlanticului de Nord (NATO) şi războaiele celui de-al Patrulea Reich au început imediat după reunificarea Germaniei.
În cartea sa, The Rise of the Fourth Reich: The Secret Societies That Threaten To Take Over America ( Apariția celui de-al Patrulea Reich: societăţile secrete care amenință să preia America), Jim Marrs susţine că unii membri supravieţuitori ai celui de-al treilea Reich German, împreună cu simpatizanţii din Statele Unite şi din altă parte, aflându-se la adăpost sigur prin intermediul unor organizaţii cum ar fi ODESA şi Die Spinne, au lucrat în spatele scenei, începând cu sfârşitul celui de-al doilea război mondial, să adopte cel puţin unele dintre principiile nazismului (de exemplu: militarismul, fascismul, cucerirea, spionajul la scară largă asupra cetăţenilor, utilizarea corporaţiilor şi a propagandei pentru a controla interesele naţionale şi ideile) în cultura, guvern şi în întreaga lume de afaceri. El citează influenţa pe care naziştii au introdus-o in Statele Unite, la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, așa cum oamenii de știință naziști au fost introduși în Operațiunea Paperclip pentru a ajuta la avansarea aerospațială a SUA, precum şi achiziţionarea şi crearea de conglomerate, de către nazişti şi decătre simpatizanţii lor, după război, atât în Europa cât şi în SUA – dintre care cea mai mare este Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).
America a devenit soldatul celui de-al Patrulea Reich nazist la 11 septembrie 2001.
Atunci când Turnurile World Trade s-au prăbuşit, cei mai multi americani pur şi simplu au refuzat să creadă sugestiile cum că atacurile au fost organizate de către grupuri care lucrau pentru guvernul SUA în sine. Americanii s-au temut să dovedescă faptul că, deși au apărut rapoarte de ştiri, guvernul american și-a anunţat planurile pentru invazia din Afganistan cu luni înainte chiar ca atacurile de la 11 septembrie 2001 să fi avut loc. Guvernul Statelor Unite a facut planuri şi, și-a anunţat intenţia la Organizaţia Mondială, la începutul anului 2001. Momentul atacurilor asupra Turnurilor Mondiale ale Comerţului se potrivea în întregime ca o mănușă. Atacurile şi revărsarea furiei poporului american au adus un suport incontestabil pentru războiul deja planificat. NATO s-a folosit de un alt eveniment, ca cel asupra clădirii Reichstag-ului, pentru a înființa cel de-al Patrulea Reich.
Chiar şi după ce le-au fost prezentate dovezile, americanii din ziua de azi cred că talibanii şi poporul afgan sunt inamicul Statelor Unite. Faptul că nici un cetăţean afgan, oficial politic sau personal militar nu au luat parte nici la planificarea atacurilor de la 11 septembrie 2001 și nici la executarea atacurilor este încă de neînţeles. Mulți din Statele Unite cred că Afganistanul a atacat SUA pe 11 septembrie 2001, chiar şi după ce guvernul Statelor Unite a publicat numele şi naţionalităţile celor care au deturnat avioanele şi pe cel al creierului atacului. Majoritatea au fost cetăţeni arabi. bin Laden era, de asemenea, un resortisant saudit. Nu au existat teroriști talibani sau vreun cetăţean afgan. Zero. Nici unul.
Chiar şi cu toate dovezile care disculpă (pentru a-l elibera de vină) Afganistanul de orice crimă împotriva Statelor Unite, Guvernul Statelor Unite și-a acordat singur competenţe extraordinare temporare, în special competenţele interzise conform dreptului constituţional, dar puterile guvernamentale au afirmat că au nevoie pentru a putea avea de a face cu ” terorişti „. Poporul american, prea naiv şi în mod fanatic prea centrat pe sine pentru a vedea că a fost înșelat în mod grosolan de către guvernul său, a fost de acord cu minciunile guvernului şi contradicţiile flagrante. Deoarece americanii sunt prea naivi şi prea auto-centrați aceste competenţe ilegale temporare sunt acum în America nu mai puțin temporare decât erau în Germania atunci când ideologul nazist, Adolf Hitler a ars clădirea Reichstag-ului (clădirea Parlamentului Imperiului German) şi i-a acuzat pe ” teroriştii ” pe care ei îi numeau comunişti. Distrugerea clădirii i-a dat lui Hitler scuza pentru ca naziştii să poată suspenda majoritatea drepturilor prevăzute de Constituţia Germaniei din 1919, într-un efort al lui Hitler de a spori securitatea de stat în întreaga Germanie. 68 de ani mai târziu istoria s-a repetat și în cazul când guvernul Statelor Unite a atacat Statele Unite, pe 11 septembrie 2001, în vederea acordării unor puteri extraordinare care au suspendat ilegal Constituţia Statelor Unite şi Lista Drepturilor (o suspensie ilegală, care continuă până astăzi) . Ei au dat vina atacurilor asupra „teroriştilor”, dar de data aceasta aceștia au fost numiți Al Qaeda.
Guvernul SUA ştie că conduce o naţiune de laşi. Guvernul american a trebuit să cheltuiască trilioane de dolari, pentru a ridica al Patrulea Reich, pe războaie în care lașii să poată lupta. Guvernul SUA a decorat cu însemnele regalității trupele pentru a le face mândre de ele însele, ținându-le în continuare în capcana imaginii de sine.
Ştiind că este nevoie de curaj pentru a ucide inamicul faţă în faţă, guvernul Statelor Unite a cheltuit sume mari de bani pe arme minune, avioane, submarine, artilerie cu bătaie ultra-lungă, rachete de croazieră, drone fără pilot şi rachete ghidate – arme care ucid la distanţă, astfel încât cei care săvârșesc uciderea să nu trebuiască să facă faţă realității celor săvârșite.
