“Urmaşii separatişti ai Mitropolitului”

CLUJ. La exact un an de la moartea ÎPS Bartolomeu Anania, teologul Radu Preda, unul dintre ucenicii săi de suflet, ne face onoarea de a ne încredinţa un text scris în memoria primului Mitropolit al Clujului.

Din păcate, contextul bisericesc este unul în care moştenirea ierarhului atât de iubit de clujeni să fie pusă în pericol de câţiva dintre cei pe care el i-a ocrotit şi încurajat.

Diagnosticul pus de Radu Preda, titularul catedrei de Teologie Socială de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a UBB, este, din acest motiv, de o luciditate necruţătoare. (Redacţia ORA de Cluj)

Urmaşii separatişti ai Mitropolitului”

de RADU PREDA

În amintirea Mitropolitului Bartolomeu
la un an de la începutul călătoriei spre Împărăția lui Dumnezeu

În urmă cu mai bine de cinci ani, odată cu înfiinţarea noii mitropolii de la Cluj, am fost printre puţinii care, la faţa locului, încercam să arăt, cu riscurile de rigoare, că procedura adoptată este periculoasă. Am făcut experienţa traumatizantă de a dori să slujesc Biserica mea cu luciditate în plină atmosferă euforică. Așa cum se ştie, lupta păguboasă dintre Cluj şi Sibiu a ţinut câteva luni prima pagină a ziarelor, acuzaţiile curgând în ambele direcţii. Deciziile recente privind “rearondarea” Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului îmi confirmă, din păcate, temerile. Pentru a fi limpezi, să distingem cel puţin între două planuri.

Pe de o parte, confirmarea vocaţiei mitropolitane a Clujului a fost o reuşită ca atare. Altminteri, dacă nu se petreceau evenimentele din 2005, actul de recunoaștere al noii poziţii eclesiale a centrului clujean ar fi fost amânat sine die, motiv să vedem în decizia sinodală de reorganizare a teritoriului canonic al Ardealului un moment pe bună dreptate istoric. El nu este însă singular în istoria Bisericii. Pentru a da un exemplu la îndemână, mutarea capitalei Ţării Românești la Bucureşti va atrage după sine inclusiv mutarea scaunului mitropolitan, Târgoviştea rămânând cu amintirea vechii sale glorii. Raţiunea importanţei administrative va determina, cu secole înainte, inclusiv ridicarea Constantinopolului la rangul de prim scaun al Orientului creştin bizantin, o decizie de “eclesiologie politică” discutată intens inclusiv azi, mai ales de către adepţii teoriei celor trei Rome. Evident, există şi cazuri de contra-timp între istoria bisericească și cea profană. Concret, în vreme ce Curtea de Argeş îşi va pierde treptat importanța, Piteștiul va creşte demografic, economic și administrativ, sediul episcopal rămânând însă cetatea lui Basarab. La fel se vor dezvolta legăturile dintre Caransebeş şi Reşiţa sau dintre Huşi şi Vaslui, centrul administraţiei publice nefiind același cu centrul bisericesc. Mai există și ecuația în care, precum la Braşov, în ciuda importanței urbei, al optulea oraș ca mărime, treburile eclesiale sunt conduse de la Sibiu. Similar, Alba Iulia este mai importantă din punct de vedere bisericesc decât un oraş precum Târgu Mureş. În spaţiul non-ortodox, ceva asemănător se petrece în raportul de forţe dintre Blaj şi Alba Iulia (pentru greco-catolici) sau, în străinătate, între Lyon şi Paris, primatul catolic al Franței fiind în continuare în primul oraş, chiar dacă cu titlu onorific, sau între reşedinţa de jure a primatului Ungariei, Esztergom, și capitala Budapesta. Cu alte cuvinte, revenind la Cluj, dincolo de patriotisme locale și alte inflamaţii penibile, importanța orașului de pe Someș a devenit în ultimul secol evidentă. Nu este vorba de a confunda argumentele canonice și istorice, deosebit de consistente, cu cele privind numărul populației sau al blocurilor. Discuția este exclusiv pastorală, un oraș devenit între timp important din punct de vedere demografic, decisiv într-o regiune, trebuind să se bucure din partea Bisericii de o atenţie pe măsură. Cum am tot spus şi în 2005, reorganizarea teritorială a unei Biserici nu poate ilustra doar sensibilităţile istoriei, de multe ori concurente, ci necesităţile prezentului, misiunea fundamentală fiind aducerea lui Hristos în mijlocul oamenilor de azi şi de mâine.

Pe de altă parte, să nu uităm cum s-a ajuns la alcătuirea noii mitropolii de la Cluj, în 2005. Foarte pe scurt, după alegerea succesorului Mitropolitului Antonie în persoana Episcopului Laurențiu de Caransebeş, episcopii din Ardeal, cu excepţia celui de Harghita şi Covasna, au constatat că niciunul nu a votat cu cel cărora urmau să le fie sufragrani. În ciuda faptului că Biserica Ortodoxă din România este unica în Ortodoxia universală care menţine structura mitropolitană, aşa cum a fost aceasta articulată în secolele III și IV, nici vechiul Statut al BOR, dar nici actual, nu disting cu claritate între alegerea episcopului şi cea a mitropolitului. Or, chiar dacă nu mai are atribuţiile pe care le prevedea dreptul canonic bizantin, mitropolitul prezidează totuşi sinodul mitropolitan, motiv ca, la alegerea acestuia, adunările eparhiale din episcopiile sufragrane să aibă votul decisiv. În spiritul comuniunii și al consensului frăţesc, mitropolitul face corp comun cu sufragranii săi, cu episcopii din acel sinod. Întreaga eclesiologie ortodoxă este bazată pe acest sens al sinodalităţii ca expresie a unităţii în diversitate. Iată de ce, alegerea împotriva sufragranilor a PS Laurenţiu pentru Sibiu a pus fundamental sub semnul întrebării posibilitatea funcționării sinodalităţii la nivel mitropolitan. Soluția a părut să fie înfiinţarea unei structuri mitropolitane din care noul mitropolit ales era exclus. Spun că a fost doar aparent o soluţie deoarece, iată, a creat un precedent periculos de soluţionare a unor conflicte personale cu instrumente instituționale. De acest precedent fac uz inclusiv cei care, acum, doresc “rearondarea” mitropoliei de la Cluj, fără a mai fi însă în situația care a generat noua mitropolie. Un detaliu semnificativ: la votul Sfântului Sinod din 4 noiembrie 2005 privind înființarea noii mitropolii, PS Laurențiu a votat pentru! Au fost doar două voturi împotrivă: cel al între timp răposatului episcop Damaschin și cel al actualului patriarh.

