ADEVĂRAȚII PĂPUȘARI IES DIN CONUL DE UMBRĂ: Secretarul general al ONU, invitat să participe la Consiliul European din 24 iunie

Antonio Guterres secretarul general al onu
Antonio Guterres, secretarul general al ONU. Foto: Drew Angerer/Getty Images

Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, va fi invitat să participe la reuniunea Consiliului European din 24 iunie. Anunțul a fost făcut de purtătorul de cuvânt al Consiliului European, Barend Leyts.

„Cu scopul de a consolida cooperarea UE-ONU pentru a face față provocărilor globale, președintele Consilului European Charles Michel îl va invita pe Antonio Guterres să se alăture Uniunii Europene la Consiliul European din 24 iunie”, a scris Barend Leyts pe Twitter.

„Multilateralismul, clima, drepturile omului, pacea, dezvoltarea și recuperarea după pandemia COVID-19 vor fi pe ordinea de zi”, a adăugat el.

Pe agenda Consilului European din 24-25 iunie se lai află relansarea economică a UE, migrația și relațiile cu Rusia și Turcia.

https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/secretarul-general-al-onu-invitat-sa-participe-la-consiliul-european-din-24-iunie-1551689

Ca să înțelegeți cine este adevăratul comandant al acestei lumi

Εικόνα
https://twitter.com/basarab84/status/1400401037593350146/photo/1

Un film animat din 2007 povestește exact despre pandemia care are loc acum (Video)

Într-un secol XXI alternativ, oamenii de știință din Japonia au perfecționat arta biotehnologiei și roboticii, beneficiile sale extinzând durata de viață a tuturor oamenilor. Cu toate acestea, Organizația Națiunilor Unite a considerat că tehnologia avansată este o amenințare periculoasă și a început o supraveghere strictă asupra Japoniei. Guvernul Japoniei a refuzat să respecte cerințele ONU de a opri cercetările. În anul 2067 Japonia a părăsit ONU și s-a izolat vizual și comunicativ. Zece ani mai târziu, o unitate a forțelor speciale americane numită SWORD, condusă de femeia  comandant numită Vexille, este trimisă să descopere statutul actual al Japoniei izolate, după ce țara își începe planul de mutare. Secretele șocante pe care le găsește vor îngrozi restul lumii.

Doar o mică enclavă a mai rămas din orașul Tokio. Se spune că tot ce există în afara ei este doar pustietatea. În largul oceanului, vizibilă cu ochiul liber există o insulă pe care  Daiwa, compania de la care a pornit totul, a transformat-o în fortăreață. Este vina companiei că nu mai există oameni. Rasa japoneză a fost exterminată. Cei puțini care mai locuiesc în enclavă nu mai sunt oameni, nu în adevăratul sens al cuvântului. Ei sunt doar bucățele a ceea ce a mai rămas din caracterul omenesc. Aceste bucățele vor dispărea însă și ele în curând. Este ultimul pas din procesul de transformare a omului în robot. În venele lor nu mai există nici o picătură de sânge roșu. Nici unul din cei rămași în enclavă nu mai este om ci doar rămășițe care încearcă să mai păstreze ceva din caracteristicile care-i făceau cândva oameni cât pot de mult, ca de exemplu să mănânce, în ciuda faptului că acum nu ar mai fi nevoiți să o facă.

Scriptul videocliplui (tradus de mucenicul din asultarea cu cască) : „ A început exact cu 10 ani în urmă înainte ca guvernul să instituite politica de izolare a tuturor. Au început să apară știri  despre o epidemie în masă cauzată de o boală necunoscută care început să se răspândească  din Tokio în toată țara. Detaliile despre boală au fost vagi la început. Nimeni nu știa cauza sau  modul de transmitere a bolii. Se știa doar că este foarte contagioasă și în multe cazuri mortală. Înainte ca lumea să aibă timp să reacționeze guvernul a declarat starea de urgență și a ordonat un program de vaccinare în masă obligatorie. Pentru protecția noastră, au spus ei. După cum s-a dovedit mai târziu, acesta a fost începutul coșmarului nostru. Boala a fost în totalitate creația guvernului nostru și presupusul vaccin pe care  l-au injectat în toată lumea în realitate a fost un virus cibernetic produs de Daiwa. Virusul a produs un efect de transformare în fiecare celulă a corpurilor noastre. A invadat structura tuturor celulelor noastre convertind structura moleculară a acestora în bio-metal astfel încât corpul uman să fie înlocuit de robot, din interior. Nu există modalitate de stopare a procesului și ce a fost mai rău, a fost faptul că virusul era încă în faza de cercetare. Era într-o fază experimentală incipientă. -Ce vrei să spui cu asta? -Daiwa nu știa cum va funcționa. Nu fusese niciodată testat pe scară largă așa că au transformat Japonia în  laboratorul lor privat. -Când începe să lucreze virusul se instalează în mod progresiv în tot corpul până ajunge la ținta finală, creierul, pe care îl rescrie. În acel moment devenim în întregime androizi controlați în totalitate de Daiwa. Viteza procesului diferă de la o persoană la alta. Aceia dintre noi care încă nu am fost asimilați complet ne agățăm de acele fragmente omenești care ne-au mai rămas. Dar chiar și așa le simțim cum se înderpărtează din ce în ce mai mult de noi.

În film, în continuare se mai spune:

Deoarece tehnologia era încă experimentală la sfârșit majoritatea dintre noi vom fi doar deșeuri metalice. Dar vom fi  cel puțin niște deșeuri cu o memorie pustie. Deci într-un fel sau altul nu suntem decât niște cobai închiși așteptnd să moară. Știți cît timp mai aveți?  Nu dar ceea ce știm este că Daiwa nu se va opri la experimentul din Japonia. Următoarea țintă este America. Deja au început să pună androizi în funcții cheie. Acel politician?!…….Da

Un alt lucru demn de remarcat este faptul că singura ființă umană rămasă în Japonia era doar cel care a efectuat experimentul. Toți ceilalți, inclusiv colaboratorul și omul de încredere cel mai apropiat, erau androizi. Și toți credeau că și el este un android. Când omul său de încredere a aflat adevărul s-a întors împotriva lui.

Scopul acestui experiment era supunerea și transformarea întregii lumi în astfel de mașinării sub conducerea unui singur om, dacă poți numi om un astfel de individ, care se credea Dumnezeu sau cel puțin egalul lui.

Din păcate, după cum se vede nu vor mai aștepta până în 2067.

P.S. Pentru plagiatorii de serviciu: Nu vă mai mirați că toate merg rău  și nu vă mai „revoltați” atunci când aveți miniștri și oameni sus-puși în funcții, plagiatori. Atâta timp cât cei care strigă că „lupul e la oi”  fac același lucru, nimic nu se va schimba. Schimbarea trebuie să intervină mai întâi în interiorul fiecăruia și abia apoi se va schimba ceva și în restul societății. Prin faptul că vă credeți mai șmecheri și mai deștepți decât alții și că încercați să păreți ceea ce nu sunteți,  nu faceți decât  să adânciți groapa în care se scufundă lumea și împreună cu ea și voi.

ONU a decis: Copiii au dreptul de a accesa mediul online fără a fi opriți sau controlați. Ce se va întâmpla în România?

Oficial, săptămâna trecută, ONU a adoptat Comentariul general nr. 25 cu privire la drepturile copiilor în mediul digital. Minorii se pot bucura, astfel, de dreptul de a accesa și de a petrece timp în sfera digitală, fără a fi opriți sau controlați. Adulții trebuie să le permită acest lucru. De asemenea, părinții trebuie să înțeleagă ei înșiși cum funcționează noua tehnologie și să protejeze copiii – nu de sfera digitală, ci de informațiile nocive promovate online, numărându-se printre primii care trebuie să se alfabetizeze digital.

Săptămâna trecută, la nivelul ONU a fost adoptat Comentariul general nr. 25 cu privire la drepturile copiilor în mediul digital. Asociația Voci pentru Democrație și Justiție a pus la dispoziția publicului, în premieră, traducerea documentului care prezintă un nou standard internațional. Concluzia este una inedită: copiii trebuie lăsați liberi în lumea digitală, urmând doar să fie protejați de violență, exploatare, abuz și dezinformare.

