BUCURAȚI-VĂ CĂ RO NU S-A CALIFICAT!: Cupa Mondială din Qatar este un teren de testare pentru tehnologia distopică „pay-by-face”

Visa, partenerul oficial al FIFA pentru tehnologia de plată, va aduce ceea ce numește tehnologii de plată biometrice „inovatoare” la Cupa Mondială din Qatar, care începe duminică. Peste un milion de fani ai fotbalului sunt așteptați să călătorească în Qatar pentru turneul din ultimii patru ani.

Visa a instalat 5.300 de terminale de plată fără contact la sediile FIFA, ceea ce face ca Cupa Mondială din Qatar să fie cel mai bun turneu organizat de FIFA în materie de plăți. Cupa Mondială oferă Visa o scenă globală pentru a testa noi tehnologii. În Qatar, Visa va realiza mai multe proiecte pilot limitate care demonstrează viitorul plăților.

În colaborare cu Banca Națională a Qatarului și POP ID, Visa va permite oamenilor să plătească cu ajutorul datelor biometrice faciale.

După înscrierea inițială, nu va mai fi necesar un card fizic sau o aplicație pentru smartphone.

Furnizorul de servicii de plată va testa, de asemenea, un card digital instantaneu. După scanarea unui cod QR, se va emite instantaneu un card digital preplătit care poate fi stocat într-un portofel mobil.

Într-un comunicat de presă în care a anunțat plățile inovatoare, vicepreședintele senior și managerul de țară al grupului Visa pentru GCC, Dr. Saeeda Jaffar, a declarat:

„În calitate de partener de lungă durată al FIFA, Visa dorește să le ofere fanilor fotbalului din întreaga lume cea mai bună modalitate de a plăti în Qatar, experimentând în același timp noi și interesante inovații, cum ar fi fuziunea dintre artă, fotbal și tehnologie în cadrul competiției Visa’s Masters of Movement. Cu mii de terminale de plată fără contact, Cupa Mondială FIFA Qatar 2022™ promite să fie cel mai bun turneu FIFA cu posibilități de plată din toate timpurile pentru cei peste un milion de fani care vor veni să se bucure de magia fotbalului.”

Sursa

Statele Unite pierd Orientul Mijlociu: Biden rupe relațiile cu Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite și le trimite „pachet” la BRICS

O evoluție dramatică are loc la Washington, Consiliul de Securitate Națională de la Casa Albă anunțând că va revizui relațiile cu Arabia Saudită în ansamblul său. În acest sens, a fost depus un proiect de lege pentru retragerea sistemelor antiaeriene și antirachetă Patriot și THAAD ale SUA din Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

Cauza acestei crize majore, care provoacă turbulențe în relațiile SUA cu aliații săi tradiționali din Orientul Mijlociu, este decizia OPEC+ de a reduce producția de petrol cu două milioane de barili pe zi începând de luna viitoare, pentru ca țările membre să mențină ridicat prețul „aurului negru”.

Deoarece Washingtonul, pentru a-i convinge pe europeni de hotărârea sa de a-i ajuta să devină independenți de combustibilii fosili ruși, a „pus mâna” pe rezervele strategice de petrol ale SUA, decizia membrilor OPEC+ a fost percepută ca o „lovitură de cuțit în spate”, deoarece pare să fie de partea propunerii rusești de reducere a producției și, în același timp, nu face nimic pentru a facilita lupta împotriva inflației pe care o duce administrația Biden, cu un ochi la alegerile intermediare din noiembrie.

Biden pare să realizeze ceva ce părea imposibil până acum: să rupă relațiile SUA atât cu Arabia Saudită, cât și cu Emiratele Arabe Unite, trimițând cele două țări ” pachet” la BRICS.

Nu este o coincidență faptul că, după ruptura relațiilor americano-arabe, emirul Emiratelor Arabe Unite, șeicul Mohammed bin Zayed, a mers la Sankt Petersburg pentru a se întâlni cu președintele Rusiei, Vladimir Putin… Reamintim că Biden a interzis, de asemenea, vânzarea de F-35 către Emiratele Arabe Unite, o afacere pe care Trump o făcuse.

Deteriorarea rapidă a relațiilor era de așteptat după eșecul dezastruos al vizitei lui Biden la Riyadh. Statele Unite par să piardă Orientul Mijlociu…

http://www.warnews247.gr

 

🤔: „Poate fi periculos să fii dușmanul Americii, dar să fii prietenul Americii este fatal” H. Kissinger

Henry Kissinger a declarat în noiembrie 1968, după ce Richard Nixon a fost ales președinte al SUA, dar înainte ca acesta să preia funcția:

„Lui Nixon ar trebui să i se spună că este probabil un obiectiv al lui Clifford de a-l detrona pe Thieu (președintele sud-vietnamez Nguyen Van Thieu) înainte ca Nixon să fie învestit. Trebuie să i se spună lui Nixon că, dacă Thieu va avea aceeași soartă ca și Diem, se va spune națiunilor lumii că poate fi periculos să fii dușmanul Americii, dar să fii prietenul Americii este fatal”.

Se pare că lui Joe Biden și mai ales lui Mitsotakis nu le-a spus nimeni această zicală!

În urmă cu câteva zile, înainte să apară articolul de mai jos, când am auzit că turcii și-au dat acceptul pentru ca Suedia și Finlanda să adere la NATO, am știut că doar o promisiune în ceea ce privește Grecia, putea să-i schimbe opinia lui Erdogan, în ciuda faptului că nicăieri în presă nu apărea clar de ce s-a sucit Sultanul. Din păcate, am avut dreptate deși nimeni de aici nu m-a crezut. Eu încă stau și mă mir cum grecii, care niciodată nu i-au suportat pe americani, sunt atât de încrezători acum în NATO și SUA, care de fapt e numai SUA, NATO fiind doar o altă denumire. Kremlinul nu minte în acest articol și articolul este probabil scris de un jurnalist de carieră, care are cunoștințe solide în materie, nu de vreun Radu Tudor sau careva de pe la Digi24.

Consortul meu, nici acum nu crede (nici pe mine și nici pe Putin), după ce a citit articolul  ce urmează, că așa ceva ar fi posibil. Și totuși este sau mai bine-zis va fi. Țările ortodoxe și naționaliste nu sunt la mare căutare acum. Grecia are o istorie prea mare și prea lungă, a dat prea multă cultură lumii și mai este considerată  și „mama democrației”. Într-o lume a „cancel culture”, a „political correctness”-ului și a dispariției termenilor „mamă” și „tată”, mama democrației trebuie să dispară. _______________________________________

„După kurzi, a venit rândul Greciei, deoarece SUA sunt dispuse să sacrifice insulele grecești de dragul rămânerii Turciei în alianța NATO”, afirmă rușii într-o analiză a situației din Marea Egee.

Presa de stat rusă vorbește despre un conflict în Marea Egee din cauza intenției Greciei de a-și extinde apele teritoriale la 12 mile marine. În același timp, subliniază că, în negocierile care vor urma, SUA vor sacrifica insulele grecești…

Avertisment sau provocare din partea rușilor? Faptul că această publicație provine de la o presă de stat rusă ar trebui să fie îngrijorător, deoarece reflectă opiniile Kremlinului. Totodată, același articol a fost reprodus și de alte mijloace de informare rusești, ceea ce este semnificativ…

Articolul se intitulează:

„Occidentul i-a predat pe kurzi lui Erdogan. Urmează Grecia”

„Schimbarea poziției Turciei în problema aderării Suediei și Finlandei la NATO era doar o chestiune de timp. Puțini se așteptau ca acest lucru să se întâmple atât de curând, dar existau și mai puține îndoieli că era inevitabil. Și este cu atât mai îngrijorător faptul că aceste evenimente sunt observate nu numai în Kurdistan și în diaspora kurdă, ci și în Grecia.

Sâmbăta trecută, serviciile de informații turcești au raportat arestarea unui spion, Mohamed Amar Abara, care lucra pentru omologii lor greci. Se presupune că omul de afaceri, sub pretextul unor activități comerciale, afla și transfera la Atena informații despre armata turcă, refugiații sirieni din țară și susținătorii FETÖ.

Acesta nu este nici primul și nici ultimul scandal de spionaj, dar faptul că ambele țări sunt membre ale NATO, organizația militară care personifică unitatea Occidentului (recent contestat) împotriva oricărei amenințări (recent, în principal rusești), face ca situația să fie deosebit de amară.

În general, confruntarea dintre Turcia și Grecia durează de mai bine de un secol. Nu vom intra în detalii deja uitate de Atena despre modul în care independența țării a fost obținută prin eforturile nu numai ale armatei grecești, ci și ale armatei ruse – Pacea de la Adrianopol, care a asigurat de facto independența Greciei, a fost rezultatul războiului dintre Imperiul Rus și cel Otoman din 1828-1829. Suntem mult mai interesați de evenimentele din ultimele decenii.

Bomba cu ceas lăsată cu grijă de Marea Britanie sub forma problemei cipriote a împiedicat normalizarea relațiilor dintre Atena și Ankara timp de aproape 40 de ani.

Profitând de lovitura de stat militară din Cipru din 1974 (susținută de Grecia), Turcia a preluat controlul asupra părții de nord a insulei. Această circumstanță acționează ca un obstacol serios în drumul spre Uniunea Europeană; Republica Cipru este ea însăși membră a UE, dar Ankara nu recunoaște guvernul de la Nicosia.

Mai mult, în 2014, CEDO a ordonat părții turce să plătească ciprioților un total de 90 de milioane de euro, ceea ce guvernul Erdogan a refuzat să facă. După aceea, și-a schimbat în mod repetat poziția cu privire la problema integrării europene: fie a declarat că Turcia nu mai este interesată de aceasta, fie a descris aderarea la UE ca fiind un obiectiv strategic – la urma urmei, a fost o țară candidată timp de 23 de ani.

Rezervele de gaz

În ultimii ani, această poveste și-a schimbat „culorile”. La sfârșitul anilor 2010, geologii din bazinul mediteranean au descoperit zăcăminte de petrol și gaze, câteva dintre acestea fiind situate în zona economică a Ciprului.

Dar chiar și fără aceste rezerve, insula este interesantă din perspectiva securității energetice – există planuri de construire a EastMed, conducta de gaz din estul Mediteranei, care va trece prin teritoriul său și care este menită să asigure aprovizionarea cu combustibil a Europei. Pentru a face acest lucru, Grecia a dezvoltat în mod activ contacte cu alte țări din regiune, în special cu Israelul și chiar cu Egiptul.

Insulele din Marea Egee

O altă problemă în care aliații oficiali sunt în dezacord este disputa asupra insulelor din Marea Egee. Ankara este convinsă că Grecia încalcă regimul de demilitarizare. La rândul său, la Atena, aceste afirmații sunt considerate „nefondate din punct de vedere juridic, istoric și faptic”.

Pe scurt, partea greacă dorește să extindă apele teritoriale adiacente insulelor cu 12 mile, cât permite Convenția ONU privind dreptul mării, pentru a exploata zăcămintele de gaze naturale din zonă.

Turcia nu a semnat acest document, astfel că Ankara preferă să se refere la Memorandumul de înțelegere cu Libia privind delimitarea zonelor maritime, încheiat în 2019.