Defectul “tehnic” de la înfiinţarea mitropoliei clujene este compensat cu asupra de măsură de însăşi recunoașterea statutului mitropolitan al centrului geografic şi cultural al Transilvaniei. Iată de ce punerea sub semnul întrebării a existenţei Mitropoliei Clujului este nu doar un atac la adresa memoriei vrednicului de pomenire mitropolit Bartolomeu, dar mai ales un gest profund anti-pastoral. Principial, echilibrarea din punct de vedere teritorial a celor două mitropolii ardeleneşti este o dorință până la un punct legitimă. Ceea ce este mai puțin de înţeles este modul cum se produce o asemenea reaşezare, grăbită şi evident marcată de presiunea plăcerii necamuflate de a plăti unele poliţe. Abia instalat la Alba Iulia, după două decenii de vicariat la Cluj, bucurându-se de respectul constant al Mitropolitului Bartolomeu, fapt rar în raporturile dintre titulari și vicari, Arhiepiscopul Irineu se precipită spre Sibiu. Gestul lui este cu atât mai inoportun, cu cât cel pe care l-a moștenit a fost, tot timp de două decenii, arhipăstor în orașul unirii. Din orice unghi am privi situația, IPS Irineu confirmă “vocația” ereziarhă, faptul că este în posesia unui depozit inepuizabil de resentimente și frustrări. Figură tristă, incapabil să întrețină raporturi firești, umane, cu cei din jur, acest ierarh ilustrează dramatic patologia aferentă inter-regnului episcopatului de mâna a doua. Și mai greu de înțeles, la limita inacceptabilului, este dorința, deja consemnată printr-o decizie a Adunării Eparhiale, a episcopiei Oradiei de a intra în jurisdicția Mitropoliei Ardealului de la Sibiu. Motorul acestei mișcări este episcopul Sofroniu, încurajat la vremea sa de însuși Mitropolitul Bartolomeu. Cum recunoștința este tradusă în termeni vindicativi, același Sofroniu, având în comun cu Irineu porniri ereziarhe similare, nu va pregeta să muște mâna care l-a hrănit. Prin acțiunile lui, el este inventatorul traseismului mitropolitan. Ambițios fără idealuri și luptător fără miză, vlădica Sofroniu întruchipează abjecția carieristică a parvenitului intelectual și spiritual, cultivând compensatoriu un delirant cult al personalității. Așa cum Irineu nu a pregetat să maculeze memoria Mitropolitului Bartolomeu, de a cărui longevitate era disperat (sic!), Sofroniu nu a pregetat să își alunge înaintașul, episcopul Ioan Mihălțan, din reședință. Priveliștea celor doi este, într-adevăr, tristă. Nu ai cum să nu te amărăști văzând cum oameni chemați să propovăduiască Evanghelia sfârșesc prin a fi caricatura modelului de păstor și copia din ce în ce mai fidelă a lupului.

Deciziile din ultima vreme de la Alba Iulia și Oradea, la care se adaugă cea de la Deva, invocă o hotărâre luată la ședința reunită a sinoadelor mitropolitane din Ardeal din 16 decembrie 2011. Comunicatul oficial de presă nu menționează însă nimic despre o astfel de turnură. Ceea ce înseamnă că, la Alba Iulia și la Oradea, s-a mizat pe menținerea în necunoaștere a opiniei laice și publice. Concret, ierarhii știau ce se va întâmpla în următoarele săptămâni, dar nu au comunicat nimic credincioșilor. Nu au dus lipsă de mijloace, Pastoralele de Crăciun fiind un vehicol ideal de informare a pleromei Bisericii locale. Nu, ierarhii nu au spus nimic. Au abuzat astfel de Adunările Eparhiale, punându-le în fața faptului împlinit și falsificând cu bună știință voința laicatului. O astfel de manieră de lucru compromite, că vrem sau nu, încrederea în ierarhie și accentuează impresia că aceasta acționează politicianist, nu părintește. Acum, unica speranță este la Sinodul din februarie și, să nu ne ascundem, la patriarh. Reorganizarea pe latura de sud a Ardealului, da. Bihorul, nu. În funcție de cum o să decidă, ierarhii îşi vor onora slujirea sau, obedienţi altei agende decât celei bisericeşti, vor confirma faptul că deficitul de legitimitate nu este caracteristic doar clasei politice. Dumnezeu să îi lumineze!

Citiți si:https://mucenicul.wordpress.com/2012/01/25/miscari-spectaculoase-in-bor-se-intareste-mitropolitul-ardealului-unul-din-favoritii-patriarhului-daniel-cititi-mai-mult-miscari-spectaculoase-in-bor-se-intareste-mitropolitul-ardealului-unul-di/

MIŞCĂRI SPECTACULOASE în BOR: se întăreşte Mitropolitul Ardealului, unul din favoriţii Patriarhului Daniel

Arhiepiscopul Irineu Pop al Albei Iulia, împreună cu adunarea eparhială, au votat trecerea de la Mitropolia Clujului la Mitropolia Ardealului.

Arhiepiscopia Albei Iulia, care cuprinde două judeţe importante – Alba şi Mureş – ar întări considerabil Mitropolia Ardealului, condusă de IPS Laurenţiu Streza, unul dintre apropiaţii Patriarhului Daniel.

Crearea, în 2006, a Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului pentru Bartolomeu Anania, a slăbit considerabil Mitropolia Ardealului, rămasă doar cu patru judeţe: Sibiu, Braşov, Harghita şi Covasna, unde românii ortodocşi sunt foarte puţini.

Interesant este că noul Arhiepiscop al Albei Iulia, IPS Irineu Pop, cel care a iniţiat mişcarea, a fost mulţi ani vicarul lui Bartolomeu Anania. Înainte, el s-a aflat în mijlocul uriaşului scandal al ereziei de la Pucioasa şi un apropiat al soţilor Zidaru, cei care au înfiinţat aşa-zisul „Nou Ierusalim”.

Pentru acest derapaj, Irineu Pop s-a smerit şi a fost exilat la Mânăstirea Nicula, pentru a se reculege.

Tot în sensul întăririi lui Laurenţiu Streza, IPS Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, ar fi dispus să cedeze (de fapt să retrocedeze) Episcopia Hunedoarei către aceeaşi Mitropolie a Ardealului, de unde a fost dezlipită în 1947.

Toate aceste propuneri trebuie să fie aprobate de Sfântul Sinod al BOR pentru a se realiza. Se aşteaptă discuţii aprinse, iar votul este departe de a fi doar o formalitate.

Comentariul meu: Mitropolia Clujului a fost spinul din coasta Patriarhului Daniel datorită răposatului IPS Bartolomeu Anania. Faptul că acesta a fost contracandidatul său la alegerile din 2007 și că nu l-a putut aduce niciodată sub talpa sa, IPS Bartolomeu fiind cel care l-a înfruntat și nu a fost de acord cu soluțiile BOR la problema pașapoartelor biometrice și cu alte decizii ale sale, este plătit azi de Mitropolia Clujului. Răzbunarea lui Daniel n-are margini și chiar dacă nu se mai poate răzbuna pe Sfinția Sa Bartolomeu Anania, acesta fiind trecut în lumea celor drepți, se pare că el se răzbună pe turma iubitoare a acestuia. Asta e pomana pe care i-o face Patriarhul celui mai iubit păstor ardelean cu ocazia împlinirii unui an, pe 31 ianuarie, de când acesta a fost chemat la Dumnezeu. SĂ VĂ FIE RUȘINE, Prea (Ne) Fericite!