Potrivit sursei citate, pentru realizarea drepturilor copilului în mediul digital trebuie respectate patru principii:

 

– nediscriminarea: așa cum drepturile sunt egale pentru toată lumea, tot astfel și accesul la mediul digital trebuie asigurat pentru toată lumea, fără nicio deosebire;

– interesul superior al copilului: copiii au dreptul de a căuta, de a primi, de a transmite informații, de a fi tratați cu atenție și de a fi protejați în mediul online;

– dreptul la viață și dezvoltare: pentru ei, trebuie reduse riscurile legate de conținut, contact și comportament având caracter violent, agresiune cibernetică, hărțuire, jocuri de noroc, exploatare și abuz, inclusiv cele sexuale, incitare la sinucidere, recrutare de către infractori, bande sau teroriști;

– respect pentru opiniile copiilor: ei participă la viața comunității și trebuie consultați mai ales când se elaborează legi, politici, programe pentru drepturile lor în mediul digital.

Comentariul ONU arată că trebuie ținut seama de capacitățile în evoluție: copiii mici trebuie controlați de părinți, dar pe măsură ce cresc copiilor trebuie să li se respecte dreptul la intimitate. În noua lume, marcată de digitalizare, se schimbă poziția copiilor în societate.

Punerea în aplicare a drepturilor copiilor în mediul digital se face în mai multe direcții:

– legislația trebuie să prevadă drepturile copiilor în  mediul digital; politicile statului trebuie să prevadă accesul și implicarea copiilor la mediul digital, să protejeze copiii de agresiuni cibernetice, respectiv de exploatare și abuz sexual digital;

 

– trebuie identificat un organism național statal care să se îngrijească de drepturile copiilor în mediul digital;

– trebuie alocate resursele adecvate pentru incluziunea digitală a tuturor copiilor;

– companiile trebuie să realizeze produse și servicii digitale care să nu vatăme sau să contribuie la vătămarea copiilor, respectiv să nu colecteze date personale pentru a-i supune la publicitate țintită;

– trebuie aduse la cunoștința copiilor drepturile lor, organismele competente în caz de încălcare, ghiduri de apelare la acestea; trebuie asigurată asistența copiilor în aceste proceduri, tratarea celor care sunt victime, iar cei care sunt acuzați de încălcări ale legislației online să fie tratați tot ca victime;

Citiți întregul articol la https://evz.ro/onu-a-decis-copiii-au-dreptul-de-a-accesa-mediul-online-fara-a-fi-opriti-sau-controlati-ce-se-va-intampla-in-romania.html

 

Un raport al ONU dovedește cum NATO și SUA au mințit cu privire la Libia și Gaddafi

Înainte ca NATO şi SUA să înceapă bombardarea Libiei, Organizaţia Naţiunilor Unite se pregătea să-i confere un premiu colonelului Muammar Gaddafi, şi Jamahiryei Libiene, pentru realizările sale în domeniul drepturilor omului. Ai dreptate – acelaşi om, colonelul Muammar Gaddafi, despre care NATO şi Statele Unite ne-au spus luni de zile că este un „dictator brutal,” a fost ales să i se acorde un premiu pentru situaţia drepturilor omului în Libia. Cât de ciudat este faptul că Organizaţia Naţiunilor Unite a ales să confere un premiu pentru drepturile omului unui „dictator brutal”, la sfârşitul lunii martie.

Deci, eu pun o întrebare: Cine este acest „dictator brutal” căruia Adunarea Generală a Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului era pregătită să-i confere un premiu pentru drepturile omului, undeva la sfarsitul lunii martie? Au vrut să ne facă să credem că ei ştiau că el era un „dictator brutal”, dar că au decis totuși să-i dea un premiu pentru drepturile omului?! Uluitor! Uluitoare minciunile care ni se spun de către mass-media, NATO şi guvernul Statelor Unite. Absolut uluitor! Nu este surprinzător, dar este uluitor! Dar mai uimitor totuşi, este faptul că, de fiecare dată după un timp, o mare parte din publicul american ( și nu numai) – fără îndoială – crede fiecare cuvânt care vine de la „ştirile” mass-mediei.

Merită să fie citate câteva din următoarele Exemple din raportul Adunării Generale:

„Mai multe delegaţii au remarcat, de asemenea, cu admirație angajamentul ţării faţă de respectarea drepturilor omului la fața locului. Declaraţiile suplimentare, care nu au putut fi oferite în cursul dialogului interactiv, din cauza constrângerilor de timp, vor fi postate pe site-ul opiniilor universale periodice atunci când vor fi disponibile.. ”

Într-o notă de subsol a acestui raport, există o listă de ţări care l-au lăudat pe colonelul Gaddafi şi  Jamahirya Libiană  ( statul maselor populare), în sprijinul deciziei Adunării Generale a Consiliului pentru Drepturile Omului de a conferi acest premiu colonelului Gaddafi. Voi prezenta pur şi simplu lista. Cititorul se poate uita la listă şi să-și formeze propria-i opinie în ceea ce priveşte nivelul de credibilitate, sau credibilitatea percepută, a ţărilor enumerate :

Danemarca, China, Italia, Ţările de Jos, Mauritania, Slovenia, Nicaragua, Federaţia Rusă, Spania, Indonezia, Suedia, Norvegia, Ecuador, Ungaria, Africa de Sud, Filipine, Maldive, Chile, Singapore, Germania, Australia, Kazahstan, Letonia , Angola, Nigeria, Congo, Burundi, Zambia, Rwanda, Burkina Faso, Senegal, Coasta de Fildeş, Djibouti, Zimbabwe.

Dacă aţi fost cât de cât atenţi la stiri, veti observa ca, câteva dintre ţările menţionate mai sus ( cele bolduite de mine-n.m) au cotit-o brusc şi au decis să înceapă sprijinirea NATO şi  a SUA în războiul lor de agresiune. De ce? Pentru ce altceva!? Pentru Bani. Aceasta este întotdeauna linia finală, şi nu există nici o îndoială că acest fapt va fi expus, la un moment dat în viitor, aşa cum au fost expuse și minciunile pe care guvernul american le-a spus cetăţenilor săi, şi lumii, despre „armele de distrugere în masă” din Irak. Şi aceste ţări au fost atât de aproape de a-i darui un premiu colonelului Gaddafi, pentru drepturile omului, după ce au studiat cu atenţie societatea libiană. Deci, cum rămâne cu „dictatorul brutal?” Probabil că un prieten de-al meu mi-ar spune TACI ȘI PAȘTE ÎN CONTINUARE!

Deci, ma intreb: pe cine  să credem? Mass-media, care ne-a spus luni de zile că colonelul Gaddafi este „un dictator brutal.” Sau să credem acest raport al Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 04 ianuarie 2011? In nici un caz nu încerc să „binecuvântez” ONU, care are defectele sale (la care noi toţi am fost martori). Deși de multe ori am criticat această organizație am învăţat că ONU, în ciuda defectelor sale, este capabilă să facă și unele lucruri foarte bune, așa cum au făcut și cu rapoartele despre vinovăția Israelului, cu care doar SUA nu a fost de acord.

Repet: Acest premiu a fost programat să-i fie dat colonelului Gaddafi la sfârşitul lunii martie. Următorul lucru pe care îl ştim, este că Libia a fost bombardată.

Deci, dacă vei auzi că ţara ta va fi premiată în curând, de către Organizaţia Naţiunilor Unite, pentru drepturile omului, ia-o la goană și fugi cât vezi cu ochii! Pentru ca ești pe cale să fi bombardat!

Vă rog să citiţi raportul sesiunii a 16-a al Consiliului Adunării Generale a ONU pentru Drepturile Omului: http://www2.ohchr.org/english/bodies/hrcouncil/docs/16session/A-HRC-16-15.pdf

De ce Occidentul dorește căderea lui Gaddafi? Actualizare:Video

O analiza de Jean-Paul Pougala africanii ar trebui să se gândească la motivele reale pentru care ţările occidentale sunt război cu Libia, scrie Jean-Paul Pougala, într-o analiză care urmărește rolul ţărilor în modelarea Uniunii Africane şi dezvoltării continentului.

