Vizita Papei în Lesbos (Grecia -16 aprilie 2016) sau cum a fost umilit și înfrânt ortodoxismul la el acasă

Veni, Vidi, Vici adică am venit, am (fost) văzut, (i-) am învins. Cam așa s-ar traduce vizita Papei în Grecia, mai precis în Lesvos (Lesbos cum spun românii). O adevărată victorie pentru Papă, și pentru catolicism (deși Papa Francisc I nu este prea catolic), o mareeeee…… UMILINȚĂ și ÎNFRÂNGERE ( sau mai bine-zis îngenunchiere) a ortodoxismului. De la început până la sfârșit Papa a făcut regulile, deși s-a întâlnit cu Patriarhul Constantinopolului, Bartolomeu I și cu Arhiepiscopul Greciei, Ieronim, ( ambii egali în rang cu Papa), pe tărâm ortodox. În privința difuzării imaginilor și discursurilor, staff-ul Papei a făcut regulile. Papa s-a comportat  ca o vedetă, hotărând și ce să poarte Patriarhul și Arhiepiscopul, precum și cei care îi însoțeau. Madonna de Vatican a interzis astfel, Înalților Prelați și însoțitorilor lor, purtarea crucii, permisă fiind doar purtarea engolpionului. Iar mai marii noștri păstori s-au conformat fără crâcneală.  Așa că Papa a fost singurul purtător de cruce din toată adunarea ( sau să-i zic adunătură?). Porumbelul păcii și izbăvirii între corbii negri ai nenorocirilor( Grecia și Turcia fiind „responsabile” de criza refugiaților). Și pentru că nu-i era suficient Primatul și vicariatul, Papa s-a transformat pe sine însuși în Iisus, prin luarea cu sine a 12  refugiați, exact numărul apostolilor Fiului lui Dumnezeu. Inițial au fost anunțați 10 dar până la sfârșitul vizitei s-au făcut 12, ca să nu existe îndoieli în privința mesajului. O grămadă de copii „musulmani” i-au pupat mâna, ba chiar și vreo 2-3 adulți, asta ca să n-avem dubii că refugiații musulmani ar avea ceva împotriva creștinilor  dar mai ales ca să nu ne îndoim că sub autoritatea Papei vom putea conviețui toți, indiferent de religie, fie ea chiar una nouă. Așa că, dacă mai aveați ceva îndoieli (sau speranțe) în privința Sinodului Panortodox, care se va ține în Creta în 16-27 iunie 2016, cu privire la hotărârile care se vor lua, cred că vi le-am spulberat în totalitate. Chiar dacă

Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, în timpul vizitei la Paraclisul comunității românești din Geneva, duminică, 24 ianuarie 2016, a spus că alegerea Cretei s-a făcut „deoarece se dorește ca sinodul să aibă loc într-o țară creștin-ortodoxă. Turcia este acum o țară eminamente musulmană.”, eu cred că motivul este lipsa totală a refugiaților din acest colț al Greciei.
Oricum, cei care i-au pupat mâna nu erau refugiați musulmani și nici cei pe care i-a luat cu el.Sunt credincioși yazidi, care respectă Biblia și Coranul deopotrivă. Dar Spectacolul care trebuia vizionat de prostimea din lumea întreagă a avut loc și a fost unul pe cinste. Pentru mine mesajul a fost unul singur: Biserica Ortodoxă a Greciei a fost abandonată de capii ei. Și nu este pentru prima dată. Celor care văd BOG drept un stâlp și un model al ortodoxiei le recomand să se reorienteze. Nu există nicio diferență față de BOR, cu excepția celor 2-3 mitropoliți care fac notă aparte și care au fost marginalizați. Nu așteptați nimic bun dinspre aici dar puteți să luați exemplu și măsuri pentru a nu ajunge  în situația grecilor, atât din punct de vedere religios cât și din punct de vedere politic. Și încercați să vă mai informați și singuri, nu numai de pe site-urile ortodoxe, care publică doar ce le convine sau ce convine bisericii sau care preiau informații fără a le verifica, așa cum am văzut și articolul cu Memorandumul care este o prostie și un fals inventat de extremiștii de dreapta. Știu că trăim vremuri tulburi și cred că sunt cele de pe urmă, dar isterizarea și panicarea nu aduc nici un folos. De altfel, n-am văzut nici un articol, pro sau contra sau măcar neutru, pe vreun blog ortodox sau pe vreo pagină FB a preoților care „propovăduiesc” la greu ortodoxia. Toți tac mâlc. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. La cât s-au isterizat cu clipul Taxi așteptam măcar câteva rânduri despre vizita Papei. Veți spune că nu i-a interesat fiindcă n-a fost în România. Nici „MOMERANDUM-ul” n-a fost scris în România, dar toți l-au comentat, deși simpla greșeală din titlu trebuia să le deschidă ochii, dar era ceva senzațional care aduce trafic pe blog. Și cum românii sunt ahtiați după senzațional, a mers bine. Dar românii nu mai verifică sursa originală că deh, prea multă energie consumată și doar blogurile respective sunt de bună credință. Antihristul nu va trebui să se ostenească prea mult pentru a convinge.
memorandum
Fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. ..nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut.
Trebuie doar să vreți să vedeți dincolo de aparențe.
pros1pros2pros3pros4pros5pros6pros7pros8

Să moară și capra vecinului (a se citi catolicului): ” Papa Pius al IX-lea a fost un Frate Francmason inițiat în Chile”

” Papa Pius IX (13 mai 1792 – 7 februarie 1878), cunoscut sub numele profan de Giovanni Maria Mastai-Ferretti, a fost cel mai longeviv suveran pontif din istoria Bisericii Catolice. A fost cel care a organizat primul Conciliu de la Vatican în 1869, acolo unde a fost decretată infailibilitatea papală. De asemenea, Fratele Pius al IX-lea a fost şi ultimul papă care a domnit peste Statele Papale.

Fostul Episcop de Spoleto (la acea vreme deja Mason) a fost ales Papă de către o facţiune a cardinalilor care cochetau cu procesul de liberalizare politică care avea locîn Europa acelei epoci. Omul care a suferit de epilepsie toată viaţa, era originar din Orientul Senigallia, provenind din familia nobiliară a Conţilor de Ferretti.

Cu puţin timp înainte de moartea lui Pius al VII-lea, viitorul Papă Pius al IX-lea a fost trimis ca auditor pentru Chile şi Peru, iar în anul 1825 ca asistent al Nunţiului Papal Monseniorul Giovanni Muzi şi Monseniorului Bradley Kane pentru a-i asista în misiunile post revoluţionate din America de Sud.

A fost exact în perioada în care se afla în Chile, atunci când viitorul Papă Pius al IX-le aa fost iniţiat în Francmasonerie, într-o Lojă Masonică din Orientul Santiago de Chile. În ciuda faptului că a fost Mason, Papa Pius al IX-lea a fost beatificat în anul 2000.”
http://jurnalmasonic.blogspot.gr/2012/09/papa-pius-al-ix-lea-fost-un-frate.html

Păcatul originar și Biserica Noii Ordini Mondiale

„În scopul realizării viziunii lor globale asupra păcii în lume, fără a forţa apariţia unui gol ei trebuie să aibă o organizaţie inter-religioasă bazată pe credinţă care să impună ordinea în lume prin aderarea la noua biserică mondială.”

One News Now (ONN) a postat un articol despre o organizaţie, Consiliul Mondial al Diplomației Spirituale (SDWC), care ajută liderii globali să înţeleagă dinamica spirituală a problemelor geopolitice.

De pe site-ul Diplomaţiei spirituale:

Scopul nostru este de a reduce ura şi de a elimina războaiele între naţiuni, cu ajutorul vastelor resurse, neutilizate, de dragoste găsite în Biblie şi în alte cărţi sfinte tradiţionale.

… În mediul global extrem de astăzi , diplomaţii americani sunt incapabili de salvarea civilizaţiei. Prin urmare, ca o cale de ieşire din impas la nivel mondial, toate ţările lumii trebuie să ia o decizie spirituală. Eu văd o soluţie în pocăinţă globală a tuturor naţiunilor, America fiind prima. După finalizarea acestei pocăinţe la nivel mondial, implicarea Coordonatorului Ceresc al vieţii este necesară pentru a rezolva problema supravieţuirii pe pământ.

În aceste condiţii, noţiunea de Diplomaţie spirituală poate juca un rol crucial. Acest nou concept spiritual-politic oferă o soluţie la conflictele din lume, folosind valorile spirituale ale părţi opuse. Oamenii pur şi simplu nu mai au încredere unii în alții, în special în diplomaţi. Dar, ei pot crede în puterea valorilor spirituale ale oamenilor pe care aceștia îi reprezintă.

Una din marile realizări, aparținând unui membru din grupul de co-fondatorii, Mihail Morgulis , include dărâmarea cortinei de fier spirituale din Rusia . O altă personalitate a mişcării bisericii, Phillip Yancey , este un fost un membru al delegaţiei lui Morgulis în Rusia.

Interviul ONN cu autorul şi diplomatul Michael A. Markham din cadrul SDWC, asupra rapoartelor privind progresul  „noii ordini mondiale”, încurajând creştinii americani să devină mai educaţi cu privire la subiect.

Este furnizat și un link către un document de 14 pagini care detaliază beneficiile Noii Ordini Mondiale şi care explică rolul viitorului guvern unic mondial şi al bisericii mondiale …

Iată câteva puncte:

[Diplomaţia spirituală] Este o mişcare care permite liderilor să vadă biserica ca o transcendere a istoriei lumii prin unitatea lui Dumnezeu, o viziune care este înrădăcinată într-o realitate istorică, în religiile tradiţionale ale iudaismului, creştinismului şi mahomedanismului. -PG 2

Noi, în Diplomaţie spirituală suntem îndeosebi axați pe următoarele elemente de bază şi, în general, pe nevăzuta spiritualitate în crearea unui guvern unic mondial. -PG 3

În Diplomaţia Spirituală noi vedem bogăţia lumii ca pe ceva privativ de libertate şi oamenii şi guvernele au responsabilitatea dezvoltării spirituale a omenirii, și nu a îmbogăţirii personale  fără justă cauză. PG-4

Instrumentele de punere în aplicare a „Noii Ordini Mondiale”, sunt operarea şi controlul autorităţilor de reglementare la nivel mondial. In prezent vedem că Naţiunilor Unite şi OCDE şi FMI, împreună cu alte instituţii internaţionale, pun în aplicare ordine de sancţiuni economice specifice grupurilor și statelor care refuză să se conformeze agendei globale. PG-5

A fost nevoie de incredibil de mulți  funcţionari publici şi experţi birocratici în reglementări internaţionale şi transnaţionale (plătiți de contribuabili), pentru a proiecta şi implementa agenda globală. PG-5

Noi credem că aceste instituţii la nivel mondial, multe nevăzute şi secrete, nu acţionează sub autoritatea propriilor lor guverne politice, ci de fapt sunt ghidate de către forţele nevăzute pe care mulţi le numesc „Noua Ordine Mondială”. PG-5

Deoarece aceste grupuri super-internaţionale şi transnaţionale sunt confidenţiale, secrete uneori, lucrând împreună, prin alianţe formale şi informale şi prin tratate, ele sunt percepute a fi implicate într-o conspiraţie împotriva statelor naţiune şi a particularilor din aceste state. -Pg5

Deci, după cum putem vedea,  factorii de decizie politică la nivel global în întreaga lume, sunt în căutarea unui organism internaţional pentru a asigura viitorul omenirii-PG 6.