Acest acord, la rândul său, nu mai este recunoscut de autoritățile grecești, deoarece consideră că încalcă drepturile lor asupra zonei platoului bogat în resurse. După semnarea acestuia, ambasadorul libian a fost chiar expulzat din Atena.

Poziția Greciei în această problemă a fost susținută în mod repetat de Egipt și Israel, precum și de Franța, care au efectuat exerciții navale comune. La începutul anului, Atena a desfășurat forțe militare în apropierea insulelor din zona cu probleme. Toate acestea pe fondul unor amenințări militare directe din partea Ankarei.

Strategia Erdogan

Pentru a înțelege de ce aceste probleme sunt atât de importante pentru Turcia, merită să ne amintim ce crede despre ea însăși.

Dacă Rusia este uneori acuzată că nu are o idee națională, Erdogan are trei.

Până de curând, actuala conducere turcă a fost la fel de activă în încercarea de a promova conceptele de integrare europeană, neo-otomanism și pan-turcism din motive interne și externe, dar prima idee și-a pierdut locul din cauza circumstanțelor descrise mai sus.

Ca parte a politicii sale neo-otomane, Erdogan vede Orientul Mijlociu ca pe propria sa curte și moștenire imperială, astfel că Ankara este ostilă eforturilor Atenei de a stabili contacte cu țările arabe.

Dar problema este că, de la guvernarea Porții, fostele vilaieturi s-au consolidat semnificativ și nu sunt deosebit de atrase de perspectiva conducerii regionale de către o Turcie străină din punct de vedere etnic.

Unii actori, cum ar fi Arabia Saudită și, într-o mai mică măsură, Egiptul, ar dori să se considere lideri în lumea arabă. Ei au avut un oarecare succes în acest domeniu, dar cu ochii pe Rusia.Aplicând conceptul de Mare Turan, Erdogan face tot ce poate: în ultimii ani, integrarea popoarelor turcești ia amploare, Baku este deosebit de activă în apropierea de Ankara. Dar și alte foste republici sovietice din Asia Centrală (în special Kazahstan) se îndreaptă în această direcție. Deoarece această idee implică, dacă nu un stat, cel puțin o comunitate „de la Marea Mediterană la Marea Laptev„, Rusia urmărește îndeaproape acțiunile Turciei în această direcție.

Problema și soluția pentru Erdogan

Punerea în aplicare a oricăreia dintre aceste idei va necesita costuri uriașe pentru autoritățile turce și construirea unei economii puternice. Și iată că barca ambițiilor sultanului se scufundă în viața grea a unei inflații record de 70%, care amenință nu numai punerea în aplicare a strategiilor de mare anvergură, ci și victoria lui Erdogan în alegerile de peste mai puțin de un an.

Cu toate acestea, având în vedere tulburările actuale și eforturile Europei de a găsi o alternativă la gazul și petrolul rusesc, accesul la resursele energetice promite beneficii uriașe pentru Ankara, care ar putea contribui la rezolvarea problemelor interne existente.

Acesta este motivul pentru care Turcia își apără cu atâta zel statutul de principal centru de alimentare cu combustibil în sudul Uniunii Europene, încercând în același timp să devină un furnizor independent.

În acest scop, se comportă ca o armă care se descarcă pe nava NATO, trăgând la 270 de grade – atât în disputele cu Grecia, cât și în chestiunea aderării Finlandei și Suediei la NATO, ceea ce a avut ca rezultat faptul că acestea au fost forțate să facă concesii.

Vor sacrifica, de asemenea, Grecia

Iar Statele Unite sunt obligate doar să privească cum astfel de acțiuni ce amenință unitatea Occidentului, întrucât, așa cum se spune, „nu este momentul să dai în cap”. Și nu trebuie luat în seamă ce spun ei.

America și aliații săi consideră valorile de la Ankara, Stockholm și Helsinki drept monedă de schimb în această afacere, deoarece există o mulțime de câștiguri materiale care pot fi obținute prin respingerea unor idealuri efemere.

Dar cei de la Atena înțeleg că interesele lor pot deveni următoarea carte în schimbul loialității lui Erdogan”, conchid rușii.

Sursa

 

Confruntare Turcia-SUA până la Raqqa!- ” Undă verde” din partea Rusiei pentru Erdogan: „SUA creează un stat kurd; aveți un interes legitim”

„Rusia a dat undă verde unei operațiuni militare turcești care ar putea fi și mai mare ca amploare și profunzime. Ministrul rus de externe a vorbit direct despre un „stat kurd înființat de SUA” și a afirmat că „Turcia nu poate rămâne indiferentă la evoluțiile care au loc în Siria”.

Lavrov a făcut declarații foarte importante care indică faptul că am putea avea un front SUA-Turcia pe teritoriul sirian. Conflictul ar putea pătrunde adânc pe teritoriul sirian, până la Raqqa și acolo unde se află forțele armate kurde SDF.

Din declarațiile lui Lavrov reiese că Rusia se retrage din Siria și va lăsa Turcia să „curețe terenul” până la Eufrat.

Lavrov a fost clar în ceea ce a spus. Aceasta este singura modalitate de a elimina pericolul kurd atât pentru Siria, cât și pentru Turcia.

Întrebarea este ce vor face acum americanii.

LAVROV: TÜRKİYE KAYITSIZ KALAMAZ

Rusya Dışişleri Bakanı Lavrov, ABD'nin, Suriye'de Kürtlere sözde devlet kurdurmak istediğini söyledi. "Türkiye, bunlara kayıtsız kalamaz" dedi. pic.twitter.com/jdhm0GJDzt

— 24 TV (@yirmidorttv) May 28, 2022

Lavrov: „Siria își va recupera întregul teritoriu”

Mai precis, într-un interviu acordat canalului arab de știri RT , Serghei Lavrov a declarat că prezența rusă în Siria este legitimă.

„Ne aflăm în Siria la cererea șefului oficial al statului și a guvernului legitim al țării. Ne aflăm acolo în conformitate cu convențiile ONU și punem în aplicare Rezoluția 2254 a Consiliului de Securitate al ONU.

Vom continua, așa cum va continua să facă și administrația siriană.

Vom continua să ajutăm Damascul să își recupereze întregul teritoriu.

Există încă unități ale armatelor țărilor pe care nimeni nu le-a invitat acolo. Trupele americane ocupă încă o mare parte din malul estic al Eufratului.

„SUA vrea să creeze un stat kurd”

Aceștia încearcă să creeze un așa-numit stat acolo, susțin împărțirea, iar kurzii irakieni din regiune încearcă să formeze o uniune.

Ei se folosesc de sentimentele unei părți a oamenilor. În acest fel, ei cauzează probleme în structura care îi unește pe kurzii din Irak și Siria.

Toată această situație a provocat tensiuni în regiune.

Turcia, desigur, nu poate rămâne indiferentă la acest lucru. Dorim ca aceste probleme să fie rezolvate în cadrul respectării independenței și integrității teritoriale a Siriei.”

Ne întâlnim, de asemenea, cu kurzii. Îi invităm să analizeze mai atent modul în care Statele Unite au făcut o promisiune și nu au îndeplinit-o.

Să aibă un dialog serios cu Damascul și să organizeze viața într-un stat unit. Cel mai bun lucru este să faceți o înțelegere.

Un acord care ar putea asigura coexistența tuturor părților într-un singur stat ar fi cea mai bună soluție”, a declarat Lavrov.

„Turcia nu poate rămâne tăcută în fața terorii din NE Siriei”

„Rusia nu are aproape nicio obligație militară de a rămâne în Siria. Probabil că vom avea o întâlnire cu Assad în viitorul apropiat.

Desigur, Turcia nu poate rămâne tăcută în fața terorii din nordul Siriei.

În Siria până în prezent, armata americană, care a ocupat o parte semnificativă a malului estic al Eufratului, creează în mod deschis o formațiune cvasi-statală [SDF/YPG/PKK] acolo, încurajând în mod direct separatismul.

Toate acestea afectează tensiunea din această parte a regiunii.

Turcia, bineînțeles, nu poate sta deoparte.”

„Războiul dintre Turcia și SUA pe teritoriul sirian”

La 13 septembrie 2021, consilierul de securitate al lui Erdogan a prezis un război turco-american în viitor, afirmând că „armata turcă va lovi forțele americane din Siria”.

De asemenea, acesta a subliniat că Turcia a păstrat temporar tăcerea din cauza dificultăților economice și a alegerilor.

Messut Hakki Casin a spus:

„Dacă americanii îndrăznesc să intre în război cu noi în Siria, îi vom lovi.

Statele Unite mențin forțe acolo. Nu vom accepta niciodată acest lucru. Turcia va face ceea ce este necesar.

Turcia nu va accepta niciodată „Fait Accompli” în acest caz.”

Sursa

 

Criză serioasă ruso-israeliană din cauza Ierusalimului – Putin către Bennett: ” Readuceți Curtea și Biserica lui Alexandru sub control rusesc”

De cel puțin o săptămână se observă o deteriorare rapidă a relațiilor dintre Israel și Rusia din cauza unei serii de probleme apărute, principala fiind cea a bisericii Alexander Nevsky.

Președintele rus Vladimir Putin a cerut premierului israelian Neftali Bennett să transfere imediat în proprietatea Rusiei Curtea lui Alexandru Nevski și biserica sa, care se află la 100 de metri de Sfântul Mormânt din Orașul Vechi al Ierusalimului.

Biserica Alexander Nevsky este un element valoros al Bisericii Ortodoxe Ruse din Ierusalim și este situată în centrul Cartierului Creștin.

Această biserică, care poartă numele unui sfânt al Bisericii Ortodoxe, un prinț războinic din secolul al XIII-lea, celebru pentru victoriile sale împotriva invadatorilor suedezi, este cunoscută și sub numele de Curtea lui Alexandru.

Această problemă ar putea chiar declanșa un nou conflict în regiune, în condițiile în care Israelul este supus unor atacuri teroriste constante, soldate cu morți și răniți. Situația nu este bună.

Pentru prima dată avem parte de caracterizări dure ale Rusiei la adresa Israelului. Surse israeliene vorbesc despre relații Putin-Benet care acum sunt inexistente.

Scrisoare din partea lui Vladimir Putin către N. Bennett

Mai exact, președintele rus Vladimir Putin i-a trimis o scrisoare premierului Naftali Bennett în care îi cere Israelului să predea controlul asupra proprietăților bisericești din Orașul Vechi din Ierusalim.

Scrisoarea a fost dezvăluită de Serghei Stepashin, un fost prim-ministru rus care este președintele Societății Imperiale Ortodoxe Palestiniene, care supraveghează proprietățile rusești din regiune.

Stepashin se află într-o vizită în Israel și a ridicat problema în timpul unei adunări la Misiunea Sfântul Serghie din Ierusalim, o altă proprietate care a fost cedată Rusiei în urmă cu un deceniu.

Stepashin a declarat că Rusia a furnizat toate documentele necesare pentru a demonstra că este proprietarul legal al complexului Alexander, dar apoi a început conflictul din Ucraina și, între timp, autoritățile israeliene „nu au făcut nimic pentru a decide”.

Stepashin a declarat că Rusia va aplica presiuni diplomatice dacă va fi necesar pentru a obține ceea ce își dorește.

În 1859, țarul Alexandru al II-lea a cumpărat terenul pe care a fost construită Curtea lui Alexandru – cunoscută și sub numele de Biserica Alexandru Nevski. Până la Revoluția rusă din 1917, zona s-a aflat sub controlul guvernului imperial rus.