Asezamantul romanesc de la Ierihon a fost ridicat fara aprobarea scrisa a Sinodului de la Ierusalim

Scandalul declansat in jurul Asezamantului romanesc de la Ierihon continua. Reprezentantul Patriarhiei Romane a declarat ca Biserica noastra a construit lacasul fara aprobarea scrisa a Sinodului de la Ierusalim

Casa pentru pelerini

Asezamantul romanesc de la Ierihon este de fapt un HOTEL in toata regula. Din intreg ansamblul construit acolo, hotelul este cel mai impozant, iar centrul de studii biblice „Sfantul Ioan Iacob Hozevitul” – cel mai redus ca suprafata.

Asezamantul a fost construit pe un teren pe care Biserica Ortodoxa Romana l-a primit prin donatie, inainte de Revolutie, de la un credincios roman stabilit in zona.

La acesta s-au adaugat si altele limitrofe, ajungand in prezent la o suprafata de 3.000 de metri patrati.

O imagine de ansamblu arata ca hotelul-biserica de la Ierihon este ca o cetate in mijlocul unui oras biblic. O cetate „autonoma” romaneasca in mijlocul unei comunitati, controlata de Patriarhia Ierusalimului.

Turismul religios – o sursa importanta de venit pentru BOR

Anual, mii de credinciosi merg in pelerinaj in Tara Sfanta. Prin agentia de turism a Patriarhiei, Basilica Travel, se organizeaza permanent excursii in Israel (precum si in alte tari), iar preturile de pornire pentru un circuit depasesc 600-700 de euro/persoana pentru sapte zile de cazare. De mentionat ca cei mai multi dintre credinciosii care ajung la ierusalim prefera sa innopteze la Asezamantul romanesc de la Ierihon, in loc sa stea la hotelurile din zona.

Cine merge in pelerinaj la acest asezamant trebuie sa stie ca exista reguli clare: paturi separate, inclusiv pentru cupluri. 10 minute de rugaciune dimineata, la slujba, sunt obligatorii iar seara evident – regim alimentar.

Faptul ca Biserica se implica acum in purificarea spirituala a credinciosilor prin metode religioase a dat rezultate. Vacantele de tip pelerinaj au fost singurele care au crescut ca valoare. Turismul religios a ajuns la 24 de milioane de euro anul trecut.

Pachetul turistic pe care Patriarhia il ofera credinciosilor prin agentia Basilica cuprinde 7 zile de excursii, dintre care 5 nopti sunt petrecute in hotelul-biserica de la Ierihon. Pentru aceste servicii, pelericii platesc un acont de 300 de euro si dau in total 770 de euro, de persoana, daca merg in grupuri mai mici de 30 si 670 de euro de persoana pentru grupuri mai mari. Iata pachetul turistic complet, la care credinciosii primesc CADOU o Biblie si un DVD.

Istoria asezamantului si a scandalului intre patriarhii

Constructia Asezamantului romanesc de la Ierihon a inceput in 1998 avand la baza doar un acord verbal al fostului patriarh al Ierusalimului Diodor, a declarat Preasfintitul Ciprian Campineanu intr-o conferinta de presa.

Inaltul prelat a spus apoi ca la scurt timp dupa „acordul verbal”, a sosit la Patriarhia Romana o scrisoare semnata se Sfantul Sinod al Ierusalimului in care scria negru pe alb ca „nu se ingaduie constructia Asezamantului romanesc de la Ierihon”. Cu toate acestea constructia a continuat, reprezentantul BOR spunand ca motivul a fost prezenta lucratorilor romani care munceau voluntar la ridicarea lacasului.

In anul 2000, cand s-au celebrat doua milenii de crestinism, delegatia romaneasca a Patriarhiei, condusa de Prea Fericitul Teoctist, s-a intalnit cu patriarhul Diodor pe care l-a rugat sa dea autorizatia scrisa pentru asezamant. La scurt timp insa, la sfarsitul anului 2000, acesta s-a imbolnavit si a murit.

A urmat la carma Bisericii Ierusalimului un patriarh care a fost caterisit dupa 5 ani, iar in 2005 a devenit patriarh Teofil al III-lea, actualul Prea Fericit de la Ierusalim.

In ultimele luni, Patriarhia Ierusalimului a semnalat faptul ca nu exista niciun acord scris in legatura cu Asezamantul romanesc de la Ierihon si a solicitat Patriarhiei Romane sa clarifice situatia acestuia.

In acest context, Patriarhia Romana l-a desemnat pe Preasfintitul Ciprian Campineanul, episcop vicar patriarhal, sa demareze dialogul cu Patriarhia Ierusalimului. In 15 aprilie 2011, PS Ciprian Campineanul a mers la Ierusalim, „unde s-a convenit initierea unui dialog bilateral fratesc intre cele doua Patriarhii”, pentru identificarea unei solutii privind existenta Asezamantului romanesc de la Ierihon.

Cu toate astea, pe 9 mai Patriarhia Ierusalimului a declarat ruptura de cea de la Bucuresti.

Masura de caterisire a parintelui Ieronim mi se pare nedreapta, pripita si nefondata din punct de vedere canonic pentru ca parintele Ieronim Cretu nu este un cleric al Patriarhiei Ierusalimului, si in plus nu a fost chemat, citat, nu i s-a dat posibilitatea sa se apere pentru ca el este cel care s-a ocupat de construirea asezamantului.

Masura de intrerupere a comuniunii cu Patriarhul Romaniei, adica stergerea sa din Diptice, de asemenea a fost o masura extrema care nu poate sa fie luata decat in situatii extreme, atunci cand un Patriarh al unei Biserici cade intr-o erezie, in situatii foarte grave. Noi stim din istorie ca intotdeauna problemele de ordin administrativ s-au putut rezolva pe cale amiabila„, a declarat PS Ciprian.

Comentariul meu: Se pare ca nu m-am inselat cand am spus ca PF Daniel si-a facut in Israel un SRL extern. Se pare ca atat PF dar si BOR sunt puse pe capatuiala. Cu toate acestea in continuare se cer bani de la stat si enoriasi pentru ridicarea celeilalte monstruozitati care numai „mantuirea” n-o va aduce. PF Daniel a crezut ca-i tine figura ca si in Romania? Se pare ca a uitat proverbul:  „Frate, frate, da’ branza-i pe bani”. Cititi si : https://mucenicul.wordpress.com/2011/05/11/patriarhia-ierusalimului-a-rupt-relatiile-cu-biserica-ortodoxa-romana/.