Ştiaţi că Hitler a fost Omul Anului în Time Magazine din 1938? Stalin a fost Omul Anului în revista TIME a anului 1939 şi 1942. George W. Bush a fost Omul Anului în Time Magazine în 2000 şi în 2004. Toți acești bărbaţi, şi mulți alții, de asemenea, sărbătoriți de către mass-media, au fost monştri de neimaginat. Toți trei au săvârşit acte de tradare împotriva propriilor lor ţări şi popoar, le-au luat drepturile şi au comis atrocităţi împotriva statelor străine. Lecţiia învățată din aceste fapte este că nu este uşor să identifici un tiran la fața cului atunci când trăiești alături de el, dar mai ales când este unul pe care presa îl sprijină și îl promovează.
Tirani ies în evidență numai atunci când te uiți înapoi, după ce devine cunoscut ceea ce au făcut. Poporul german nu s-a ridicat lîmpotriva lui Hitler pentru că mass-media lor i-a trădat, la fel cum mass-media americană trădează cu plăcere poporul american, voluntar, şi chiar cu mândrie, abandonându-și rolul său tradiţional de câine de pază împotriva abuzurilor guvernului.
Este însăşi natura puterii cea care atrage genul de oameni pe care nu ar trebui să îi aibă. Statele Unite ale Americii este un premiu care atrage bărbaţii şi femeile care doresc să facă absolut orice pentru a câştiga puterea, şi, prin urmare, de asemenea, sunt dispuşi să nu facă absolut nimic cu acea putere odată ce o au. Dacă cineva se gândește suficient de mult, va realiza că toți tiranii, din trecut şi mai ales din prezent, au TREBUIT să utilizeze înşelăciunea asupra populaţiei lor pentru a iniţia un război.
Nici un cetăţean al unei naţiuni moderne industrializate nu-și va trimite copiii pentru a muri într-un razboi doar pentru a prelua resursele și activele altei națiuni, dar resursele și activele sunt obiectul tuturor războaielor care s-au purtat. O naţiune care doreşte să iniţieze un război de cucerire trebuie să creeze iluzia unui atac sau a unei ameninţări ca să-l poată începe şi trebuie să ofere întotdeauna populaţiei lor de laşi o scuză care niciodată să nu atragă atenția asupra iluziei artizanale.
Este naiv, să nu mai vorbim de faptul că este de-a dreptul rasist, să se presupună că tiranii apar doar în alte ţări şi că, într-un fel Statele Unite sunt pur şi simplu imune doar pentru că sunt americani. Statele Unite nu a scăpat din ghearele unei dictaturi. Oamenii Statelor Unite ale Americii, ca și germanii din anii 1930, nu au avut curajul moral să se ridice şi să arate minciunile guvernului.
Numai în cazul excepțional în care americanii sunt dispuşi să se ridice împotriva guvernului lor tiranic, generaţiilor viitoare vor putea să se uite în urmă la poporul american cu aceeaşi hotărâre și asprime cu care-i privim noii pe germanii din 1930.
Ca sursă principală de drept internaţional, hotărârea Tribunalului Nürnberg, în cazul din 1945-1946, al celor mai mari criminali de război nazişti este simplu şi clar. Liderii noștri invoca adesea şi laudă hotărârea, dar, evident, nu au citit-o. Curtea Internaţională a declarat:
” A iniţia un război de agresiune, prin urmare, nu este doar o crimă internaţională, este suprema crimă internaţională diferind doar de alte crime de război, în sensul că conţine în sine răul acumulat în ansamblu.”
La Nuremberg, Statele Unite şi Marea Britanie au presat ca liderii naziști să fie urmăriți penal pentru planificarea şi iniţierea războiului agresiv. Curtea Supremă de Justiţie, (prin) Robert Jackson, şeful personalului urmăririi penale americane, a afirmat că” lansarea unui război de agresiune este o crimă şi că nici o situaţie politică sau economică nu-l poate justifica.” De asemenea, el a declarat că „în cazul în care anumite acte de încălcare a tratatelor sunt crime, acestea sunt crime și dacă le face Statele Unite și dacă le face Germania, iar noi nu suntem pregătiți să stabilim o regulă de conduită penală împotriva altor, pe care noi nu am fi dispuși să o invocăm împotriva noastră. ”
Carta Naţiunilor Unite vede agresiunea în mod similar. Articolele 2 (4) şi (7) interzic intervenţiile în competenţa internă a oricărei ţări şi ameninţare cu forţa sau folosirea forţei de către un stat împotriva altuia. Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Rezoluţia 2131, „Declaraţia cu privire la Inadmisibilitate unei intervenţii”, a întărit părerea că o intervenţie militară puternică, în orice ţară este o agresiune şi o crimă fără justificare.
Punând o etichetă „NATO” pe politica şi conduita agresivă nu va conferi acestui comportament nici o sfinţenie. Acest lucru este pur şi simplu o pervertire a AlianţeiNord-Atlantice, care se presupune ca s-a format ca o alianţă defensivă în temeiul Cartei ONU. Tratatul Atlanticului de Nord a promis semnatarilor să se abţină de la ameninţarea sau utilizarea forţei în orice mod incompatibil cu scopurile Organizaţiei Naţiunilor Unite, şi în mod explicit a recunoscut „responsabilitatea principală a Consiliului de Securitate (al Organizaţiei Naţiunilor Unite), pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. „Evident, ocolind aprobarea ONU pentru atacarea şi ocuparea fostei Iugoslavii, apoi a Afganistanului şi acum a Libiei, SUA şi NATO au încălcat această obligaţie de bază.
Dintr-un alt punct de vedere al dreptului internaţional, conducerea actuală a atacurilor militare armate agresive de către Statele Unite şi NATO constituie o crimă de război continuă. Contrar credintelor planificatorilor lor de război, bombardamentul aerian fără restricţii este interzisă în conformitate cu dreptul internaţional. Bombardarea „infrastructurii” apei unei ţări, a centralelor electrice, podurilor, fabricilor, televiziunilor şi locaţiilor radio nu sunt restrânse pentru a legitima obiective militare. Atacurile SUA şi NATO, au cauzat, de asemenea, o pierdere excesivă de vieţi şi prejudicii civililor, care încalcă un alt standard. Ei au ucis acum sute, dacă nu mii, de civili nevinovaţi şi lipsiţi de apărare.