A fost promisiunea lui Netanyahu față de Putin – Decizia Curții a fost anulată

Luna trecută, Curtea Districtuală din Ierusalim a anulat o hotărâre judecătorească care a acordat guvernului rus controlul asupra Curții lui Alexandru.

Verdictul Tribunalului Districtual din Ierusalim a fost pronunțat la cererea Societății Ortodoxe Palestiniene din Țara Sfântă, care a deținut proprietatea până anul trecut.

Fostul premier Benjamin Netanyahu a aprobat concesionarea complexului Alexander Nevsky către Rusia în 2020. Măsura a fost văzută ca un gest de bunăvoință după eliberarea din Rusia a lui Naama Issachar, o tânără israeliană care a fost încarcerată după ce în rucsacul ei a fost găsită o cantitate mică de marijuana în timpul unui sejur la Moscova.

În timpul vizitei sale în Israel, Stepashin a criticat Israelul pentru status quo-ul în disputa bisericească din cauza războiului din Ucraina.

„Acum ne luptăm pentru a returna complexul și este foarte dificil, suntem aproape acolo, lucrăm de cinci ani, am găsit toate documentele istorice, dar există situația din Ucraina și Israelul se comportă așa cum o face adesea, jucând ping-pong cu toată lumea”, a declarat un oficial rus.

După ce guvernul rus s-a înregistrat ca proprietar legal al bisericii, comisarul pentru terenuri a răspuns la o serie de apeluri împotriva mutării, explicând că Federația Rusă a fost recunoscută de organizațiile internaționale și de statul Israel ca fiind un „stat care continuă” Imperiul Rus.

În hotărârea sa privind recursul, judecătorul Mordechai Qadouri a decis că, din moment ce Netanyahu a desemnat Curtea lui Alexandru drept „loc sfânt”, singurul organism care poate decide în această privință este guvernul israelian, având în vedere diverse considerente religioase și politice.

Bennett a creat o comisie pe această temă în iulie anul trecut, dar aceasta nu s-a întrunit încă.

#BREAKING Israeli police arrest hundreds of rioters in Al-Aqsa mosque during the Friday prayers of the Ramadan pic.twitter.com/JIxjUHVENe

— Guy Elster (@guyelster) April 15, 2022

Rusia: În Palestina are loc cea mai mare ocupație din istoria postbelică a lumii

Între timp, Rusia l-a chemat duminică pe ambasadorul Israelului la Moscova, Alexander Ben Zvi, pentru o explicație, în condițiile în care Israelul a susținut săptămâna trecută expulzarea Moscovei din Consiliul ONU pentru Drepturile Omului din cauza războiului din Ucraina.

Ministerul rus de Externe l-a acuzat vineri, într-un comunicat, pe ministrul israelian de externe Yair Lapid de un „atac antirusesc”, în timp ce acesta a apărat votul țării sale de suspendare a participării Moscovei la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului.

Ministerul rus de Externe a calificat declarația lui Lapid drept „regretabilă” și a acuzat Israelul că se folosește de conflictul din Ucraina pentru a distrage atenția de la conflictul israeliano-palestinian.

„Am luat notă de declarația agresivă a ministrului israelian de externe Yair Lapid”, a declarat Ministerul rus de Externe, potrivit Tass.

„Regretăm declarațiile ministrului israelian de Externe și le respingem.

A existat o încercare prost camuflată de a exploata situația din Ucraina pentru a distrage atenția comunității internaționale de la unul dintre cele mai vechi conflicte nerezolvate – cel palestiniano-israelian.”

Moscova a condamnat, de asemenea, Israelul pentru ocuparea Cisiordaniei și blocada din Fâșia Gaza, care, a precizat ea, este susținută de Statele Unite.

„De asemenea, este demn de remarcat faptul că … cea mai mare ocupație din istoria mondială postbelică se desfășoară cu acordul tacit al principalelor țări occidentale și cu sprijinul real al Statelor Unite”, se arată în declarația rusă.

Lapid a declarat că „uciderea civililor nevinovați” a fost motivul pentru care Israelul a votat pentru suspendarea Rusiei din Consiliul ONU.

Declarația acuză Israelul de „ocupație ilegală și anexare treptată a teritoriilor palestiniene”.

Now in #TelAviv following shooting attack pic.twitter.com/xon07O6iQY

— Oren Ziv (@OrenZiv_) April 7, 2022

Comunicare Putin-Abbas: criticarea politicilor israeliene la Moscheea Al-Aqsa

În același timp, președintele rus Vladimir Putin a avut luni o conversație telefonică cu președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, pentru a discuta despre tensiunile de la Ierusalim și despre negocierile dintre Rusia și Ucraina.

Putin l-a informat pe Abbas cu privire la „operațiunea militară specială a Rusiei pentru apărarea regiunii Donbass” din estul Ucrainei. Apelul telefonic ar fi avut loc la cererea liderului palestinian.

În contextul în care războiul din Ucraina a dus la creșterea prețurilor la alimente la nivel mondial, Putin l-a asigurat pe Abbas, în timpul convorbirii telefonice, că Moscova le va furniza palestinienilor „cereale, materiale și recolte rusești”.

„Putin ne sprijină”

Agenția oficială palestiniană de știri Wafa a relatat că Putin „a subliniat poziția fermă a Rusiei în sprijinul drepturilor poporului palestinian și că Rusia va continua să ofere sprijin politic pentru cauza palestiniană în toate forumurile internaționale, precum și ceea ce se întâmplă la Ierusalim și la Moscheea Al Aqsa”.

De asemenea, Wafa a relatat că liderul rus a respins „practicile israeliene care împiedică accesul liber al credincioșilor la Moscheea Al-Aqsa”, adăugând că Israelul trebuie să „respecte status quo-ul istoric existent” la locul sfânt.

Rusia este de mult timp un susținător al cauzei palestiniene, iar AP speră că Moscova va juca un rol mai important în medierea dintre ea și Israel.

Abbas l-a informat pe Putin cu privire la „incursiunile zilnice în Moscheea Al Aqsa ale israelienilor extremiști sub protecția forțelor de ocupație israeliene”, potrivit Wafa.

Sursa

Există vreo diferență între armata ucraineană și ISIS? (Video)

În acest moment, mai trebuie rușii să încerce să-i facă pe ucraineni să arate rău? Naziștii ucraineni se descurcă foarte bine și singuri.

Dacă nu vă puteți da seama, această doamnă a morții îi reprezintă pe ucraineni și pe naziști. Tipul pe care l-a ucis este rus.
Acesta este motivul pentru care mulți spun că nu există nicio diferență între ucraineni și ISIS cei care taie capete. Isis avea videoclipuri de antrenament despre cum să tai un inamic și să-i mănânci ficatul. Isis a scos creștinii din casele lor și a decapitat părinții în fața copiilor, apoi a transformat fetele în sclave sexuale.

Isis a fost antrenată și finanțată de agenți sub acoperire din SUA, Israel și alte state minore. Când un soldat Isis era rănit, era trimis în spitale israeliene și erau întâmpinați de șeful Israelului. Acest lucru este documentat, am văzut videoclipurile.

Armata ISIS număra zeci de mii de oameni. Li s-au dat haine noi, cizme, arme și camionete Toyota. Li s-a ordonat să mărșăluiască prin Orientul Mijlociu și să provoace moarte și distrugere în națiunile arabe, astfel încât Israelul să sfârșească prin a fi ultimul care va rămâne în picioare. Totul făcea parte din proiectul „Marelui Israel” pentru a supune în cele din urmă națiunile din jurul Israelului și pentru a-și extinde teritoriul pentru a include o treime din nordul Arabiei Saudite și cea mai mare parte a Siriei.
Planul lor merge mai departe și nu văd niciun motiv să cred că nu își vor îndeplini pe deplin obiectivele. Mai ales după un război nuclear între Iran și Israel. Israelul va bombarda cu bombe nucleare toate orașele și națiunile care li s-au opus.

Vă sună cunoscută finanțarea armelor de înaltă tehnologie și a instruirii? Ar trebui să fie, este din același manual și de la aceiași oameni. Conspiratorii pentru puterea globală finanțează războaie și trimit oameni ușor de manevrat în război.
Urmăriți banii, atunci când vedeți atâția bani – sute de miliarde de dolari – mergând pentru un război, atenție la motive și fugiți de această înșelăciune cât de repede puteți, pentru că viața voastră depinde de ea.

PS. Ați observat că acel video este o producție Zelensky?Nu știu dacă chiar îi aparține sau nu. Deși nu m-ar mira!

ALĂTURI DE CINE NE PREGĂTIM DE RĂZBOI ȘI ÎMPOTRIVA CUI : Rusia vrea să forțeze SUA să respecte Carta ONU

Rusia și China tocmai au scris Statelor Unite cerându-le să respecte Carta Națiunilor Unite și cuvântul pe care și l-au dat. Această abordare, lipsită de orice agresivitate, pune sub semnul întrebării nu numai funcționarea ONU, a NATO și a Uniunii Europene, ci și aproape toate progresele SUA de la disoluția URSS. În mod evident, este o abordare inacceptabilă pentru Washington. Dar hiperputerea americană nu mai este ceea ce a fost. Va trebui să-și înceapă retragerea.

Lumea de astăzi este condusă de Statele Unite ale Americii și NATO, care se prezintă ca fiind singurele puteri globale, în timp ce Federația Rusă și Republica Populară Chineză sunt mai puternice decât ele, atât din punct de vedere economic, cât și militar.

La 17 decembrie 2021, Moscova a făcut public un proiect de tratat bilateral cu Washingtonul care oferă garanții pentru pace [1], precum și un proiect de acord pentru punerea în aplicare a acestuia [2]. Aceste documente nu sunt îndreptate împotriva Statelor Unite, ele vizează doar aplicarea Cartei ONU și respectarea propriilor angajamente.

Pe 23 decembrie, la conferința de presă anuală a președintelui Putin, o întrebare a jurnalistei Diana Magnay de la Sky News a dus la o ceartă. Vladimir Putin a răspuns sec că observațiile Rusiei privind comportamentul SUA datează din 1990 și că Washingtonul nu numai că le-a ignorat, dar a persistat să meargă mai departe. Acum, armele NATO erau pe cale să fie desfășurate în Ucraina, ceea ce ar fi un fapt inacceptabil pentru Moscova [3]. Niciodată până acum un lider rus nu s-a exprimat în acest mod. Este important să înțelegem că amplasarea rachetelor la patru minute de zbor de Moscova reprezintă o amenințare extremă și este un motiv de război.

Pe 30 decembrie, a avut loc o conversație telefonică între președinții Biden și Putin. Partea americană a înaintat propuneri de rezolvare a problemei ucrainene, în timp ce partea rusă a readus discuția asupra încălcărilor de către SUA a Cartei ONU și a cuvântului său.

Statele Unite se gândesc să-și arate buna credință prin faptul că nu vor primi Ucraina în NATO. Aceasta este o abordare care răspunde doar marginal la întrebarea pusă și care are șanse de a preveni războiul doar dacă este însoțită de măsuri de retragere.

Este clar că intrăm într-o perioadă de confruntare extremă care va dura mai mulți ani și care ar putea degenera în orice moment într-un război mondial.

În acest articol, vom examina acest conflict, care este în mare parte necunoscut în Occident.

1- Extinderea NATO la granițele Rusiei

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite au făcut în mod deliberat ca efortul maxim să cântărească asupra Uniunii Sovietice. Între 22 și 27 de milioane de sovietici au murit (13-16% din populație), față de 418.000 de americani (0,32% din populație). Când acest măcel s-a încheiat, SUA au format o alianță militară în Europa de Vest, NATO, la care URSS a răspuns prin crearea Pactului de la Varșovia. În scurt timp, NATO s-a dovedit a fi o federație care a încălcat principiul suveranității statelor prevăzut la articolul 2 din Carta Națiunilor Unite [4], pe care țările lumii a treia l-au denunțat în 1955 la Conferința de la Bandung [5]. În cele din urmă, URSS a încălcat, de asemenea, Carta ONU prin adoptarea Doctrinei Brejnev în 1968 și impunerea acesteia membrilor Pactului de la Varșovia. Când URSS a fost dizolvată și unii dintre foștii săi membri au creat o nouă alianță militară, Tratatul de Securitate Colectivă, au ales să o transforme într-o confederație în conformitate cu Carta ONU.

Pentru a clarifica semnificația federației și a confederației, să luăm un exemplu: în timpul Războiului Civil, nordicii au format o federație deoarece deciziile guvernului lor erau obligatorii pentru toate statele membre. În schimb, sudiștii au format o confederație deoarece fiecare stat membru a rămas suveran.

Când Zidul Berlinului și Cortina de Fier au căzut în 1989, germanii au dorit să își reunifice națiunea într-o singură țară. Totuși, acest lucru a însemnat extinderea NATO pe teritoriul Republicii Democrate Germane. La început, sovieticii s-au opus acestui lucru. S-a avut în vedere o reunificare cu neutralizarea teritoriului RDG. În cele din urmă, prim-secretarul Mihail Gorbaciov a fost de acord cu extinderea NATO prin reunificarea celor două Germanii, cu condiția ca Alianța să nu încerce să se extindă spre est.

Cancelarul vest-german Helmut Kohl, ministrul său de externe Hans-Dietrich Genscher și președintele francez François Mitterrand au susținut împreună poziția Rusiei: NATO trebuia să se angajeze să nu se extindă în continuare spre est. Președintele american George H. Bush Sr. și secretarul său de stat, James Baker, au făcut numeroase declarații publice și angajamente în acest sens în fața tuturor interlocutorilor lor [6].

De îndată ce URSS a fost dizolvată, trei țări neutre au aderat la Uniunea Europeană: Austria, Finlanda și Suedia. Cu toate acestea, UE și NATO sunt una și aceeași entitate, una civilă și una militară, ambele cu sediul la Bruxelles. În conformitate cu Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona (articolul 42 alineatul (7)), NATO este cea care asigură apărarea Uniunii Europene, indiferent dacă membrii săi sunt sau nu și membri ai NATO. De facto, aceste țări nu mai sunt neutre de când au aderat la Uniunea Europeană.

În 1993, Consiliul European de la Copenhaga a anunțat că țările din Europa Centrală și de Est ar putea adera la Uniunea Europeană. Din acel moment, procesul de aderare la NATO pentru foștii membri ai blocului sovietic a decurs fără probleme, cu excepția observațiilor tradiționale ale Rusiei.

Dar, în anii 1990, Rusia era o umbră a ceea ce fusese. Bogăția sa a fost jefuită de 90 de persoane, așa-numiții „oligarhi”. Nivelul de trai s-a prăbușit, iar speranța de viață a rușilor a scăzut cu 20 de ani. În acest context, nimeni nu a ascultat ceea ce spunea Moscova.

În 1997, summitul NATO de la Madrid a solicitat țărilor din fostul bloc sovietic să adere la Tratatul Atlanticului de Nord. După Germania de Est (1990), aceasta(NATO-n.m.) și-a încălcat cuvântul de cinci ori, în 1999 au fost Republica Cehă, Ungaria și Polonia; apoi, în 2004, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia; în 2009, Albania și Croația; în 2017, Muntenegru; și din nou, în 2020, Macedonia de Nord.

Ucraina și Georgia ar putea adera în curând la NATO, în timp ce Suedia și Finlanda ar putea renunța la neutralitatea lor teoretică și să se alăture în mod deschis Alianței Atlantice.

Ceea ce era inacceptabil în 1990 este inacceptabil și astăzi. Este de neconceput ca rachetele NATO să se afle la câteva minute de zbor de Moscova. Aceeași situație s-a întâmplat și în 1962. Statele Unite au desfășurat rachete la granița URSS în Turcia. Ca răspuns, sovieticii au instalat rachete la granița americană din Cuba. Președintele american John Kennedy a descoperit in extremis capcana în care Pentagonul a băgat SUA. El a reușit să clarifice situația prin intermediul ambasadorului său la Națiunile Unite. Președintele de atunci al șefilor de stat major al SUA, generalul Lyman Lemnitzer, era violent antisovietic și intenționa să provoace un război nuclear. Din fericire, actualul său succesor, generalul Mark Milley, este mult mai înțelept și întreține relații politicoase cu omologii săi ruși.

2- Încălcări ale Cartei ONU

Carta ONU a fost negociată de 50 de state în 1945, la Conferința de la San Francisco, chiar înainte ca trupele sovietice să cucerească Berlinul și să determine Reich-ul nazist să capituleze. Aceasta a fost adoptată în unanimitate. De atunci, alte 147 de state au semnat-o, ceea ce a dus numărul total de semnatari la 197.

Propunerea rusă din 17 decembrie 2021 pentru un tratat bilateral SUA-Rusia pentru salvgardarea păcii prevede la articolul 2 că:

„Părțile se vor asigura că toate organizațiile internaționale, alianțele și coalițiile militare la care participă cel puțin una dintre părți aderă la principiile cuprinse în Carta Organizației Națiunilor Unite.

Din motivele explicate mai sus, acest lucru implică transformarea NATO sau dizolvarea acesteia.

Aceeași propunere prevede la articolul 4 că fostele state membre ale Uniunii Sovietice nu pot adera la NATO. Acest lucru implică faptul că Estonia, Letonia și Lituania ar trebui să plece și că nici Ucraina și nici Georgia nu ar trebui să adere.

Articolul 7 din propunerea rusă stipulează o interdicție privind desfășurarea de arme nucleare în afara granițelor sale. Acest lucru implică retragerea imediată a bombelor atomice depozitate ilegal, de exemplu, în Italia și Germania, încălcând astfel Tratatul de neproliferare a armelor nucleare din 1968.

În plus, respectarea Cartei ONU necesită o revenire la funcționarea inițială a ONU și abandonarea practicilor ilegale în care această organizație a fost implicată de la dizolvarea Uniunii Sovietice.

În mod insesizabil, ONU nu numai că nu-și mai îndeplinește obiectivele statutare, dar se transformă într-o agenție de punere în aplicare a deciziilor SUA. De exemplu, căștile albastre, care au fost cândva „forțe de interpoziție”, au devenit „forțe de menținere a păcii” de la dizolvarea URSS. Acestea nu mai intervin pur și simplu atunci când două părți sunt în război și reușesc să încheie un armistițiu. Înainte, ele interveneau între cele două părți, cu acordul explicit al acestora, și se asigurau că angajamentele lor sunt respectate. Astăzi, nu le pasă de acordul protagoniștilor sau chiar de existența unui acord între ei. În practică, în cei aproximativ douăzeci de ani de la prăbușirea Rusiei, Consiliul de Securitate a aprobat o hotărâre americană. Prin urmare, în practică, forțele de menținere a păcii se aflau în principal în serviciul Pentagonului.

Exemplul cel mai grăitor este afacerea libiană. SUA au organizat și finanțat mărturii false în fața Consiliului ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva, conform cărora Muamar Gaddafi își bombarda propriul popor [7] . Aceste depoziții au fost apoi transmise Consiliului de Securitate. Washingtonul a obținut o rezoluție care permitea NATO să intervină pentru a „proteja populația” Libiei de „dictatorul” său. Odată ajunsă acolo, NATO a interzis șefilor de stat africani să vină să verifice ce se întâmplă, amenințând că îi va ucide pe toți. Apoi a bombardat Libia, omorând aproximativ 120.000 de oameni pe care se presupune că venise să îi „protejeze”. În cele din urmă, a împărțit țara în trei și a instalat teroriștii la putere în Tripoli [8].

În cazul Siriei, a fost făcut un pas înainte. ONU, care ceruse Ligii Arabe să efectueze o anchetă la fața locului pentru a verifica rapoartele privind un război civil, nu a pus nicio întrebare atunci când această misiune a fost întreruptă fără explicații. Acest lucru s-a întâmplat deoarece experți din 21 de țări arabe au constatat într-un raport preliminar că informațiile americane erau false [9]. SUA l-au numit apoi pe Jeffrey Feltman, adjunctul secretarului de stat Hillary Clinton pentru Orientul Mijlociu extins, ca adjunct al secretarului general Ban Ki-moon, care a coordonat operațiunile aliate în război din punct de vedere economic, politic și militar [10]. Ani mai târziu, în timp ce acest domn a plecat demult să comită alte crime în altă parte, directivele sale de a înfometa Siria sunt încă impuse agențiilor ONU [11].

Acest lucru ne aduce la problema agențiilor ONU. Multe dintre ele servesc drept acoperire pentru acțiunile SUA. De exemplu, în această perioadă a epidemiei Covid-19, toată lumea a observat că contribuțiile statelor membre la această agenție reprezintă mai puțin de 20% din bugetul acesteia, în timp ce donațiile doar din partea Fundației Bill și Melinda Gates reprezintă 10%. De fapt, unele dintre acțiunile OMS sunt puternic influențate de interese private. Ori, reprezentantul permanent al Rusiei în Consiliul de Securitate, Vitali Churkin, a dezvăluit că, în 2012, UNHCR a transportat sute de jihadiști înarmați cu barca din Libia în Turcia pentru a forma așa-numita Armată Siriană Liberă.

Și asta nu e tot. Consiliul de Securitate a adoptat numeroase sancțiuni împotriva statelor în perioada de radiere a Rusiei. Mulți înalți oficiali ONU constată pe teren că aceste sancțiuni provoacă foamete și ucid civili. Dar ele au fost votate și nu pot fi ridicate decât printr-un vot la care SUA se opun. Aceste așa-numite „sancțiuni” nu sunt sentințe pronunțate de o instanță de judecată, ci arme împotriva oamenilor, mânuite în numele Națiunilor Unite.

Deoarece Washingtonul nu mai poate să le facă să fie adoptate, le decretează unilateral și obligă Uniunea Europeană, vasalul său, să le aplice. Astfel, europenii din Uniune ucid populații civile, de data aceasta în numele „democrației”.

3- Strategia ruso-chineză

În Occident, anunțăm ceea ce ar trebui să aibă loc pentru a ne asuma meritele pentru eveniment. De multe ori nu facem nimic pentru ca acesta să se întâmple, îl așteptăm și ne felicităm în avans. Este ceea ce se numește „efectul publicitar”. În Rusia și China, pe de altă parte, unde se vorbește mai puțin, oamenii anunță doar ceea ce sunt siguri că vor realiza. În general, anunțurile sunt dezvăluiri despre ceea ce tocmai s-a făcut.

Atunci când președintele Putin anunță că va pune Statele Unite la locul lor, nu este negociabil. Rusia știe că președintele Joe Biden nu se poate retrage. Intenționează să îl forțeze să o facă, poate încet, dar sigur. Ca un jucător de șah, Moscova a anticipat următoarele mișcări. Tot ce trebuie să facă este să-și arate forța și, eventual, să lovească la limită. De exemplu, armata rusă ar putea face o demonstrație a rachetelor sale hipersonice, astfel încât toată lumea să vadă că poate distruge orice țintă din lume. Sau ar putea lovi forțele armate americane pe teritoriul pe care acestea îl ocupă ilegal.

La 15 decembrie 2021, Moscova și Beijingul și-au pus în scenă alianța militară. Acest lucru s-a întâmplat cu două zile înainte de publicarea proiectului de tratat cu SUA. Președinții Vladimir Putin și Xi Jinping au vorbit în cadrul unei videoconferințe pentru a susține propunerea rusă. China a insistat în mod oficial asupra legitimității acestei cereri. Deși există multe diferențe chinezo-ruse și chiar puncte de conflict, cum ar fi Siberia de Est, Moscova și Beijingul sunt obligate să se sprijine reciproc. Ambele țări au fost atacate de Occident în trecutul nu foarte îndepărtat. Ele au experimentat ipocrizia acestor parteneri și știu că au nevoie una de cealaltă pentru a le rezista.

În ultimii ani, Rusia a ajuns să stăpânească noi arme. În 2014, aceasta a demonstrat că poate neutraliza comunicațiile și comenzile unui distrugător american, USS Donald Cook, echipat cu un sistem Aegis care îl leagă de toate lansatoarele de rachete americane [12], și chiar și ale unui portavion precum USS Ronald Reagan [13]. Ulterior, a demonstrat în Levant că se poate extinde în spațiu unde neutralizează toate comunicațiile și comenzile NATO pe o rază de 300 de kilometri [14]. În prezent, Rusia are superioritate în conflictele convenționale.

Tehnica franceză a armelor hipersonice, mult timp neexploatată de NATO, a fost perfecționată de sovietici, apoi de ruși [15]. Astăzi, este arma decisivă, capabilă să lovească orice țintă de oriunde pe Pământ cu arme nucleare. Un lansator trece prin atmosferă, capătă viteză pe măsură ce orbitează în jurul Pământului, apoi trage asupra țintei sale când reintră în atmosferă. Viteza sa este de așa natură încât nimeni nu îl poate intercepta. Această armă face ca „scutul antirachetă” al NATO să fie depășit [16]. În prezent, Rusia are superioritate în conflictele nucleare [17].

O versiune intermediară a acestui lucru a fost furnizată de Moscova Beijingului și, probabil, Pyongyangului. Vicepreședintele șefului Statului Major Întrunit al SUA, amiralul Christopher Grady, a recunoscut avansul tehnologic al Rusiei și a anunțat că SUA lucrează din greu pentru a recupera decalajul. Deși președintele Donald Trump a relansat cercetarea militară, Pentagonul va avea nevoie de mulți ani pentru a face acest lucru.

Războiul din Siria a fost o oportunitate pentru Moscova de a testa o cantitate uriașă de arme noi, dintre care unele s-au dovedit a fi net superioare celor occidentale. În același timp, eșecul masivului program F-35, care nu a reușit să își îndeplinească toate angajamentele, arată că cercetarea militară americană s-a prăbușit. Acest avion multirol este în mare parte vândut aliaților, dar abandonat de forțele aeriene americane, care se rezumă la reeditarea vechilor F-16.

În plus, China a dezvoltat o tehnică eficientă de distrugere a sateliților, pe care pare să o fi împărtășit cu Rusia. Distrugerea unui vechi satelit sovietic la 15 noiembrie 2021, nu departe de Stația Spațială Internațională, a provocat o agitație în cadrul NATO. De acum înainte, China și Rusia ar putea face toate armatele NATO surde și oarbe în câteva ore.

Thierry Meyssan

[1] “Draft Treaty betweeen the USA and Russia on Security Guarantees”, Voltaire Network, 17 December 2021.

[2] “Draft Agreement on measures to ensure the security of Russia and NATO”, Voltaire Network, 17 December 2021.

[3] “Vladimir Putin’s annual news conference”, by Vladimir Putin, Voltaire Network, 23 December 2021.

[4] “Charter of the United Nations”, Voltaire Network, 26 June 1945.

[5] See the ten principles of the Bandoung Conference, which serve as a reference for our work, in “About the Voltaire Network”.

[6] «NATO Expansion: What Gorbachev Heard», National Security Archives, December 12, 2017.

[7] A classified document that we published attests that the members of the Libyan Transitional Council were employees of the United States. S / AC.52 / 2011 / NOTE.93.

[8] “How Al Qaeda men came to power in Libya”, by Thierry Meyssan, Voltaire Network, 7 September 2011.

[9] “Report of the Head of the League of Arab States Observer Mission to Syria for the period from 24 December 2011 to 18 January 2012”, Voltaire Network, 2 February 2012.

[10] “Germany and the UNO against Syria”, by Thierry Meyssan, Translation Pete Kimberley, Al-Watan (Syria) , Voltaire Network, 28 January 2016.

[11] “Parameters and Principles of UN assistance in Syria”, by Jeffrey D. Feltman, Voltaire Network, 15 October 2017.

[12] “What spooked the USS Donald Cook so much in the Black Sea?”, Voltaire Network, 8 November 2014.

[13] “Russia scrambles the controls of the aircraft carrier ’Ronald Reagan’ and the 7th fleet”, Translation Pete Kimberley, Voltaire Network, 11 November 2015.

[14] “The Russian army partially blocks the air space over Lebanon and Cyprus”, Translation Pete Kimberley, Voltaire Network, 24 November 2015.

[15] « Les moyens russes de Défense hypersonique », par Valentin Vasilescu, Traduction Avic, Réseau Voltaire, 28 mai 2016.

[16] “The new Russian nuclear arsenal restores world bipolarity”, by Thierry Meyssan, Translation Pete Kimberley, Voltaire Network, 6 March 2018.

[17] “Vladimir Putin Address to Russian Federal Assembly”, by Vladimir Putin, Voltaire Network, 20 February 2019

Strategia israeliană pe termen lung pentru destabilizarea Orientului Mijlociu

Articol preluat integral de la: http://www.frontpress.ro/2013/09/strategia-israeliana-pe-termen-lung-pentru-destabilizarea-orientului-mijloci.html

Planul “suprematist” israelian pentru încurajearea războiului din Siria – și din întreg Orientul Mijlociu – este parte a unei strategii pe termen lung, dezvoltată acum câteva decenii și detaliată în jurnalul sionist KIVUNIM (Direcții).

Studiul, intitulat “O strategie pentru Israel în anii ‘80”, a fost scris în ebraică și a fost tradus în engleză de către curajosul activst evreu anti-sionist și anti-rasist, Israel Shahak.

“Următorul eseu reprezintă în opinia mea, un plan detaliat al regimului sionist (al lui Sharon și Eitan) pentru Orientul Mijlociu, care se bazează pe divizarea întregii regiuni în state mici și dezintegrarea actualelor state arabe”, scria Shahak în introducerea sa.

“Ideea de a dezintegra statele arabe este o temă recurentă în gândirea strategică israeliană”

Studiul orginar integral așa cum a fost tradus el de Shahak, poate fi găsit accesand link-ul din finalul paginii. Câteva extrase din acesta:

“La începutul anilor 1980 Statul Israel are nevoie de o nouă strategie cu privire la locul său, scopul și interesele sale naționale, atât pe plan intern cât și extern”.

“Dezintegrarea Siriei și a Irak-ului în regiuni distincte din punct de vedere etnic sau religios, după modelul Libanului este principala prioritate israeliană pe termen lung, pe frontul de est, in timp ce disoluția puterii militare a acestor țări reprezintă o țintă pe termen scurt”.

“Siria se va dezintegra în conformitate cu structura ei etnică și religioasă, în câteva state, precum Libanul, astfel încât vor exista un stat alawit de-a lungul coastei, un stat sunit in zona Alep, un alt stat sunit in zona Damasc, ostil vecinului de la Nord iar druzii vor înființa un stat, poate chiar în platoul nostru Golan și cu siguranță în zona Hauran și în Nordul Iordaniei.”

“Această stare de lucruri va garanta pacea și securitatea în zonă pe termen lung, iar realizarea sa este posibilă încă de acum”.

“Irakul, bogat pe deoparte în petrol și pe de altă parte rupt din interior este o țintă sigură pentru Israel”. “Disoluția acestuia este chiar mai importantă decât cea a Siriei.”

“Irakul este mai puternic decât Siria. Pe termen scurt un razboi Iran-Irak va destabiliza Irakul din interior și îi va produce prăbușirea înainte ca acesta să fie capabil să organizeze un front larg împotriva noastră.

“Orice tip de confruntare inter-arabă ne va fi de ajutor pe termen scurt și va scurta drumul până la ținta noastră de a dezintegra Irakul asemeni Siriei si Libanului”.

“Iordania constituie o țintă strategică pe termen scurt, dar nu și pe termen lung întrucât nu constituie un pericol real pe termen lung după dezintegrarea sa, terminarea domniei regelui Hussein și transferul puterii către palestinieni.”

“Nu există nici o șansă ca Iordania să continue să existe în prezenta formă pentru o perioadă mai lungă de timp, iar politica israeliană, atât în timp de război cât și de pace, trebuie direcționată spre lichidarea Iordaniei și transferul puterii către majoritatea palestiniană.”

Traducere de pe DavidDuke.com

http://davidduke.com/israels-long-time-strategy-to-destabilize-the-middle-east/

Documentul stategic integral tradus de activistul pentru pace israelian Israel Shahak poate fi gasit la:

http://cosmos.ucc.ie/cs1064/jabowen/IPSC/articles/article0005345.html

Israel Shahak a fost un important activist evreu pentru drepturile omului, profesor universitar și militant anti-sionist. Una din cărțile sale cele mai importante, “Povara a trei milenii de istorie și religie iudaică” a fost tradusă în românește la Editura Antet si poate fi cumparată la: http://www.librarie.net/autor/11159/israel-shahak .

Iranul ”cu siguranță” va inchide Strâmtoarea Ormuz

Tensiunile din Golf ar putea ajunge la punctul de explozie după ce un înalt oficial iranian a declarat că Iranul „cu siguranța” va închide strâmtoarea Ormuz în cazul în care un embargo UE asupra petrolului va perturba exportul de ţiţei.

Mohammad Kossari, şef adjunct al afacerilor externe, din cadrul parlamentului şi membru al Comitetului Naţional de securitate, a emis avertizarea drept răspuns la o decizie a Uniunii Europene, de luni, de a impune un embargou al petrolului asupra Iranului datorită  pretinsului program de arme nucleare al țării.

„Presiunea sancţiunilor este concepută pentru a încerca şi a ne asigura că Iranul ia în serios cererea noastră de a veni la masă ( tratativelor),”  a spus șeful pentru politică externă al UE, Catherine Ashton.

Cu toate acestea, împreună cu decizia Washingtonului de a desfăşura un al doilea portavion de atac în Golf, încercarea UE de a pres Iranul din punct de vedere economic ar putea creşte foarte mult riscul unui război suprem în regiune.

Strâmtoarea Hormuz este legătura vitală dintre Golful Persic şi Golful Oman.

De asemenea, este unul dintre cele mai strategice locuri din lume, atunci când vine vorba de tranzitul petrolier.

La o producţie mondială de petrol estimată la circa 88 de milioane de barili pe zi în 2011, Administrația de Informații asupra Energiei a Statelor Unite estimează că aproximativ 17 milioane de barili din cele 88 trec prin strâmtoare.

Dacă sancţiunile economice presează  Iranul suficient  cât acesta să se răzbune prin închiderea strâmtorii, aproape 20 la sută din comerţul cu petrol la nivel mondial ar putea fi afectat, rezultând o crestere masivă a costurilor energiei la nivel mondial.

Cu peste o jumătate de milion de forţe regulate şi un personal suplimentar de 120,000 de soldați în Garda Revoluţionară de elită a țării, analiştii cred că consecinţele unui război condus de SUA împotriva Iranului ar face ca recentele incursiuni militare susținute de Occident în Orientul Mijlociu să pară neînsemnate.

Până în prezent, decizia SUA de a menţine două grupuri de portavioane în regiune a fost descrisă de către Iran ca fiind „o activitate de rutină” .

Dar marea acumulare de personal militar a SUA în regiune, care a fost consolidată atunci când Pentagonul a trimis un supliment de 15000 de trupe la naţiunea vecină din Kuweit, a fost doar cel mai recent pas într-o încercare evidentă a Washington-ului de a își întări capacităţile sale militare în regiune.

Cu toate acestea începând cu anul 1988, când Statele Unite au reuşit să distrugă circa 25 de procente din cea mai mare capacitatea navală a Iranului, în timpul operaţiunii Praying Mantis, Iranul și-a petrecut ultimele două decenii pregătindu-și forţele navale ale Gărzii Revoluţionare pentru a exploata vulnerabilităţile forțelor convenționale afișate de Statele Unite.

Potrivit comandantului Gărzii Revoluţionare, Generalul de Brigadă Jafaari, „inamicul este mult mai avansat tehnologic decât suntem noi, dar noi am folosit ceea ce se numeşte metode de luptă asimetrice … iar forţele noastre sunt acum bine pregatite pentru el”, a spus el, citat de Global Lagare .

În fond, cea mai recentă rundă de politică pe marginea prăpăstiei dintre Iran şi Occident poate obliga Iranul la masa negocierilor în privința programului său de îmbogăţire a uraniului.

Cu toate acestea, strategia UE de evitare a „haosului în Orientul Mijlociu”, prin strângerea laţului economic în jurul Iranului ar putea duce la o adevărată conflagraţie pe care aparent ea încearcă să o evite.

 

A contribuit Chavez, fără să vrea, la precipitarea evenimentelor din Libia?

După un impas de 6 luni,  în care nici o parte nu au obținut nici un avantaj, brusc le-au fost necesare doar câteva zile forţelor rebele libiene să pătrundă fără a întâmpina nici o opoziţie în Tripoli. Deși știm că politica care va urma după acest rezultat va fi foarte mult comparabilă cu ceea ce se întâmplă în Egipt chiar acum, mulţi se întreabă cu mirare de ce situaţia din Libia a progresat cu o astfel de viteză. Poate că răspunsul poate fi găsit în cele 143.8 tone de aur deţinute de Banca Centrală libiană. Desigur că nu este nici pe departe aproape de cele 366 de tone de aur, pe care se presupune că Venezuela le are la WGC (World Gold Council) cea mai mare parte probabil ținut extrateritorial şi care nu va fi repatriat, dar întrebarea ”unde ar putea WGC găsi o parte din cantitatea de aur fizic de care au nevoie pentru a satisface cererea lui Chavez ”a primit acum un răspuns. Desigur, trebuie să presupunem că acest aur nu a plecat deja din Libia în direcţia Caracas-ului pe parcursul ultimelor 6 luni. Ceea ce, în retrospectivă, probabil că ar trebui să presupunem, pentru că doar așa s-ar putea explica de ce aurul a ajuns acum la 1875 $ (la ora cînd traduc eu articolul a trecut e 1900 $-n.m)  şi este în creştere rapidă.

O imagine a rapidă asupra rezervelor de aur din lume vă  va edifica:

rezervele de aur la data de 21.08.2011

Comentariul meu: Să fie chiar o coincidență faptul că pe 17-18 august Chavez își cerea aurul, iar media spumega împotriva lui-inclusiv cea românescă, iar pe 22 Tripoli-ul cădea în mîinile rebelilor, deși după ultimele știri nu ai fi putut da acest pronostic. În articolul  pe care l-am publicat ieri, Jean Paul-Pougala spunea că următoarea pe listă este Algeria. Dacă ne uităm la lista de mai sus, vedem că într-adevăr rezerva de aur a acesteia ar putea satisface nevoile momentane ale WGC și este de fapt singura țară arabă, la ora actuală, care ar putea satisface atăt nevoia de aur a elitelor cât și dorința lor de a impune democrația în această zonă. Pe de altă parte, Algeria a fost o aliată și o prietenă a Libiei, așa că trebuie să  muște un pic din țărână  și să fie pusă cu botul pe labe. În acest moment atacarea Libanului nu poate fi pusă în discuție, pentru că Libanul, Siria și Iranul sunt rezervate urii și răzbunării Israelului. Arabia Saudită este aliatul de nădejde al NATO și Israel în lupta împotriva celorlalte trei, deci un atac asupra ei este exclus din start.Culmea ar fi ca Chavez să-și schimbe ideea și să vrea argint în locul aurului sau platină.Cert este că dacă elitele vor menținerea schemei Ponzi pe care o practică trebuie să găsească undeva aurul pe care îl cere Chavez, altfel tot ce-au clădit până acum se duce de râpă.

 

 

22 iulie 2011 ziua masacrelor : In timp ce Breivik ucidea în Norvegia, NATO distrugea conducta de alimentare cu apă a libienilor. A cui nebunie este mai mare?

Un atac terorist al NATO a lovit o fabrică de ţevi de apă în al-Brega, ucigând şase gardieni, aceasta fiind fabrica de tevi pentru cel mai mare sistem de irigare prin deşert făcut de om care aduce apa în şaptezeci la sută din casele libienilor, conform surselor din Libia. Fabrica a fost lovit după ce reţeaua de alimentare cu apă a fost distrusa vineri.

22 iulie 2011. O dată pe care umanitatea trebuie să şi-o amintească. NATO a lovit conducta libiană de alimentare cu apă.Va dura luni de zile pentru a o repara. Apoi, sambata au lovit fabrica producătoare de ţevi pentru conducte.

De când este o fabrica de ţevi de apă din Al- Brega un obiectiv legitim care să impună o zonă no-fly de a proteja civilii? De când este o conductă de alimentare cu apă în sine un obiectiv legitim?

NATO a comis o altă crimă de război, care vizează o reţea civilă de alimentare cu apă, care aduce apa la 70% din populaţia Libiei, potrivit unor surse Pravda.Ru în Libia. Managerul general al Man Made River Corporation care controleaza conducta a raportat ca aceasta a fost lovită într-un atac al NATO de vineri. Într-o altă încălcare clară a legii, un lot de 19000 AK-47 ( Kalasnikov) din Italia a fost capturat în Ajdabiyah de către autorităţile libiene, conform unor surse militare libiene.

Comunitatea internaţională are două opţiuni: să întoarcă capul ca laşii şi să permită NATO să omoare copii libieni,  să omoare civili libieni şi  să sprijine  atacurile teroriştilor- am primit informaţii că fosforul alb este folosit împotriva pozitiilor guvernului libian acum când NATO este disperat să obtină un cât de mic rezultata- își amintește cineva de Napalm? A doua opţiune pentru comunitatea internaţională este de a utiliza canalele adecvate pentru a induce presiuni asupra NATO în sine şi asupra politicienilor din statele membre pentru a opri această atrocitate criminală, acest ultraj împotriva civilizaţiei şi al dreptului internaţional, acum.

Sunteţi de acord cu această campanie? Atunci eşti un criminal de copii  sau simpatizezi cu ucigaşii de copii. Cameron, Obama şi Sarkozy au sângele a sute de oameni nevinovaţi pe mâinile lor.

În cazul în care contribuţia NATO la protecţia civililor este bombardarea aprovizionarii lor cu apă, apoi comunitatea internaţională va răspunde pentru această crimă de război atroce, indiferent dacă politicienii o vor face sau nu. Va face cineva ceva impotriva acestei crime de război groaznice? Sau vom sta toţi înspate în timp ce NATO distruge liniile de aprovizionare cu apă, o structura civilă? Este aceasta  protejarea civililor sau este un act de răzbunare pentru că NATO este pe punctul de a pierde?

Timothy Bancroft-Hinchey

Pravda.Ru

Comentariul meu: In timp ce atentatele asa-zisului crestin anti-islamist si ultranationalist norvegian, inundau canalele televiziunilor, această ” mică și nevinovată” crimă, impusă de ” condiții obiective ” a trecut nebăgată în seamă, că doar ce mai contează câtiva musulmani libieni, fie ei chiar copii, care mor. Mare coincidență ca ambele mari crime să aibă loc în aceeași zi, in colțuri diametral opuse ale lumii, nu? Poate mă lămurește și pe mine cineva, din cercul acestui ” popor ales” cum se împacă  această sintagmă cu valurile de sânge care curg pe unde trec ei. Cum poate fi,  nu o persoană, ci un popor iubit de Dumnezeu când comite astfel de atrocități de când se știe?

Gura păcătosului adevăr grăieşte: „Ce justificare aveţi pentru aceste acţiuni? Singurul vostru motiv este că vreţi să stârniţi un război….Iar voi îl aveţi pe Satana alături de voi.”

„Veţi aduce Iadul. Vom lupta cu voi. Nu vă vom permite să cuceriţi acest teritoriu. Suntem victime în acest moment. Dar victimele întotdeaua reuşesc să câştige”, este mesajul transmis duminică de liderul libian Muammar Gaddafi aliaţilor occidentali care au atact sâmbătă Libia.

„Nu veţi avansa, nu veţi reuşi să călcăaţi pe acest pământ.Veţi aduce Iadul. Vom lupta cu voi. Dacă veţi continua cu această agresiune împotriva noastră, vă vom răspunde. Nu vă vom permite să cuceriţi acest teritoriu. Suntem pe pământul pe care Dumnezeu ni l-a dat. Suntem victime în acest moment. Dar victimele întotdeaua reuşesc să câştige, iar agresorul va fi distrus”, a avertizat liderul libian.

„Aţi mai dovedit că nu sunteţi civilizaţi, că sunteţi nişte terorişti, atacând orice naţiune care prosperă. Ce justificare aveţi pentru aceste acţiuni? Singurul vostru motiv este că vreţi să stârniţi un război. Dar poporul libian va fi mai puternic după ziua de azi, iar noi vom fi mai puternici”, a mai spus Muammar Gaddafi.

Gaddafi a anunţat că  va împărţi arme tuturor cetăţenilor libieni, că „femeile şi bărbaţii şi chiar copiii sunt pregătiţi să lupte”.