Bogdan: chiar daca asezamantul i-a fost indicat parintelui Ilarion Argatu de catre Maica Domnului, asta nu inseamna ca trebuia facut fara aprobare. Chiar daca a fost facut de catre PF Teoctist, nimic nu-l impiedica pe PF danil ca din 2005 si pana acum sa faca toate demersurile necesare pentru a obtine aprobarea. Nu-mi spune tu mie ca n-are nici o legatura cu el caci cunostea foarte bine situatia dar a crezut ca-i tine figura mai departe fara sa-si bage mana in buzunar si sa scoata ceva de acolo si pentru patriarhia Ierusalimului. Nu cred ca Maica Domnului i-a spus parintelui Argatu sa se construiasca un hotel de lux acolo si cred ca nici parintele nu a spus asa ceva. Se presupune ca atunci cand mergi in pelerinaj o faci smerit si pentru curatirea sufletului si trupului, nu pentru desfatare si imbuibare in hotel de lux.

Acest articol l-am conceput acum 5 zile dar din pacate am probleme cu net-ul si nu l-am putut publica la vremea respectiva. Nu cred in nevinovatia BOR si a PF Daniel.

Patriarhia Ierusalimului a rupt relaţiile cu Biserica Ortodoxă Română

  Patriarhia Ierusalimului a întrerupt comuniunea cu cea Română, nemulţumită de faptul că la Ierihon s-a construit un aşezământ românesc anticanonic.

Sfântul şi Sfinţitul Sinod cercetând detaliat şi în profunzime această problemă, într-un singur glas şi cu tristeţe a hotărât întreruperea pomenirii Preafericitului Patriarh al României, kir Daniel şi caterisirea reprezentantului Patriarhiei României în Ierusalim, Părintele Arhimandrit Ieronim Creţu. Motivele pentru luarea unei astfel de hotărâri sunt că în ultimii ani ai deceniului 1990, Patriarhia României a început şi a finalizat construirea unei biserici cu hotel în Ierihon, fără aprobarea canonică a Patriarhiei Ierusalimului, în jurisdicţia căreia se află Ţara Sfântă. Patriarhia Ierusalimului se află într-o poziţie dificilă din cauza acestui lucru. A văzut graniţele sale canonice, consfinţite de Sinoadele Ecumenice şi Locale, ameninţate samavolnic şi nedisimulat în faptă”, se precizează într-un comunicat al Patriarhiei Ierusalimului, conform NewsIn.

În acelaşi comunicat se arată că „Patriarhia Ierusalimului a explicat Patriarhiei României că dacă afirmaţia ei că biserica aceasta a fost construită pentru pelerinii din România în Ţara Sfântă e acceptată, ea va transforma jurisdicţia Patriarhiei Ierusalimului în câmp deschis pentru toate Bisericile Ortodoxe pentru ridicarea de biserici, câteva dintre ele deja cerând acest lucru”.

Patriarhia Ierusalimului mai spune că situaţia a fost prezentată patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Daniel, într-o scrisoare din 27 ianuarie semnată de patriarhul Ierusalimului, Theofilos al III-lea.

„Deşi în urma vizitei la Patriarhia Ierusalimului a Preasfinţitului Părinte Ciprian Câmpineanul, Episcop vicar patriarhal, din ziua de 15 aprilie 2011, s-a convenit iniţierea unui dialog bilateral frăţesc între cele două Patriarhii pentru identificarea unei soluţii privind existenţa Aşezământului românesc de la Ierihon, Patriarhia Română constată cu surprindere şi regret că Patriarhia Ierusalimului a luat o decizie unilaterală”, se arată într-un comunicat al Patriarhiei.

Problema atitudinii Patriarhiei Ierusalimului faţă de Aşezământul românesc de la Ierihon, cămin pentru pelerinii români care vizitează Ţara Sfântă, precum şi relaţiile Patriarhiei Române cu Patriarhia Ierusalimului vor fi discutate în şedinţa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din zilele de 19-20 mai 2011, mai anunţă Patriarhia Română.

Asezamantul romanesc de la Ierihon

Asezamantul romanesc de la Ierihon

Comentariul meu: Sa ma ierte Dumnezeu daca gresesc, dar am impresia ca PF Daniel a construit acolo o alta catedrala a ” mantuirii” dupa cum arata constructia, careia de altfel i se face reclama pe toate site-urile turistice romanesti, in privinta cazarii si mancarii. Dupa megalomania care-l caracterizeaza pe PF Daniel, cred ca a pus in circuit un adevarat complex hotelier, sub umbrela BOR. Nu este de mirare reactia Ierusalimului. PF Daniel a vrut sa fie mai jidan decat jidanii insisi, la ei in tara.

Biserică si Cămătărie!? Ce părere aveţi? Acum, poţi să iei credit de la biserică. Vezi aici ce condiţii trebuie să îndeplineşti – VIDEO

Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a înfiinţat o Casă de Ajutor Reciproc a Clericilor şi Mirenilor, de unde atât preoţii cât şi credincioşii vor putea lua împrumuturi cu o dobândă de şase la sută, în CARCM înscriindu-se până în prezent 14 persoane, între care şi IPS Teofan.

Preotul Grigore Timoftescu, preşedintele CARCM, a declarat, sâmbătă, presei că este convins că instituţia va avea multe solicitări de împrumuturi, având în vedere dobânda redusă care este percepută, de doar şase la sută, dar şi încrederea oamenilor în Biserică.

El a precizat că primele împrumuturi vor fi de maximum 5.000 de lei şi vor fi acordate începând de săptămâna viitoare.

În momentul obţinerii împrumutului, enoriaşul va trebui să completeze o cerere, însă trebuie să îndeplinească două condiţii, să aibă un venit constant şi să fie creştin-ortodox.

„Sper şi cred că vom reuşi, împreună cu preoţii protopopi din teritoriu, să facem în scurt timp ca instituţia să funcţioneze aşa cum ne dorim. Casa de Asigurări funcţionează ca o instituţie financiar non-bancară şi se pot înscrie în această asociaţie toţi clericii şi mirenii creştini-ortodocşi. În momentul înscrierii, se va achita o taxă de înscriere de 35 de lei. Cotizaţia lunară este de 30 de lei, la care se adaugă doi lei pentru constituirea unui fond de ajutor”, a afirmat preşedintele CARCM, preotul Grigore Timoftescu.

Potrivit acestuia, în doar câteva zile de la înfiinţare, în CARCM s-au înscris 14 persoane, între care şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, IPS Teofan.

Filiale ale CARCM vor funcţiona în fiecare protopopiat din cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor.

VIDEO

CAR-ul bisericesc

Comentariul meu: Pe mine nu ma mai mira nimic. Insa ma-ntreb totusi ce studiaza acesti ierarhi in timpul facultatii si dupa, ca sigur nu Biblia. Sau poate nu studiaza anumite capitole si pasaje ca pe astea sigur nu le-au citit:

Deut.,23.19-20
Să nu dai cu camătă fratelui tău nici argint, nici pâine, nici nimic din câte se pot da cu camătă.Celui de alt neam să-i dai cu camătă; iar fratelui tău să nu-i dai cu camătă, ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze întru toate câte se fac de mâinile tale în pământul în care mergi ca să-l iei în stăpânire”
Ies 22:25
“25 De vei împrumuta bani fratelui sărac din poporul Meu, să nu-l strâmtorezi şi să nu-i pui camătă.”