Ce se va întămpla în cazul în care se renunţă la suveranitatea naţională a statelor? Cât de dispuse vor fi marile grupuri culturale tradiționale din interiorul şi din afara Organizaţiei Naţiunilor să răspundă pozitiv ameninţării pierderii identității culturale şi religioase. -PG 6

Aceste aspecte le vom aborda în partea II, atunci când vom explora apariţia unei „Biserici universale”, pentru a da credibilitate morală şi spirituală unei „Noi Ordini Mondiale”. PG 6

PARTEA II

Un nou guvern global în curs de dezvoltare va nevoie de o bază ideologică spirituală şi de o nouă viziune asupra realităţii pentru a sprijini o Nouă Ordine Mondială. Nouă cultură globală va nevoie de o nouă religie, bazată pe credinţă, care este, în general, menţionată ca „Biserica Universală”, în New Age. PG-7

În „Noua Ordine Mondială”  guvernul global are nevoie să controleze biserica şi organizaţiile religioase, acesta fiind motivul pentru care el va sprijini şi va participa la formarea „Bisericii Universale”. Pg-8

În scopul realizării viziunii lor globale asupra păcii în lume, fără a forţa apariţia unui gol, el trebuie să aibă o organizaţie religioasă bazată pe credinţă, care să impună ordinea în lume prin aderarea la noua biserică mondială. PG-8

Noua Ordine Mondială trebuie să ocupe gîndirea religioasă şi spirituală a culturii pentru a exercita controlul. În acest cadru, ei şi liderul lor trebuie să fie în măsură să prezinte şi să demonstreze legătura lor cu puteri supranaturale, validîndu-și astfel chemarea la ordine şi supunere. Pentru aceasta va avea nevoie de preoţime PG-8.

Noua Ordine Mondială încearcă să modifice comportamentul uman şi social într-o infrastructură a Noii Ordini Mondiale în cadrul unei  Biserici Universale. PG-9

Pentru a modifica şi schimba cultura şi societatea ei au nevoie să modifice ADN-ul global (genetica), mediul (încălzirea globală), economia (International Banking) şi mintea umană (psihologia de masa)-PG 9

Problema de astăzi  a Guvernului nu este atât de mult modul în care controlează corpul, ci modul în care acesta poate controla spiritul omului şi chiar Duhul lui Dumnezeu. -PG9

Guvernele sunt în căutarea unor modalităţi de manipulare a emoţiilor şi sentimentelor omului. În scopul de a controla viaţa oamenilor un guvern represiv trebuie să fie capabil să manipuleze şi controleze sufletul şi spiritul culturii. PG-9

.. Credem că liderul Noii Ordini Mondiale va face tot ce poate pentru a modifica genetic înfățișarea omului. Pentru a schimba natura păcătoasă inițială a omului este nevoie de un nou organism biologic şi social. Viu  dar construit (fabricat) din punct de vedere fizic şi psihologic. Folosind genetica și produse farmaceutice pentru modificarea comportamentului . Avem din trecut (o lucrare de speculaţii profetice) care se referă la această problemă  „Revoluţia Psihogenetică”. PG-10

Noi, cei din Diplomaţia Spirituală vedem drept obiectiv final al noii ordini pe ordinea de zi a „păcii în lume”,  eliminarea păcatului uman prin recondiţionarea şi recrearea naturii omului. PG-10

Ce guvern naţional poate să se ridice împotriva unei astfel de agende sociale puternice şi ideologice? Cine poate sta împotriva unei politici globale, împotriva corectării imperfecţiunilor personale şi  a păcatului-PG? 10

De la fermier  până la cercetătorul în fizică nucleară, toți vor fi supuși Noii Ordini Mondiale, nu se va pemite nici o crâcnire. Alegerea va fi  între reproiectarea biologică sau eliminarea fizică. Acesta a fost mesajul lui George Orwell, în cărţile sale  Animal Farm şi 1984 -. pg 10

Drepturile omului nu vor mai fi umane ( personale), inalienabile, ci acordate și garantate de către guvern, deoarece el determină ce este benefic pentru auto-interesele sale şi ale societăţii. PG-10

În cadrul noului sistem ceea ce a fost cândva considerat natura umană va fi  considerat eronat şi va avea nevoie de reparaţii. Nu contează dacă această natură a fost personală, tribală sau culturală. Vechea ordine va fi eliminată şi înlocuită cu noua ordine. PG-10

Populaţia și redistribuirea bogăţiei  precum şi culturile sale tribale vor permite crearea unei noi ordini sociale care va înlocui vechea cultură. PG-10

Pentru asigurarea introducerii cu succes a noii religii şi a Bisericii Universale va fi nevoie un lider care poate schimba realitatea percepută sau convingerile religioase ale societăţii PG-11.

Biserica Universală (fără confirmarea tradiţională a lui Dumnezeu), în conformitate cu Noua Ordine Mondiala va oferi un loc pentru activiştii seculari şi atei, care nu  vor putea activa în conformitate cu legislaţia Sharia şi ordinea de zi  a agendei musulmane în special în domeniile văzute de ei  ca drepturi ale omului. – PG 12

Noi prevedem că grupurile din spatele bisericii la nivel mondial vor iniţia o cerere de înregistrare la nivel mondial pentru toate confesiunile religioase pentru a fi enumerate, cu detalii privind nume, adrese, înregistrarea liderilor religioși şi a informaţiilor despre secte, cum ar fi :şiiţi, sunniţi, catolici, protestanți, budiști hinduși şi chiar păgâni. PG-12

Punctele de vedere religioase tradiţionale cu privire la crearea pământului şi cine este responsabil pentru menţinerea lui vor fi redefinite în cadrul bisericii globale.  Punctul de vedere tradiţional cum că Dumnezeu a dat stăpânirea asupra pământului  omului de El creat va fi respins sau modificat pentru a fi interpretat astfel încât să fie privit mai mult colectiv decât individual., pg12

Noua religie va utiliza tehnologia pentru a-și consolida influența asupra sectoarelor tehnologice informaționale globale cu privire la divertisment și propagandă. Acestea vor integra şi vor folosi schimbările de generaţii din noua dinamică socială pentru a opera cu tradiționalul stat național  şi modelele politice. PG-12

Ei vor folosi noile media globale şi mişcările de mediu pentru a distruge sistematic structurile culturii şi valorile sociale precum şi  influenţa culturală occidentală, inclusiv instituţiile politice şi guvernamentale. PG-12

Noua biserică își va impune punctul ei de vedere în avansarea culturii lumii prin integrarea a ceea ce numim cultură pop, cultura populară şi a divertismentului. Industria filmului este şi va continua să fie mai mult decât un divertisment, dar mai ales o încercare de a crea o nouă formă de artă pentru a explora o posibilă cultură mondială a viitorului, una a unei ordini sociale a maşinilor, calculatoarelor şi a omului. O luptă pentru a defini şi redefini natura omului şi a sufletului său; cine a creat omul şi ce vrea Creatorul lui PG-14.

Dar noi vedem Biserica Universală ca parte integrantă a guvernului global al Noii Ordini Mondiale. Vedem Noua Biserică ca o organizaţie care va fi folosită pentru a controla omul, nu pentru a-l elibera pe om , o biserică care va avea o autoritate centrală şi o agendă centrală care urmează să fie pusă în aplicare de către membrii săi. PG-14

Noi vedem Biserica Universală actuală din SUA ca parte a universalismului  în care se consideră că există un adevăr universal şi că acest adevăr se extinde mult dincolo de orice limiră teologică, socială sau geografică, pag. 14

Noi nu vedem noua „Biserică Universală”, ca pe o adunare de indivizi care se întâlnesc să se închine unui Dumnezeu personal tradiţional.

Vedem biserica nouă, in curs de dezvoltare, provenind  de la aceleaşi spirite intelectuale, care creează şi promovează Noua Ordine Mondială

„O religie veche sau nouă, care a subliniat măreţia Universului aşa cum a fost relevat de ştiinţa modernă, ar putea fi capabilă să atragă mai departe rezerve de reverenţă şi veneraţie greu lovite de credinţele convenţionale. Mai devreme sau mai târziu, o astfel de religie va apărea.” Carl Sagan

” Religia viitorului va fi o religie cosmică. Aceasta ar trebui să transceadă Dumnezeul personal şi să evite dogma şi teologia. Acoperind atât (latura) naturală cât şi spirituală, ar trebui să se bazeze pe un sentiment religios care rezultă din experienţa tuturor lucrurilor naturale şi spirituale, ca o unitate semnificativă ” Albert Einstein.

Noi credem ca noua „Biserica Universală” şi liderul acesteia va fi  forţa spirituală din spatele Noii Ordini Mondiale, care va fi organizaţia de fațadă  a noii ordini de zi spirituale în vederea schimbării naturii umanităţii PG-14.

Sănătatea Papei Benedict al XVI-lea în declin grav tocmai acum când se apropie Crăciunul!?

O scădere  de formă a fost remarcată acum când Papa Benedict se pregăteşte pentru istovitorul week-end următor al sărbătorilor Crăciunului, care dă startul celor două săptămâni de apariţii publice intense.

Associated Press

Vatican –Papa Benedict al XVI-lea pare epuizat.Oamenii care recent au petrecut timp cu el spun că l-au gasit mai slab decât l-ar fi văzut vreodată, aparent prea obosit să se angajeze în discuțiile lor. El nu se mai întâlnește în mod individual cu episcopii care-l vizitează. Cu câteva săptămâni în urmă, a început să folosească o platformă în mişcare pentru a-l cruța de coborârea la Biserica San Pietro.Papa Benedict va împlini 85 de ani în noul an, așa că o încetinire a ritmului este doar naturală. De aşteptat chiar. Şi având în vedere vârsta sa şi continuarea programului de lucru riguros, este remarcabil că face atât cât face şi că este într-o stare bună de sănătate, per ansamblu. Chiar în această săptămână care a trecut, el a confirmat că va călători în Mexic şi Cuba in primavara anului viitor.