„Oamenii se revoltă peste tot în lume, chiar şi în Europa. Noi suntem liderii acestei rebeliuni. Această revoluţie a fost prezisă de Cartea Verde. Aceasta este a treia teorie. Cartea Verde spune că poporul ar trebui să vrea controlul asupra lui. Poporul libian ar trebui fie luat drept exemplu de ceilalţi. Vom fi victorioşi. Iar voi îl aveţi pe Satana alături de voi. Nu puteţi să ne atatcaţi poporul. Cine vă dă acest drept? Sunteţi nişte barbari. Aceasta este o agresiune fără vreo justificare faţă de poporul nostru. Vom ţine cu dinţii de această ţară. Pământul acesta va fi pătat cu sângele poporului nostru”, a spus Gaddafi la televiziune libiană de stat.

„Femeile, bărbaţii şi chiar copiii sunt pregătiţi să lupte astăzi. Vom fi victorioşi, iar voi veţi fi înfrânţi. Acesta este un moment măreţ pentru noi. Este cel mai important moment pentru noi. Tot poporul este alături de mine. Şi ne încurajează asaltul împotriva voastră. Întreaga Libie se va revolta. Şi vom împărţi arme tuturor libienilor. Oricine va colabora cu voi va fi eliminat. Nu mai este vorba de o chestiune intrenă. A devenit o confruntare între poporul libian şi neonazişti. Noi nu vom da niciun pas înapoi. Vă spunem chiar de acum că nu vom muri, vă vom pedepsi pe voi. Voi veţi fi cei care vor muri în această luptă. Toate popoarele lumii sunt alături de poporul libian, chiar şi fără mine adresându-mă lor şi contestă această agresiune. Nu ne temem nici de avioanele voastre, nici de bombele voastre. Noi suntem aici pe pământul nostru. Suntem pregătiţi să păzim acest teritoriu centimetru cu centimetru în faţa intruşilor „, a adăugat Gaddafi.

Video gaddafi-catre-aliatii-occidentali-vom-lupta-cu-voi-nu-va-vom-permite-sa-cuceriti-acest-teritoriu_815714.html

„Dacă veţi interveni în ţara noastră, veţi regreta!”

Liderul libian Muammar Gaddafi a avertizat, sâmbătă, Parisul, Londra şi ONU că vor regreta orice ingerinţă în afacerile interne ale Libiei, a anunţat un purtător de cuvânt al regimului.

„Dacă veţi interveni în ţara noastră, veţi regreta”, a declarat purtătorul de cuvânt citându-l pe liderul libian.

Muammar Kadhafi le-a adresat un mesaj „urgent” preşedinţilor american şi francez, Barack Obama şi Nicolas Sarkozy, premierului britanic David Cameron şi secretarului general al ONU Ban Ki-Moon, a anunţat sâmbătă un purtător de cuvânt al regimului.

În mesajul adresat preşedintelui Obama şi liderului ONU, Kadhafi afirmă: „Tot poporul libian este cu mine şi sunt pregătiţi să moară pentru mine, bărbaţii, femeile şi copiii”

Au facut-o si pe asta: Consiliul de Securitate al ONU a autorizat folosirea forţei împotriva trupelor lui Gaddafi

Consiliul de Securitate al ONU a votat joi seara, după trei zile de negocieri, o rezoluţie care autorizează folosirea forţei împotriva trupelor colonelului Muammar Kadhafi, deschizând calea unor raiduri aeriene în Libia.

Rezoluţia autorizează adoptarea „tuturor măsurilor necesare” pentru a proteja civilii şi pentru a impune armatei libiene să înceteze focul, inclusiv raiduri aeriene. Textul precizează însă că nu se pune problema unei ocupaţii millitare.

De asemenea, rezoluţia prevede o zonă de interdicţie aeriană pentru a împiedica aviaţia colonelului Muammar Kadhafi să bombardeze opozanţii.

Textul a fost votat cu zece voturi din totalul de 15 membri ai Consiliului de Securitate. China şi Rusia s-au abţinut de la vot, dar nu şi-au utilizat dreptul de veto pentru a bloca textul. Germania, Brazilia şi India s-au abţinut de asemenea de la vot.

Adjunctul ministrului libian de Externe, Khaled Kaaim, a reacţionat apreciind că rezoluţia ONU constituie un „apel la libieni să se ucidă între ei”.

„Această rezoluţie traduce o atitudine agresivă a comunităţii internaţionale, care ameninţă unitatea Libiei şi stabilitatea sa”, a precizat el, denunţând un „complot” al comunităţii internaţionale şi „voinţa unor ţări ca Franţa, Marea Britanie şi Statele Unite de a diviza ţara”.

Ministrul adjunct a afirmat de asemenea că ţara sa este pregătită pentru o încetare a focului. „Suntem pregătiţi pentru această decizie (de încetare a focului), dar avem nevoie de un interlocutor anume pentru a discuta despre aplicarea sa”, a afirmat el, într-o conferinţă de presă la Tripoli.

Înaintea votului, în momentul în care Kadhafi tocmai anunţase intenţia sa de a ataca oraşul Benghazi, controlat de rebeli, ministrul francez de Externe, Alain Juppe, a avertizat că rămâne foarte puţin timp pentru a interveni.

Franţa anunţase anterior că vor avea loc atacuri aeriene imediat după adoptarea rezoluţiei.

„Fiecare zi, fiecare oră care trece măreşte responsabilitatea care apasă pe umerii noştri. Să avem grijă să nu ajungem prea târziu. Va fi onoarea Consiliului de Securitate de a fi făcut să prevaleze legea asupra forţei în Libia, democraţia asupra dictaturii, libertatea asupra opresiunii”, a pledat Juppe, care s-a deplasat special la New York.

După vot, ambasadorul britanic la ONU Mark Lyall Grant a subliniat că Marea Britanie este „pregătită să îşi asume responsabilităţile pentru a pune capăt violenţelor şi a proteja civilii”.

Ambasadoarea americană la ONU, Susan Rice, a declarat că SUA „sunt de partea poporului libian şi (susţin) nevoile sale privind drepturile omului”. „Consiliul de Securitate a răspuns apelului la ajutor al poporului libian”, a adăugat ea, apreciind că „acest vot este un răspuns puternic la nevoia urgentă din teren”.

Ministrul german al Afacerilor Externe, Guido Westerwelle, a justificat abţinerea de la vot a ţării sale subliniind că o intervenţie militară în Libia include „riscuri şi pericole considerabile”. „Soldaţii germani nu vor participa la o intervenţie militară în Libia”, a adăugat el.

Maria Luiza Ribeiro Viotti, ambasadoarea Braziliei, a explicat că ţara sa „nu este convinsă de faptul că folosirea forţei va conduce la încheierea violenţei (…). Aceasta ar putea cauza mai mult rău decât bine pentru poporul libian”.

Ambasadorul rus, Vitali Ciurkin, a apreciat „regretabil” că „pasiuena pentru folosirea forţei a prevalat”. El a amintit că ţara sa a propus o rezoluţie care să ceară încetarea focului.

Ambasadorul chinez Li Baodong, care asigură preşedinţia Consiliului de Securitate în martie, a explicat că ţara sa a „fost întotdeauna împotriva folosirii forţei în relaţiile internaţionale”.

Gaddafi: „Occidentul e de domeniul trecutului. Noi nu le vom da lor petrolul nostru”

Liderul libian Muammar Gaddafi si-a concediat partenerii săi din Vest într-un interviu exclusiv pentru RT, spunând că va da toate contractele de petrol ale ţării către Rusia, China şi India.

„Noi nu mai credem  Occidentul pentru nimic in lume, de aceea  invitam companiile ruse, chineze şi indiene să investească în petrolul Libiei şi in sfera construcţiilor”, a declarat Gaddafi pentru RT într-un interviu exclusiv despre cum vede el situaţia actuală din Libia şi reacţia internaţională la evenimentele de acolo.

El a condamnat puterile occidentale, spunând ca Germania a fost singura ţară cu şansă de a face afaceri cu petrol libian în viitor.” Nu [mai] avem încredere în firmele lor – ele au luat parte la conspiraţia împotriva noastră.”

Liderul libian, de asemenea, a adăugat că, în ceea ce îl priveşte, Liga Arabă a încetat să existe, deoarece s-a ridicat împotriva ţării sale.
Potrivit lui Gaddafi, revoltele recente  din ţara sa au fost un „eveniment minor”, planificat de Al-Qaeda, care se va încheia în curând.

Intre timp,  ministrul libian adjunct de externe Khaled Kaim a promis că  Libia va onora toate contractele de petrol actuale avute cu ​​companiile petroliere occidentale, dar că actuala criză din ţară ar putea afecta cooperarea viitoare. Datorită violenţei în curs de desfăşurare, companiile petroliere straine si-au oprit producţia în Libia şi au evacuat personalul din ţară.

Vorbind despre Franţa – singura ţară care ar fi recunoscut Consiliul Naţional Libian al Rebelilor ca guvern legitim al acestei ţări şi care a solicitat atacuri aeriene indreptate impotriva actualului guvern -Gaddafi a spus ca „bunul său prieten”, preşedintele francez Nicolas Sarkozy a innebunit şi suferă de tulburare mintală”.

De ce nu ma mai mira?! Obama: NATO ia in considerare interventia militara in Libia

UPDATE: Reuters scrie ca presedintele american Barack Obama a declarat luni ca NATO ia in considerare „optiuni militare” ca raspuns la situatia din Libia.

Barack Obama a facut aceasta declaratie dupa intalnirea, la Casa Alba, cu prim-ministrul australian, Julia Gillard.

Cele doua tari au cazut de acord ca violentele guvernului libian impotriva propriilor cetateni sunt inacceptabile.

Potrivit The Jerusalem Post, presedintele american a declarat ca tarile membre NATO s-au intalnit la Bruxelles pentru a se consulta cu privire la „o varietate de optiuni, inclusiv interventia militara, ca raspuns la violentele care continua sa aiba loc in Libia”.

Barack Obama a mai facut public si faptul ca a deblocat milioane de dolari, ca ajutor umanitar pentru libieni care, a declarat presedintele SUA, se confrunta cu „violente neacceptabile din partea regimului liderului Muammar Ghaddafi”.

Presedintele american a avertizat ca liderul Libian si suporterii lui vor fi trasi la raspundere pentru violentele perpetuate in Libia.

Pe de alta parte, Rusia s-a declarat ostila interventiei militare. Ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, a declarat ca Rusia nu este de acord cu interventia armata in Libia: „Poporul libian trebuie sa-si rezolve singur problemele”.

Comentariul meu: N-am inteles eu niciodata de ce America e responsabila cu ordinea si disciplina in lume? Sau de fapt e Israelul?! Pe Obama cine il trage la raspundere pentru violentele perpetuate in Irak, Afganistan, Pakistan, etc.? Cred ca numai bunul Dumnezeu.

Hugo Chavez: Gaddafi nu pleacă din Libia. De aceea vor să îl ucidă

Tripoli i-a dat acordul său Guvernului venezuelan pentru a crea o comisie de pace care să găsească o soluţie paşnică la criza din Libia, potrivit unei scrisori a ministrului libian al Afacerilor Externe, Moussa Koussa, citită vineri de omologul său venezuelan, relatează AFP.

„Le dăm autorizaţie să ia toate măsurile necesare pentru a selecta membrii (acestei comisii) şi a coordona participarea lor la acest dialog”, se arată în textul citit de ministrul venezuelan de Externe, Nicolas Maduro, la Caracas.

„Ne afirmăm sprijinul pentru iniţiativa excelenţei sale preşedintele (venezuelan) Hugo Chavez, în raport cu formarea unei comisii a bunăvoinţei”, continuă textul.

Misiunea formată de „statele active şi influente din America Latină, Asia şi Africa” va avea ca obiectiv să „contribuie la încurajarea dialogului naţional, care are ca scop asigurarea securităţii şi stabilităţii poporului libian”, a adăugat el.

Guvernul venezuelan a propus luni o mediere internaţională în vederea găsirii unei soluţii paşnice la criza din Libia, o idee pe care Liga Arabă o „studiază”, dar pe care opoziţia libiană, Statele Unite, unele ţări europene şi Seif al-Islam, unul dintre fiii liderului libian Muammar Kadhafi, au respins-o, deja, în mod categoric.

Miniştrii de Externe din ţările membre ale Alternativei bolivariene pentru Americi (ALBA), un bloc antiliberal creat de Venezuela şi Cuba, s-au reunit vineri la Caracas pentru a studia propunerea, care se opune oricărei intervenţii militare împotriva poporului libian.

Preşedintele venezuelan, considerat reprezentantul stângii radicale în America Latină, un apropiat al lui Gaddafi, a propus, luni, crearea unei comisii internaţionale de pace, formată din mai multe ţări prietene, care să poată media între liderul libian şi insurgenţi.

Hugo Chavez, care s-a apropiat în ultimii ani de mai multe ţări arabe şi de Iran, a afirmat joi că a vorbit marţi cu Muammar Gaddafi la telefon.

„Eşti pregătit să primeşti o comisie de ţări care să vină” în Libia?, l-a întrebat el pe Kadhafi. „Ascultă Chavez, nu numai ţări, sper să vină şi Naţiunile Unite să vadă ce se întâmplă”, i-ar fi răspuns colonelul.

Numeroase ţări, inclusiv Statele Unite, au făcut apel la plecarea lui Muammar Gaddafi, dar Hugo Chavez a declarat: „Nu va pleca, sunt sigur că nu va pleca. De aceea încearcă să îl ucidă pe Gaddafi”.

„Gaddafi este unul dintre acei oameni care mor în luptă”, a adăugat şeful statului venezuelan, care a calificat recent confruntările din Libia drept „război civil”.

„Gaddafi este evreu iar eu sunt vara sa”

Au existat zvonuri în trecut cu privire la rădăcinile evreieşti ale liderului libian Moammar Qaddafi, iar acum se pare că ele se confirmă. Israel National News TV s-a întâlnit cu Gita Boaron, care susţine că dictatorul libian este într-adevăr evreu şi că ea este o vară indepartată.

„Bunica lui Qaddafi este sora bunicii mele”, a explicat Boaron.  „Bunica lui este bunica tatalui meu. Ea a fost evreică, a devenit musulmană şi s-a căsătorit cu seicul oraşului. A avut copii şi el este nepotul ei, asa ca el este considerat evreu pentru că mama sa a fost nascută dintr-o mamă evreică. Asta înseamnă că el e evreu.”

Boaron, care a auzit povestea despre rădăcinile evreieşti ale lui Qaddafi de la mama ei pe masura ce ea a crescut, a spus că familia ei nici macar nu s-a gandit sa se traga mai aproape de Qaddafi, atata timp cat  „Nu există nici un loc [ sub soare ] ca Israelul”, după cum spune ea.

Ea a menţionat că este recent faptul că Qaddafi a devenit cu adevarat anti-evreu.

„El i-a iubit intotdeauna pe evrei şi nu le-a făcut nimic rău”, a spus ea. „In momentul in care el a început să vorbească împotriva evreilor, am spus:” Aşteaptă.  Sa vezi ce va veni peste el.. ” ” Două săptămâni mai târziu au început protestele acolo. ”

Boaron a remarcat conexiunile istorice  bune, pe care Gaddafi le-a avut cu poporul evreu. „Ei spun că el a avut legături cu evreii.  Fiul sau are de gând să se căsătorească cu o evreică, poate că  deja s-a si căsătorit cu ea. Aceasta [stire] a fost în mass-media, că fiul său s-a căsătorit cu o evreică din Italia sau Franţa.”

Ea a descris situaţia actuală din lumea arabă drept „haos. Unul il mănâncă pe celalalt. Pot sa se mănânce unul pe altul dar nu şi pe  noi.”

Video aici

Cronica la „Adio, dar raman cu tine!” viitor castigator al premiilor Oscar de anul acesta, la toate sectiunile

Premiile Oscar de anul acesta vor merge la un singur film, deoarece el va castiga toate sectiunile. Chiar daca este un film proaspat aparut pe ecrane ( acum doua saptamani), fiind atat de bun nu poate sa mai astepte premiile de anul viitor, cu atat mai mult cu cat el a fost regizat si produs cu mult timp in urma, fiind tinut in sertar pana cand vremurile vor permite difuzarea lui, adica acum. Avandu-l in rolul principal pe marele actor Hosni Mubarack, in rolul secundar pe un alt celebru actor, desi a debutat pe scena mondiala abia in urma cu doi ani, Barack Obama, cu o regie semnata de celebrul Mossad si o scenografie semnata de CIA, care mai detine si rolul secundar feminin, in rolul principal feminin fiind Israel(a)-celebra diva mondiala a rolurilor tragice, acest film este cel mai tare film al tuturor timpurilor. Cu un machiaj atat de bine realizat (incat nimeni n-a realizat ca sunt agenti CIA) ” Fratia Musulmana” se detaseaza net si face ca toate celelate machiaje sa para simple spoieli. Costume:  au colaborat Armata Egipteana, Politia Egipteana si Agentii Straini sub Acoperire, acest trio reusind sa reda cu fidelitate atmosfera locala. Imagine: Omar Suleiman, a reusit sa faca din aceasta poveste fantastica una cat se poate de reala, folosind tehnica oglinzilor si punand in lumina doar acele cadre care trebuiau sa fure ochiul, astfel incat spectatorul traieste cu adevarat aceasta minunata productie.  Filmul are o coloana sonora minunata, dominata de melodiile: „Hava nagila” ( Sa ne bucuram!) si Mazel tov ( Noroc!) care redau fidel starea sufleteasca a regizorului acestei drame. Trebuie sa le ascultati ca sa intelegeti mai bine intreaga atmosfera a filmului:

iar aici gasiti versurile acestei melodii, din pacate tradusa in limba engleza:

Iar aici este cealalta melodie, nu mai putin ilustrativa:

Cred ca anul acesta se va infiinta si o sectiune noua a Oscarurilor, cea pentru cel mai bun figurant, pentru ca poporul egiptean face o figuratie de nota 11, chiar daca el n-o stie.

O scurta recenzie a filmului: poporul se revolta impotriva dictatorului care conduce tara de mai bine de 30 de ani. Sub imboldul ” Fratiei Musulmane”( agenti secreti CIA), oamenii ies in strada sa-si ceara drepturile cetatenesti si demisia dictatorului. In primele zile, politia si armata intervin impotriva protestatarilor, pasnici de altfel, interventia soldandu-se cu cateva sute de morti. Cetatenii insa nu renunta la protestele pasnice si asteapta in strada, doua saptamani demisia dictatorului. Barry Soetoro, interpretat de marele actor Barack Obama, face un rol secundar de zile mari, facand un joc dublu: pe de-o parte este de partea maselor, pe de alta parte isi duce armata la granitele Egiptului pentru a sprijini conducerea in caz de revolte violente. Ïntre timp, Fratii Musulmani fac un pact cu Politia si Armata, de a nu mai ostraciza masele, si, in ciuda faptului ca initial nu voiau sa negocieze cu guvernul actual si cu nici un membru al lui, se aseaza la masa tratativelor, dar acestea esueaza. Apoi dispar din peisaj in locul lor aparand, pentru scurta vreme, The „Wise Men”, Barbatii Intelepti. In ciuda tuturor apelurilor venite de la comunitatea internationala si de la apropiatii dictatorului, acesta nu cedeaza puterea dar il baga in fata pe responsabilul cu imaginea, Omar Suleiman, care prin lumini si umbre incearca sa faca situatia acceptabila. Israel(a) face si ea un joc dublu: il iubeste pe dictator dar il doreste si pe Suleiman(ce-ti e si cu femeile astea), asa ca pentru ea e totuna care invinge, ei sa-i fie bine. Filmul se termina in coada de peste, adica dictatorul e tot presedinte( de unde vine si titlul filmului) desi isi cedeaza o parte din prerogative vicepresedintelui ( Suleiman), dand de inteles ca va avea o continuare ( ca mai toate filmele bune). La fel, spre sfarsitul filmului, apar la un momendat niste discutii cum ca Al-Qaeda le-a cerut egiptenilor sa pornesca jihadul, descoperire facuta de oamenii lui Soetoro, ceea  ce indica din nou ca va exista si o continuare..

Desi filmul nu are nici cea mai mica tenta religioasa, ma tem ca, continuarea lui se va axa pe aceasta. Imi permit sa fac si eu un mic scenariu, pentru continuare: oamenii isi pierd rabdarea (sunt provocati sa o faca) asteptand o demisie care nu mai vine si incep luptele de strada, in ciuda asigurarilor date de armata. Elemente subversive, infiltrate in randul populatiei, vor incerca sa transforme revolta sociala intr-una religioasa, punanad violentele pe seama elementelor teroriste ale Al-Qaeda. Barry Soetoro, un vajnic luptator la nivel mondial impotriva terorismului, se va implica trup si suflet in eliminarea acestora din Egipt. Israel(a), voind si ea sa-si ajute favoritii, din greseala isi va trage o bomba in Sinai si va declansa un adevarat razboi.  Sarea si piperul acestui film sunt intrigile tesute de CIA si Israel(a) sub atenta indrumare a regizorului filmului, Mossad. Pelicula trebuie urmarita cu atentie pentru ca, mai ales in acest film, nimic nu este ce pare a fi, chiar daca nu este un film science-fiction. Vizionare placuta si Mazel tov!

Israelul a adoptat o lege care interzice avocatilor vizitarea prizonierilor palestinieni

Betleem (Ma’an) – Consiliul Legislativ al Israelului a aprobat un nou proiect de lege luni, care le-ar nega prizonierilor palestinieni dreptul de a fi vizitati de avocaţii lor pe perioada unui an de detenţie.

Legea, care modifică liniile directoare privind tratamentul deţinuţilor, extinde asupra instanţelor de judecată israeliene puterea de a  le interzice prizonierilor palestinieni sa beneficieze de vizitele reprezentanţilor lor legali pentru un an întreg, modificând în mod semnificativ actuala lege care stabileşte o limită de trei săptămâni.

Potrivit unui raport al serviciului israelian de ştiri Channel 10, ministrul israelian de securitate internă Yitzhak Aharonovich a subscris la amendamentul propus, şi a prezentat o listă lungă de argumente pentru  promovarea noii reguli.

Ministerul gazan al departamentului  prizonierilor a condamnat legea ca fiind o „decizie rasista, fără nici o justificare legală”, spunând că reprezinta o încălcare a drepturilor deţinuţilor.

Sute de palestinieni sunt reţinuţi de poliţie şi forţele militare israeliene în fiecare an, aproximativ 7.000  de persoane aflandu-se în prezent în detenţie israeliana.