In mod cert insa se vor gasi voci care sa le ia apararea acestor camatari. Imi place ca MMB si IPS Teofan s-au gasit sa discute omiterea prenumelor parintilor din actele de identitate dupa ce acestea au fost scoase cu cateva luni in urma. Dupa ploaie chepeneag. Sau e si asta o strategie la care participa insisi reprezentantii bisericii, de a anula cartile de identitate fara cip si care nu contin numele parintilor si a le inlocui cu altele cu cip si cu nume? Pentru ca se stie clar ca incepand din iunie-iulie, daca nu chiar mai devreme, se vor elibera numai carduri de identitate cu cip.

P.S. Si cand te gandesti ca banii aia pe care saracul crestin ii imprumuta de la camatarii bisericii, si pentru care plateste si dobanda,  sunt bani adunati din donatii, deci dati tot de el insa cu draga inima,  nu din contributia bisericeasca si salariul popilor, nu-ti vine sa spui: Unde esti tu Tepes, Doamne? Se spune ” Iarta-i Doamne ca nu stiu ce fac!”. Eu spun: Nu-i ierta Doamne ca stiu prea bine ce fac!

Raspunsul nu s-a lasat mult asteptat in cazul „antisemitismului” de la Manastirea Petru Voda: Arhiepiscopia Iaşiului se dezice de atitudinea măicuţelor de la Petru Vodă

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşiului a dezaprobat, printr-un comunicat de presă remis marţi AGERPRES, acţiunea măicuţelor Mănăstirii ‘Adormirii Maicii Domnului’ Paltin de a interpreta cântece legionare la serbarea zilei de naştere a părintelui Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă.

‘Mandatul primit de Biserică de la întemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 28, 19-20; Marcu 16, 15), este acela de a cunoaşte, a trăi şi a mărturisi adevărul Evangheliei. Astfel, misiunea clerului şi a celor care fac parte din cinul monahal este aceea de a pune în lucrare această întreită responsabilitate. Nu se cuvine, aşadar, să se recurgă la mesaje sau simboluri menite a promova ideologii politice – indiferent de natura acestora – în cadrul unităţilor bisericeşti (parohii sau mănăstiri)’, se arată în comunicatul de presă al Arhiepiscopiei Iaşiului.

Arhiepiscopia a adresat şi un îndemn stăruitor către preoţii de parohie şi vieţuitorii sfintelor mănăstiri din Eparhia Iaşilor să vegheze la împlinirea misiunii încredinţate lor de Dumnezeu şi să se abţină de la orice atitudine care poate provoca dezbinare sau dezbateri străine de duhul Evangheliei.

Reacţia Arhiepiscopiei Iaşiului vine în urma postării pe internet, pe site-ul youtube, a două filme scurte în care măicuţele Mănăstirii ‘Adormirii Maicii Domnului’ Paltin intonau cântece legionare.

Comentariul meu: Dupa ce ieri, 21 februarie, Patriarhia Romana a aruncat mata moarta in curtea Arhiepiscopiei Iasului cu privire la atitudinea care trebuie luata fata de maicutele care au intonat cantece „antisemite” ( adica legionare) la aniversarea parintelui Iustin, Arhiepiscopia Iasului nu a intarziat sa faca sluj in fata Patriarhiei si a celor din dosul acesteia, dand comunicatul pe care l-ati citit. Nu maicutele ii deranjeaza pe acesti minunati concetateni ai nostri, ci parintele, care prin atitudinea sa ferma se opune planurilor lor si mai reuseste sa si adune in jurul sau adepti. Asta-i problema lor cea mare. Parintele are curajul sa se opuna fatis planurilor lor marsave si nu se teme de moarte. Cineva comenta pe Apologeticum ca are mare incredere in IPS Teofan. Eu nu am incredere nici in el si in nici un Exagerat de Fericit sau Cocotat Sfintit dintre cei existenti. Singurul Inalt Prea Sfintit in care am avut incredere, din pacate, s-a dus dintre noi. Sa ne rugam cu totii pentru viata si sanatatea parintelui Iustin, caci atunci cand dansul nu va mai fi nu stiu cati vor mai ramane uniti si credinciosi acestei religii si tari. I-ar putea explica cineva, dintre cei apropiati lui, Inalt Prea Sfintiei Sale Teofan ca ortodoxia si dragostea de tara nu sunt politici, ci simtaminte? Daca el a transformat crezul ortodox in politica care sa-i asigure un scaun moale, nu inseamna ca toata lumea procedeaza la fel. Dar cum gura pacatosului adevar graieste nu se cuvine sa-l contrazicem pe IPS, ci trebuie sa-l credem pe cuvant ca el face politica. Bravos Teofan, nu m-ai dezamagit nici de data asta. Esti un slujitor de nadejde numai ca nu stiu cui ii slujesti?  Lui Dumnezeu sau Mamonei?

Cititi, va rog, si: http://saccsiv.wordpress.com/2011/02/21/comunicatul-patriarhiei-in-legatura-cu-atacurile-impotriva-parintelui-iustin-parvu/

http://apologeticum.wordpress.com/2011/02/21/reactia-patriarhiei-romane-la-scandalul-fabricat-de-centrul-sionist-de-monitorizare-a-romaniei/

Patriarhia Română atacă ASUR( si bine face!): Continuă ateizarea iniţiată de comunişti

Patriarhia Româna răspunde campaniei „Stop îndoctrinării religioase în şcoli”, lansată de Asociaţia Secular Umanistă din România (ASUR).

Conducerea BOR contraatacă în faţa campaniei demarate de ASUR. Şi într-un lung articol, postat pe site-ul agenţiei de presă a BOR, Patriarhia respinge pe rând toate argumentele invocate de asociaţie.

ASUR: „Prevederile legii 1/2011 în privinţa predării religiei în şcoli vin în contradicţie cu Constituţia României, cu legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu codul muncii şi chiar şi cu legea cultelor.”

Predarea religiei în şcolile de stat se face în conformitate cu art. 32, alin. (7) din Constituţia României: „Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege”. În mod similar, Legea educaţiei naţionale prevede în art. 18, alin. (1): „Elevilor aparţinând cultelor de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii”.

Dacă Legea educaţiei naţionale se află în conflict cu Constituţia României, este misiunea Curţii Constituţionale să decidă. Interpretarea oferită de ASUR este una tendenţioasă, menită să legitimeze această acţiune de denigrare a Bisericii Ortodoxe Române (BOR). De altfel, tonul profund anti-BOR arată că ASUR promovează un umanism antireligios. ASUR se face astfel continuatoarea procesului de ateizare „prin informare”, pe care comunismul l-a propus României, timp de 45 de ani, cu roadele dureroase pe care le resimţim şi acum.

ASUR: „Lipsa unui mecanism de înscriere voluntară, pe baza unei decizii informate a părinţilor şi a elevilor, instaurează obligativitatea de facto a studierii religiei în şcoală, fapt ce violează art 29, al. (1) din Constituţie.”