Dar un declin a fost observat acum când Papa Benedict se pregăteşte pentru istovitorul weekend următor al sărbătorilor de Crăciun, care dă startul la două săptămâni de apariţii publice intense. Şi aceasta ridică întrebări cu privire la viitorul papalităţii, dat fiind faptul că Papa Benedict însuşi a spus că papii ar trebui să demisioneze în cazul în care nu-și mai  pot face treaba.

Purtătorul de cuvânt al Vaticanului, Rev Federico Lombardi a spus că nici o afecţiune nu a determinat decizia de a utiliza platforma cu care se deplasează în Sf. Petru şi, că este pur şi simplu destinată să-l cruțe pe pontif oboseala celor 100-metri (- din curte), de mers pe jos la şi de la altarul principal.

Papa Benedict s-a mobilizat în timpul celor trei zile de excursie la Benin în Africa de Vest, luna trecută, înfruntând temperaturi de 32 grade Celsius (90F) şi umiditate ridicată ca să transmită un mesaj puternic cu privire la viitorul Bisericii Catolice din Africa.

Ştergându-și sudoarea de pe frunte, i-a sărutat pe copii care l-au întâmpinat, a ținut un discurs dur cu privire la necesitatea ca liderii politici din Africa să-și limpezească situația şi a vizitat unul dintre seminariile cele mai importante de pe continent.

Înapoiat la domiciliu, cu toate acestea, se pare că corvoada de zi cu zi de a fi papă – audiențele cu şefii de stat aflați în vizită, lecţii publice săptămânale de catehism, sesiunile cu episcopii vizitatori – și-a luat tributul. O scânteie s-a stins. El nu mai are spontaneitate de mai înainte și în unele zile pare epuizat.

Luaţi de exemplu vizita sa recentă la Assisi, când a călătorit cu trenul, cu zeci de lideri religioşi din întreaga lume pentru un pelerinaj al păcii, de o zi. Pentru oricare participant a fost o zi grea, lungă; pentru papă, care îmbătrânește, a fost chiar mai mult.

„Într-adevăr, am fost frapat de ceea ce mi s-a părut ca fiind declinul în puterea și sănătatea lui Benedict în ultima jumătate de an”, a declarat rabinul David Rosen, care a avut un loc de cinste alături de papă la evenimentul de la Assisi, în calitate de şef al relaţiilor interconfesionale al Comitetului Evreiesc American.

„El pare mai plăpând si mai slab … fapt ce a făcut efortul depus de el la sărbătoarea de la  Assisi, cu un grad extraordinar de atenţie personală față de participanţi (în special a doua zi la Roma), cu atât mai remarcabil”, a declarat Rosen într-un e-mail.

Că Papa Benedict este obosit ar fi un diagnostic perfect normal pentru un om de 84 de ani, chiar si pentru cineva care nu are boli cunoscute şi cu o minte încă agilă. El a recunoscut care a suferit un accident vascular cerebral hemoragic în 1991, care i-a afectat temporar vederea. Şi fratele său mai mare, care are un stimulator cardiac pentru un bătaile neregulate ale inimii, şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la inima lui Benedict.

Dar Papa Benedict nu este un om obişnuit de 84 de ani, atât în ​​ceea ce el este chemat să facă şi cât și în implicaţiile care ar surveni dacă el ar trebui să se oprească din activitate.

Papii au voie să demisioneze; legea bisericii specifică numai că demisia trebuie să fie „în mod liber şi corect manifestată.”

Cu toate acestea, doar o mână de papi au făcut acest lucru. Ultimul a fost Papa Grigore al XII-lea, care a demisionat în 1415 într-o încercare de a încheia Marea Schismă de Vest, survenită printre reclamanţii la competiția papală.

Exista un motiv bun pentru care alșii nu i-au urmat exemplul: Ar putea existenţa a doi papi – chiar şi atunci când cineva a demisionat – duce la diviziuni şi instabilitate în biserică? Ar putea un precedent al unei noi demisii conduce la presiuni asupra papiilor viitoare ca ei să plece din funcție la cel mai mic indiciu de invaliditate?

Cu toate acestea, Benedict însuşi a ridicat în discuție posibilitatea de a demisiona în cazul în care el ar fi pur şi simplu, prea batrân sau prea bolnav pentru a continua mai departe, atunci când a fost intervievat pentru cartea „Lumina lumii”, care a fost lansată în noiembrie 2010.

„Dacă un Papă îşi dă seama în mod clar că nu mai este fizic, psihic şi spiritual capabil în manipularea îndatoririlor sale, atunci el are dreptul, şi în unele circumstanţe, de asemenea, obligaţia de a demisiona”, a spus Benedict.

Fostul Cardinal Joseph Ratzinger a văzut în intimitate cum Papa Ioan Paul al II-lea , cu care a lucrat îndeaproape timp de aproape un sfert de secol, a suferit până la sfarșitul istovitoarei sale papalităţi. După moartea lui Ioan Paul la vârsta de 84 de ani, a fost dezvăluit faptul că el a scris o scrisoare de demisie, care ar fi trebuit să fie invocată în cazul în care el era bolnav sau incapabil de a-și continua mai departe îndatoririle.

Şi ar trebui să se reamintească faptul că, în momentul când Benedict a fost ales Papă, la vârsta de 78 – deja cea mai bătrân Papă ales în aproape 300 de ani – el și-a planificat să se pensioneze și ca și câine de pază al șefului ortodoxiei al Vaticanului să-şi petreacă ultimii ani de viaţă scriind în ”pacea şi liniştea ” Bavariei natale.

Fratele său mai mare, Mons Georg Ratzinger, încă trăieşte acolo. Ratzinger, care va împlini 88 de ani luna următoare, este aproape orb. Papa Benedict a spus că fratele său l-a ajutat să accepte îmbătrânirea cu curaj.

Papa Benedict a spus în „Lumina lumii” că ştie că propria lui putere s-a diminuat – scările sunt grele pentru el şi ajutoarele sale care trebuie să-i susțină regulat coatele când urcă sau coboară. Dar, în acelaşi timp, Papa Benedict a insistat că nu a avut intenţia de a demisiona pentru a evita să se ocupă de problemele bisericii, cum ar fi scandalul de abuz sexual.

„Se poate demisiona într-un moment liniştit sau atunci când pur şi simplu cineva nu mai poate merge mai departe. Dar nu trebuie să fugi de pericol şi să spui că altcineva ar trebui să o facă”, a spus el.

Ca urmare, o demisie papală pare puţin probabilă prea curând.

Şi Papa Benedict își menţine o ordine de zi agitată. Călătoria planificată în primăvara anului viitor în Cuba şi Mexic va cădea cu puțin timp înainte ca el să facă 85 de ani pe 16 aprilie. El a mai spus că doreşti să și-o țină la Rio de Janeiro în 2013, pentru că acolo se șine următoare Zi Mondială a Tineretului.

Cândva, în Noul An, el va prezida probabil peste un consistoriu în care va numi noii Cardinali care îl vor alege pe succesorul său. Şi el are o mulţime de afaceri neterminate apropiate inimii lui: readucerea tradiţionaliştilor separatiști sub aripa Romei, soarta abuzurilor sexuale- stigmatul bisericii irlandeze, tensiunile cu China.

Şi el prezintă în continuare, în public, o figură robustă, având în vedere vârsta sa, mersul pe jos vioi, vorbind în mod clar şi subliniind punctele cheie. Dar angajamentele sale publice au fost ajustate din urmă; el a avut mult mai puţine discursuri în Benin decât în ​​timpul vizitei sale din septembrie în Germania natală sau în Regatul Unit toamna trecută.

Şi în spatele uşilor închise, în timpul audienţelor fără strălucirea camerelor TV sau a mulţimi de credincioşi incurajandu-l, el a început să-și arate vârsta, spun cunoscuţii.

Rev Joseph Fessio, editorul american şi student odinioară al lui Benedict al XVI-lea, îl vede pe Papă foarte des, inclusiv în timpul verii, când Papa Benedict își adună foştii săi studenţi la teologie pentru un seminar academic informal la așezământul papal de vară de la Castel Gandolfo.

Fessio și-a amintit o zi din 2010, pe care nu o poate uita: „La sesiunea din dimineaţa de sâmbătă, Papa arăta mai în vârstă şi mai slab decât l-am văzut vreodată înainte. De fapt am și remarcat față de cineva că e prima oară când  l-am văzut arătându-și vârsta pe care de fapt o are. El vorbea în tonuri mai moi decât vocea lui care în mod normal este moale. Capul lui era aplecat. Era palid.. Arăta fragil.. ”

Dar, după masa de prânz şi o perioadă de aparent repaus, Papa Benedict a revenit pentru sesiunea de după-amiază. „A fost o transformare completă. El era plin de viaţă, viguros, atent şi cu buna dispoziție obişnuită”, a spus Fessio.

În mod evident, la vârsta lui, Benedict are zile bune şi rele, chiar bune și rele jumătăți de zi.

Cu toate acestea, el nu a fost bolnav  niciodată. De fapt ca Papă, el a avut doar un singur incident cunoscut, semnificativ din punct de vedere medical: și- a rupt incheietura mâinii drepte atunci când s-a împiedicat de piciorul patului şi a căzut, în timp ce era în vacanţă în Alpi, în 2009.

Lombardi spune că Papa este conştient de limitele puterii sale şi de aceea călătoria recentă la Benin a fost o vizită cu o singură oprire.

„Cred ca este un exemplu de mare disponibilitate şi înţelepciune din partea Sfântului Părinte să continue să facă aceste călătorii, chiar şi cele care sunt dificile sau la depărtare”, a spus Lombardi. El a spus ca papa „își apreciază just puterile sale şi posibilitatea de a călători cu bine.”

” La vârsta de 84 de ani cred ca voi fi îngropat de mulţi ani”, a adăugat el.

Dar el a refuzat să dea orice fel de actualizări medicale despre Papă.

„Eu nu sunt doctor. Nu dau buletine medicale.”, a spus Lombardi. A făcut o pauză, apoi a adăugat liniştit: „În această etapă. În acest moment..”