Comentariul meu: Eu aș adăuga și războiul din Irak. De asemenea, să nu uităm că cei care au inventat nazismul și fascismul dar și comunismul, adică toate tipurile de extremism precum și ” teroriștii”, au fost sioniștii evrei mânați de dorința înființării unui stat israelian, plan care până la urmă le-a reușit de minune. Dacă planul lor ar fi fost numai acesta, de inființare a unui stat (ilegal) israelian, atunci ar fi trebui ca sioniștii să se liniștească după ce au obținut ce au dorit, dar planul era și este unul mult mai măreț. Crearea statului Israel a fost doar o etapă din acest plan măreț, al cărui unic țel este dominarea întregii lumi și conducerea ei de către o rasă (elită) superioară. Ceea ce ne-a arătat Hitler a fost doar o mostră, față de ceea ce va urma. ”Nebunia” manifestată de Hitler nu a fost ceva legat strict de persoana lui, un ” defect” al naturii. Acest gen de ”nebunie” caracterizează un grup de oameni, dacă pot fi numiți așa pentru că din punctul meu de vedere ei nu au nimic uman în ei, care se consideră aleșii lui Dumnezeu, un dumnezeu care n-are nici o legătură cu Cel pe care îl știm noi și care n-are nimic dumnezeiesc în el. Nici cruzimea lui Stalin nu este ceva strict personal. Este doar o altă trăsătură ce caracterizează această rasă superioară. Obama le are pe amândouă. Acești oameni nu fac parte din acea rasă, sunt doar unelete de care elitele s-au folosit, și se folosesc încă, pentru a-și îndeplini câte o etapă a planului. Ceea ce trebuie să învățăm din tot ce s-a întâmplat în trecut și din ceea ce se întâmplă în zilele noastre este că cei care aparțin acestei rase superioare însumează toate aceste caracteristici într-o singură persoană, adică sunt nebuni, cruzi, manipulatori, răi, etc. exact ca și dumnezeul lor, Lucifer. La fel ca și el, aceștia se folosesc de oameni care să facă lucrurile murdare pentru ei după care se descotorosesc de ei fără nici o remușcare sau milă. În afară de rasa și țelul lor, nimic nu are valoare. Asta trebuie să invățăm și să înțelegem: că nu le putem schimba planurile dar putem măcar să le înțelegem și să nu le facem jocul.
Înainte ca NATO şi SUA să înceapă bombardarea Libiei, Organizaţia Naţiunilor Unite se pregătea să-i confere un premiu colonelului Muammar Gaddafi, şi Jamahiryei Libiene, pentru realizările sale în domeniul drepturilor omului. Ai dreptate – acelaşi om, colonelul Muammar Gaddafi, despre care NATO şi Statele Unite ne-au spus luni de zile că este un „dictator brutal,” a fost ales să i se acorde un premiu pentru situaţia drepturilor omului în Libia. Cât de ciudat este faptul că Organizaţia Naţiunilor Unite a ales să confere un premiu pentru drepturile omului unui „dictator brutal”, la sfârşitul lunii martie.
Deci, eu pun o întrebare: Cine este acest „dictator brutal” căruia Adunarea Generală a Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului era pregătită să-i confere un premiu pentru drepturile omului, undeva la sfarsitul lunii martie? Au vrut să ne facă să credem că ei ştiau că el era un „dictator brutal”, dar că au decis totuși să-i dea un premiu pentru drepturile omului?! Uluitor! Uluitoare minciunile care ni se spun de către mass-media, NATO şi guvernul Statelor Unite. Absolut uluitor! Nu este surprinzător, dar este uluitor! Dar mai uimitor totuşi, este faptul că, de fiecare dată după un timp, o mare parte din publicul american ( și nu numai) – fără îndoială – crede fiecare cuvânt care vine de la „ştirile” mass-mediei.
Merită să fie citate câteva din următoarele Exemple din raportul Adunării Generale:
„Mai multe delegaţii au remarcat, de asemenea, cu admirație angajamentul ţării faţă de respectarea drepturilor omului la fața locului. Declaraţiile suplimentare, care nu au putut fi oferite în cursul dialogului interactiv, din cauza constrângerilor de timp, vor fi postate pe site-ul opiniilor universale periodice atunci când vor fi disponibile.. ”
Într-o notă de subsol a acestui raport, există o listă de ţări care l-au lăudat pe colonelul Gaddafi şi Jamahirya Libiană ( statul maselor populare), în sprijinul deciziei Adunării Generale a Consiliului pentru Drepturile Omului de a conferi acest premiu colonelului Gaddafi. Voi prezenta pur şi simplu lista. Cititorul se poate uita la listă şi să-și formeze propria-i opinie în ceea ce priveşte nivelul de credibilitate, sau credibilitatea percepută, a ţărilor enumerate :
Danemarca, China, Italia, Ţările de Jos, Mauritania, Slovenia, Nicaragua, Federaţia Rusă, Spania, Indonezia, Suedia, Norvegia, Ecuador, Ungaria, Africa de Sud, Filipine, Maldive, Chile, Singapore, Germania, Australia, Kazahstan, Letonia , Angola, Nigeria, Congo, Burundi, Zambia, Rwanda, Burkina Faso, Senegal, Coasta de Fildeş, Djibouti, Zimbabwe.