În conformitate cu art. 32, alin. (1) şi art. 3, alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, este obligatorie prezenţa religiei printre celelalte discipline din schema orară (nu la dispoziţia conducerii şcolii), dar nu este obligatorie participarea elevilor la ora de religie. La solicitarea scrisă a elevului major, a părintelui sau a tutorelui legal constituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie; în acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina religie (art. 18, alin. (2) din Legea educaţiei naţionale). Această prevedere a legii este adusă la cunoştinţa părinţilor de către diriginţi sau învăţători, la început de an şcolar.

ASUR: „Prevederea conform căreia se poate solicita ca elevul să nu frecventeze orele de Religie este insuficientă în condiţiile în care, în practică, şcolile, din motive administrative, sunt extrem de reticente în a informa elevii şi părinţii şi de a accepta o astfel de opţiune.”

Este datoria tuturor celor angrenați în sistemul educativ, profesori, elevi şi părinţi, să vegheze la respectarea prevederilor art. 18, alin. (2) din Legea nr. 1/2011. Prin urmare, credem că intervenţia denigratoare la adresa religiei în şcoală, prin promovarea de sloganuri şi concepţii insuficient susţinute pe fapte reale, este o agresiune inacceptabilă, care afectează fondul sufletesc al persoanelor aflate în procesul educativ.

ASUR: „Interzicerea dreptului la opţiune pentru elevii care au împlinit 16 ani, este în contradicţie cu art 3, al (2) din legea cultelor.”

Art. 3, alin. (2) din Legea cultelor menționează alegerea religiei copilului, iar nu studiul ei. În plus, art. 3 alin. (1) din aceeaşi lege prevede: „Părinţii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri”. Aşadar, acest aspect intră sub incidenţa voinţei familiei. Mâine, probabil, ASUR va cere şi desfiinţarea familiei, pentru că nu se încadrează în doctrina sa ideologică, anulând astfel orice drept al părinţilor asupra copiilor.

ASUR: „Poziţia ASUR este neechivocă: în unităţile de învăţământ trebuie păstrată o strictă neutralitate religioasă, iar în cadrul orelor de religie trebuie predată istoria religiilor şi nu doar viziunea particulară a unui anumit cult, indiferent care ar fi acesta.”

Valorile propuse de disciplina religie sunt diferite de cele propuse în cadrul cursurilor de istoria religiilor. Întrucât aceste valori spirituale şi morale stau la baza culturii europene şi naţionale, elevii trebuie să aibă acces în mod liber la ele. Rolul lor formativ este temeinic demonstrat şi de studiile sociologice în domeniu. Astfel, rezultatele cercetării naţionale „Educaţia moral-religioasă în sistemul de educaţie din România”, realizată în anul 2008 în cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, arată că 85,7% dintre elevi, 91,4% dintre părinţi şi 88,6% dintre profesorii diriginţi consideră credinţa religioasă ca fiind importantă în viaţa lor.

Fundamentalismul antireligios al ASUR relativizează identitatea de credinţă a elevului sau a părinţilor acestuia şi o reduce la un fenomen al trecutului (istoria religiilor). De fapt, sub pretextul promovării umanismului, ASUR militează pentru eliminarea religiei din cultura copilului, nu doar pentru alternarea informaţiei. Niciunul dintre demersurile ASUR nu inspiră convingerea că, în cazul în care copilul ar vrea să fie educat religios, iar familia s-ar opune, ASUR e gata să militeze pentru acest drept al copilului!

ASUR: „maniera actuală de predare a religiei corespunde perfect definiţiei îndoctrinării”.

Acuzaţia este injustă, deoarece educaţia religioasă are ca scop cultivarea propriei identităţi spirituale a elevului şi promovarea iubirii de Dumnezeu şi de oameni în comportamentul său din societate.

ASUR: „predarea se face de o manieră confesională, oferindu-se o singură viziune asupra fenomenului religios”.

Predarea în şcoli a religiei se face pe o bază teoretică şi la nivel general, ea urmărind formarea sau educaţia spirituală a elevului. Aşa cum geografia oferă cunoaşterea configuraţiei spaţiale a Pământului, esenţială pentru cunoaşterea patriei şi planetei, iar istoria oferă cunoaşterea succesiunii temporale a generaţiilor umane, religia oferă perspectiva comuniunii eterne de iubire între Dumnezeu şi oameni, între Creator şi creaturi, între persoane şi între popoare. Drept urmare, a afirma că studiul religiei în şcoală este o îndoctrinare, dovedeşte faptul că viziunea clar anti-religioasă pe care o oferă ASUR nu este nicidecum integrativă, ci una exclusivistă.

ASUR: „se urmăreşte izolarea copiilor de orice concepţie alternativă prin sfaturi de genul: să ne alegem prieteni credincioşi sau prin catalogarea drept ‘păcătoşi’ a celor care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă”.

Biserica Ortodoxă Romană, prin relaţiile pe care le are cu alte culte, atât din România, cât şi din afara ţării, nu dă dovadă de exclusivism. Nicăieri în învăţătura creştin-ortodoxă nu se precizează faptul că cei care sunt de altă religie sau confesiune sunt ”păcătoşi”. Mai mult, constatăm că pentru ASUR a fi ortodox înseamnă anti-ştiinţific, bigot, izolat. Deşi liberali în gândire, membrii ASUR devin extrem de intoleranţi şi exclusivişti când e vorba de religie.

ASUR: „profesorii de religie fiind la cheremul cultului respectiv (şi al structurii teritoriale locale în special), trebuie să respecte întru-totul dogma bisericească. În caz contrar, li se poate retrage avizul şi îşi pierd automat locul de muncă.”

Profesorii de religie nu se află ”la cheremul” nimănui din structura Bisericii Ortodoxe Române când aceştia predau disciplina religie în şcolile publice din țara noastră. Ei sunt angajaţi ai unei instituții de învăţământ şi respectă ca oricare alt profesor, regulamentele de organizare ale acesteia, fundamentate pe Legea educaţiei naţionale. Ora de religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei şi cultele religioase recunoscute oficial de stat (art. 18, alin. (3) din Legea educaţie naţionale). Cazurile de indisciplină ale profesorilor sunt sancţionate potrivit reglementărilor în vigoare.

ASUR: „şi mai grav, copiilor, inclusiv celor din clasele primare, li se repetă obsesiv despre „păcat”, „iad” şi „diavoli”, inducându-li-se ideea că nerespectarea cu stricteţe a „poruncilor” îi condamnă la „osânda veşnică”.