Comentariul meu: Potrivit unora, se spune că Sf. Malachia că a proorocit fiecare papă până la sfârşitul timpului. Conform interpretării acceptate asupra profeției sale faimoase ar mai fi doar un papă după Benedict, apoi timpul va lua sfârșit şi Roma va fi distrusă de un incendiu teribil. Sănătatea în scădere a lui Benedict a aprins noi temeri cum că profeţia lui Malachy ar putea fi pe cale să se împlinească. În presă au început să apară tot mai des știri că Papa este bolnav (are artrită sau reumatism articular) și că se gândește să demisioneze. Nimic neobișnuit în afară de faptul că deși Ioan Paul al II-lea a fost mult mai bolnav ca el nu s-a vorbit niciodată despre sănătatea lui atât de des, iar despre demisie nici nu a fost vorba. De ce se întâmplă asta tocmai acum? Probabil  pentru că a sosit timpul ca Petrus Romanus să-și facă apariția. Este prima dată când aud că Papa ar avea probleme cu inima. Kim Jong-il nu a avut și totuși, oficial, a murit din cauza unui atac de cord. Moartea subită a lui Benedict, mai ales că ACUM știm că are probleme cardiace, ereditare după cum se vede, nu ar crea nici o suspiciune, nu? Mă tem că 2012 vaa fi un an plin de surprize, din toate punctele de vedere, și cu evenimente majore care se vor succeda cu o viteză egală cu cea a luminii, dacă nu chiar mai mare. Se pare că timpul nu mai are răbdare cu noi și că Necazul cel Mare, bate la poartă. Întrebarea este dacă suntem pregătiți să-i facem față sau nu.

Citiți și : https://mucenicul.wordpress.com/2010/04/14/papa-benedict-al-xvi-lea-indemnat-sa-demisioneze/; https://mucenicul.wordpress.com/2010/11/22/urmatorul-papa-va-fi-italian/

Biserica și credința în vremurile de pe urmă

Câteva profeții despre biserica din vremurile de pe urmă

Sf. Lavrentie al Cernigovului

Vine timpul, şi nu e departe, povestea stareţul, când foarte multe biserici şi mănăstiri se vor deschide în slujba Domnului şi se vor repara, le vor reface nu numai pe dinăuntru ci şi pe dinafară. Vor auri şi acoperişurile atât ale bisericilor, cât şi ale clopotniţelor, dar preoţimea nu va lucra la sufletul credinciosului ci numai la cărămizile lui Faraon. Preotul nu va mai face şi misiune. Când vor termina lucrările nu se vor putea bucura de slujbe duhovniceşti în ele că va veni vremea împărăţiei lui antihrist şi el va fi pus împărat.

Rugaţi-vă ca Bunul Dumnezeu să mai lungească acest timp ca să ne putem întări în credinţă, căci vremuri groaznice ne aşteaptă. Luaţi aminte la toate cele ce vă spun căci totul se pregăteşte cu foarte mare viclenie (perfidie). Toate bisericile şi mănăstirile vor fi într-o bunăstare imensă, pline de bogăţii, ca niciodată, dar să nu mergeţi în ele. Antihrist va fi încununat ca împărat în marea biserică din Ierusalim cu participarea clerului şi a Patriarhului. Intrarea şi ieşirea din Ierusalim va fi liberă pentru orice om, dar atunci să vă străduiţi să nu vă duceţi, căci totul va fi spre a vă linguşi pe voi, ca să vă atragă în ispită.

Bisericile vor fi deschise, dar creştinul ortodox (trăitor, viu cu sufletul) nu va putea intra în ele să se roage, căci în ele nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a lui Iisus Hristos. În ele va fi toată „adunarea satanică”. Şi iată că, pentru aceste fărădelegi, pământul nu-şi va mai da roada sa şi va fi o secetă aşa de mare, încât pământul va face aşa nişte crăpături că va putea să cadă omul într-însele. Creştinii vor fi omorâţi sau izgoniţi în locuri pustii, dar Dumnezeu are să-Şi îngrijească turma Sa, dându-le de mâncare şi apă de băut celor ce urmează Lui.

Restaurarea bisericilor se va face până la venirea antihristului şi în toate va fi o bunăstare materială nemaipomenită. Iar voi, cu reparaţiile în biserica noastră să mai îngăduiţi, fiţi modeşti şi cu măsură în aspectul ei exterior, ci mai bine să vă rugaţi mai mult şi să umblaţi la biserică atâta timp cât încă se mai poate, şi mai ales să veniţi la Sfânta Liturghie unde se aduce Jertfa fără de sânge a Mântuitorului pentru păcatele întregii lumi. Să vă spovediţi cât mai des şi să vă împărtăşiţi cu trupul şi sângele lui Hristos, şi Dumnezeu vă va întări.

Părintele discuta cu ierodiaconul Gheorghe despre timpurile de apoi şi vărsând lacrimi amare, spunea:

Mulţi duhovnici şi slujitori ai Bisericii îşi vor pierde sufletul în vremea antihristului!

(din Sfântul Lavrentie al Cernigovului, “Viaţa, învăţăturile, minunile şi acatistul”, Editura Egumeniţa),

Profeţia Sfântului Nifon (din vol. „Hrană Duhovnicească” de – Sf. Ioan Iacob Hozevitul)
Până la sfârşitul lumii, nu vor lipsi profeţii lui Dumnezeu, după cum nici slujitorii diavolului nu vor lipsi niciodată. Însă în zilele din urmă câţi vor sluji cu adevărat, cu credinţă lui Dumnezeu, cu multă înţelepciune se vor ascunde de oameni. Şi cu toate că nu vor face semne şi minuni ca Sfinţii cei de demult, vor merge însă pe calea cea anevoioasă cu multă smerenie.
   Acestia se vor afla în Împărăţia Cerurilor mai mari decât părinţii care au făcut minuni, pentru că în vremea lor, adică în aceste zile în care trăim noi astăzi, ale lui antihrist, nu se află nimeni ca să facă semne şi minuni, ca să înfierbânte râvna lor spre nevoinţele cele duhovniceşti. Pentru că în toată lumea, câţi vor ocupa tronurile arhiereşti vor fi cu totul nevrednici şi nu vor avea nici o idee de fapte bune. Dar şi stareţii, conducătorii monahilor, vor fi la fel. Vor fi biruiţi de lăcomia pântecelui şi slava deşartă, şi vor fi pricină de sminteli oamenilor, mai mult decât pildă de fapte bune. Şi de aceea nici nu se vor mai gândi la lucrarea faptelor bune. Peste tot va stăpâni iubirea de arginţi. Dar vai de monahii care se străduiesc să adune bani, că unii ca aceştia nu vor vedea faţa lui Dumnezeu. Căci iubirea de arginţi este urâciune înaintea lui Dumnezeu. Monahii şi mirenii vor da bani cu dobândă. Ei nu vor voi să-i dea la săraci ca să le răsplătească Dumnezeu cu mult mai mult în Împărăţia Cerurilor. Dacă nu se vor părăsi de această lăcomie, se vor cufunda în tartarul cel întunecos al iadului. Din neştiinţă se vor înşela cei mai mulţi şi vor merge pe calea cea largă şi netedă, care duce la pierzanie.

Profetia Sfântului Moise Arapul despre călugării din neamul cel de pe urmă (din vol. „Hrană Duhovnicească”)
Sf. Moise Arapul a profeţit zicând: „În zilele cele de pe urmă ale veacului al şaptelea şi jumătate, viaţa monahicească se va defăima cu totul şi monahii nu vor mai ţine socoteală de mântuirea sufletului. Ei vor umbla prin mijlocul tulburărilor şi gâlcevilor, întunecaţi, fără nici un folos şi leneşi, neîngrijindu-se nicidecum de fapta bună, robiţi de patimile păcatului, pentru că de acolo de unde l-au ars pe satana nevoitorii cei dintâi, tot de acolo şi el are să ardă şi să pârjolească. Şi de unde s-a biruit, va birui şi el pe monahii cei leneşi şi defăimători. Unde a sporit dreptatea, acolo va prisosi mai mult păcatul şi fărădelegea, pentru că se va răci dragostea multora şi monahii vor petrece prin mijlocul lumii şi a mirenilor, fără frică, cu mâncări şi băuturi amăgindu-se de poftele trupului, prin deşertăciuni, în necurăţii şi fapte ruşinoase. În acele zile va fi urâciune, zavistie, sfezi şi bătăi în mănăsirile de obşte până la sânge, tot aşa şi în lavre, unde nu e viaţă de obşte, din răutatea unuia asupra celuilalt şi pentru că s-au defăimat sfintele canoane şi nevoinţa cea duhovnicească, se vor pune egumeni şi stareţi oameni neîncercaţi în fapta bună, fără credinţă, nepricepuţi, de nici un folos şi simpli, nedeosebind binele de rău, leneşi, fără fapte bune, îngrijindu-se numai de cele pământeşti, purtându-se cu neruşinare în slujbe. Răpind cu sila egumeniile, cu daruri, şi neştiind să înveţe şi să povăţuiască turma şi frăţimea, neştiind că ei sunt chip şi pildă de folos pentru cei care urmează fapta bună şi neînţelengând că ei au să dea seamă lui Dumnezeu în ziua judecăţii pentru turma lor. Şi din pricina nepăsării egumenilor ce nu poartă grijă de turmă, se vor pirde, se vor osândi nu numai cei leneşi şi trândavi, ci şi fraţii cei cu viaţă bună şi înfrânaţi. ” După aceea Moise, robul lui Dumnezeu, a văzut că nori şi vârtej, negură întunecoasă şi ispite foarte înfricoşate au venit asupra monahilor din partea de la Miazănoapte, căci îi alerga pe monahi şi cinul cel monahicesc se împrăştia de blestematele eresuri şi sileau pe mulţi să lepede hainele monahiceşti şi să se însoare. Atunci, puţini nevoitori care vor fi încercaţi ca aurul şi ca argintul în cuptor în necazuri multe, în prigoană şi în strâmtorare, se vor lămuri. Şi câţi se vor afla încercaţi şi vor birui atâtea ispite înfricoşate, se vor preamări, se vor preaslăvi şi se vor cinsti de Dumenzeu mai mult decât acei care au răbdat căldura şi zăduful zilei şi gerul nopţii. După aceea Moise, robul lui Dumnezeu, a văzut că a trecut iarna aceea a necazurilor şi ispitelor şi prigoana acelor înfricoşate eresuri şi s-a facut linişte şi după ce vor trece câţiva ani iarăşi se va dispreţui ceata monahilor cea îngerească şi vor veni iarăşi ispite asupra lor mai multe şi mai silnice. A văzut că monahii vor petrece împreună cu călugăriţele şi împreună cu pofta cea rea va veni şi tirania, căci şi cei ce nu vor voi, se vor batjocori cu sila.Preoţii se vor spurca prin păcatul desfrâului şi preotesele lor vor preacurvi, asemenea şi ei vor preacurvi cu altele. Atunci va veni mânia cea mare a lui Dumnezeu şi va distruge tot neamul acela viclean şi-l va trimite în focul cel veşnic. Deci, fericiţi vor fi câţi nu se vor pleca la cea mai mare fărădelege a necurăţiei, care este mai silnică şi mai grea decât uciderea, şi se vor împotrivi şi vor mustra fărădelegea ca Sf. Ioan Botezătorul şi vor stărui mustrând amestecare de sânge şi vor fi ucişi de cei prea fărădelege spurcaţi şi prea necuraţi oameni din vremea aceea şi apoi se vor odihni în sânul lui Avraam, Isaac şi Iacob preslaviţilor Patriarhi şi vor locui în Împărăţia Cerurilor cu toţi Sfinţii, bucurându-se şi veselindu-se, de care bucurie să ne învrednicească Dumnezeu şi pe noi cu darul Lui cel sfânt. Amin