Dacă aţi fost cât de cât atenţi la stiri, veti observa ca, câteva dintre ţările menţionate mai sus ( cele bolduite de mine-n.m) au cotit-o brusc şi au decis să înceapă sprijinirea NATO şi a SUA în războiul lor de agresiune. De ce? Pentru ce altceva!? Pentru Bani. Aceasta este întotdeauna linia finală, şi nu există nici o îndoială că acest fapt va fi expus, la un moment dat în viitor, aşa cum au fost expuse și minciunile pe care guvernul american le-a spus cetăţenilor săi, şi lumii, despre „armele de distrugere în masă” din Irak. Şi aceste ţări au fost atât de aproape de a-i darui un premiu colonelului Gaddafi, pentru drepturile omului, după ce au studiat cu atenţie societatea libiană. Deci, cum rămâne cu „dictatorul brutal?” Probabil că un prieten de-al meu mi-ar spune TACI ȘI PAȘTE ÎN CONTINUARE!
Deci, ma intreb: pe cine să credem? Mass-media, care ne-a spus luni de zile că colonelul Gaddafi este „un dictator brutal.” Sau să credem acest raport al Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 04 ianuarie 2011? In nici un caz nu încerc să „binecuvântez” ONU, care are defectele sale (la care noi toţi am fost martori). Deși de multe ori am criticat această organizație am învăţat că ONU, în ciuda defectelor sale, este capabilă să facă și unele lucruri foarte bune, așa cum au făcut și cu rapoartele despre vinovăția Israelului, cu care doar SUA nu a fost de acord.
Repet: Acest premiu a fost programat să-i fie dat colonelului Gaddafi la sfârşitul lunii martie. Următorul lucru pe care îl ştim, este că Libia a fost bombardată.
Deci, dacă vei auzi că ţara ta va fi premiată în curând, de către Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru drepturile omului, ia-o la goană și fugi cât vezi cu ochii! Pentru ca ești pe cale să fi bombardat!
Vă rog să citiţi raportul sesiunii a 16-a al Consiliului Adunării Generale a ONU pentru Drepturile Omului: http://www2.ohchr.org/english/bodies/hrcouncil/docs/16session/A-HRC-16-15.pdf
După un impas de 6 luni, în care nici o parte nu au obținut nici un avantaj, brusc le-au fost necesare doar câteva zile forţelor rebele libiene să pătrundă fără a întâmpina nici o opoziţie în Tripoli. Deși știm că politica care va urma după acest rezultat va fi foarte mult comparabilă cu ceea ce se întâmplă în Egipt chiar acum, mulţi se întreabă cu mirare de ce situaţia din Libia a progresat cu o astfel de viteză. Poate că răspunsul poate fi găsit în cele 143.8 tone de aur deţinute de Banca Centrală libiană. Desigur că nu este nici pe departe aproape de cele 366 de tone de aur, pe care se presupune că Venezuela le are la WGC (World Gold Council) cea mai mare parte probabil ținut extrateritorial şi care nu va fi repatriat, dar întrebarea ”unde ar putea WGC găsi o parte din cantitatea de aur fizic de care au nevoie pentru a satisface cererea lui Chavez ”a primit acum un răspuns. Desigur, trebuie să presupunem că acest aur nu a plecat deja din Libia în direcţia Caracas-ului pe parcursul ultimelor 6 luni. Ceea ce, în retrospectivă, probabil că ar trebui să presupunem, pentru că doar așa s-ar putea explica de ce aurul a ajuns acum la 1875 $ (la ora cînd traduc eu articolul a trecut e 1900 $-n.m) şi este în creştere rapidă.
O imagine a rapidă asupra rezervelor de aur din lume vă va edifica:
Comentariul meu: Să fie chiar o coincidență faptul că pe 17-18 august Chavez își cerea aurul, iar media spumega împotriva lui-inclusiv cea românescă, iar pe 22 Tripoli-ul cădea în mîinile rebelilor, deși după ultimele știri nu ai fi putut da acest pronostic. În articolul pe care l-am publicat ieri, Jean Paul-Pougala spunea că următoarea pe listă este Algeria. Dacă ne uităm la lista de mai sus, vedem că într-adevăr rezerva de aur a acesteia ar putea satisface nevoile momentane ale WGC și este de fapt singura țară arabă, la ora actuală, care ar putea satisface atăt nevoia de aur a elitelor cât și dorința lor de a impune democrația în această zonă. Pe de altă parte, Algeria a fost o aliată și o prietenă a Libiei, așa că trebuie să muște un pic din țărână și să fie pusă cu botul pe labe. În acest moment atacarea Libanului nu poate fi pusă în discuție, pentru că Libanul, Siria și Iranul sunt rezervate urii și răzbunării Israelului. Arabia Saudită este aliatul de nădejde al NATO și Israel în lupta împotriva celorlalte trei, deci un atac asupra ei este exclus din start.Culmea ar fi ca Chavez să-și schimbe ideea și să vrea argint în locul aurului sau platină.Cert este că dacă elitele vor menținerea schemei Ponzi pe care o practică trebuie să găsească undeva aurul pe care îl cere Chavez, altfel tot ce-au clădit până acum se duce de râpă.
Trimisul Rusiei la NATO Dmitri Rogozin spune că NATO planifică o lovitură militară împotriva Republicii Islamice pentru a răsturna guvernul iranian.
Rogozin a declarat într-un interviu cu cotidianul rus Izvestia, publicat vineri, că NATO urmăreşte un obiectiv pe termen lung, de a pregăti un atac asupra Iranului, adăugând că Alianţa intenţionează să schimbe guvernele ale căror opinii nu coincid cu cele ale Occidentului.
„Laţul în jurul Iran-ului se strânge. Planificarea militară împotriva Iranului este în curs de desfăşurare. Şi noi suntem cu siguranţă îngrijorați cu privire la escaladarea unui război la scară largă în această regiune imensă”, a adăugat Rogozin.
Reprezentantul rus a subliniat în continuare faptul că Siria şi Yemen ar putea fi, în ultimă instanță, ultimele etape ale NATO cu privire la modul în care vor lansa un atac asupra Iranului.