Reprezentanţii ASUR prezintă problema păcatului în mod simplist şi superficial, nu existenţial şi social. Libertatea omului nu este indiferență spirituală, ci capacitatea acestuia de a alege valori care îmbogăţesc viaţa persoanei şi a comunităţii umane. În acest sens, valorile oferite de educaţia religioasă sunt extrem de necesare, întrucât ele reprezintă pentru tineri un reper spiritual esențial şi un liant existenţial între toate cunoştinţele dobândite prin studiul celorlalte discipline. Valorile cultivate şi virtuţile încurajate în cadrul orelor de religie sunt necesare sănătăţii spirituale a persoanei şi a comunităţii. Religia îl învaţă pe copil şi pe tânăr iubirea față de Dumnezeu şi de oameni, credinţa, speranţa şi solidaritatea, dreptatea şi recunoştinţa față de părinţi şi față de binefăcători, dărnicia şi hărnicia, sfinţenia vieţii, valoarea eternă a fiinţei umane, binele comun şi frumuseţea sufletului profund uman, cultivat şi îmbogăţit prin virtuţi şi fapte bune.

ASUR: „Pentru evitarea potenţialelor abuzuri împotriva acelor copii care studiază totuşi religia, ASUR recomandă părinţilor următoarele:
• să ceară referinţe despre persoana care predă orele de religie
• să solicite planurile lecţiilor care urmează a fi predate copiilor
• să discute periodic cu copilul şi să îi explice de ce la orele de religie i se predau lucruri în contradicţie flagrantă cu cele învăţate la celelalte materii
• să fie atenţi la apariţia unor modificări radicale de comportament a copiilor (dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni etc.) şi, dacă este cazul, să apeleze la consiliere psihologică.”

Biserica Ortodoxă Română, prin predarea religiei în şcoală, propune modele viabile de bunătate şi sfinţenie, oferind tinerilor repere în viaţa de familie şi în viaţa socială. Educaţia religioasă reprezintă un factor de stabilitate şi de comuniune în societatea românească şi nicidecum ”dezvoltarea unor obsesii legate de moarte, de păcat, de iad, tulburări de somn sau de nutriţie, înstrăinare de prieteni”. Ea apără şi promovează identitatea spirituală şi demnitatea persoanei care trăieşte astăzi într-o lume din ce în ce mai pluralistă, confuză şi individualistă din punct de vedere spiritual şi social, unde prinde tot mai mult contur un model degenerativ de viaţă în care sunt la modă: minciuna, hoţia, corupţia, înşelăciunea, trădarea, vulgaritatea, pornografia, violenţa de toate tipurile etc. Toate acestea, însă, reprezintă negarea valorilor creştine tradiţionale.

Textul ASUR este vădit anti-creştin, de factură umanist-ateistă, când insinuează că Biserica susţine adevărul în contrast cu ştiinţa. Anii grei ai dictaturii comuniste, cu ateismul ei zis „ştiinţific” şi impus în şcolile de stat, contrar voinţei unui popor religios, ne-au învăţat să nu mai dorim cultură fără credinţă, ştiinţă fără spiritualitate, materie fără spirit, cunoaştere fără comuniune, filosofie fără speranţă şi, îndeosebi, şcoală fără suflet, adică educaţie fără religie, mai ales la vârsta întrebărilor existenţiale şi a formării spirituale a tinerilor.

ASUR: „Includerea din oficiu a elevilor la orele de religie, fără a ţine cont de opinia lor, încalcă art 24, al (1) şi articolul 25 din legea drepturilor omului.”

Biserica propune, nu impune valori. Întrucât libertatea reprezintă un mare dar oferit de Dumnezeu omului, educaţia religioasă trebuie asumată în mod liber, conform dorinţei părinţilor şi copiilor. În acest sens, Biserica a respectat deciziile comunităţilor locale, în concordanţă cu prevederile articolului 26 alin (3) din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: ”părinţii au dreptul de prioritate în alegerea modului de educaţie acordată copiilor lor”. Aşadar, Biserica respectă şi binecuvintează, în acelaşi timp, libertatea copiilor şi a părinţilor acestora.

Comentariul meu: Campaniile impotriva religiei in scoli suntmai vechi. Ele au inceput cam prin 2006 si de cate ori se modifica legea invatamantului problema eate pusa din nou in discutie. Desi nu aduce atingere libertatii religioase  umane totusi lumea se impiedica ba de simbolurile religioase din scoli, ba de ora de religie. Nimeni nu s-ar stresa insa daca s-ar propune introducerea obligatorie a unor ore despre „‘ cum sa devenim gay, lesbiene sau curve(atat feminine cat si masculine) „, ” senzualitate”, ” prepararea si consumarea drogurilor” sau „practica sexuala”. Astea ar fi in ton cu lumea moderna, cu libertatea de exprimare si cu ” cererile si ofertele” de pe piata mondiala a muncii. Ca elevii sunt primii care adera la astfel de idei nu este de mirare, avand in vedere ca se afla la varsta contradictiilor, cand teribilismul este in floare. Trist este ca parintii nu sunt in stare sa-si uneasca fortele si sa spuna raspicat, la nivel national, ca ei nu doresc eliminarea religiei din scoli. Chiar daca le putem reprosa multe preotilor nostri, invataturile Bibliei nu au daunat si nu vor dauna niciodata, nimanui.

Numai romanii pot construi asa ceva: Catedrala cu hotel

Lucrările la cel mai mare lăcaş de cult din ţară au început pe şest

Un cort imens, barăci, câteva utilaje, totul protejat de un gard şi bodyguarzi. Nu este un şantier obişnuit. Pe terenul de lângă Casa Poporului, într-o discreţie totală, muncitorii au început construcţia noii catedrale patriarhale „Mântuirea Neamului”.

Un excavator, o macara şi o foreză sunt primele utilaje care au fost aduse pe şantierul „mamei bisericilor”, cum se numeşte deja noua catedrală.

Dacă proiectul va fi respectat, în decembrie 2013, când este programată finalizarea lucrărilor „la roşu”, vom avea un adevărat mall bisericesc.

Dimensiunile vor fi: 120 m lungime, 70 m lăţime şi o înălţime de 120 m.

Imobilul urmează să aibă cinci niveluri, din care trei subterane, magazine de suveniruri, hotel pentru pelerini, săli de concerte, librării, restaurante. Intrarea principală va fi dinspre Calea 13 Septembrie.

Catedrala propriu-zisă va avea 5 hectare şi va putea adăposti 5.000 de oameni.

În faţă va fi o piaţă publică, care la sărbători religioase va putea primi până la 100.000 de oameni, iar lângă, o parcare cu 250 de locuri.

Costul investiţiei este estimat la 300 de milioane de euro.