Avva Pamvo(„Patericul Egiptean”, pag. 209 cuv. 15)

Că iată îţi zic ţie fiule, vor veni zile când vor strica creştinii cărţile Sfintelor Evanghelii şi ale Sfinţilor Apostoli şi ale dumnezeeştilor Prooroci, ştergând Sfintele Scripturi şi scriind tropare şi cuvinte elineşti. Şi se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru aceasta Părinţii noştri au zis: Cei ce sunt în pustia aceasta să nu scrie vieţile şi cuvintele părinţilor pe pergament, ci pe hârtii, că va să şteargă neamul cel de pe urmă vieţile părinţilor şi să scrie după voia lor, fiindcă mare este necazul ce va să vină. Şi i-a zis lui fratele: Aşadar se vor schimba obiceiuruile şi aşezămintele creştinilor şi nu vor fi preoţi în biserică să facă acestea? Şi a zis bătrâmul: În astfel de vremuri se va răci dragostea multora şi va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor şi pornirile noroadelor, neastâmpărul împăraţilor, desfătarea preoţilor, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni nebăgând seama de mântuirea lor şi a turmei, osârdnici toţi şi silitori la mese şi gâlcevitori, leneşi la rugăciuni şi la clevetiri osârdnici, gata spre a osândi vieţile bătrânilor şi cuvintele lor, nici urmându-le, nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le şi zicând: De-am fi fost şi noi în zilele lor ne-am fi nevoit şi noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de feţele celor puternici, judecând judecăţi cu daruri, nepărtinind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve şi pe sărmani chinuindu-i. Va intra încă şi în norod necredinţă, curvie, urâciune, vrajbă, zavestie, întărâtări, furtişaguri şi beţie. Şi a zis fratele: Ce va face cineva în vremile şi anii aceia? Şi a zis bătrânul: Fiule în acele zile cel ce îşi mântuieşte sufletul său mare se va chema în împărăţia cerurilor.

Din Cuvantul Parintelui Justin Parvu: “Am cedat Basarabia, am cedat Bucovina, Dobrogea – Cadrilaterul… – acum vor sa ne cedam sufletele – este vorba de impingerea unei natiuni de 20 de milioane de ortodocsi in iad, este vorba de pierzarea spirituala. De aceea trebuie sa fiti foarte atenti: daca nu vi se spune in biserica, sunt platiti!, sa stiti, la ora aceasta sunt platiti oameni ca sa taca! Si dvs, prin Duhul Sfant, prin Fala lui Dumnezeu, sfintiti mult mai mult oaia decat stapanul, decat ciobanul. Vor veni vremuri de razboi cand veti fi vanduti de ciobani, de pastorii vostri. Vor vedea pastorii cum va sfasie in ocol fiara salbatica si nu vor veni sa va apere. Sa stiti ca sunt vremurile acestea, apocaliptice, pe care le traim, si vor fi grele… Dumneavoastra sa va pastrati sufletele, sa vi le dati lui Dumnezeu asa cum le-ati primit. Nu avem doua suflete, avem unul!, si acela trebuie sa-l pastram si sa-l dam asa cum l-am primit inaintea Judecatii Mantuitorului nostru Iisus Hristos!” sursa

Epistola unui sfant contemporan catre romani despre vremurile de pe urma: PREGATITI-VA!

Acum, da, se deschid multe manastiri. Se scriu multe carti. Se tin multe conferinte de pace intre religii. Se infrumuseteaza bisericile cu felurite podoabe, cu aur si argint… Dar Dumnezeu nu cauta la acestea… Dumnezeu cauta la lucrarea tainica a inimii; la lucrarea cea dinlauntru, nu la cea dinafara. Cand se exagereaza cu lucrarea de dinafara, cum se intampla acum, e semn ca s-a parasit lucrarea launtrica… Mi-au povestit multe acesti parinti romani ai mei, de cand ii stiu eu pe ingerasii acestia… Sunt mii si mii de monahi, dar abia daca gasesti vreun povatuitor cu frica lui Dumnezeu. Eu plang adesea pentru aceasta, copile. Sunt multi stareti care se ingrijesc de gospodarie, de chiverniseala, iar de lucrarea launtrica aproape ca nu se grijeste nimeni. sursa

Despre vremea cand ERETICII VOR PUNE MANA PE BISERICA

“Fiul meu, sa stii ca in zilele de pe urma vor veni vremuri grele, dupa cum spune Apostolul vei vedea ca din pricina imputinarii credintei, ratacirile si dezbinarile vor aparea in biserici si, cum mai dinainte au spus Sfintii Parinti, pe scaunele ierarhilor si in manastiri nu va mai fi atunci niciun barbat incercat in viata duhovniceasca. Din care pricina, ratacirile se vor raspandi pretutindeni si pe multi vor insela.

Vrajmasul neamului omenesc va lucra cu pricepere, ducand in ratacire, de e cu putinta, si pe cei alesi. Nu va incepe prin lepadarea dogmelor despre Sfanta Treime, Dumnezeirea lui Iisus Hristos sau Nascatoarea de Dumnezeu ci pe nesimtite va incepe a stramba invataturile Sfintilor Parinti primite de la Duhul Sfant- insasi invatatura Bisericii. Viclenia vrajmasului si uneltirile lui vor fi indreptate impotriva unui numar foarte mic, al celor incercati in viata duhovniceasca. Ereticii vor pune mana pe Biserica, isi vor numi peste tot slugile, iar viata religioasa va fi lepadata.

Insa Domnul nu lasa pe robii Sai fara aparare si intru nestiinta. El a spus: „Dupa roadele lor ii veti cunoaste“ (Matei 7, 16-20). Si sarguieste-te sa-i osebesti de pastorii adevarati; acei furi de cele ale Duhului, care sfasie turma duhovniceasca, „nu intra pe usa in staul, ci sar pe aiurea“, dupa cum a spus-o Domnul, adica vor intra nelegiuit, nimicind cu dea sila dumnezeiasca oranduiala- pe acestia Mantuitorul ii numeste „talhari” (Ioan 10, 1).

Dupa lucrare, adevarata lor slujire este prigonirea adevaratilor pastori, intemnitarea lor, caci fara aceasta slujire, turma duhovniceasca ar putea sa nu fie prinsa. Drept aceea, fiul meu, cand vei vedea in biserica batjocorindu- se lucrarea dumnezeiasca, invataturile Parintilor si oranduirea lasata de Dumnezeu, sa stii ca ereticii au si aparut, chiar daca pentru o vreme s-ar putea sa-si tainuiasca relele voiri sau vor stramba pe nesimtite credinta dumnezeiasca pentru a izbuti mai bine, inselandu-i pe cei neiscusiti.

Ii vor prigoni nu doar pe pastori, ci si pe slujitorii lui Dumnezeu, caci diavolul, care ocarmuieste ratacirea, nu poate suferi vietuirea dupa randuiala lui Dumnezeu. Asemenea lupilor in piei de oaie, vor fi cunoscuti dupa firea lor ingamfata, iubirea de desfatari si pofta de putere- aceia vor fi tradatori care vor pricinui ura si rautate pretutindeni; si de aceea a spus Domnul ca se vor cunoaste „dupa roade” (Luca 6, 43-45). Adevaratii slujitori ai lui Dumnezeu sunt supusi, iubitori de frati si ascultatori de Biserica.

In vremea aceea, monahii vor indura mari stramtorari din partea ereticilor, iar viata monahala va fi luata in batjocura. Obstile monahale vor fi saracite, numarul monahilor se va imputina. Cei ramasi vor indura silnicii. Acesti uratori ai vietii monahale, care au numai infatisarea credintei, se vor nevoi sa-i atraga pe monahi de partea lor, fagaduindu-le ocrotire si inlesniri lumesti, dar amenintandu-i cu exilul pe cei care nu se supun. Din pricina acestor amenintari, cei imputinati cu sufletul vor fi foarte umiliti, chinuiti de propria neputinta. De vei trai sa vezi acel veac, bucura-te, caci in vremea aceea cei credinciosi care nu au alte virtuti, vor primi cununi numai pentru staruinta in credinta, dupa cuvantul Domnului: „Oricine Ma va marturisi inaintea oamenilor, marturisi-l-voi si Eu inaintea Tatalui Meu celui Ceresc” (Matei 10,32).

Sa ai frica lui Dumnezeu, fiul meu! Nu pierde cununa primita, ca sa nu fii lepadat de Hristos in intunericul cel cumplit si in vesnicul chin. Stai tare in credinta si, daca e nevoie, indura cu bucurie prigonirile si alte necazuri, caci atunci Domnul iti va ajuta tie; iar Sfintii Mucenici si Marturisitori vor privi cu bucurie la lupta ta.

Insa, in acele zile, vai monahilor legati de averi si bogatii si care de dragul celor materialnice se invoiesc ca insisi sa se robeasca ereticilor. Isi vor adormi constiinta spunand: „Vom cruta manastirea, iar Domnul ne va ierta“. Nenorociti si orbi, ei nici nu gandesc ca prin rataciri (erezii) si rataciti, diavolul va intra in manastire si ca apoi nu va mai fi o sfanta manastire, ci ziduri goale din care harul va pleca pe veci.

Dar Dumnezeu este mai puternic decat diavolul si nu-i va parasi niciodata pe robii Sai. Vor exista mereu crestini adevarati, pana la sfarsitul veacurilor, dar ei vor alege locuri singuratice si pustii. Nu te teme de necazuri, ci teme-te de primejdioasa ratacire, caci ea izgoneste harul si desparte de Hristos; din care pricina, Domnul a poruncit ca in asa fel sa-l socotesti pe eretic, incat „sa-ti fie ca un pagan si un vames” (Matei 18, 17).