A fost Libia lui Gaddafi care a oferit întregii Africi prima sa revoluţie în timpurile moderne – o schimbare a întregului continent prin telefon, radio-televiziune, şi mai multe alte aplicaţii tehnologice, cum ar fi telemedicina şi învăţământul la distanţă. Şi datorită punții radio WMAX, o conexiune low cost a fost pusă la dispoziţie depe întregul continent, inclusiv în zonele rurale.

Totul a început în 1992, când 45 de naţiuni africane au stabilit RASCOM (Regional African Satellite Communication Organization), astfel încât Africa să aibă satelit propriu şi reducă costurile comunicării pe continent. A existat o vreme când apelurile telefonice către şi din Africa au fost cele mai scumpe din lume, din cauza unei taxe anuale de 500 milioane USD băgați în buzunar de către Europa pentru utilizarea sateliţilor săi cum ar fi Intelsat pentru convorbiri telefonice, inclusiv convorbirile din aceeaşi ţară.

Satelitul african implementat odinioară a costat , și doar o singură dată, 400 milioane de dolari SUA şi continentul nu a mai trebuit să plătească un contract de leasing de 500 de milioane USD anual. Ce bancher nu ar finanţa un astfel de proiect? Dar  rămânea o altă problemă – cum puteau sclavii, care doreau să se elibereze de exploatarea șefului lor să ceară ajutorul șefului pentru a-și obține libertatea? Deloc surprinzator, Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional, Statele Unite ale Americii, Europa au făcut doar promisiuni vagi timp de 14 ani. Gaddafi a pus capăt acestor inutile promisiuni ale „binefăcătorilor”  din vest cu dobanzile lor exorbitante. Capul libian a pus  300 milioane de USD pe masă, Banca Africană de Dezvoltare a adăugat încă 50 milioane USD  şi  Banca de Dezvoltare a  Africii de Vest încă 27 milioane USD – şi așa Africa a avut primul său satelit de comunicaţii la data de 26 decembrie 2007.

China şi Rusia i-au susținut şi și-au împărtăşit tehnologia lor cu ei ajutând la lansarea sateliţilor pentru Africa de Sud, Nigeria, Angola  și Algeria şi un al doilea satelit african a fost lansat în iulie 2010. Primul satelit construit in totalitate din materiale indigene şi fabricat pe teritoriul african, in Algeria, este prevăzut pentru anul 2020. Acest satelit este proiectat la concurenţă cu cele mai bune din lume, dar cu un cost de zece ori mai mic, o adevarată provocare.

Acesta este modul în care un gest simbolic de numai 300 milioane USD a schimbat viaţa unui întreg continent. Libia lui Gaddafi a costat însă Occidentul, nu doar privîndu-l de 500 milioane USD pe an, dar și de miliardele de dolari din datorii şi dobânzi,pe care împrumutul iniţial le-ar fi generat pentru anii următori şi într-o manieră exponenţială, contribuind astfel la menținerea sistemului ocult, în scopul de a jefui continentul.

Fondul Monetar African, Banca Centrală Africană, Banca Africană de Investiţii

Cele 30 de miliarde de dolari SUA îngheţate de către domnul Obama aparţin Băncii Centrale Libiene şi au fost alocate ca și contribuţie libiană la trei proiecte-cheie care ar adăuga ultimele retuşuri federaţiei africane -1. Banca Africană de Investiţii din Syrte, Libia, 2. înfiinţarea în 2011 a Fondului MonetarAfrican cu sediul în Yaounde, cu un capital inițial de 42 miliarde USD şi3.  Banca Centrală Africană cu sediul la Abuja, în Nigeria, care atunci când ar începe tipărirea banilor in Africa va suna clopotul de deces pentru francul CFA( francul central african) prin care Parisul a fost în măsură să mai manipuleze unele ţări din Africa în ultimii cincizeci de ani. Este uşor de înţeles mânia francezilor împotriva lui Gaddafi.

Fondul African Monetar este de aşteptat să înlocuiască în totalitate activităţile din Africa ale Fondului Monetar Internaţional, care, cu numai  25 miliarde de dolari USD, a fost capabil să aducă un întreg continent în genunchi şi să-l facă să înghită privatizări discutabile  forţând ţările africane să treacă de la monopolul public la monopolurile private. Nu a fost o surpriză faptul că atunci, pe 16-17 Decembrie 2010, africanii au respins în unanimitate ţările occidentale  care încearcau să adere la Fondul Monetar African, declarând că acesta era deschis doar pentru naţiunile africane.

Este tot mai evident că după Libia, coaliţia de vest va vâna Algeria, pentru că în afară de resursele sale uriaşe de energie, țara are rezerve în numerar de aproximativ 150 de miliarde. Acesta este nada care atrage ţările ce bombardează Libia şi toate au un lucru in comun – ele sunt în practic în stare de faliment. Numai Statele Unite ale Americii, are o datorie de eşalonat de 14, 000 miliarde de USD, Franţa, Marea Britanie şi Italia au fiecare un deficit public de 2.000 miliarde dolari SUA, pe când  datoria publică a celor 46 de țări africane la un loc însumează mai putin de 400 miliarde  USD.

Incitarea la false războaie  în Africa, în speranţa că acest lucru va revitaliza economiile lor care se scufunda tot mai mult în rahat va grăbi în cele din urmă declinul Vestului, care de fapt a început în 1884, în timpulnotoriei Conferinţe de la Berlin.Eeste ceea ce economistul american Adam Smith a prezis în 1865, când el l-a sustinut public pe Abraham Lincoln pentru abolirea sclaviei, „economia oricărei ţări care se bazează pe sclavia negrilor este destinată să coboare în iad în ziua când aceste ţări se trezesc”.

UNITATEA Regională un OBSTACOL la crearea Statelor Unite ale AFRICII

Pentru a destabiliza şi distruge Uniunea Africană, care a fost o schimbare a direcţiei periculoasă (pentru vest)  și a o îndruma spre  Statele Unite ale Africii sub mâna călăuzitoare a Gaddafi, Uniunea Europeană a încercat mai întâi, fără succes, să creeze Uniunea pentru Mediterana (UPM). Africa de Nord într-un fel ar fi trebuit să fie tăiată de restul Africii, folosind clișee rasiste vechi  și obosite, din secolele 18 si 19, care susţineau că africanii de origine arabă au fost mai evoluați şi mai civilizați decât restul continentului. Acest lucru nu a reuşit deoarece Gaddafi a refuzat ” să pună botul”. El a înţeles imediat ce joc se făcea atunci când numai un număr restrâns de ţări africane au fost invitate să se alăture grupului mediteranean fără a informa Uniunea Africană, dar fiind invitate toate cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene.

Fără  forţa motrice din spatele Federaţiei Africane ( Gaddafi-n.m), UPM a eșuat  înainte de a începe, abia născută cu Sarkozy în calitate de preşedinte şi Mubarak ca vicepreşedinte. Ministrul francez de externe, Alain Juppé încearcă acum să relanseze ideea, bancară fără îndoială, cu privire la căderea lui Gaddafi. Ce liderii africani nu reuşesc să înţeleagă este faptul că, atâta timp cât Uniunea Europeană continuă să finanțeze Uniunea Africană, status quo-ul va rămâne, pentru că nu există o independenţă reală. Acesta este motivul pentru care Uniunea Europeană a încurajat şi finanţat grupările regionale în Africa.

Este evident că Comunitatea  Economică a Africii de Vest  (ECOWAS), care are o ambasadă la Bruxelles şi depinde în cea mai mare parte din fondurile sale de Uniunea Europeană, este un adversar gălăgios al Federaţiei Africane. De aceea, Lincoln a luptat în războiul american de secesiune, deoarece în momentul când un grup de ţări se reunesc într-o organizaţie politică regională, aceasta slăbeşte grupul principal. Asta este ceea ce Europa a vrut şi africanii nu au înţeles planul lor de joc, creând o multitudine de grupări regionale, COMESA, UDEAC, SADC, şi Maghrebul  Mare  care nu a vazut niciodata lumina zilei datorita  faptului că Gaddafi a înţeles ce se întâmplă.