Acest lucru vinepe fondul existenței unor speculaţii cum că Israelul se pregăteşte pentru un atac asupra instalaţiilor nucleare ale Iranului pentru a distrage atenţia de la eforturile palestiniene de a adera la Organizaţia Naţiunilor Unite.
Luna trecută, fostul agent CIA Robert Baer a declarat că este aproape sigur că un astfel de atac a fost programat pentru luna septembrie înaintea votului ONU privind recunoaşterea unui stat palestinian.
AR / HRF
Preşedintele Traian Băsescu participă, vineri, la summitul NATO de la Lisabona. Reuniunea are ca scop adoptarea unui nou concept strategic al Alianţei Nord Atlantice, primul în ultimii 11 ani. Evenimentul se anunţă unul cu proteste.
Militanţii anti-război se pregătesc pentru summit de zile întregi. Ei şi-au instalat tabăra în centrul Lisabonei şi se antrenează pentru confurntările cu poliţia. Protestele au început încă de joi, cu o zi înainte de debutul summitului.
Participanţii la summit nu s-au lăsat însă intimidaţi. 39 de şefi de stat se vor afla la Lisabona pentru a lua parte la reuniune. Ţara noastră va fi reprezentată de preşedintele Traian Bsescu.
Viitorul misiunii din Afganistan, scutul antirachetă şi colaborarea cu Rusia sunt principalele puncte de pe agenda summitului NATO. În aceste condiţii, nu e de mirare că liderul de la Kabul, Hamid Karzai, a fost printre primii politicieni sosiţi în Portugalia. Şi tot acolo vor ajunge Barack Obama şi Dmitri Medvedev.
Cu atâţia politicieni de vază, autorităţile din Lisabona au luat cele mai ample măsuri de securitate din istoria ţării. Astfel, trataul Shengen a fost suspendat temporar pentru a reduce numărul de protestatari care pot intra pe teritoriul portughez. Oficialii speră ca astfel să se diminueze şi riscul unor ciocniri violente cu forţele de ordine. În plus, autorităţile au sporit măsurile antitero, pentru a evita un eventual atentat.
Pentru a vedea si alte schimbari pe care le-ar putea aduce acest summit cititi si : https://mucenicul.wordpress.com/2010/11/15/ce-urmari-va-avea-summit-ul-nato-care-va-incepe-peste-4-zile-la-lisabonapentagonul-va-impinge-armatele-delegate-ale-nato-in-europa-de-est/
Alianţa Nord-Atlantică se află în stare de alertă în faţa pericolelor unui potenţial război cibernetic, se arată în „conceptul startegic” al NATO ce urmează să fie prezentat vineri la summit-ul de la Lisabona.
VIDEO – Potrivit directorului Centrului de securitate informatică al NATO, Suleyman Anil, Alianţa a devenit din ce în ce mai conştientă de acest pericol, iar războiul cibernetic reprezintă una dintre cele cinci secţiuni ale unei noi divizii.
Suleyman Anil a explicat că războiul cibernetic a devenit una dintre cele cinci secţiuni ale unei noi divizii a NATO, denumită „Provocările de securitate emergente”. Secţiunea, înfiinţată în august, enumeră o serie de pericole de tip nou asupra cărora va insista noul „concept strategic” ce va fi prezentat vineri la summitul NATO de la Lisabona.
„Viruşii informatici presupun riscuri pentru organizaţia noastră, uneori inofensivi, alteori foarte periculoşi”. Acesta este avertismentul care apare pe monitorul unui calculator dintr-unul din birourile NATO şi care ilustrează starea de alertă la sediul Alianţei. Angajaţii sunt descurajaţi să utilitzeze dispozitive USB, întrucât acestea ar putea să sevească drept cal troian unui virus.
Momentul în care oficialii NATO au realizat că trebuie să se concentreze pe pericolul reprezentat de un război cibernetic a venit în anul 1999. Atunci, miile de e-mailuri de protest ale sârbilor furioşi (ca urmare a intervenţiei occidentalilor în Kosovo) au demonstrat vulnerabilitatea serverelor NATO atât la atacurile „amatorilor”, cât şi ale „profesioniştilor”. Trei ani mai târziu, la summitul de la Praga din 2002, liderii aliaţi au cerut ca NATO să îşi amelioreze protecţia reţelelor informatice.
NATO se confruntă cu mii de atacuri cibernetice zilnic
În prezent, Alianţa Nord-Atlantică se apară zilnic de mii de atacuri sau tentative de spargere a reţelelor sale. Însă abia peste doi ani, Alianţa va beneficia de o protecţie 100 la sută a tuturor structurilor sale.
La începutul anului 2010, comandantul-şef al NATO, amiralul James Stavridis, a amintit ‘dificultăţile de solidarizare a aliaţilor în faţa unui astfel de atac. „Fiecare ţară are propriile legi, propriile idei cu privire la viaţa privată, propriile obiceiuri, propriile reţele şi tehnologii”, în timp ce dreptul internaţional are lacune în materie de război informatic” a declarat la acea vreme oficialul.
La începutul acestui an, autorităţile americane au realizat o simulare a ceea ce ar putea să însemne un război cibernetic. În cazul unui atac cibernetic lansat împotriva Statelor Unite, reţelele de telefonie mobilă şi fixă ar fi întrerupte, internetul ar deveni extrem de lent, iar economia s-ar bloca şi avioanele ar fi reţinute la sol. În acelaşi timp, zeci de milioane de americani ar rămâne pe întuneric, întrucât un eventual atac cibernetic ar afecta şi reţeaua electrică.
Antena3
Comentariu: numai bucurii ne pregateste NATO in ultimul timp.
Am gasit un articol interesant aparut pe 14 noiembrie anul curent, pe un blog, pe care il redau in intregime aici:
„!!! SCURGERE DE INFORMATII DIN INTERIORUL SISTEMULUI-ATACUL ASUPRA IRANULUI ESTE IMINENT !!!
In calitate de administrator al acestui blog dar si ca simplu cetatean, marturisesc ca este la alegerea cititorului daca va crede sau nu ceea ce o sa cititi mai departe.
Zilele acestea am purtat o discutie cu un comisar din Politia Romana ce ocupa o functie foarte importanta in aceasta institutie a statului.Nu pot sa divulg numele si nici mai multe detalii despre functia ocupata de acesta.Sunt in relatii foarte bune cu aceasta persoana de foarte mult timp,cu mult inainte ca acesta sa ajunga unde este acum din pdv profesional.Insa ceea ce mi-a spus a fost senzational !!
Exista documente care au ajuns de de zile pe masa conducatorilor Armatei si Politiei Romane care precizeaza faptul ca atacul asupra Iranului este iminent!Termenul iminent se refera la faptul ca fortele NATO se afla in plina mobilizare.Acest atac va fi lansat in principal de Sua,Franta ,Germania si Anglia.Portul Constanta va juca un rol foarte important din pdv naval in razboiul care se va declansa in urma atacului asupra Iranului.Exista deja firme din Constanta de transport naval care si-au anunta interesul pentru participarea la transportul armamentului si a altor echipamente de razboi,in cazul declansarii acestuia.Exista documente din partea americana care solicita cazare in portul Constanta pentru cca 6000 de soldati americani care ar urma sa ajunga pe terioriul Romaniei,pentru a fi trimsi pe front.Deasemenea exista informatia ca Rusia si-a orientat scuturile catre ambele directii (Occident,Orient) pentru a respinge orice eventual atac din partea vre-uneia din parti,in cazul declansarii conflictului.Este de remarcat specificarea in aceste documente a unor tari precum Franta sau Anglia.Deja a aparut in presa faptul ca singurul portavion nuclear francez, Charles-de-Gaulle s-a alaturat celorlate portaviane nucleare prezente in Golful Persic,S Truman si A.Lincoln.Deasemenea dupa acesta,un al patrulea portavion nuclear si-a facut aparitia in Golf,ceea ce face ca un sfert din portavioanele nucleare de pe fata pamantului sa fie prezente in Golful Persic.
Concluzia generala este ca deja la nivel inalt circula o sumedenie de documente care atesta faptul ca Nato se mobilizeaza pentru un atac de proportii asupra Iranului,iar Romania din pacate va fi o victima clara in cazul in care urmarile acestui conflict nu vor fi tocmai fericite pentru Occident.”
Desi articolul se bazeaza pe spusele respectivului blogger, eu inclin sa-l cred avand in vedere un alt articol, aparut in presa de aceasta data, care ne informeaza urmatoarele:
” Ministerul Apărării Naţionale a achiziţionat uniforme de ultimă generaţie model NATO pentru luptă atât în spaţiu împădurit, cât şi pentru misiuni pe care urmează să le desfăşoare în zone deşertificate. Pentru aceasta, ministerul condus de Gabriel Oprea a scos din bugetul statului suma de 1,2 milioane de euro.
Astfel, la data de 4 noiembrie 2010, Ministerul Apărării Naţionale, prin intermediul Unităţii Militare 02574 Bucureşti, a organizat o licitaţie deschisă în vederea încheierii unui acord-cadru pentru achiziţionarea de echipamente de luptă ce urmează să fie livrate în unităţile militare de pe teritoriul României. […]
Prin aceste contracte, care se ridică la o valoare totală de 5.110.605,2 lei cu TVA inclusă, Ministerul Apărării Naţionale se pregăteşe de război. Adică, potrivit caietului de sarcini publicat pe site-ul SEAP, privind achiziţiile publice, Armata a achiziţionat între 100 şi 4.500 de costume de instrucţie cu mozaic în culori pentru deşert cu doi pantaloni. De asemenea, au mai fost cumpărate între 100 şi 9.000 de scurte de instrucţie pentru deşert, între 100 şi 300 de şepci de instrucţie de culoare albastră, între 100 şi 3.000 de tricouri de culoare bej, cu mâneci scurte, dar şi între 100 şi 5.500 de perechi de ciorapi de iarnă. Mai mult, au fost achiziţionate între 100 şi 9.000 de perechi de mănuşi tricotate, între 100 şi 1.000 de perechi de mănuşi tactice, între 100 şi 200 de costume termice monocolor şi între 100 şi 1.200 de bucăţi de ochelari de protecţie împotriva prafului şi a radiaţiilor solare. Potrivit cerinţelor autorităţii contractante, toate produsele ce urmează să fie livrate în cazărmi trebuie să fie etichetate NATO.”
In concluzie: chiar cred ca ne pregatim de un razboi imediat, pentru ca altfel n-ar fi avut sens cheltuirea acestei sume, in vremurile actuale de criza, pentru uniforme NATO. Motivul razboiului: http://www.mediafax.ro/externe/iranul-a-efectuat-manevere-militare-in-instalatiile-sale-nucleare-7714530
Se leaga si cu aceste articole: http://www.financiarul.com/articol_48434/cj-brasov-aloca-500-000-de-lei-pentru-cartele-de-consum-in-caz-de%E2%80%A6-razboi.html si https://mucenicul.wordpress.com/2010/10/26/tinerii-care-au-implinit-18-ani-ar-putea-primi-amenda-daca-nu-se-prezinta-la-centrele-militare-de-recrutare/
P.S. La articolul legat de uniformele NATO exista si un drept la replica al MApN, aparut azi: http://www.realitatea.net/drept-la-replica_772049.html
Summitul din acest an al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), care va reuni la Lisabona, în perioada 19-20 noiembrie, liderii celor 28 de naţiuni membre, va aproba primul Conceptul strategic al NATO pentru secolul al XXI-lea.
Proiectul Conceptului Strategic a fost conceput de către un grup de experţi conduşi de fostul secretar de stat american Madeleine Albright şi prezentat într-un raport intitulat “NATO 2020: securitate asigurată, angajament dinamic”.
Deşi NATO se prezintă drept o “alianţă militară a statelor democratice din Europa şi din America de Nord” şi susţine că opinia tuturor membrilor săi “poartă o greutate egală”, ca şi cum Luxemburgul şi Islanda ar putea bloca sau neutraliza SUA -, singura superputere militară actuală, aşa cum preşedintele său a botezat-o cu mîndrie luna trecută – summitul de la Lisabona va fi unul în care este puţin probabil ca personajele mai puţin importante să fie în dezacord cu cele mai importante.
Astfel, tot ceea Pentagonul şi Casa Albă vor cere va fi acordat, şi în special:
– Subordonarea Programului ALTMD (Active Layered Theatre Ballistic Missile Defence Programme), lansat în 2005, şi a Sistemului de apărare de extindere medie americano-german-italian (Medium Extended Air Defense System, MEADS) unui scut de apărare antirachetă care să acopere întreaga Europă şi să se întindă spre Orientul Mijlociu.
– păstrarea a cel puţin 200 de bombe nucleare americane la baze aeriene din Belgia, Germania, Italia, Ţările de Jos şi Turcia.
– o “cupolă” de protecţie în faţa atacurilor cibernetice, deasupra continentului european, condusă de noul US Cyber Command.
– integrarea militară calitativ accelerată a NATO şi a Uniunii Europene după Tratatul de la Lisabona, care a intrat în vigoare la 1 decembrie anul trecut.
– continuarea ambelor componente a ceea ce este frecvent (şi artificial) prezentat drept contradictoriu: misiunea fondatoare a NATO – apărarea militară colectivă a statelor sale membre şi misiunile sale în continuă expansiune în afara regiunii euro-atlantice, cum ar fi războiul din Afganistan.
Summitul de la Lisabona va oficializa şi extinde ceea ce a fost în curs de desfăşurare de la primul război NATO în 1999: proiectarea alianţei militare dominate de SUA într-o forţă de intervenţie şi de ocupaţie internaţională. O forţă care se mişcă în mod constant spre est şi spre sudul continentului european, care a fost unificată de către NATO şi care în curînd va fi subsumată sistemelor americane de apărare antirachetă şi de protecţie în faţa unui atac cibernetic.
Washingtonul şi Bruxellesul pretind ca întreaga Europă să fie protejată de ameninţări care nu există nici din partea Rusiei, nici a Iranului şi cu siguranţă nici a Siriei şi Coreii de Nord, pentru ca Pentagonul să obţină permisiunea de a-şi deplasa personalul şi infrastructura militară de-a lungul flancului vestic al Rusiei, de la Marea Baltică pînă la Marea Neagră, şi de a recruta tineret din ţările gazdă pentru a lupta în străinătate. Ceea ce sînt de fapt obligaţiile unui stat membru NATO.
La 27 octombrie, publicaţia Vocea Rusiei scria că “Rusia face presiuni să se interzică Alianţei să desfăşoare un număr substanţial de militari ai forţelor aliate în noile state membre din est” şi amintea cum, în luna decembrie a anului trecut, ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a înmînat Secretarului General al NATO, Anders Fogh Rasmussen, o propunere de proiect privind un acord privind relaţiile dintre Rusia şi NATO, care “stabileşte un plafon pentru numărul de trupe şi arme permise pentru a fi deplasate” pe teritoriul ţărilor fostului Pactul de la Varşovia şi chiar al fostei Uniuni Sovietice.
În această situaţie, Lavrov a adus aminte de preşedintele afgan, Hamid Karzai, care se plînge periodic de SUA şi NATO pentru uciderea de civili, şi de guvernul pakistanez care deplîngea public pierderile umane produse de atacurile dronelor americane în zonele sale tribale. Ceea ce a cerut Lavrov a fost corect şi important, dar ştia că nimic nu se va întîmpla în acest sens.
Pentagonul s-a stabilit permanent la bazele din Polonia, Lituania, Ungaria, Bulgaria, România şi Kosovo, iar trupele ţărilor gazdă, cu excepţia celei din urmă – un pseudo-stat, născut mort de către SUA, care nu este încă un membru al ONU la 32 luni după declaraţia sa unilaterală de independenţă – au fost expediate pentru a lupta şi a muri în Afganistan.
În Europa secolului 21 forţele armate nu există pentru apărarea teritorială, ci pentru expediţiile în alte ţări ale NATO şi ale Uniunii Europene. Bazele militare, echipamentele şi instalaţiile sînt destinate încartiruirii trupelor străine şi găzduirii avioanelor şi echipamentului militar ale altor naţiuni, în mod special ale celei americane.
Avioanele americane de vînătoare F-15 Eagle patrulează în prezent spaţiul aerian de deasupra Mării Baltice, în vecinătatea Rusiei, şi sînt staţionate la Baza Aeriană Siauliai din Lituania pînă la sfîrşitul anului.
Prima amplasare pe termen lung a unei rachete americane anti-balistice, o baterie de rachete de interceptare Patriot Advanced Capability-3 (PAC-3), operată de aproximativ 100 de militari , avut loc în acest an în nord-estul Poloniei, în apropierea graniţei sale cu Rusia.
Anul trecut, Washingtonul a lansat la Baza Aeriană Papa din Ungaria prima sa “Strategic Airlift Capability” (SAC), o operaţiune de sprijinire a războaielor din Afganistan si Irak.
De asemenea, US Army Task Force East îşi desfăşoară activitatea în România la Aerodromul Mihail Kogălniceanu, în Poligonul Babadag şi la Novo Selo în Bulgaria.
De asemenea, Statele Unite continuă să ocupe aproape 1.000 de acri la Camp Bondsteel în Kosovo.