Si asa, intareste-te, fiul meu, in harul lui Iisus Hristos. Cu bucurie grabeste-te la marturisire si la indurarea suferintei ca bun ostas al lui Iisus Hristos, Care a spus: „Fii credincios pana la moarte si iti voi da cununa vietii“ (Apocalipsa 2, 10) Acestuia, impreuna cu Tatal si cu Duhul Sfant, cinste si slava in vecii vecilor. Amin”. sursa

O altă excepțională profeție , în versuri, a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, despre ispita neamului de pe urmă si frații cei mincinoși. Admirabilă profeție !
1. La anii veacului din urmă,
Păstorii cei duhovnicești
Se vor abate de la turmă,
Urmând curentelor lumești.
2. Păși-vor ei pe cale strâmbă,
Lăsându-și drumul părintesc,
Și vor cânta la oi din <<drâmbă>>,
Iar nu din <<fluier păstoresc>>,
3. Vor face focul cu <<progresul>>
În <<staulul duhovnicesc>>
Și fumul va stârni eresul
Retezului papistășesc.
4. Atuncea lumea cu știință
Va face născociri mereu.
Și nu va fi la ea credintă,
Nici temere de Dumnezeu!
5. Poporul cel cu simplitate
– De frica veșnicelor munci –
Va mai păzi cu scumpătate
Dumnezeieștile porunci.
6. Dar viețuind în neunire
Și fără povățuitori,
Vor fi urâți de stapânire
Și mulți vor sta prin închisori.
7. Acei cu râvnă mai fierbinte
La fapta bună, și smeriți,
Vor fi ca cei ieșiți din minte
De toată lumea socotiți.
8. Înțelepciunea omenească
Va face idoli pe pământ.
Și lumea vrea să folosească
Dezmățul ca așezământ.
9. Vor tunde bărbile și părul
Și hainele vor reteza,
Iar legile cu adevărul
La modă toate vor scurta.
10. La tineri nu va fi rușine
Și nici iubire între frați,
Iar moda va târî cu sine
Pe oamenii destrăbălați.
11. Atuncea Dumnezeu, cu greață,
Va căuta spre pământeni
Și-i va lipsi pe mulți de viață
Ca oarecând pe <<sodomeni>>.
12. Pământul își va pierde mana
Și munca nu va fi cu spor,
Că mulți vor crede pe Satana
Tovarăș slobozirii lor!
13. Atuncea lumea va să fiarbă
Ca un cazan la <<pirostea>>,
– Aprinsă de mânie oarbă –
Și pacea ei se va lua.
14. Războaie mari, înfricoșate,
Se vor ține aproape lanț,
Dar mai grozav va fi ca toate
Al <<celor șapte, la Bizanț>>!
15. Popoarele civilizate
Când mai vârtos vor progresa,
Ca fiarele înfometate
Cu dinții se vor sfâșia.
16. Vor face <<care>> zburătoare,
Iar coada lor de scorpion
Va face iarăși tulburare
Ca turnul de la Babilon.
17. Atuncea vor fi ca armătura
Balauri groaznici de metal,
Împrăștiind pârjol din gură
Și fumuri cu venin mortal.
18. La vii abia a treia parte
Din toată lumea va scăpa,
Iar restul se va da la moarte;
Apoi războiul va-nceta!
19. Căci Înger va veni din ceruri,
Strigând cu glas înfricoșat,
Să pună capăt la măceluri
Puterile din Țarigrad.
20. Acolo Îngerii vor pune
Pe tronul bizantin un Sfânt
Si pașnic toți se vor supune,
Lipsind războiul pe pământ.
21. Atunci va fi Ortodoxia
În toată lumea strălucind,
Și va să piară dușmănia,
Belșug și dragoste fiind!

Cum manipulează baptiștii opinia publica: ” Primarul Timișoarei este împotriva Bibliei ”

„Primarul Timișoarei este împotriva Bibliei!”. Afirmația îi aparține liderului comunității baptiste din urbe, dr. Ionel Tuțac, care îl atacă dur pe edilul-șef, acuzându-l că încalcă legea și principiile fundamentale garantate de Constituție. Scandalul a izbucnit după ce Bisericii Baptiste i s-a refuzat dreptul de a împărți, gratuit, biblii în spații publice din Timișoara, permiţându-i-se să facă acest lucru doar în faţa propriilor lăcaşe de cult.

„Nu este pentru prima dată când Primăria Timișoara ne tratează în acest fel, discriminatoriu și cu dispreț, atât față de comunitatea noastră, cât și față de lege. Precizez, ca să nu se facă speculații, că Bibliile pe care urma să le oferim gratuit în cadrul acestei campanii sunt tipărite de Societatea Biblică Interconfesională din România, prezidată de o presonalitate a Bisericii Ortodoxe. Din păcate, în acest fel primăria încalcă drepturile comuniății baptiste din Timișoara, care cuprinde peste 11.000 de credincioși”, a declarat, pentru http://www.tion.ro, Ionel Tuțac, aflat în acest moment la Roma.

Primăria Timișoarei a avizat, totuși, derularea Campaniei Naționale de Citire a Bibliei, însă numai în spațiile din fața bisericilor baptiste. Acestea însă se află în zone destul de retrase, pe unde trece puțină lume, spun baptiștii. Organizatorii campaniei au cerut dreptul să împartă gratuit Biblii în zone precum Piața Libertății, Piața Traian, Complexul Studențesc, ceea ce li s-a refuzat.

„În calitate de cetățean al Timișoarei, dar și de lider spiritual (președinte al Comunității Bisericilor Creștine Baptiste Timișoara și secretar general al Cultului Crestin Baptist din România), vă scriu aceste rânduri cu un profund sentiment de mâhnire sufletească. Anul acesta Uniunea Baptistă din România a inițiat Campania Națională de Citire a Bibliei, eveniment ce s-a desfăşurat până acum în peste 40 de localităţi din ţara noastră (…) Scopul acestor evenimente a fost distribuirea gratuită de Biblii, tipărite de către Societatea Biblică Interconfesională din România, tuturor celor interesați. Considerăm că fiecare creștin ar trebui să dețină o Biblie și să o citească pentru a-și consolida credința într-o perioadă istorică în care creștinismul este atacat din atâtea direcții. (…) Singurul oraș în care acțiunea noastră este restricționată doar în perimetrul clădirilor baptiste este orașul Timișoara. Ca o dovadă a acestui fapt va trimit prin e-mail avizele de la București şi Timișoara. Ca și credincioși baptiști rămânem surprinși de decizia domnului primar, mai ales că municipiul Timișoara este considerat cel mai ecumenic oraș din România, iar baptiștii, alături de celelalte culte, își aduc și ei contribuția la buna înțelegere și colaborare între bisericile recunoscute oficial în România. Surpriza noastră este cu atât mai mare cu cât în diferite locuri publice din oraş se pot organiza evenimente pentru promovarea imoralității (ex. Festivalul iubirii, organizat de către organizația Dacica, exponenta a controversatei Miscare Misa). Consideram decizia Comisiei de ordine publică şi a preşedintelui ei, domnul Gheorghe Ciuhandu, o gravă încălcare a legii şi a principiilor fundamentale garantate de Constituţia României. Cu mâhnire”, scrie, într-o scrisoare lansată public, joi, dr. Ionel Tuțac, președintele Comunitatii Bisericilor Creștine Baptiste din Timișoara și secretar general al Cultului Creştin Baptist din România.

Poziția Primăriei Timișoara

Oficialii Primăriei Timişoara spun că au aprobat cererea comunităţii baptiste cu schimbarea locaţiei pentru că aceştia le-au solicitat să amplaseze corturi în staţiile mijloacelor de transport în comun. „Ei au solicitat de la noi aviz ca să monteze corturi de 3 pe 3 metri în Piaţa Badea Cârţan şi în câteva staţii de autobuz şi tramvai din oraş. Piaţa Badea Cârţan este în renovare, iar în staţiile de transport în comun nu poţi să dai aviz să montezi corturi de 3 pe 3 metri, drept pentru care Comisia de ordine publică le-a dat totuşi aviz favorabil să monteze corturile, dar în faţa lăcaşelor de cult proprii, pe domeniul public. Puteau veni la o discuţie înainte să vadă unde se pot amplasa corturi”, ne-a declarat purtătorul de cuvânt al municipalităţii, Flavius Boncea.

http://www.tion.ro/scandal-cu-biblia-in-mana-la-timisoara-primarul-gheorghe-ciuhandu-acuzat-de-baptisti-ca-incalca-legea/1017190

Comentariul meu:  Ce fel de creștini (totali) sunt cei ce manipulează lumea cu afirmații de genul acesta și care nu prezintă situația așa cum este? Nu numai că au încercat să pară victime dar au făcut și o acuzație foarte gravă la adresa edilului Timișoarei, cum că acesta nu ar fi deloc creștin.  Stimați tovarăși evangheliști, vă întreb voi cum vă veți motiva această falsă acuzație în fața lui Dumnezeu atunci când va veni timpul Judecății?

”Ostașii Domnului”- ortodocși sau sectari?

Imi amintesc că pe vremea lui Ceaușescu, șefa de personal de la locul meu de muncă avea un prieten despre care lumea zicea că e ”ostaș al Domnului ”, adică pocăit, și că nu făcea decât să profite de pe urma ei, el tăind frunză la câini într-un post în care ea îl pusese. De asemenea, îmi aduc aminte că imediat după ” revoluție ”, cândva prin vară, au ținut pe stadionul municipal un congres de vreo trei zile. Nu m-a interesat pentru că întreaga manifestație era una tipic pocăită. Anii au trecut și eu am trăit cu această ”impresie”, că ostașii Domnului sunt pocăiți, până când am văzut mai deunăzi pe net că ei sunt declarați a fi ortodocși. M-a uimit acest lucru pentru că eu nu știam că există în sânul bisericii noastre ortodoxe, grupări sau secte, cu excepția celor de la Pucioasa, dar ei se declară ortodocși pe stil vechi.

Ce este Oastea Domnului?

Conform Wikipedia, Oastea Domnului este o mișcarea din cadrul Bisericii Ortodoxe Române, care a luat ființă în anul 1923, la inițiativa Preotului Iosif Trifa.

După definiția pe care i-a dat-o Părintele Iosif Trifa, Oastea Domnului este „Aflarea și vestirea lui Iisus Hristos cel răstignit”.

După 1948 mișcarea a fost trecută de regimul comunist în ilegalitate, iar în 1990 „Oastea Domnului” a fost reabilitată de Statul Român și de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe.

În zilele noastre, Oastea Domnului are sediul administrativ la Sibiu, unde dispune de Editură, Librărie și tipografie proprie. Aici se tipărește, cu binecuvîntarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, săptămînalul „Iisus Biruitorul” având ca supliment revista pentru tineri „Timotheos”.

Oastea Domnului este condusă de un Sfat Frățesc Operativ din care fac parte aproximativ 30 de membri, reprezentanți ai zonelor.

Oastea Domnului este prezentă aproape pe tot teritorul României dar și dincolo de granițele ei. Activitatea Oastei Domnului are ca bază așa numitul „voluntariat al laicilor”, chiar dacă din mișcare fac parte și numeroși clerici.

Întîlnirile membrilor Oastei Domnului au loc în biserici, case parohiale sau particulare, după Slujbele Bisericii. Programul acestor întîlniri frățești, cuprinde: rugăciuni, cântări, poezii religioase, cuvinte de învățătură și de mărturisire duhovnicească, cateheze și activități pentru copii și tineri. De asemeni, zonal sau regional, Oastea Domnului dezvoltă o bogată activitate socială în penitenciare, așezăminte sociale și umanitare.

Pr. Ioan Bria, reputat profesor și teolog ortodox, cunoscând și apreciind activitatea Oastei Domnului, a ilustrat plastic adunările Oastei Domnului cu conceptul: „Liturghia de după Liturghie”.

„Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născut și trăiește sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu e ceva mai mult decât Ortodoxia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de frățietate evanghelică cu gândul precis de a trăi mai intens învățăturile Bibliei și ale Bisericii.

Ne trudim doar să ieșim din comunul vieții, să creștem în Domnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. Oastea Domnului nu are nici o pretenție dogmatică sau canonică. N-avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu a vrut și nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toata ființa, regulile existente ale Bisericii…” – fragment din Moțiunea din 12 septembrie 1937 (cu valoare de testament și hotărîre în legătură cu poziția și rolul Oastei Domnului în Biserica Ortodoxă).

Conform Dicționarului teologilor români, preotul profesor Ioan Bria ” de la 1 apr. 1973 până la 30 iun. 1994 a lucrat la Consiliului Ecumenic al Bisericilor din Geneva, fiind coordonator pentru Studii misionare ortodoxe în Comisia Misiune şi Evanghelizare (1973- 1988), Director al Secţiei înnoire şi viaţa parohială (1989- 1990), apoi director executiv al Departamentului Unitate şi înnoire (Credinţă şi Constituţie, Institutul ecumenic de la Bossey, Laicii, Cult şi spiritualitate) în anii 1991 – 1994.

In această calitate a luat parte la marile reuniuni ecumenice; Adunările-generale de la Nairobi (1975), Vancouver (1983), Canberra (1991), conferinţele misionare mondiale; Bangkok (1973), Melbourne (1981); conferinţele Credinţă şi Constituţie; Bangalore (1978), Santiago de Compostella (1993).  A fost invitat să sustină prelegeri despre Ortodoxie şi Ecumenism la Institutele ecumenice din Lyon, Paris, Geneva.

Colaborator la numeroase reviste teologice din ţară şi din străinătate (Geneva, Atena, Salonic, Paris, Boston, New York); începând cu anul 1976 este profesor invitat la diferite Facultăţi de Teologie şi centtre ecumenice din Europa.  „Doctor honoris causa” al Facultăţii de Teologie din Preşov ( 1990).

Teologia sa se orientează spre mai multe directii: expunerea contemporană a doctrinei ortodoxe (pentru învăţământul universitar); conturarea unei “misiologii” ortodoxe, ţinând seama de contextul misionar şi cultural european actual, evaluarea critica a teologiei româneşti în epoca modernă şi contemporană; a iniţiat un curent în teologia misionară în jurul temei “Liturghia după Liturghie”.

Deci, nu mă miră faptul că el elogiază această grupare din sânul bisericii ortodoxe, cum nu mă miră nici faptul că a fost reabilitată împreună cu celelalte secte religioase, cu pretenții de culte, de către un fost Patriarh comunist, și că este ținută în brațe de un Prea Exagerat de Fericit Patriarh ecumenist.  Dacă te uiți pe net, vei vedea că această grupare ”ortodoxă” este promovată de cele mai multe ori de către site-urile și grupările evangheliste.

De ce cred eu că sunt sectari?

1. Au o atitudine tipic sectară

” A intra în Oastea Domnului înseamnă a intra în declaraţie de război cu Ispititorul diavol.

Ai intrat în Oaste? Ai intrat cu adevărat în Oaste? Vei avea îndată atacul lui Satana!

Ai intrat în Oaste? Apoi să ştii, dragul meu, că s-a sfârşit cu „liniştea“ ta de mai nainte. Se vor porni îndată contra ta hulele, batjocurile, prigoanele. Dar tu să nu te miri de lucrul acesta şi, mai ales, să nu te sperii! Acest lucru trebuie să se întâmple, e firesc să se întâmple.

Oare de ce? Pentru că diavolul se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios. Până când omul petrece în fărădelegi, are „linişte“. Diavolul nu se ocupă mai de-aproape cu el; doarme diavolul liniştit, ştiindu-l cucerit pentru împărăţia iadului.

Dar îndată ce omul începe a se trezi la o viaţă nouă, se trezeşte şi diavolul şi mişcă toate meşteşugurile lui ca să nu-şi piardă credinciosul.

Aşa e şi cu tine. Până când ai trăit în „lume“, în păcate, ai avut „linişte“. Acum însă ai necazuri, pentru că Satana se vede în primejdia de a-şi pierde un credincios.”

Adică, în afară de cei din Oaste, toți ceilalți suntem niște păcătoși vânduți diavolului.

2. Prozelitism tipic sectar

” „Câţi ai adus cu tine?“

Un vestitor al Domnului se dăduse pe lene şi slăbise cu râvna. Din fierbinte, se făcuse rece. Din această amorţeală, îl trezi un vis.

Într-o noapte, visă că murise şi, ajungând în faţa lui Dumnezeu, fu întrebat: „Câţi ai adus cu tine?… Unde-s cei aduşi cu tine?“…

Vestitorul se uită în jurul său, dar nu văzu pe nimeni. O spaimă mare îl cuprinse. Inima începuse a-i bate cu putere. Dar Dumnezeu îl linişti zicându-i: „Mergi încă o dată în lume, dar bagă de seamă: când vei veni, să nu mai vii singur!“. Deşteptându-se din somn, vestitorul se puse iar pe lucru şi aduse la Domnul mulţime mare de suflete.

Să luăm pe sufletul nostru şi noi, ostaşii Domnului, această istorioară! Toţi care am aflat pe Domnul datori suntem să aducem la El şi alte suflete pierdute. În Ziua de Apoi, Domnul ne va întreba câte suflete am adus cu noi fiecare dintre noi.

Să căutăm neîncetat suflete pierdute şi să le aducem la Mântuitorul!”

Caut pe fraţii mei!“ Ce slujbă frumoasă este aceasta! Să o luăm pe sufle-tul nostru, mai ales noi, ostaşii Domnului! Fie-care ostaş din Oastea Domnului trebuie să fie – să se facă – un căutător de fraţi. Noi trebuie să stăm mereu sub porunca Domnului:
– Mergeţi la fraţii voştri şi vedeţi cum stau cu sănătatea cea sufletească!

Aşa se întâmplă – şi se va întâmpla – şi cu noi. Pe căutătorii de fraţi, lumea şi oamenii cei lumeşti îi întâmpină cu batjocuri. Când te apropii de oamenii cei lumeşti cu chemările mântuirii, de departe te întâmpină cu batjocuri de acestea: Iată vine „pocăitul“!… ; iată vine iar „sfântul“ ce-la!… ; iar vine pe capul nostru „călugărul“!… ; grijiţi, măi, că vrea să ne facă şi pe noi călugări şi sfinţi!…

Fiecare căutător de fraţi, fiecare ostaş din Oastea Domnului trebuie să se aştepte la bat-jocuri. Batjocura – asta-i cea dintâi armă pe care diavolul o foloseşte contra unui creştin viu şi luptător. Batjocura! Asta-i cea dintâi probă de foc pentru ostaşii Domnului şi căutătorii de fraţi. Cine nu poate suporta această probă – acela nu poate fi ostaş în „Oastea Domnului“.

Omul cel lumesc nu se teme de nimic aşa de mult ca de această primă armă a diavolului: de batjocură; însă omul cel duhovnicesc o respinge cu bărbăţie.

Cam aşa se întâmplă de multe ori şi azi. Atâţia şi atâţia dintre ostaşii Domnului au fost purtaţi cu cărţile în spate pe la posturile de jandarmi.”

3. Propovăduiesc „ adunările” de tip sectar

” Noi, ostaşii Domnului, să dăm viaţă adunărilor duhovniceşti din vremea primilor creştini! Ori-unde suntem doi-trei ostaşi, să ne strângem în numele Domnului! Să ne întărim unii pe alţii şi apoi să păşim în lume şi pentru mântuirea altora! Să-i scoatem pe oameni din iadul adunărilor lumeşti! Să-i scoatem din iadul cârciumilor şi petrecerilor şi să-i aducem în „catacombele“ Domnului! Să-i învăţăm să-şi petreacă şi ei în cele duhovniceşti! Să-i învăţăm să citească în Biblie, să-i învăţăm să cânte Domnului, să le dăm „vin“ din „butucul cel adevărat al viţei“ şi vieţii (Ioan 15)! Să-i „îmbătăm“ cu „beţia“ cea sfântă a Duhului Sfânt!

Prin adunările şi petrecerile noastre cele duhovniceşti să le arătăm oamenilor că noi ne putem petrece şi în Domnul. Să le arătăm că aceasta este petrecerea şi bucuria noastră cea adevărată.”

4.Se plâng că sunt persecutați

Eu, de câte ori citesc poşta ce vine de la fronturi, am o mâhnire grozavă, o durere grozavă. În fiecare zi, poşta ne aduce mereu plângeri ca aceasta:

„Nu mai putem face nimic. Preotul e contra. Şcoala ni s-a închis. A trebuit să ne lăsăm de adunare“…

„N-am mai putut ţine adunări de doi ani, pentru că s-a dus fratele care ne întărea“…

„Până nu vine cineva în mijlocul nostru, nu mai putem face nimic… , nu mai putem face adu-nare… şi ne răcim… , ne împrăştiem“…

Mă uit, duhovniceşte, peste fronturile Oastei. Şi mă bucur că văd aceste adunări. Părăsiţi de toţi, batjocoriţi de toţi, fraţii ostaşi se strâng pe la casele lor. Şi Domnul Se coboară între ei, îi mângâie ca pe copilaşii Lui şi îi întăreşte.

5. Exemplul Oastei este

„Miles Cristi“

Un vestit general francez, De Sonis, a lăsat să i se scrie pe mormânt numai două cuvinte latineşti: MILES CRISTI, ceea ce înseamnă „ostaşul lui Hristos“.

Voia să spună generalul, prin aceste cuvinte, că toată gloria sa şi toate biruinţele sale le-a câştigat prin credinţă, considerându-se pe sine ca un umil ostaş în marea Oaste a celor credincioşi Domnului Hristos.

Să trăim şi noi, ostaşii Domnului, o viaţă de luptători şi biruitori, pentru ca, la sfârşitul vieţii, să ni se pună pe crucea de la capul mormântului numele ce l-am purtat: „ostaşul Domnului Hristos“.

Louis-Gaston de Sonis a fost romano-catolic, nicidecum ortodox.

6. Cei care intră în Oaste poartă un semn distinctiv ( o medalie)

Pentru cei intraţi în Oastea Domnului avem şi un fel de medalie, al cărei chip îl dăm mai jos. E un fel de semn al celor intraţi în Oastea Domnului.

Ţinem să spunem că medalia nu este obligatorie. Ţinem să spunem că şi fără medalie poate fi cineva un bun ostaş al lui Hristos. Folosim medalia să putem atrage şi prin ea pe alţii în fronturile mântuirii sufleteşti. Alături de medalie, trebuie să strălucească în lume, mai ales, faptele noastre cele bune.

Cei ce vor să aibă medalia, trebuie însă să facă un fel de Declaraţie sufletească. Şi iată de ce: Între cei înscrişi în Oaste avem şi foarte mulţi dezertori. E şi firesc să fie aşa, căci şi între cei doisprezece Apostoli s-a aflat un Iuda. Astă-vară am văzut, într-un sat, un astfel de dezertor care mersese cu medalia pe piept la… joc!

Spre a împiedica astfel de lucruri, cerem un fel de declaraţie sufletească de la cei ce vor să o poarte. Nu cerem în această declaraţie să pună omul jurământ că va ţine regulile Oastei. Îi cerem însă jurământul că, îndată ce va dezerta din rândul nostru şi va părăsi regulile noastre, nu va mai purta nici medalia, nici numele de ostaş al lui Hristos. Noi n-avem lipsă de ostaşi mulţi. Mai bine puţini şi dospiţi, căci „puţin aluat dospeşte frământătura“.

Dăm mai jos această declaraţie sufletească.

Cei ce vor să aibă medalia, vor citi declaraţia sufletească de mai jos, şi anume: unde Oastea are îndrumător, o vor citi în faţa îndrumătorului Oastei; unde sunt numai ostaşi singuratici, se va citi în faţa lor; iar unde nu sunt ostaşi, noul ostaş o va citi în faţa lui Dumnezeu şi a conştiinţei sale.

Semnul cruciuliţei e foarte potrivit şi pe timp de călătorie. Prin trenuri, pe la târguri etc. , fraţii care poartă acelaşi semn se vor recunoaşte în-dată şi se vor bucura în Domnul.”

Un ritual mai degrabă masonic decât ortodox.

7. Impun aceleași opreliști membrilor lor ca și sectarii

Reguli cu privire la băuturile alcoolice

Cu privire la băuturile alcoolice, regulile Oastei sunt următoarele:

Un bun ostaş al Domnului face cel mai bine dacă se rupe dintr-o dată, cu totul, de orice fel de băuturi alcoolice. Omul poate trăi şi fără băuturi îmbătătoare (ba încă trăieşte mai mult şi mai bine).

Oastea Domnului opreşte cu totul de la orice fel de băuturi alcoolice:

1. Pe cei pătimaşi, pe cei beţivi, pentru că în cei pătimaşi băutura a stricat cu totul orice hotar de oprire şi stăpânire. Pentru beţivi, cel dintâi pahar deschide larg uşa spre beţie.

Pentru cei pătimaşi nu este o altă cale de scăpare decât ruperea cu orice fel de băutură, pentru vecii vecilor.

2. Oastea Domnului opreşte apoi de la orice fel de băuturi alcoolice pe toţi cei necăsătoriţi (fie tineri, fie văduvi), pentru că aceştia trebuie să stăruiască în virtutea înfrânării poftelor. Băuturile alcoolice sunt cel mai mare duşman al acestei virtuţi. Virtutea înfrânării poftelor se potriveşte cu alcoolul întocmai ca uleiul cu focul. E ca şi când ai pune foc în ulei. „Nu vă îmbătaţi de vin întru care este desfrânare“ – zice Apostolul Pavel ( Efeseni 5, 18 ).

Un ostaş al Domnului nu va umbla pe la cârciumi şi nu va gusta nici un fel de băuturi pe la cârciumi, pentru că acolo sunt ispitele cele mai mari.”

Reguli despre petreceri

Un ostaş al Domnului nu se duce la petreceri, jocuri şi baluri, pentru că aşa cum se fac pe-trecerile în ziua de azi (cu beţii şi jocuri nebune), sunt aproape cu totul atrase de diavolul în slujba lui. Sunt destule alte societăţi care se întrec în a face jocuri şi baluri pe seama membrilor lor (după o astfel de petrecere am văzut, astă-vară, mame culegându-şi fiii – membri ai societăţii – de prin cele cârciumi şi şanţuri).

Societatea noastră nu se ocupă cu „aranjări de petreceri şi baluri“. Petrecerea noastră e să ne întâlnim mereu în Domnul: să ne petrecem citind în Scripturi, în cărţi şi gazete bune, să cântăm cântări duhovniceşti ….

Reguli despre sudalme, înjurături… Un ostaş al Domnului nu înjură şi nu foloseşte nici un fel de cuvânt de sudalmă. Despre acest păcat scriem pe larg în altă parte.

Cei ce suduie nu numai în Oastea Domnului n-au ce căuta, ci ei ar trebui scoşi şi din rândurile creştinilor.

Reguli despre fumat…

Un ostaş al Domnului nu fumează. De ce?

Întâi pentru că fumatul este un lucru urât şi urâcios. Îl rog pe fiecare fumător să se gândească şi să se întrebe: Oare ar putea sta cu ţigara în gură în faţa Mântuitorului? Oare rămâne, petrece şi călătoreşte împreună cu noi Domnul, când întruna tot pufăim şi scuipăm?”

Toate acestea și încă multe altele le găsiți pe site-ul lor oficial : http://www.oasteadomnului.ro/

Eu nu sunt o somitate în materie de ortodoxie. Mă străduiesc după puterile și înțelegerea mea să deslușesc aceste taine și să trăiesc în armonie cu Învătăturile Domnului nostru Iisus Hristos. Recunosc că nu întotdeauna și reușesc, dar nu mă descurajez. Mă ridic și-o iau de la capăt. De aceea vă recomand să ascultați ce spun și cei care cunosc ortodoxia și care au trăit-o, despre Oastea Domnului:

Părintele Gheorghe Anițulesei:

Voi ce părere aveți?

Raport SUA: România face progrese privind libertatea religioasă, dar rămân probleme nerezolvate

Departamentul de Stat al SUA constată o serie de progrese în ceea ce priveşte România, în Raportul Internaţional privind Libertatea Religioasă pentru 2010 publicat miercuri pe site-ul său, dar principalele probleme semnalate în anii anteriori rămân nerezolvate.

Autorităţile respectă în general libertatea religioasă în practică, dar unele restricţii afectează drepturile unor grupuri religioase, notează raportul, care adaugă că nu au existat schimbări majore de la raportul precedent. Grupuri religioase s-au plâns mai rar decât în anii anteriori că oficiali de rang inferior le-au împiedicat eforturile de convertire şi au intervenit în alte activităţi religioase.

Constituţia prevede libertatea religioasă şi alte legi contribuie la libera practicare a religiei. Totuşi, potrivit raportului, autorităţile au continuat să facă diferenţe între grupurile religioase recunoscute şi cele nerecunoscute, iar cerinţele de înregistrare şi recunoaştere au continuat să pună obstacole diferitelor grupuri religioase minoritare.

Restituirea proprietăţilor greco-catolice confiscate de regimul comunist în 1948 şi transferate Bisericii Ortodoxe Române a rămas de asemenea o problemă, iar unele grupuri minoritare continuă să susţină că autorităţile locale întârzie acordarea permiselor de construcţie pe baza religiei. Biserica Ortodoxă intenţionează să reia dialogul cu Biserica Greco-Catolică pentru a rezolva problema proprietăţii şi alte dispute.

Potrivit textului, au existat de asemenea informaţii privind abuzuri sau discriminare pe baza afilierii religioase, credinţei sau practicii. Au existat cazuri în care unii clerici ortodocşi au arătat ostilitate faţă de persoane care nu sunt ortodoxe, s-au opus înmormântării credincioşilor aparţinând altor grupuri religioase în cimitire confesionale sau publice şi au criticat activitatea misionară.

Autorităţile au continuat să facă progrese în recunoaşterea istoriei Holocaustului în ţară, se mai arată în raport, care menţionează inaugurarea unui Memorial al Holocaustului în Bucureşti.

Raportul Departamentului de Stat remarcă însă şi cazul primarului din Constanţa, Radu Mazăre, care la 18 iulie 2009 a participat la o paradă de modă îmbrăcat în costum de ofiţer nazist, însoţit de fiul său în vârstă de 15 ani, costumat ca soldat nazist.

Este menţionat de asemenea un manual de religie publicat în 2006 de Ministerul Educaţiei, sub coordonarea secretarului de stat pentru afaceri religioase, care descrie apariţia Bisericii Greco-Catolice în secolul XVIII ca rezultat al „prozelitismului catolic” şi califică Martorii lui Iehova, Baha’i şi Mormonii ca secte ce „reprezintă un pericol real pentru societate”.

Un capitol din carte susţinea că sectele îşi fac adepţi prin metode ca spălarea creierului, mita, şantajul şi exploatarea săracilor.

Textul aminteşte şi cazul clădirii cu 19 etaje care se construieşte în apropierea Catedralei Sfântul Iosif din Bucureşti, dar şi un caz similar din Constanţa, privind construcţia unui imobil de birouri în apropierea unei moschei.

În decembrie 2009, responsabilitatea pentru Departamentul de Afaceri Religioase a fost mutată de la Ministerul Culturii, la Biroul premierului. Presa a afirmat că această acţiune a fost rezultatul intervenţiei directe a Patriarhului ortodox, în urma numirii unui etnic maghiar, cu afiliere religioasă diferită, la conducerea Ministerului Culturii. Biserica Ortodoxă a negat aceste informaţii, notează raportul.

Opinii şi atitudini antisemite au fost exprimate de participanţi la talk-show-uri difuzate de televiziuni private şi pe forumuri de pe Internet, iar acte antisemite, inclusiv vandalizarea unor locaşuri evreieşti, s-au înregistrat în continuare. Raportul mai notează că publicaţiile Partidului România Mare, condus de eurodeputatul Corneliu Vadim Tudor, au continuat să prezinte remarci antisemite dure.

Administraţia americană discută despre libertatea religioasă cu autorităţile române, în cadrul politicii sale de promovare a drepturilor omului. Ambasada continuă să îşi exprime preocuparea faţă de eşecul autorităţilor de a asigura restituirea deplină a proprietăţilor religioase şi încurajează eforturile României de a recunoaşte istoria Holocaustului în ţară, conchide raportul.