Gaddafi, Africanul  care a curăţat continentul de  umilința apartheid-ului

Pentru majoritatea africanilor, Gaddafi este un om generos, un umanist, cunoscut pentru sprijinul dezinteresat acordat în lupta împotriva regimului rasist din Africa de Sud. Dacă ar fi fost un egoist, el nu ar fi riscat mânia Occidentului pentru a ajuta ANC(Congresul Național African) atât militar cât şi financiar, în lupta împotriva apartheidului. Acesta a fost motivul pentru care Mandela, la scurt timp după eliberarea sa după cei 27 de ani de închisoare, a decis să rupă embargoul ONU şi a călătorit în Libia, la 23 octombrie 1997. Timp de cinci ani lungi, nici un avion ateriza în Libia, din cauza embargoului. Era necesar să iei un avion către oraşul tunisian  Jerba şi să continui pe cale rutieră timp de cinci ore pentru a ajunge la Ben Gardane, să treci frontiera şi să continui pe un drum pustiu timp de alte  trei ore înainte de a ajunge la Tripoli. Altă soluţie era să treci prin Malta, şi să iei un feribot de noapte sau niște bărci prost întreținute, până la coasta Libiei. O călătorie infernală pentru un popor întreg, pur şi simplu doar pentru a pedepsi un singur om.

Mandela nu s-a sfiit să spună pe șleau  ceea ce gândea atunci când fostul preşedinte american Bill Clinton a declarat ca vizita a fost una „nedorită”  – „Nici o țara nu poate pretinde să fie poliţistul lumii şi nici un stat nu poate dicta altui stat ceea ce ar trebui să facă„. El a adăugat – „Cei care până ieri au fost prietenii duşmanilor noştri au astăzi  nerușinarea să-mi spună să nu-l vizitez pe  fratele meu Gaddafi, aceștia ne consiliază să fim nerecunoscători şi să îi uităm pe prietenii noștri din trecut.

Într-adevăr, Occidentul încă îi consideră pe rasiştii din Africa de Sud drept fraţii lor care aveau nevoie să fie protejați. De aceea, membrii ANC, inclusiv Nelson Mandela, au fost considerați a fi terorişti periculoși. De abia la 2 iulie 2008, Congresul SUA a votat în cele din urmă o lege prin care elimina numele lui Nelson Mandela şi a tovarăşilor săi din ANC de pe lista lor neagră, nu pentru că și-au dat seama cât de aiurea era lista, ci pentru că au vrut să marcheze aniversarea celor 90 ani a lui Mandela . Dacă Occidentului i-a părut cu adevărat rău pentru sprijinul acordat în trecut duşmanilor lui Mandela şi dacă au fost într-adevăr sinceri atunci când aceștia au botezat străzi şi locuricu numele lui, cum pot continua să ducă război împotriva persoanei lui Gaddafi, care i-a ajutat pe Mandela şi pe poporul său să fie victorioși?

Sunt cei care doresc să exporte DEMOCRATIA ei înșiși  Democrați?

Și dacă Libia lui Gaddafi au fost mult mai democratică decât Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie şi alte ţări aflate acum în război ca să exporte democraţia în Libia? La 19 martie 2003, preşedintele George Bush a început bombardarea Irakului, sub pretextul de a aduce democraţia. La data de 19 martie 2011, exact opt ​​ani mai târziu, a fost rândul preşedintelui francez să aducă ploaia de bombe peste Libia, din nou susţinându-se că este pentru a aduce democraţia. Câștigătorul Premiului Nobel pentru Pace şi preşedintele american Obama a spus că dezlănţuirea rachetelor de croazieră de pe submarine este pentru a-l elimina pe dictator şi pentru a  introduce democraţia.

Întrebarea pe care oricine, chiar si cu o inteligenta minimă,o poate pune fără a avea nevoie de ajutor este urmatoarea: sunt ţări ca Franţa, Anglia, SUA, Italia, Norvegia, Danemarca, Polonia, care-și apără dreptul de a bombarda Libia, care se auto-proclama state democratice, cu adevărat democratice ? Dacă da, sunt ele mai democratice decât Libia luiGaddafi? Răspunsul, de fapt, este un răsunător NU, pentru simplul motiv că democraţia pur şi simplu nu există. Acest răspuns nu este unul cu caracter personal, ci un citat al cuiva al cărui oraş natal, Geneva, găzduieşte cea mai mare parte a instituţiilor ONU. Citatul este din Jean-Jacques Rousseau, născut în Geneva în 1712 şi care scrie în capitolul patru din cartea a treia  a faimosului „Contract Social”, că „niciodată nu a existat o adevărată democraţie şi nu va exista niciodată.”

Rousseau stabileşte următoarele patru condiţii pentru ca o ţară să fie etichetată ca democraţie şi în conformitate cu acestea Libia lui  Gaddafi este mult mai democratică decât Statele Unite ale Americii, Franţa şi alţii care pretind că exportă democraţia:

1. Statul:  cu cât o ţară este mai mare, cu atât este mai puţin democratică. Potrivit lui Rousseau, statul trebuie să fie extrem de mic, astfel încât oamenii să se poată  întâlni şi cunoaște reciproc. Înainte de a cere oamenilor să voteze, (statul) trebuie să se asigure că toată lumea cunoaște pe toată lumea, altfel votul va fi un act fără nici o bază democratică, un simulacru de democraţie pentru a alege un dictator.

Statul libian se bazează pe un sistem de credinţe tribale, în care, prin definiţie oamenii se grupează în entități mici. Spiritului democratic este mult mai prezentă într-un trib sau într-un sat decât într-o ţară mare, pur şi simplu pentru că oamenii se ştiu reciproc, împărtăşesc un ritm de viaţă comun care implică un fel de auto-reglementare sau auto-cenzura,  în care reacţiile şi contra reacţiile au impact asupra tuturor membrilor grupului.

Din această perspectivă, s-ar părea că condițiile lui Rousseau se potrivesc mai bine Libiei decât Statelor Unite ale Americii, Franţei şi Marii Britanii, tuturor societăţilor puternic urbanizate în care majoritatea vecinilor nu-și spun nici măcar ”bună ziua” unul altuia şi, prin urmare, nu se ştiu reciproc, chiar dacă aceștia au trăit alături timp de douăzeci de ani. Aceste ţări compacte au sărit la următoarea etapă – „votul” – care a fost consfinţit în mod inteligent pentru a umbri faptul că votul cu privire la viitorul ţării este inutil în cazul în care alegătorul nu-i cunoaşte pe ceilalţi cetăţeni. Acest lucru a fost împins la limita ridicolului când ​​dreptul de vot a fost acordat persoanelor care locuiesc în străinătate. Comunicarea cu persoanele şi între persoane este o condiţie prealabilă pentru orice dezbatere democratică înainte de alegeri.

2. Simplitate obiceiurilor şi a modelelor de comportament sunt, de asemenea, esenţiale în cazul în care oricare dintre ele există pentru a evita cheltuirea celei mai mari părți a timpului în dezbaterea  procedurilor legale şi judiciare, în loc să se dezbată multitudinea de conflicte de interese inevitabile într-o societate mare şi complexă. Ţările occidentale se definesc ca naţiuni civilizate, cu o structură socială mai complexă întrucât Libia este descrisă ca o ţară primitivă, având un set de obiceiuri simple. Acest aspect indică faptul că Libia răspunde mai bine criteriilor democratice ale lui Rousseau decât toţi cei care încearcă să dea lecţii de democraţie. Conflictele din societăţile complexe sunt cel mai adesea castigate de cei cu mai multă putere, motiv pentru care cei bogati reusesc sa evite închisoare pentru că îşi pot permite să angajeze avocaţi de top şi care pot aranja ca represiunea din partea statului să fie îndreptată împotriva unuia care a furat o banană dintr-un supermarket  mai degrabă decât împotriva unui criminal financiar care a distrus o bancă. În oraşul New York, de exemplu, unde 75 la sută din populaţie este de culoare albă, 80 la sută din posturile de conducere sunt ocupate de albi, care alcătuiesc doar 20 la suta din oamenii încarceraţi.

3. Egalitatea în statut şi avere: O privire la lista Forbes 2010 arată cine sunt cei mai bogaţi oameni, din fiecare dintre ţările care participă la bombardamentele actuale din Libia, şi diferenţa dintre ei şi cei care câştigă cele mai mici salarii din aceste naţiuni; un exerciţiu similar în Libia va dezvălui că, în ceea ce priveşte distribuţia bogăţiei, Libia are putea să le dea o lecție celor care luptă acum, şi nu contrariul. Deci, folosind criteriile lui Rousseau, Libia este mai democratică decât națiunile pompoase care pretind că aduc democraţia. În Statele Unite ale Americii, 5 la suta din populatie detine 60 la sută din avuţia naţională, ceea ce o  face societatea cea mai inegală şi mai dezechilibrată din lume.

4. Nici un fel de lux: în conformitate cu Rousseau nu poate exista nici un fel lux dacă există democraţie. Luxul, spune el, face averea o necesitate, care apoi devine o virtute în sine; ea și nu bunăstarea poporului devine obiectivul de atins cu orice preţ, ” Luxul îi corupe atât pe bogaţi cât şi pe săraci, pe unii prin posesie şi pe ceilalți prin invidie, ea face moale naţiunea şi o dă pradă vanității; îi îndepărtează pe oameni de stat şi îi înrobeşte, făcându-i sclavi ai opiniilor. ”

Există mai mult lux in Franta decat in Libia? Rapoartele asupra sinuciderilor angajaţilor din cauza conditiilor stresante de muncă, chiar şi în societăţile publice sau semi-publice, toate în numele maximizării profitului pentru o minoritate și pentru menţinerea ei în lux, apar în Occident, nu în Libia.

Sociologul american C. Wright Mills scria în 1956 că democraţia americană a fost o „dictatură a elitei”. Potrivit lui Mills, Statele Unite ale Americii nu este o democraţie, pentru că despre bani care vorbeşte în timpul alegerilor, nu şi despre oameni. Rezultatele fiecărei alegeri sunt expresia vocii banilor şi nu vocea poporului. Dupa Bush senior şi Bush junior, ei deja vorbesc despre un tânăr Bush în 2012 ca lider republican. Mai mult decât atât, Max Weber a subliniat că puterea politică este dependentă de birocraţie, SUA având  43 de milioane de  birocraţi şi personal militar care conduc efectiv ţara, dar fără a fi aleşi şicare nu răspund în faţa poporului pentru acţiunile lor. O persoană (una bogată) este aleasă, dar puterea reală se află în casta celor bogaţi, care sunt apoi nominalizati ca ambasadori, generali, etc.

Cât de mulţi oameni din aceste auto-proclamate democraţii ştiu că, constituţia din Peru interzice unui presedinte care și-a încheiat un mandat să candideze pentru un al doilea mandat consecutiv? Câţi ştiu că în Guatemala, nu numai că un președinte care își încetează activitatea nu mai poate candida pentru același post dar nimeni din familia sa nu poate aspira la acest post? Sau că Rwanda este singura ţară din lume în care  56 la suta din parlamentari sunt de sex feminin? Cât de mulţi oameni ştiu că, în 2007 conform indicelui CIA, patru dintre cele mai bine guvernate ţări din lume au fost din Africa? Că marele premiu l-a luat Guineea Ecuatorială a cărei datorie publică reprezintă doar 1.14 la suta din PIB?

Rousseau susţine că războaiele civile, revoluțiile şi revoltele sunt ingredientele începutului democraţiei. Pentru că democraţia nu este un scop, ci un proces permanent de reafirmare a drepturilor naturale ale fiinţei umane, care în ţările din toată lumea (fără excepţie) sunt călcate în picioare de o mână de bărbaţi şi femei, care au deturnat puterea poporului pentru a-și perpetua supremaţia. Există și aici şi acolo grupuri de oameni care au uzurpat termenul „democraţie” – care  în loc să fie un ideal spre care se nădăjduiește aceasta a devenit o etichetă care urmează să fie pusă sau un slogan care este utilizat de persoanele care pot striga mai tare decat celelalte. Dacă o ţară este calmă, cum ar fi Franţa sau Statele Unite ale Americii, adică fără nici o rebeliune, aceasta înseamnă doar, din perspectiva lui Rousseau, că sistemul dictatorial este suficient de represiv pentru a preveni orice revoltă.

Nu că ar fi un lucru rău faptul că libienii s-au revoltat. Ce este rau este faptul că se afirma că oamenii acceptă cu stoicism un sistem care  reprimă pe toată lumea fără să reacţioneze. Rousseau concluzionează: „Malo periculosam libertatem quam quietum servitium – traducere – Dacă zeii au fost oameni, ei s-au guvernat democratic. Un astfel de guvern perfect nu este aplicabil fiinţelor umane. ” A  pretinde că cineva ucide libieni pentru binele lor este o farsă.

Ce lectii se dau Africii?

După o  relaţie profund inegală cu Occidentul care a durat 500 de ani, este clar că nu avem aceleaşi criterii despre ceea ce este bine şi rău. Avem interese profund divergente. Cum să nu deplâng „da-ul” voturilor a trei ţări subsahariene (Nigeria, Africa de Sud şi Gabon) la rezoluţia 1973, care a inaugurat cea mai recentă formă de colonizare botezată ” protecţia popoarelor”, care legitimează teoriile rasiste din care s-au  documentat europenii din secolul 18 şi în conformitate cu care Africa de Nord nu are nimic de-a face cu Africa sub-sahariană, Africa de Nord, fiind mult mai evoluată, cultivată şi civilizată decât ​​restul Africii?

Este ca şi cum ai spune că Tunisia, Egipt, Libia şi Algeria nu făceau parte din Africa. Chiar şi Organizaţia Naţiunilor Unite pare să ignore rolul Uniunii Africane în afacerile statelor membre. Scopul este de a izola ţările sub-sahariene din Africa pentru a le izola mai bine şi pentru a le controla. Într-adevăr, Algeria (16 miliarde dolari SUA) şi Libia (10 miliarde de dolari), contribuie împreună cu 62 la suta din cele 42 de miliarde de dolari SUA, care constituie capitalul Fondului Monetar African (AMF). Ţara cea  mai mare şi cea mai populată din Africa subsahariană, Nigeria, urmată de Africa de Sud sunt cu mult în urmă, cu doar 3 miliarde de dolari fiecare.

Este deconcertant să spun că cel puţin pentru prima dată în istoria Organizaţiei Naţiunilor Unite, războiul a fost declarat împotriva unei persoane fără a fi fost explorată nici cea mai mică posibilitatea de  găsire a unei soluţiii paşnice a crizei. Mai aparține Africa cu adevărat  acestei organizaţii? Nigeria şi Africa de Sud sunt pregătite să voteze „Da” la tot ceea ce Occidentul le cere pentru ca ei cred cu naivitate în promisiunile vagi  ale unui loc permanent în Consiliul de Securitate cu drepturi de veto similare cu ale celorlalți. Ambele uită că Franţa nu are puterea de a oferi nimic. Dacă ar fi putut, Mitterand ar fi făcut de mult timp ceea ce era necesar pentru Germania lui Helmut Kohl.

O reformă a Organizaţiei Naţiunilor Unite nu este pe ordinea de zi. Singura modalitate de a  obține un punct ( pe ordinea de zi) este de a folosi metoda Chineză – toate cele 50 de natiuni africane ar trebui să renunţe la Organizaţia Naţiunilor Unite şi să revină numai în cazul în care cererea lor de lungă durată este  în cele din urmă îndeplinită, un loc pentru întreaga Federaţie Africană sau deloc. Această metodă non-violentă este singura armă disponibilă  pentru cei săraci şi slabi care sunte, pentru a ni se face dreptate. Noi ar trebui să renunţăm pur şi simplu la Organizaţiea Naţiunilor Unite, deoarece această organizaţie, prin însăşi structura şi ierarhia  ei, este în  slujba celor mai puternici dintre puternici.

Ar trebui să părăsim Organizaţia Naţiunilor Unite pentru ca ea să se înregistreze respingerea din partea noastră a unei viziuni asupra lumii bazată pe anihilarea celor care sunt mai slabi. Ei sunt liberi să continue la fel ca înainte, dar cel puţin nu vom fi parte la acesta şi nu vor  putea spune că am fost de acord chiar și atunci când nu ni s-a cerut niciodată părerea. Şi chiar şi atunci când ne-am exprimat punctul nostru de vedere, asa cum am facut sâmbătă 19 martie, la Nouakchott, atunci când ne-am opus acţiunilor militare, părerea noastră a fost pur şi simplu ignorată, iar bombele au început să cadă asupra poporului african.

Evenimentele de astăzi imi amintesc de ceea ce s-a întâmplat cu China in trecut. Astăzi, se recunoaşte guvernul Outtara, guvernul rebel din Libia, așa cum au făcut la sfârşitul celui al doilea Război Mondial cu China. Aşa-numita comunitate internaţională a ales  Taiwan ca  singur reprezentant al poporului chinez în loc de China lui Mao. A fost nevoie de 26 ani, până când la 25 octombrie 1971, ONU a trecut Rezoluţia 2758, prin care toţi africanii ar trebui să învețe să citească pentru a pune capăt prostiei umane. China a fost admisă şi în termenii puși de ea – a refuzat să fie membru în cazul în care nu are drept de veto.Chiar și după ce cererea a fost admisă şi rezoluţia depusă, tot i-a luat un an ministrului de externe chinez să-i răspundă în scris Secretarului General al ONU, la 29, septembrie 1972, printr-o scrisoare în are nu a spus ”da” sau ”vă mulţumesc”, dar precizat clar că garanţiile necesare pentru demnitatea Chinei trebuie să fi respectate.

Ce speranţă poate avea Africa de a obţine ceva de la Naţiunile Unite, fara sa joace tare? Am văzut cum, în Cote d’Ivoire un birocrat al ONU a consideră că el insusi este deasupra Constituţiei ţării. Am intrat această organizaţie, fiind de acord să fim sclavi şi să credem că vom fi invitaţi să luăm cina la aceeasi masa si că vom mânca din farfurii spălate de noi înșine nu este doar credulitate, este prostie.

Când Uniunea Africană a aprobat victoria lui Outtara si trecut peste rapoartele contrare ale propriilor săi observatori electorali  pur şi simplu pentru a îi face pe plac fostului nostru stăpân, cum ne putem aştepta să fie respectată? Când presedintele sud-african Zuma declară că Outtara nu a câştigat alegerile şi apoi spune exact opusul in timpul unei calatorii la Paris, oricine are dreptul să pună la îndoială credibilitatea acestor lideri care pretind a reprezenta şi a vorbi în numele unui miliard de africani.

Puterea  Africii şi libertatea reală vor veni doar dacă se pot  întreprinde acţiuni gândite în mod corespunzătort şi asumări ale consecinţelor. Demnitatea şi respectul au un preţ. Suntem pregătiţi să-l plătim? În caz contrar, locul nostru este în bucătărie şi în toalete, cu scopul de a-i face pe ceilalti să se simtă confortabil.

Jean-Paul Pougala este un scriitor din Camerun.

Si ca să vă faceți o idee despre ” binele” adus libienilor, vă ofer o imagine care vorbește de la sine:

Am găsit un video care spune cam aceleași lucruri dar prezintă și imagini din Libia lui Gaddafi, așa cum era înainte de a o distruge atacurile NATO.

Dmitri Rogozin: ”NATO pregătește un atac asupra Iranului”

Trimisul Rusiei la NATO Dmitri Rogozin spune că NATO planifică o lovitură militară împotriva Republicii Islamice pentru a răsturna guvernul iranian.

Reprezentantul Rusiei la NATO Dmitri Rogozin

Rogozin a declarat într-un interviu cu cotidianul rus Izvestia,  publicat vineri, că NATO urmăreşte un obiectiv pe termen lung, de a pregăti un atac asupra Iranului, adăugând că Alianţa intenţionează să schimbe guvernele ale căror opinii nu coincid cu cele ale Occidentului.

„Laţul în jurul Iran-ului se strânge. Planificarea militară împotriva Iranului este în curs de desfăşurare. Şi noi suntem cu siguranţă îngrijorați cu privire la escaladarea unui război la scară largă în această regiune imensă”, a adăugat Rogozin.

Reprezentantul rus a subliniat în continuare faptul că Siria şi Yemen ar putea fi, în ultimă instanță, ultimele etape ale NATO cu privire la modul în care vor lansa un atac asupra Iranului.

Acest lucru vinepe fondul existenței unor speculaţii cum că Israelul se pregăteşte pentru un atac asupra instalaţiilor nucleare ale Iranului pentru a distrage atenţia de la eforturile palestiniene de a adera la Organizaţia Naţiunilor Unite.

Luna trecută, fostul agent CIA Robert Baer a declarat că este aproape sigur că un astfel de atac a fost programat pentru luna septembrie înaintea votului ONU privind recunoaşterea unui stat palestinian.

AR / HRF

„Avem o seră plină cu plante de porumb care produc anticorpi anti-spermă”. Incurajator, nu?

Potrivit lui FW Engdahl, un jurnalist americano-german independent, istoric, cercetător şi economist, unul dintre proiectele de lungă durată ale guvernului SUA a fost acela de a perfecta un fir de porumb modificat genetic. Aceasta varietate de porumb este testată pe teren de peste zece ani şi, în conformitate cu preşedintele unei mici firme bio-tech care se ocupă de acest proiect …

Avem o seră plină cu plante de porumb care produc anticorpi anti-spermă.”

Luând anticorpi de la femeile cu o afecţiune rară, cunoscută sub numele de „infertilitate imunitara”, şi prin izolarea genelor care reglementeaza fabricarea acestor anticorpi,ei  le-au introdus în plantele de porumb, creând, în esenţă, o armă biologică pentru controlul populaţiei.

Şi cine a contribuit la finanţarea acestui demers? Fundaţia Gates „(care include si Fundaţia Buffet) si Fundatia Rockefeller, printr-un proiect numit Alianţa pentru o Revoluţie Verde, condus de nimeni altul decât fostul şef al ONU, Kofi Annan. Majoritatea OMG agro-business-urilor sunt raportate a fi în centrul AGRA (Alianta pentru o Revolutie Verde in Africa-n.m), folosindu-l pentru a răspândi tehnologia lor OMG în întreaga lume a treia. În conformitate cu Engdahl, „Gates si Buffet sunt finanţatori majori de programe globale pentru reducere a populaţiei.” Inclus în această alianţă nesfântă este si Ted Turner, care crede că o reducere de  95% a populaţiei mondiale, adica o reducere la aproximativ 300 de milioane ar fi „ideala”.

Şi nu uitaţi, Fundatia Rockefeller a fost implicata în eugenie şi genocid, deoarece a inceput finantarea cercetarii eugeniei în Germania în anii 1920 şi si-a luat avant în al treilea Reich. (Seminţe de distrugere, FW Engdahl.) Familia Rockefeller a sprijinit sterilizările forţate şi ideologia puritatii rasiale a Germaniei hitleriste.

Dar cum poate un program din Lumea a treia sa afecteze civilizatia occidentala? Mai precis, cum ne afecteaza aici, în Statele Unite?

La scurt timp după introducerea porumbului modificat genetic în SUA în 1996, rata natalităţii a început să scadă. Începând cu anul 1999, rata natalităţii a scăzut, chiar mai repede – doar la trei ani dupa ce porumbul modificat genetic a fost introdus în aprovizionarea cu alimente.

OMG-uri (organisme modificate genetic), în conformitate cu oamenii de ştiinţă intervievaţi pentru filmul Ştiinţa sub atac, se stie că  provoacă micsorarea creierului, imunitate scazuta, leziuni ale organelor si infertilitate la animalele hrănite cu alimente biotehnologice. Ar putea acest fapt corespunde cu rata de infertilitate de 20% care apare la populaţia noastră de astăzi? Aceasta este o întrebare bună. Din păcate, agro-gigantii şi guvernul nostru au suprimat răspunsurile.

Începând cu anul 2008, guvernul SUA s-a opus unui efort naţional pentru etichetarea alimentelor OMG. Ei si-au intensificat opozitia prin încercarea de a suprima etichetarea OMG-urilor oriunde în lume, prin utilizarea Codex Alimentarius, braţul ONU, care urmăreşte să reglementeze toate produsele alimentare, minerale, plantele medicinale folosite  în lume pentru consum. Acest efort a stagnat insă deoarece Codex nu reglementeaza produsele din OMG-uri create ca „alimente”.

Cu toate acestea, Codex pune aceste produse intr-o categorie specială, in care ele pot fi utilizate în aplicaţii alternative. (Ca şi control al nasterii, poate?)

Uleiurile de porumb, soia, seminţe de bumbac şi canola modificate genetic sunt alimentele cele mai prelucrate în Statele Unite ale Americii. Aceste alimente nu au fost niciodată testate pentru siguranţă în consumul uman … chiar dacă studiile pe animale arată deteriorarea gravă a organelor, avorturi spontane şi sterilitate atunci când consumate.

 


Consiliul de Securitate ONU se reuneşte duminică pentru situaţia din Peninsula Coreea

Consiliul de Securitate al ONU se va reuni duminică, la ora locală 11.00 (18.00, ora României), la New York, pentru a discuta despre situaţia tensionată din Peninsula Coreea, a anunţat, sâmbătă, un purtător de cuvânt al misiunii americane la Naţiunile Unite.

„Consiliul de Securitate se va reuni mâine, la 11.00, pentru consultări privind Coreea de Nord”, a precizat purtătorul de cuvânt.

Rusia, membru permanent al Consiliului, ceruse sâmbătă dimineaţă convocarea unei reuniuni de urgenţă, însă marile puteri au decis să se consulte înaintea întâlnirii celor 15 membri ai Consiliului de Securitate, au afirmat surse diplomatice.

Tensiunile din Peninsula Coreea s-au amplificat după ce armata nord-coreeană a bombardat, la 23 noiembrie, insula sud-coreeană Yeonpyeong, revendicată de Phenian. Atacul s-a soldat cu moartea a doi militari şi a doi civili.

Coreea de Sud intenţionează să desfăşoare în următoarele zile exerciţii de artilerie în zonă, iar Coreea de Nord a ameninţat cu „un dezastru” în cazul în care autorităţile de la Seul nu renunţă la organizarea aplicaţiilor militare.

Liderii Natiunilor Unite din Gaza primesc pistoale mitraliera pentru a se proteja „impotriva Hamas”

Directorul activităţilor UNRWA din Gaza a spus ca  viata lui este constant  în pericol şi ca are nevoie de o protecţie mai bună decât pistoalele bodyguarzilor lui „.

Departamentul de apărare a facut un pas neobişnuit prin aprobarea data UNRWA (United Nations Relief and Works Agency) de aduce patru arme în Gaza. Armele, pistoale mitralieră, sunt pentru a asigura o paza mult mai securizata şefilor agenţiei din Gaza.

Cererea de a aduce armele a fost facuta acum trei ani şi aprobata săptămâna trecută.

Directorul activităţilor UNRWA în Gaza, John Ging, a declarat pe site-ul său că viaţa lui este în pericol constant şi are nevoie de protecţie mai adecvată decât pistoale pe care le poarta gărzile sale de corp.

Organismul ONU a cerut pistoale mitralieră germane Heckler si Koch şi pentru comisarul general al UNRWA, Filippo Grandi şi pentru Ging.

UNRWA operează cu 221 de şcoli din Gaza şi cu zeci de centre medicale, centre de ocupare a forţei de muncă şi centre de ajutor pentru femei.

Ya’akov IMUT, responsabile cu înregistrarea armelor la Ministerul de Interne, a declarat ca ministerul a refuzat solicitarea, deoarece este autorizata numai la pistoale cu licenţă. Numai săptămâna trecută, după presiunea venita din partea ONU, cererea a fost aprobată.

Biroul COGAT a declarat că „întârzierea s-a produs pentru că UNRWA a primit autorizaţia de la germani doar cu cinci luni în urmă.”

Reprezentantul UNRWA în Israel, a declarat că nu se emit răspunsuri pe problemele de securitate.

Comentariu: Desi cererea a fost facuta acum trei ani iar licenta a fost primita cu cinci luni in urma, liderii UN au primit armele doar alaltaieri. Sa aiba asta legatura cu vizita lui Obama in India? In mod sigur. Dar stau si ma intreb: daca Obama se teme atat de tare pentru viata sa, de ce nu sta el frumusel acasa? Asta i-ar scuti pe americani de cheltuielile exorbitante prilejuite de aceasta vizita iar Obama ar putea dormi linistit. Este ceva ciudat cu aceasta vizita sau mi se pare doar mie?

Inca un pas spre controlul total:Dupa ce a fost prima care a experimentat din plin criza economica, Grecia este supusa unui nou experiment, care in timp se va extinde si asupra celorlalte state membre ale UE, si anume: aducerea politistilor de frontiera ai Frontex pentru a „ajuta” la stoparea migratiei

Sute de imigranţi intră zilnic în Grecia din Turcia, spune ONU. UE trimite pentru prima dată poliţişti de frontieră pentru a ajuta Grecia sa opreasca afluxul de imigranţi care intră prin frontiera terestră cu Turcia. Multi dintre migranţii ilegali pretind a fi din Afganistan, informeaza BBC News.

Echipele de intervenţie rapidă la frontieră instituite în 2007 „sunt activate astăzi pentru prima dată„, a declarat duminică seara Comisia Europeană . Comisia a declarat că fluxurile de imigranţi ilegali care intră în Grecia au „atins proporţii alarmante”.

Grecia a solicitat ajutorul UE. ONU spune ca sarcina Greciei este „critica”. În general, există o scădere clară a numărului de imigranţi ilegali care încercau să intre în UE, spune agenţia de frontieră a UE, Frontex. Dar aceasta raportează că trecerile ilegale la frontiera terestre a Greciei cu Turcia s-au intensificat. Aceasta a înregistrat o creştere de şase ori, in aceasta zona, a numărului de afgani care încearcă să intre în Grecia al doilea trimestru al acestui an.

În total, în această perioadă, 90% din migranţii detectati ca încearcă să intre ilegal în UE au fost pe la frontiera terestră greacă, spune Frontex spune. Jumătate dintre acestia erau muncitori albanezi care căutau locuri de muncă sezoniere în Grecia, spune Frontex, de la granitele de nord-vest ale Albaniei cu Grecia. Dar cealaltă jumătate – 9500 – au fost migranţi care intenţionau sa călătoreasca prin Grecia si să se stabilească în alte state membre ale UE.

Comisarul european pentru afaceri interne, Cecilia Malmstroem, a declarat ca migraţia ilegală a fost deosebit de „dramatica” de-a lungul a 12.5 km (opt-mile), în apropierea oraşului grec Orestiada[orasul se afla in apropierea granitei cu Turcia si Bulgaria-n.m]. Echipele UE, coordonate de Frontex, vor fi implementate la frontiera greco-turcă şi „vor acţiona sub autoritatea Greciei”, într-o misiune cu durată limitată, a spus ea.

La începutul anului 2009, trecerile ilegale din Turcia către Grecia au fost împărţite în mod egal între frontierele terestre şi maritime, spune Frontex spune. Frontex vorbeşte despre „o schimbare continuata şi intensificata de la frontiera maritimă greaca la frontiera terestră cu Turcia, şi o creştere a numărului şi a proporţiei de migranţi care pretind a fi din Afganistan şi într-o măsură mai mică din Somalia”.

La 1 octombrie, Frontex a deschis un centru regional în Pireu, Grecia – primul birou din afara al agenţiei care isi are sediul la Varşovia. Noile echipe de frontieră ale UE vor acţiona în calitate de ofiţeri ai poliţiştilor de frontieră naţionali „şi, ca atare, sunt autorizaţi să poarte propriile arme de serviciu şi sa poarte propriile uniforme, conform normelor UE.

„Cu toate acestea, o banderolă albastră cu însemnele Uniunii Europene şi ale Frontex trebuie să fie purtata  pentru a le identifica. Ele pot consulta bazele de date ale statului membru gazdă şi, în cazul în care forţa este necesară, ele o pot utiliza.”

Un purtator de cuvant al Comisiei, Tove Ernst, a declarat pentru BBC că echipele vor efectua controale la frontieră, ca si cum ar fi poliţişti de frontieră greci. Dar detaliile de răspândire a acestora, inclusiv numărul lor total, sunt încă în lucru. Ofiţerii UE „sunt considerati ca fiind funcţionari ai statului membru gazdă în ceea ce priveşte infracţiunile comise împotriva lor sau de către ei”, în conformitate cu normele UE.

Comentariu: Nu stiam eu de ce, aseara, pe toate canalele domnul Papandreou manca rahat cu ambele maini, timp de mai bine de doua ceasuri, spunandu-ne intr-un limbaj de lemn, ca ori acceptam masurile sale ori ne ducem dracului cu totii. Ma gandeam ca atunci cand au furat nu ne-au pus in fata aceasta alternativa. Grecia se pregateste de alegeri locale iar atmosfera nu este prea incurajatoare. Se zvoneste ca s-ar dori chiar alegeri parlamentare anticipate si de ce nu, chiar prezidentiale. Cert este ca grevele se tin lant iar situatia nu este deloc imbucuratoare. Sistemul feroviar este in greva generala toata saptamana aceasta ceea ce a determinat un haos in deplasarea turistilor dar mai ales a navetistilor care trebuie sa mearga la lucru in alte localitati.  Domnul Papandreou are toate motivele sa se teama mai ales ca cei care-l scuipa acum sunt proprii alegatori. Curios este faptul ca tocmai s-a terminat vizita lui Erdogan in Grecia si nu s-a discutat, cel putin public, nimic in ceea ce priveste migratia pe la frontiera turco-greaca. Ca datele emise de Frontex sunt scoase din burta, e clar. Problema cu albanezii e veche si nu o mai discutam. Insa majoritatea celor care trec clandestin in Grecia sunt din Pakistan si Bangladesh, nicidecum din Afganistan sau Somalia. Si mai curios este faptul ca anul acesta a fost anul cu cei mai putini emigranti clandestini si tocmai acum s-au gandit sa aduca intariri la frontiera. Faptul ca „Noile echipe de frontieră ale UE vor acţiona în calitate de ofiţeri ai poliţiştilor de frontieră naţionali” ne arata ca acesti „ofiteri” vor fi superiorii politistilor greci de frontiera si ca ei sunt cei care vor decide modul de actiune si masurile care se vor lua. De fapt de cine se teme domnul Papandreou si are acest eveniment vreo legatura cu faptul ca, pentru inceput, trei politisti au refuzat sa preia noile documente de identitate cu cip incorporat, unul fiind concendiat dupa 19 ani de munca in sistem, altul dandu-si singur demisia iar in ce-l priveste pe al treilea asteptam sa vedem ce se va intampla? Sigur ca acestia nu vor fi singurii care se vor opune renuntand de buna-voie la servicii si salarii. Vor urma si altii, cu atat mai mult cu cat deja au trecut doua luni de cand angajatilor politiei elene nu le-au fost platite turele de noapte. Se pregateste domnul Papandreou pentru revolta care va veni la inceputul anului viitor cand cardul pentru cetatean, cu cip incorporat, va deveni obligatoriu pentru intreaga tara? Sa fii inteles el oare ca nu se va putea baza pe fortele politiei elene in reprimarea maselor sau se pregateste pentru o migratie in masa a cetatenilor eleni in alte state ale UE? Oricare ar fi motivul pentru care a facut-o, el nu este cel invocat oficial. In mod sigur Grecia nu a cerut acest lucru pentru ca e prea mandra ca sa o faca si pentru ca nici macar nu este nevoie. Masura a fost impusa de ONU si UE si face parte din acelasi experiment despre care am vorbit cand am analizat criza economica din Grecia. Din pacate insa, ma tem ca acest nou experiment va avea urmari tragice, cu violente si sange in ambele tabere. Timpul discutiilor amiabile dintre statele membre si UE s-a scurs. Acum urmeaza razboiul. Cine a crezut sau inca mai crede ca poate taragana planurile UE si ONU de impunere a vointei si agendei lor in Europa si in lume, se inseala. Numaratoarea inversa a inceput si, din pacate, politicienii nostri se afla in tabara adversa. Stati cu ochii pe Grecia ca sa stiti la ce sa va asteptati in viitorul foarte apropiat. Dumnezeu sa ne ajute, ca usor nu va fi pentru nimeni.

Ca sa intelegeti mai bine ce spun cititi si: https://mucenicul.wordpress.com/2010/05/05/grecia-adevarul-si-minciuna-din-spatele-luptelor-de-strada/

ONU stabileste persoana de contact pentru extraterestri

Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit astăzi numirea unui astrofizician malaezian obscur care sa acţioneze ca prim contact al Pământului cu orice fel de extrateresti care ar putea veni in vizita.

Mazlan Othman, şefa puţin cunoscutului Oficiu al ONU pentru afaceri in spaţiul cosmic (Unoosa), isi va descrie potenţialul său rol nou săptămâna viitoare, la o conferinţă ştiinţifică  care se va tine la centrul de conferinţe Kavli al  Societatii Regale în Buckinghamshire.

Ea urmeaza să spună delegaţilor că descoperirea recentă a sute de planete in jurul altor stele a făcut detectarea vieţii extraterestre mult mai probabila decât oricând înainte – şi aceasta înseamnă că ONU trebuie să fie gata să coordoneze răspunsul omenirii la oricare „prim contact”.

În timpul unei conferinte recente cu oamenii de ştiinţă colegi, ea a spus: „căutarea continua a comunicarii extraterestre, de la mai multe entităţi, susţine speranţa că intr-0 zi omenirea va primi semnale de la extratereştri.

„Când se va intampla, va trebui să avem pus la punct un răspuns coordonat, care să ia în considerare toate sensibilităţile legate de subiect.”

Profesorul Richard Crowther, un expert în drept spaţial şi guvernare[a spatiului] la  Agenţia Britanică pentru Spatiu şi care conduce delegaţiile britanice la ONU privind astfel de probleme, a declarat: „Othman este absolut cea mai indicata persoana pe care trebuie sa o avem [ in cazul in care un extraterestru spune]” du-ma la liderul vostru „.

Cu toate acestea, el crede  ca prima întâlnire a umanităţii cu oricare extratetrestru inteligent este mult mai probabil să aiba loc prin radio sau prin semnale luminoase de la o planetă îndepărtată decât prin fiinţe care sosesc pe Pamant. Şi, sugerează el, chiar dacă vom întâlni  străini în carne şi oase, ei sunt mai susceptibili de a fi microbi decât orice altceva inteligent.”

Comentariul meu: in ultima vreme se vorbeste tot mai mult despre extraterestri si la reuniuni din ce in ce mai inalte. Reprezentantul Vaticanului, acum o saptamana, s-a oferit sa-l boteze pe primul dintre acestia. Fosti ofiteri si angajati ai NASA, dezvaluie ca acestia există.  Kazahstanul construieste prima ambasada pentru extraterestri. Acum se face un pas si mai mare inainte, prin numirea acestei doamne drept ” sefa de protocol a Pamantului” in relatia cu extraterestrii. Să nu uităm că rolul ONU( si al celorlalte organisme ale ei) este de a introduce guvernarea globală si de a sprijini ridicarea Antihristului drept unic conducător al acestei  planete.

Pe la colturile internetului, se zvoneste că in curand urmează o mare dezvăluire in privinta acestora. Unele guri spun că SUA sau un alt stat (Marea Britanie, Franta) va face un anunt oficial pe aceasta temă, altele spun că extraterestrii se vor „dezvălui” singuri. Prieteni sau dusmani, sau ambele? Rămane de văzut. Eu personal am senzatia că intr-adevăr urmeaza un prim „‘ contact” cu acestia, că nu vor fi deloc prietenosi si că vor veni pentru a da o mană de ajutor la implementarea guvernării mondiale, fie prin semănarea spaimei in randurile oamenilor, fie prin atacarea unei natiuni si inceperea astfel a unui conflict armat, care va deveni foarte repede un război al omenirii impotriva „extraterestrilor”.