Mutarea bombelor nucleare americane de la bazele aeriene ale NATO din alte părţi ale Europei către baze din est, cum sînt cele de la Siauliai din Lituania, Amari din Estonia, Swidwin din Polonia, Mihail Kogălniceanu din România şi Graf Ignatievo şi Bezmer din Bulgaria ar fi cel mai simplu lucru din lume, presupunînd că el nu s-a făcut deja. De asemenea, ar fi mai puţină publicitate decît cea care a însoţit “locurile negre” ale CIA din Lituania, Polonia, România şi probabil din alte noi state NATO.
Între timp, nu trece o zi fără ca avioanele SUA să nu zboare deasupra navelor de război care vizitează porturile din Europa de Est, fără ca Pentagonul să conducă exerciţii de formare şi militare, în regiune.
Luna trecută, SUA au participat la un exerciţiu pe coasta nordică a Mării Baltice, la exerciţiul militiar multinaţional Jackal Stone 10 în Lituania şi Polonia, aducînd USS Mount Whitney, nava amiral a Flotei a şasea, cu baza în Marea Mediterană, pentru acesta din urmă.
Pe parcursul acestei luni, US Special Operations Command desfăşoară exerciţii de instruire la Hohenfels, Germania, cu trupe din Republica Cehă, Lituania şi Polonia “pentru a se integra perfect pe cîmpul de luptă” din Afganistan.
Pe 11 octombrie generalul Mieczyslaw Bieniek, recent numit comandant adjunct la Comandamentul aliat pentru transformare din Norfolk, Virginia, a vizitat Centrul de Instruire comun al trupelor NATO de la Bydgoszcz, Polonia, pentru a se întîlni cu generali afgani şi a discuta despre “situaţia din Afganistan, cooperarea actuală dintre NATO şi Afganistan şi provocările viitoare”.
O săptămînă mai tîrziu, guvernul polonez a extins prezenţa celor 2.600 de militari în Afganistan.
În timp ce comandantul NATO polonez, cu baza în SUA, s-a aflat în Polonia, trupele poloneze se antrenau la Marseilles National Guard Center, aflat la 65 mile de Chicago, alături de Bilateral Imbedded Staff Team A7, care va pleca în Afganistan în luna ianuarie şi care “se antrenează prin Pogramul Parteneriatul de Stat, program cu membri ai armatei poloneze atît aici, cît şi în Polonia pentru a crea relaţii cu membrii coaliţiei”.
Avioane de vînătoare F-15C , similare cu cele care survolează Marea Baltică, au sosit la Baza Aeriană de la Cîmpia Turzii, din România, la 21 octombrie pentru operaţiunea “Golden Lance”, “un exerciţiu pe scară largă care implică peste 150 de militari ai forţelor aeriene americane, 10 avioane de vînătoare şi zeci de piese de echipament de suport”.
Un obiectiv major al manevrelor de luptă aeriene este de a oferi aviaţiei americane posibilităţi suplimentare de a se confrunta MiG-21-urile ruseşti.
Forţele aeriene ale celor două naţiuni, română şi americană, “împărtăşesc ceva în comun” “în condiţiile în care unităţi ale aviaţiei române de la Baza Aeriană de la Cîmpia Turzii “au participat la misiunea Baltic Air Police, pe care Escadronul de luptă 493 o realizează şi în alte părţi din lume”.
La 27 octombrie , U.S. 86th Airlift Wing şi 435th Air Ground Operations Wing au finalizat două săptămîni de exerciţii comune în Bulgaria, în contextul exerciţiului Thracian Fall 2010, în cadrul căruia personalul american “a fost capabil să instruiască peste 1.000 de paraşutişti bulgari”.
Statele Unite încearcă să convingă Turcia să accepte găzduirea unei baze radar pe teritoriul său, însă în cazul în care va refuza, sunt luate în considerare şi alte opţiuni, precum construirea acesteia în România sau Bulgaria, relatează Financial Times, în ediţia electronică.
Statele Unite şi Turcia încearcă să evite o confruntare la summitul NATO din noiembrie, din cauza reticenţei autorităţilor de la Ankara faţă de planurile de apărare antirachetă, precum şi faţă de redactarea noului „concept strategic” al Alianţei.
Administraţia Barack Obama a încercat să obţină sprijinul întregii Alianţe pentru scutul antirachetă, în special pentru a elimina obiecţiile Turciei faţă de propunerea SUA de a construi o bază radar pe teritoriul său. Guvernul turc a afirmat că ar fi de acord dacă scutul antirachetă ar fi un proiect al întregii Alianţe, şi nu un proiect americano-turc împotriva Iranului.
Cele două părţi intensifică discuţiile pentru a preveni o confruntare la summit. Oficiali de la Washington speră că Turcia va accepta scutul antirachetă şi va evita o nouă deteriorare a relaţiilor celor două ţări. Dar ei recunosc că rezultatul este incert.
Sprijinul NATO pentru scutul antirachetă este necesar pentru un acord cu Moscova privind cooperarea în acest sistem . SUA susţin că au obţinut un sprijin larg în cadrul Alianţei pentru un sistem de control şi comandă privind apărarea antirachetă. Însă Washingtonul trebuie să depăşească şi alte obiecţii ale Turciei, inclusiv apelul ca sistemul să protejeze întregul teritoriu turc şi opoziţia faţă de împărtăşirea informaţiilor cu Israelul.
În timp ce există şi alte opţiuni pentru baza radar, inclusiv construirea acesteia în România sau Bulgaria, SUA au nevoie de aprobarea Turciei pentru ca apărarea antirachetă a teritoriilor europene să devină o parte formală a misiunii NATO.
Oficialii susţin că Turcia obiectează de asemenea şi faţă de limbajul referitor la Uniunea Europeană şi reformarea structurii de comandă a NATO, insistând ca strategia NATO să nu descrie Iranul şi Siria ca ameninţări.
Comentariu: Daca nu-i bun calul, e bun si magarul.