Comentariul Meu: Din start nu am fost de acord cu aceasta catedrala, care n-are nimic de-a face cu credinta si evlavia. Este o megalomanie a Patriarhului si un viitor loc ecumenist. Mantuirea unui neam nu sta in constructii mamut, fie ele religioase, ci in faptele sale. Aceasta catedrala mai degraba il manie pe Dumnezeu decat sa-L bucure, prin opulenta sa. Acum am mai mult decat oricand convingerea ca aceasta constructie este un deziderat new age-ist si masonic. Unde s-a pomenit un lacas de cult care sa aiba restaurante, hotel si sali de concert?  Am senzatia ca PF Daniel are un SRL caruia ii merge tare bine. In vremuri in care o gramada de romani isi pierd slujbele si locuintele, in care guvernul taie indemnizatiile de ajutor social, le reduce pe cele de crestere a copiilor si inventeaza noi taxe pentru populatie, construirea unei astfel de monstruozitati este o sfidare la adresa romanului. Donand bani pentru aceasta constructie nu veti obtine mantuirea, nici a voastra si nici a neamului, dar veti umple buzunarele lui Daniel SRL si ale sustinatorilor lui. Pe zi ce trece, religia ortodoxa este pervertita si deturnata de la adevarata sa menire. Unde este smerenia despre care vorbeste Iisus? Cei care au devenit sfinti au trait si s-au rugat in pesteri si chilii saracacioase nu in catedrale care arata ca palatul de la Versailles. Adevarat grait-a Eminescu:

„Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”

Tara moare de foame si Patriarhul Daniel vrea 5 milioane de euro pentru Catedrala Mântuirii Neamului

Patriarhul BOR, Daniel, îi cere şefei Camerei Deputaţilor, printre scrisoare, să susţină alocarea a 20 de milioane de lei din bugetul pe anul viitor pentru ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului. Proiectul a înghiţit până acum cel puţin 45 de milioane de lei din bani publici.

Patriarhia Română nu renunţă la construcţia celei mai mari catedrale din ţară. / FOTO: Realitatea Tv

BOR vrea bani de la stat pentru ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului. Patriarhul Daniel, i-a adresat o scrisoare preşedintei Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, prin care îi solicită acesteia să sprijine alocarea a 20 de milioane de lei din bugetul de stat pentru Catedrala Mântuirii Neamului, informează Agerpres, citată de HotNews.

Patriarhul se plânge că a cerut aceeaşi bani şi în acest an dar nu a primit niciun leu. În 2009 însă i-au fost daţi 5 milioane de lei de la buget , iar 10 milioane au venit de la Primăria sectorului 2.

În martie 2005, Biserica Ortodoxă Română a primit cu titlu gratuit de folosinţă terenul pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, 110.000 mp, situat în Bucureşti, pe Calea 13 Septembrie, în spatele Palatului Parlamentului.  În 2007, Guvernul Tăriceanu dona proiectului 30 de milioane de lei.  Şi omul de afaceri Gigi Becali a donat în acea perioadă 2 milioane de dolari pentru Catedrală.

Comentariu: Obrazul subtire cu cheltuiala se tine. La fel si catedrala ecumenista. Megalomania omoara Romania.

Patriarhia Ortodoxa Romana îl lasă în plata Domnului pe ÎPS Teodosie

Teologii condamnă deciziile arhiepiscopului Teodosie al Tomisului. Biserica tace. Patriarhia Română refuză să pornească o anchetă în cazul averii Mănăstirii din Dorna Arini pe care ÎPS Teodosie şi-a însuşit-o, aşa cum a relatat „Adevărul“, săptămâna trecută.

Patriarhia nu va porni nicio anchetă pentru felul în care a devenit Înaltpreasfinţitul Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, proprietarul mai multor bunuri ale unei mănăstiri din Suceava. „Conform regulamentului Bisericii Ortodoxe, în baza autonomiei eparhiale este de competenţa Înaltpreasfinţului Părinte Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor ca, împreună cu Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Teodosie,  ctitorul mănăstirii din localitatea Dorna Arini, să clarifice problema organizatorică semnalată în materialul de presă”, declară preotul Constantin Stoica, purtător de cuvânt al Patriarhiei.

Tactica tăcerii

Arhiepiscopia Sucevei, instituţia care ar trebui să facă lumină în acest caz, a refuzat să ofere un punct de vedere.„Şi tăcerea este un răspuns”, comentează atitudinea Arhiepiscopiei teologul Marius Dugulescu, vicepreşedinte al Comisiei pentru drepturile Omului şi Culte din Parlamentul României. „Biserica a ajuns într-o situaţie jenantă prin astfel de exemple. Este instituţia cu cea mai mare credibilitate, dar riscă să şi-o piardă prin astfel de atitudini care vin din interior. Îmi pare rău să constat că Biserica între timp şi-a pierdut menirea, iar societatea românească are neapărată nevoie de repere morale”, conchide Dugulescu.

Radu Preda, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, spune că una dintre marile greşeli ale Bisericii în cazul afacerii lui Teodosie este tocmai evitarea răspunsurilor.„În astfel de situaţii cu cât biserica reacţionează mai puţin transparent, cu atât îşi pierde din credibilitate. A te comporta ca şi cum opinia publică nu trebuie să se amestece în treburile Bisericii nu faci decât să alimentezi suspiciunile şi, mai cu seamă, un anumit resentiment faţă de cler, mai ales în această vreme de criză”.

Ce spune Presa Bisericii

Redactor-şef al publicaţiei religioase „Lumea Credinţei”, Răzvan Codrescu, consideră cazul Dorna Arini ca fiind un exemplu tipic de afacere personală a unui prelat ascunsă cu dibăcie în spatele unei fundaţii ortodoxe. „Toată această afacere reprezintă gestionarea sub paravan bisericesc a unei averi personale, dobândite prin moştenire sau pe alte căi, mai mult sau mai puţin „ortodoxe”, care sfidează condiţia călugărească şi dezonorează rangul arhieresc. Ierarhul arghirofil şi-a luat toate măsurile de precauţie pentru «a se scoate» în faţa instanţelor civile sau bisericeşti, iar de judecata lui Dumnezeu nu pare să se sinchisească”, apreciază Codrescu. El crede că decizia ÎPS Teodosie de a trece în proprietate personală activele unei mănăstiri şifonează şi mai mult imaginea BOR. „Nenorocirea Bisericii noastre este că prea mulţi dintre ierarhii ei au astăzi mai degrabă virtuţi manageriale decât virtuţi duhovniceşti. Dezvăluirile din ultimii ani cu privire la faptele unor ierarhi au făcut mai mult rău Bisericii decât toate eforturile însumate ale ateismului militant”.

Fostul ministru al Agriculturii Gheorghe Flutur, cel care a susţinut împroprietărirea bisericii din Moldova cu 190 de mii de hectare de pădure, nu a vrut să comenteze afacerea parafată chiar în judeţul în care este preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava. „Nu mă mai bag în dicuţiile astea ale lor (ale ierarhilor – n.r.). Eu am avut războaie cu ei legate de proprietăţile Bisericii şi nu mai vreau să comentez situaţia în care se află acum ÎPS Teodosie”.

Istoria lăcomiei

„Adevărul” dezvăluia săptămâna trecută cum ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, şi-a însuşit mai multe imobile care aparţineau Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului” din localitatea suceveană Dorna Arini. Bunurile cedate ierarhului, un hotel, două case şi 19 hectare de teren, fuseseră achiziţionate din donaţii de la enoriaşi. Conform documentelor notariale, arhiepiscopul Tomisului urma să treacă bunurile dobândite într-o viitoare fundaţie care ar avea drept scop tocmai sprijinirea mănăstirii rămase fără principalele proprietăţi.”

Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac!