Cum a ajuns Europa sub Talpa Iadului sau trecutul obscur al Rebbekah Dorothea Kasner, evreică askenazi, alias Angela Merkel

Angela_Merkel_1992-984x1024
unnamed Tânăra Merkel (Rebbekah Dorothea Kasner) în uniformă DDR
Site -ul web al Bild publică o fotografie din 1972 , în care actualul „Cancelar german” poartă o uniformă de tânăr voluntar civil al RDG – ului . Kasner a lucrat neoficial pentru „STASI” serviciul secret al RDG -ului. Numele său de cod „IM Erika”, IM- Inoffizieller Mitarbeiter, angajat neoficial.
Devine mult mai ușor, cunoscând-o mai bine pe „Cancelar”, să înțelegem poziția germană și politicile sale în domeniu , evident , susținută de alte puteri. Citind articolele Este Angela Merkel un activ al CIA? , Latura sionistă a Rebbekah Dorothea Kasner alias ” Angela Merkel va fi chiar mai ușor să ne luminăm.
Arturo Navone

Rebbekah Dorothea Kasner își maschează agendele sale ideologice și practicile purtând numele primului ei soț Ulrich Merkel ” , care a trecut prin viața ei ca un meteorit și pentru care, așa cum ea însăși declară ” nu a simțit mare lucru.”
parinti
Împreună cu părinții

Rebbekah Dorothea Kasner este fiica lui Hort Kasner, care a murit în 2011 la Berlin , un pastor evreu protestant în Templin. Mama, poloneza Herlind Jentzschr, a fost profesoară de latină și engleză în Hamburg. Ea a devenit interesată de politică în timp ce studia fizica la Universitatea din Leipzig și a fost înscrisă în FDJ (Tineretul Liber German), singurul partid al RDG – ului, pentru care a lucrat în domeniul propagandei.

Ca urmare a căderii Zidului Berlinului, în cursul anului pivot 1989, după ce a aderat la Partidul Social Democrat , care la mijlocul lunii decembrie 1989 și-a schimbat numele în Demokratischer Aufbruch (DA), Kasner a decis rapid să creeze , împreună cu CDU ‘ ” Alianţa pentru Germania „ , în cursul primelor ” alegeri libere „ ajungând în cele din urmă în Camera Poporului a RDG. Iată cum Kasner  s-a ridicat alături de nume importante , cum ar fi Bärbel Bohley, Günther Krause, Rainer Ortleb, Markus Meckel Eppelmann sau Reiner și și-a început cariera sa amețitoare la putere. Ultimul prim – ministru al RDG -ului, Lothar de Maizière o numește membru al RFG în 1990.
Căderea Zidului Berlinului care a avut loc pe 9 noiembrie 1989 a fost doar una dintre multele farse, deoarece Germania era încă ocupată de către militari , împreună cu alte națiuni, de către NATO și, în ciuda multelor minciuni scrise această societate s-a răspândit, guvernul german (al Germaniei reunificate-nm) nu a semnat nici până în prezent un „tratat de pace” cu  Alianța Nord-Atlantică , acesta fiind motivul pentru care Germania este încă comisar al aceleiași companii intruzive și motivul pentru care ea nu are decât o constituție provizorie din 1944 până astăzi.Citiți documentația
GERMANIA: 58 de ani de la  ocupația de către USA – Christopher Bollyn și Ennesima TRUFFA, l’Unione Europea giuridicamente non esiste !!
kohl
Helmut Kohl și Angela Merkel

Helmut Kohl (Hennoch Kohn) o numește pe Rebbekah Dorothea Kasner ca ministru al Mediului Femeilor și Tineretului, și de asemenea secretar general și președinte al grupului parlamentar al CDU. „Helmut Kohl” , a fost liderul partidului Uniunii Creștin Democrate ( CDU) 1973-1998.

<< În ciuda succesului său, moștenirea politică a lui„Kohl” , a fost grav afectat de un scandal privind finanțarea partidului său, scandalul a început în 1999 , când sa descoperit că CDU a primit fonduri ilegale sub conducerea sa. Investigațiile Parlamentului german cu privire la originea fondurilor ilegale ale CDU – majoritatea dintre ele depuse în conturi bancare la Geneva – a relevat două surse: vânzări de tancuri către Arabia Saudită și o maxi-mită de 40 de milioane de euro plătită de guvernul francez de atunci al lui François Mitterrand pentru achiziționarea unei companii petroliere din Germania de Est de către compania parastatală ELF Aquitaine, din care 15 milioane vor fi plătite direct CDU ca și ajutor pentru campania electorală a lui Kohl , în 1994. Au fost descoperite în fonduri ilegale peste 300 milioane de mărci germane în depozitele din Geneva.

Kohl însuși a susținut că Elf Aquitaine a oferit o investiție masivă în industria chimică a Germaniei de Est , împreună cu absorbția de 2.000 de benzinarii din Germania , care erau deținute în mod oficial de către compania petrolieră națională Minol. ELF Aquitaine este acuzată că ar fi finanțat ilegal CDU la ordinul lui Mitterrand.

În anul 2003 s-a mai aflat că lui Helmut Kohl  i-au fost plătiți 300.000 de euro de către Leo Kirch, proprietar al unui canal de televiziune privat, pentru un contract de consultanță.

Chestiunea a fost foarte delicată, având în vedere faptul că Kirch și-a construit imperiul său de televiziune privată datorită reformelor promovate de Helmut Kohl , în anii optzeci >>. Wikipedia

Numele real al lui Helmut Kohl, un membru al Bohemian Grove, este Hennoch Kohn. Familia evreiască a lui Kohl (Hennoch Kohn), era originară din Buczaz, (Galicia din Austria). Au emigrat în Germania în timpul Revoluției Franceze și și-au schimbat numele, așa cum era uzanța în acea perioadă.
Hennoch Kohn a fost un membru proeminent al Marii Loje Masonice „B’nai B’rith” , care îi acceptă numai pe cei care fac parte din religia iudaică. El a primit , în 1996 , în Monaco din Bavaria, Ordinul lojei pentru „serviciu în slujba iudaismului”. A fost , de asemenea , cel mai apropiat prieten al familiei Rothschild din Paris și Londra și a participat în mod regulat la reuniunile de familie ale acestor bancheri mari. (Clubului Bilderberg, CFR, etc , etc .). Bunicii lui Kohl (Hennoch Kohn) , sunt îngropați în cimitirul evreiesc din Viena. (Detalii  pe Metapedia , die-endzeit.de , Luebeck-kunterbunt )
Bundeskanzler Helmut Kohl (r.) auf der Regierungsbank im Bundestag bei einem Gespräch mit Angela Merkel, Bundesministerin für Frauen und Jugend während einer Debatte über die Neufassung von § 218 StGB.
Bundeskanzler Helmut Kohl (r.) auf der Regierungsbank im Bundestag bei einem Gespräch mit Angela Merkel, Bundesministerin für Frauen und Jugend während einer Debatte über die Neufassung von § 218 StGB.

Kasner nu încercat niciodată să se impună ca persoană , dar a fost Helmut Kohl , cel care a sponsorizat-o la putere în cadrul CDU. În politica externă, Rebbekah Dorothea Kasner travestită în spatele numelui fals „Merkel” este în măsură să stabilească relații personale cu Sarkozy, care la fel ca Medvedev, își impuneau convingerile , fără intermediari , nu numai la Bruxelles , ci din insula Ouessant până în peninsula Kamchatca. Kasner nu datorează nimic nimănui; ea își are povestea ei și o ordine de zi , care va fi menționată în prezentarea cărții lui Roland Koch, intitulată „Conservator” , o încercarea de a urmări profilul și ceea ce înseamnă astăzi acest concept în Germania și pe continentul european.

Angela Merkel, un Neocon în calitate de președinte al Uniunii Europene

Thierry Meyssan
Rețeaua Voltaire 17 ianuarie 2007
Conducerea Uniunii Europene din prima jumătate a anului 2007 a aparținut Germaniei. Aceasta este uimitoarea cariera politică a fostei șefe a propagandei comuniste a Republicii Democrate Germane, apoi cancelar al Germaniei unite pentru Partidul Creștin – Democrat, împreună cu relațiile care o leagă de neo-conservatori și concepția sa americană despre conducere în Europa.
Angela Merkel s-a născut în 1954 la Hamburg (Germania de Vest). La scurt timp după nașterea sa, familia ia decizia anormală de a se muta în Germania de Est. Tatăl, un pastor al Bisericii Luterane, a fondat un seminar și a condus un centru pentru persoanele cu handicap. Renunță la a critica public regimul și astfel beneficiază de un statut social privilegiat, având două mașini [într-o țară în care aproape nimeni nu avea mașina-n. ed] i se permite să facă deplasări frecvente în Germania de Vest.
Bundeskanzlerin Angela Merkel und ihr Ehemann Joachim Sauer auf Gut Hohen Luckow .
Rebbekah Dorothea Kasner împreună cu soțul său, profesorul de chimie Joachim Sauer

Angela Merkel a fost o studentă strălucită și a absolvit fizica. Ea s-a căsătorit cu un medic, Ulrich Merkel, de care a divorțat aproape imediat. Mai târziu își întemeiază un cămin cu Joachim Sauer, divorțat ca și ea și tatăl a doi copii. Apoi , devine cercetător în fizică cuantică la Academia de Științe.

Se implică politic la Freie Deutsche Jugend (Tineretul Liber German), organizație a regimului care încadra tinerii ( un echivalent al UTC-ului-n.m). Devine secretar al sectorului de Agitație și Propagandă și este apreciată ca fiind unul dintre cei mai importanți experți în comunicare din dictatura comunistă. Călătorește adesea în interiorul blocului sovietic, în special la Moscova, mai ales pentru că vorbește rusa foarte bine.
Căderea Zidului Berlinului, în noiembrie 1989, deși pregătită și așteptată de o lungă perioadă de timp, ia prin surprindere atât Cancelaria Germaniei de Est cât și pe cea din Vest. CIA nu stă pe gânduri și începe să recruteze liderii vechiului regim dispuși să-și schimbe stăpânul și să servească Statele Unite, la fel cum înainte au servit Uniunea Sovietică.
La o lună după căderea Zidului, Angela Merkel își schimbă brusc pavilionul și trece cu arme și bagaje la Demokratische Aufbruch (Renașterea Democratică), o nouă mișcare inspirată de Democrația creștină din Germania de Vest. Ea va prelua imediat aceleași funcții pe care le-a avut anterior în organizația comunistă. Singura diferență este că mandatul său își schimbă numele, în conformitate cu lexiconul Germaniei de Vest: Șef de relații cu presa.
Este exact aceeași perioadă în care se află despre colaborarea președintelui Demokratischer Aufbruch (DA), Wolfgang Schnur, cu STASI, poliția secretă a fostei Germanii de Est. Și este exact Merkel cea care va spune ziarelor. Schnur este forțat să demisioneze și ea îi ia locul.
După ultimele alegeri din Germania de Est, deși Demokratischer Aufbruch, partidul lui Merkel, a avut doar 0,9% din voturi, ea s-a alăturat guvernului lui Lothar de Maiziere și a devenit purtătorul de cuvânt. Participă activ la așa-numitele 2 + 4 negocieri ( pentru că aici participau cele două Germanii, plus Franța, Anglia, SUA și Uniunea Sovietică) , ceea ce va pune capăt statutului cvadripartit al Berlinului și ocupației aliate. Merkel , de asemenea , participă la negocierile care au precedat reunificarea Germaniei. De asemenea , ea lucrează în mod activ pentru a aduce în fără întârziere Republica Democrată Germană în economia de piață și Zona Mărcii, pentru a evita, spune ea, un exod masiv din Germania de Est către Germania de Vest.
Între timp, partenerul său, Joachim Sauer, a fost recrutat de compania americană, care lucrează pentru Pentagon, Biosym Tehnology. După ce a lucrat un an în laboratorul lor din San Diego, California, el devine expert la Accelrys, o alta companie aflată pe statul de plată al Pentagon-ului. Pentru Angela Merkel este o oportunitate de a învăța limba engleză la perfecție.
Odată cu dizolvarea Germania de Est și fuzionarea Demokratischer Aufbruch (partidul lui Merkel) cu Christlich Demokratischen Union (CDU, Uniunea Creștin Democrată), ea fost aleasă membru al Bundestag -ului [parlamentul german-n.ed] și s-a alăturat guvernului Helmut Kohl. Cu toate că are o morală foarte rigidă, Khol o alege pe această tânără din Est, divorțată, fără copii, care trăiește împreună cu cineva în afara căsătoriei, în calitate de ministru al Familiei, Tineretului și Condiției femeilor.
În 14 luni, Merkel a devenit, din șef al propagandei comuniste din Germania de Est, ministrul democrat -creștin al Tineretului în noua Germanie unificată. Dar bilanțul primului său minister va fi considerat unul modest.
Continuându-și cariera în cadrul CDU, Merkel a încercat , fără succes , să fie aleasă la președinția regională a partidului în Brandenburg. Între timp, Lothar de Maiziere, care a devenit vice-președinte național al partidului, este de asemenea găsit vinovat de colaborare cu poliția secretă a Germaniei de Est și este forțat să demisioneze. Merkel îl înlocuiește.
În anul 1994, ministrul Mediului, Protecției Naturii și Siguranței Nucleare, Klaus Topfer, este plasat în direcția Programului de Mediu al Națiunilor Unite, după un impas cu Federația Camerelor de Comerț și industrie (DIHK), care nu este de acord cu politica sa economică. Helmut Kohl îl înlocuiește, pentru a pune capăt crizei, cu protejata lui, adică cu Merkel. Aceasta face imediat curățenie, eliminând funcționarii care i-au rămas fideli predecesorului său. În aceeași perioadă se împrietenește cu omologul său francez, Dominique Voynet.
În 1998, cancelarul Kohl și-a manifestat în fața Statelor Unite ale Americii opoziția față de o intervenție internațională în Kosovo. Social – democrații lui Gerhard Schröder și Verzii lui Fischer Joschka îl compară în schimb pe Slobodan Milosevic cu Adolf Hitler, cerând un război umanitar.
Presa filo-atlantică este declanșată împotriva cancelarului punându-i în cârcă responsabilitatea dificultăților economice ale țării după reunificare. La alegerile din septembrie 1998, democrații sunt spulberați valulu roșu-verde. Schröder devine cancelar și îl numește ministru de externe pe Fischer.
Între timp , Helmut Kohl și anturajul său apropiat recunosc că au primit fonduri sub acoperire pentru CDU, dar  refuză să dezvăluie numele binefăcătorilor. Angela Merkel vorbește public într-un articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung [1] , în care se distanțează de mentorul său, Khol. În acest fel, l-au obligat pe Kohl să se retragă din partid și de asemenea l-au forțat pe președintele CDU, Wolfgang Schäuble, să demisioneze. Pozând drept campioană a moralei publice, Merkel preia președinția partidului. În urma evenimentelor decide să se conformeze moralei democrat-creștine și se căsătorește cu partenerul său.
Angela Merkel este susținută de două grupuri de presă. Se bazează în principal pe Friede Springer, moștenitor al grupului Axel Springer (180 de ziare și reviste, inclusiv Bild și Die Welt), în care jurnaliștii sunt obligați să semneze un acord editorial care îi obligă să depună eforturi pentru dezvoltarea relațiilor transatlantice și a apărării statul Israel.
Aceasta poate , de asemenea , să se bazeze pe prietena ei Liz Mohn, director al grupului Bertelsmann, numărul unu în  mass – media europeană (grupul RTL, Prisma, Random House …). Mohn este , de asemenea , vice-președinte a Fundației Bertelsmann, un pilon intelectual al Europei-americane.
bush
Angela Merkel și George Bush

Angela Merkel se bazează pe sfatul lui Jeffrey Gedmin, trimis la Berlin , în mod special pentru ea de către clanul Bush. Acest lobby-ist a lucrat prima dată la American Enterprise Institute (AIE) [2], sub conducerea lui Richard Perle și a Doamnei Dick Cheney. El a susținut lansarea monedei euro la paritate cu dolarul. În interiorul AIE a condus Inițiativa Atlantic Nou (Nai), care reunea cei mai influenți generali și politicieni europeni, pro-americani. Ulterior , el a participat la Proiectul pentru New American Century (PNAC) și a elaborat capitolul privind Europa în cadrul programului neo-conservator, în care el susține că Europa trebuie să rămână sub autoritatea NATO și că acest lucru poate fi pus în aplicare doar „descurajând solicitările europene pentru emancipare „[3]. În cele din urmă, Gedmin devine administrator al Consiliului comunității Democrațiilor (CCD) [4], pe care îl solicită Națiunilor Unite cu două viteze, și preia direcția Institutului Aspen din Berlin [5]. Apoi, pentru a se dedica exclusiv Angelei Merkel, refuză oferta prietenului său , John Bolton , [6] de a deveni ambasador al Statelor Unite la ONU.

În 2003 , Departamentul de Stat i-au însărcinat pe Jeffrey Gedmin și Craig Kennedy , cu un imens program de diplomație publică, sau de propagandă, incluzând subvenții ascunse pentru jurnaliști și rețelele de opinie din Europa de Vest [7].
În 2003, cancelarul Gerhard Schroder s-a opus operațiunilor anglo-americane din Irak. Angela Merkel semnează un articol în Washington Post [8] , în care respinge ideea Chirac-Schroder  despre independența Europei, reiterează recunoștință și prietenie Americii și sprijină dreptul Statelor Unite de declara război Irakului.
În mai 2004, măsluind cărțile, Merkel impune alegerea în funcția de președinte al Germaniei Federale pe bancherul Horst Kohler, arhitectul principal al Tratatului de la Maastricht și creatorul monedei euro, pe atunci președinte al BERD [Banca Europeană de Investiții, n.ed] și director al Fondul Monetar Internațional. În cele din urmă începe o campanie „patriotică” împotriva islamismului radical.
În timpul campaniei electorale pentru parlamentare din 2005, Angela Merkel se bazează pe creșterea șomajului și incapacitatea social-democraților de-al ține sub control. În sondaje CDU este înainte cu 21 de puncte. Și exact în acest moment consilierul ei misterios, Jeffrey Gedmin, i se adresează într-o scrisoare deschisă publicată de Die Welt. După ce a criticat modelul economic german, el scrie:

Înainte de a aduce progres țării, dumneavoastră trebuie mai întâi de toate să-i învingeți pe plan intelectual pe acei nostalgici care merg înainte târându-și picioarele. Dacă Sarkozy îl va învinge pe  Chirac, Franța ar putea intra într-o fază de creștere. Ar fi păcat ca Germania să continue să regreseze. „

Ca răspuns la această invitație, Merkel și-a dezvăluit în cele din urmă soluțiile. Trimite la înaintare pe unul dintre consilierii săi, fostul judecător al Curții Constituționale Paul Kirchhof și echipa Inițiativei Neue Soziale Marktwirtschaft (Inițiativa pentru o nouă economie socială de piață) [9]. Anunță eliminarea impozitului progresiv pe venit: rata va fi aceeași atât pentru cei care nu au strictul necesar cât și pentru cei care au de prisos. Fostul cancelar, Gerhard Schröder, în timpul unei dezbateri televizate, critică dur proiectul lui Merkel. Avantajul CDU este pulverizat. La sfârșit obține  35% din voturi, SPD 34%, iar restul este dispersat între formațiunile politice mici. Germanii, care nu mai vor să știe de Schröder, nu o doresc nici pe Merkel. După negocieri îndelungate și laborioase se va constitui o mare coaliție: Angela Merkel devine cancelar , dar trebuie să predea jumătate din ministere opoziției.
Cancelarul Merkel impune participarea unui contingent german la forța multinațională din Afganistan sub comanda SUA. Cu ocazia agresiunii israeliene asupra Libanului impune acumularea navale germane în cadrul  forțelor israeliene navale și declară:

„Dacă motivul existenței Germaniei este acela de a asigura dreptul la existență al statului Israel, noi, acum când această existență este amenințată, nu putem spune că nu facem nimic.”

La 1 ianuarie 2007 , Angela Merkel prezidează Uniunea Europeană. Ea nu face nici un secret din dorința de a forța Franța și Țările de Jos să accepte echivalentul proiectului de Tratat constituțional deja respins prin referendum; și nici măcar nu a ascuns intenția de a relansa fuziunea propusă, dintre Zona de Comerț Liber Nord-americană și Spațiul European de Comerț Liber pentru a crea cea mai mare piață transatlantică, preconizată de Sir Leon Brittan.
note
[1] Frankfürter Allgemeine Zeitung, 22 dicembre 1999
[2] « L’Institut américain de l’entreprise à la Maison-Blanche », Réseau Voltaire, 21 giugno 2004
[3] Europe and NATO: Saving the Alliance di Jeffrey Gedmin in Present Dangers. Crisis and Opportunity in American Foreign and Defense Policy, sotto la direzione di Robert Kagan e William Kristol, Encounter Books, 2000.
[4] « La démocratie forcée » di Paul Labarique, Réseau Voltaire, 25 gennaio 2005.
[5] «L’Institut Aspen élève les requins du business », Réseau Voltaire, 2 settembre 2004.
[6] « John Bolton et le désarmement par la guerre », Réseau Voltaire, 30 novembre 2004.
[7] « Selling America, Short » di Jeffrey Gedmin e Craig Kennedy, The National Interest n° 74, inverno 2003.
[8] « Schroeder Doesn’t Speak for All Germans » di Angela Merkel, The Washington Post, 20 febbraio 2003
[9] Questo think tank si richiama all’economia sociale di mercato attuata dal cancelliere Ludwig Erhard negli anni 1963-1966 utilizzando il Piano Marshall
foto tratte da bundesregierung

„Veste excelentă: Moartea creștinismului îl va aduce pe Mesia”

Cum comentați spusele rabinului?

Strategia israeliană pe termen lung pentru destabilizarea Orientului Mijlociu

Articol preluat integral de la: http://www.frontpress.ro/2013/09/strategia-israeliana-pe-termen-lung-pentru-destabilizarea-orientului-mijloci.html

pace orient

Planul “suprematist” israelian pentru încurajearea războiului din Siria – și din întreg Orientul Mijlociu – este parte a unei strategii pe termen lung, dezvoltată acum câteva decenii și detaliată în jurnalul sionist KIVUNIM (Direcții).

Studiul, intitulat “O strategie pentru Israel în anii ‘80”, a fost scris în ebraică și a fost tradus în engleză de către curajosul activst evreu anti-sionist și anti-rasist, Israel Shahak.

“Următorul eseu reprezintă în opinia mea, un plan detaliat al regimului sionist (al lui Sharon și Eitan) pentru Orientul Mijlociu, care se bazează pe divizarea întregii regiuni în state mici și dezintegrarea actualelor state arabe”, scria Shahak în introducerea sa.

clip_image003 9“Ideea de a dezintegra statele arabe este o temă recurentă în gândirea strategică israeliană”

Studiul orginar integral așa cum a fost tradus el de Shahak, poate fi găsit accesand link-ul din finalul paginii. Câteva extrase din acesta:

“La începutul anilor 1980 Statul Israel are nevoie de o nouă strategie cu privire la locul său, scopul și interesele sale naționale, atât pe plan intern cât și extern”.

saddamwmdDezintegrarea Siriei și a Irak-ului în regiuni distincte din punct de vedere etnic sau religios, după modelul Libanului este principala prioritate israeliană pe termen lung, pe frontul de est, in timp ce disoluția puterii militare a acestor țări reprezintă o țintă pe termen scurt”.

Siria se va dezintegra în conformitate cu structura ei etnică și religioasă, în câteva state, precum Libanul, astfel încât vor exista un stat alawit de-a lungul coastei, un stat sunit in zona Alep, un alt stat sunit in zona Damasc, ostil vecinului de la Nord iar druzii vor înființa un stat, poate chiar în platoul nostru Golan și cu siguranță în zona Hauran și în Nordul Iordaniei.”

Această stare de lucruri va garanta pacea și securitatea în zonă pe termen lung, iar realizarea sa este posibilă încă de acum”.

Irakul, bogat pe deoparte în petrol și pe de altă parte rupt din interior este o țintă sigură pentru Israel”. “Disoluția acestuia este chiar mai importantă decât cea a Siriei.”

Iran-Iraq-War-007“Irakul este mai puternic decât Siria. Pe termen scurt un razboi Iran-Irak va destabiliza Irakul din interior și îi va produce prăbușirea înainte ca acesta să fie capabil să organizeze un front larg împotriva noastră.

Orice tip de confruntare inter-arabă ne va fi de ajutor pe termen scurt și va scurta drumul până la ținta noastră de a dezintegra Irakul asemeni Siriei si Libanului”.

“Iordania constituie o țintă strategică pe termen scurt, dar nu și pe termen lung întrucât nu constituie un pericol real pe termen lung după dezintegrarea sa, terminarea domniei regelui Hussein și transferul puterii către palestinieni.”

“Nu există nici o șansă ca Iordania să continue să existe în prezenta formă pentru o perioadă mai lungă de timp, iar politica israeliană, atât în timp de război cât și de pace, trebuie direcționată spre lichidarea Iordaniei și transferul puterii către majoritatea palestiniană.”

Traducere de pe DavidDuke.com

http://davidduke.com/israels-long-time-strategy-to-destabilize-the-middle-east/

Documentul stategic integral tradus de activistul pentru pace israelian Israel Shahak poate fi gasit la:

http://cosmos.ucc.ie/cs1064/jabowen/IPSC/articles/article0005345.html

Israel Shahak a fost un important activist evreu pentru drepturile omului, profesor universitar și militant anti-sionist. Una din cărțile sale cele mai importante, “Povara a trei milenii de istorie și religie iudaică” a fost tradusă în românește la Editura Antet si poate fi cumparată la: http://www.librarie.net/autor/11159/israel-shahak .

Burgas, Colorado, Damasc și Tisha B’av

Săptămâna 16-22 iulie a fost una cu foarte multe evenimente, atât interne dar mai ales  externe. Despre cele interne nu vreau să vorbesc pentru că tembelismul politicienilor români depășește orice limită. Chiar și Nenea Iancu, dacă ar mai fi trăit, ar fi fost depășit de situație. Ridicolul și prostia e una, nesimșirea și sfidarea este alta. Sincer ne merităm soarta pentru că o țară întreagă stă și se uită la o mână de saltimbanci care-și bat joc de ea, cum nimeni nu a mai făcut-o vreodată, și continuă să-i aplaude și să-i lase să-și facă numărul. Romaniei nu-i mai trebuie dușmani din afară căci poporul român, în marea lui majoritate, este cel mai mare dușman al ei. Până de curând ne plângeam că țiganii sunt cei care ne strică imaginea în afara granițelor dar a venit rândul ”elitelor” și al ”telectualilor” de ocazie s-o facă țăndări. Prostia, aroganța și spoiala de cultură cu care sunt înzestrați actualii conducători ai țării, la care se mai adaugă, pentru coloratură, limbajul de mahala și lipsa oricărei rușini, ne arată cât de bolnavă este societatea românească. Cum e turcul, și pistolul! Pe vremea când  eram conduși de Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Mihai Viteazul se spunea  despre poporul român că e harnic, viteaz și înțelept. Pe vreamea lui Ceaușescu eram lași, umili și indobitociți. Astăzi suntem puturoși, aroganți și inculți, dar plini de ifose. Dar cred că știți chiar mai bine decât mine toate acestea așa că n-are rost s-o mai lungim.

Pe plan extern au fost însă două evenimente importante mai ales datorită urmărilor lor în timp și la nivel mondial. Primul a fost atentatul cu bombă de la aeroportul Burgas, Bulgaria, pe 18 iulie. Un atentat cusut cu ață albă de mânuța inconfundabilă a celor de la Mossad. Ce s-a spus și arătat în presă și la tv sunt minciunile și propaganda sionistă, tipice unor astfel de ”atacuri”. Ce nu s-a spus este cu adevărat interesant, adică faptul că turiștii israelieni, în orice țară din UE, cel puțin, sunt supravegheați, 24 din 24 de ore, de poliție și servicii speciale, atât în hotelurile unde sunt cazați cât și atunci când se deplasează în excursii, vizite, etc. Autobuzele cu care se deplasează sunt verificate amănunțit, atât cu ajutorul câinilor cât și cu cel al geniștilor și nimeni nu urcă sau coboară din ele decât în prezența celor însărcinați cu supravegherea. Deci, sub nici o formă, un turist  oarecare nu se poate urca în acele autobuze. Că totul a fost cusut cu ață albă se vede și din analiza înregistrării video ce a fost prezentată pe toate posturile din lume, făcută de cei de la deveghepatriei. Informațiile  și declarațiile apărute în presă, au purtat marca serviciilor de dezinformare mondială (CIA, FBI, Interpol, MI5, etc,) și s-au bătut cap în cap, până au căzut de acord unde e mai bine să arunce pisica moartă: în Iran sau mai aproape de granița cu Siria, la Hezbollah-ul libanez. Se pare că Siria este pe primul loc și apoi Iranul.

Cel de-al doilea act de terorism a fost atacul armat de la cinematograful din Aurora, Colorado, pe 20 iulie, soldat cu 14 morți. Iarăși o  mulțime de informații se bat cap în cap. La început au fost doi atacatori, până la urmă a rămas unul. Se știe cine este dar nu se dau toate informațiile despre el. Nu se spune că face parte dintr-o familie de rang înalt, probabil chiar ”illuminati”. Nu se spune că în 2008 a fost consilier pentru organizația Jewish Big Brothers and Big Sisters (JBBBS). Nu se spune că pe 17 mai 2012, DHS și FBI au lansat un avertisment exact cu privire la un atac terorist în cinematograf, pe care ulterior au încercat să-l șteargă. Un martor de la fața locului spune că cineva l-a lăsat pe trăgător să intre pe ușa pentru ieșirea de urgență după începerea filmului.

Alte ”coincidențe”: Lil Wayne și-a lansat un nou videoclip pe 17 iulie (cu 3 zile înainte de masacru) care conține (pe la minutul 3.42) și această scenă:

Se spune că Lil Wayne are legături cu ”elitele” muzicale, așa că…..

Un caz asemănător a fost al formației The COOP al cărei album Party Music trebuia lansat la începutul lui septembrie 2001 dar a fost amânat pentru noiembrie datorită coperții albumului care conținea următoarea imagine:

Coperta albumului fusese creată în iunie 2001. Probabil tot o ”coincidență”. Tot în Colorado, au mai avut loc două masacre: unul pe 20 aprilie 1999, la Columbine High School (12 morți) și celălalt pe 9 decembrie 2007, în Littleton, la  New Life Church ( 2 morți).

Intr-un amplu articol al AP se spune că sunt 12 morți și se dau și alte detalii despre victime. Ce sare în ochi la o analiză mai atentă este repetarea obsesivă a numerelor: 7, 20, 12, 9… Să fie și asta doar o altă coincidență?

Tot pe 18 iulie 2012 a avut loc un atentat sinucigaș în Siria care a dus la moartea celor mai apropiați oameni ai lui Assad: ministrul Apărării și cumnatul președintelui, unul dintre cei mi importanți oameni care se ocupau de securitatea țării. Știrea însă a fost mai puțin interesantă decât plagiatul lui Ponta așa că a trecut cam neobservată.

Dar cum spuneam și la început nu acțiunile în sine sunt importante ci urmările lor și anume:1. instalarea unei false senzații de teroare și frică în toată lumea (Europa, America, Africa). La  fel ca după 9/11, statele se  ”simt” obligate să ia măsuri extreme de control și securitate. De asemenea se induce populației un fals sentiment de ură îndreptat impotriva țărilor arabe și a populației islamice și se creează o falsă prezumție de aprobare a unui atac îndreptat impotriva acestor state. 2. Se crează un curent de opinie favorabil evreilor și se generează compasiune și solidaritate față de ei, mai ales că victimele sunt oameni obișnuiți. 3. Se crează , a nu știu câta oară, acea impresie că ”poporul  ales”, datorită sfințeniei sale, este nedreptățit și prigonit în toată lumea, fără justă cauză. 4. Se crează posibilitatea apariției altor ”acte de terorism”, mult mai grave, precum și posibilitatea inițierii unor riposte preventive împotriva celor suspectați de terorism. Vezi declarațiile israelienilor aici, aici,  și aici, despre cum se tem de un atac iranian îndreptat împotriva lor cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Londra. Și ajungem, din nou, la presupusul atac de Londra din noaptea ceremoniei de deschidere.

Ceea ce  nu se spune este că ne aflăm în plină sărbătoare de Tisha B’av, care durează trei săptămâni și a început pe 6 iulie anul acesta.

Tisha BeAv sau ziua de 9 a lunii Av este punctul culminant al unei perioade de doliu care incepe cu Shivasar Betamuz sau 17 Tamuz. Shivasar Betamuz a fost ziua cand zidurile Ierusalimului au fost strapunse de catre romani in anul 70 e.n., in timpul celui de-al doilea templu. Aceasta zi este ea insasi o zi de post, incepand la rasaritul soarelui si terminandu-se la apus. Dupa ce au patruns, romanii au pradat si distrus orasul timp de trei saptamani pana cand in final, pe 9 Av, au dat foc Templului. De atunci, evreii au tinut aceste trei saptamani ca perioada de doliu in care nu se fac nunti si nu se asculta muzica live. Doliul se intensifica in timpul ultimelor 9 zile cand evreii nu se tund, nu mananca carne si nu beau vin (cu exceptia Shabbatului), nu fac activitati al caror singur scop este placerea (ca de exemplu inotul) si nu poarta haine noi, proaspat spalate.

Tisha BeAv sau 9 Av este considerata ziua de doliu si de suferinta a poporului evreu. Ziua are aceasta semnificatie in principal pentru ca distrugerea ambelor Bietai Mikdashim (Temple) din Ierusalim a avut loc in aceasta zi. Templele erau centrul statului evreu. Nu erau numai un simbol al identitatii si unitatii nationale, erau punctul focal al legaturii cu Dumnezeu al Benei Yisroel. Templul era locul unde se faceau toate ritualurile si sacrificiile, locul unde preotii (Kohanim) isi desfasurau serviciul catre Dumnezeu si locul unde toti evreii se duceau de cel putin trei ori pe an, de sarbatorile cele mari Pesach, Shavuout si Sukkot. Dupa cum spune traditia, spiritul lui Dumnezeu va cobori in Templu, in inima Israelului.” Ultimele, și cele mai importante, două zile din Tisha Beav sunt 28-29 iulie. Dar la evrei zilele încep și se termină la apusul soarelui (și nu la 12 noaptea), deci, în acest caz , în seara de 27 iulie, exact când are loc ceremonia de deschidere a J.O. Ce ocazie mai bună ar putea avea ” iranienii, hezbollahii și sirienii” de a-i ataca pe israelieni? Și așa, încet și cu răbdare se leagă totul.

Mult a  fost, puțin a mai rămas până la acest moment. Să sperăm că nu se va întâmpla nimic, deși personal mă cam îndoiesc. Sper că vom trăi și vom vedea mai ales că cele mai importante zile ale sărbătorii acum urmează.

Tirania ascunsă (II)

Credința evreiască şi Religia

În liniștea acestei conversaţii revelatoare a devenit clar că înţelegerea revărsată nu venea de la un novice. Dl Rosenthal a fost intrebat cum obțin evreii atât de uşor acceptarea  printre alte rase. Răspunsul lui a fost lung şi amănunţit.

Încă de timpuriu, mânați de dorinţa de a impune legea noastră în lume, evreii au început să caute un mijloc prin care am putea distrage întreaga atenţie de la aspectul rasial. Ce  putea fi mai eficient și, în acelaşi timp, deasupra oricărei suspiciuni, decât împrumutarea şi utilizarea ideii de comunitate religioasă? Am fost obligaţi să împrumutăm această idee de la arieni. Noi, evreii, nu aveam nici o instituţie religioasă care să dezvolte în exterior propria noastră constiința, drept pentru care ne lipsește orice formă de idealism Acest lucru înseamnă că credinţa într-o  viaţă dincolo de existenţa terestră este străină pentru noi. De altfel, Talmudul nu stabileşte principiile prin care să ne pregătească pentru o viaţă individuală de după aceasta, ci furnizează doar reguli pentru o viață luxoasă în această lume.  Este o colecţie de instrucţiuni pentru menţinerea rasei evreieşti şi de reglementări sexuale între noi şi goy. Învăţăturile noastre, nu sunt preocupate de problemele morale, ci mai degrabă de modul de a „obţine” ceea ce dorim. (Aceasta explică natura parazitară a poporului evreu. Evreii nu se îmbogățesc de pe propria spinare, ci încearcă să „obțină” forţa de muncă şi bogăţia altora.)

În ceea ce priveşte valoarea morală a învățăturilor religioase evreiești, există studii destul de exhaustive care ne arată că religia pe care vrem s-o scoatem la vedere ( să o impunem) ar putea să pară stranie pentru mintea ariană. Suntem cel mai bun exemplu de tip de produs pe care instruirea religioasă îl dezvoltă. Viața noastră este numai în lumea aceasta şi mentalitatea noastră este la fel de străină de spiritul adevărat al creştinismului, cum a fost și spritul nostru față de Fondatorul acestui nou crez acum 2.000 de ani. Fondatorul creştinismului nu a făcut nici un secret din opiniile lui despre evrei şi din faptul că el nu era unul dintre noi. Când a crezut că este necesar  ne-a scos afară din templu lui Dumnezeu, pentru că și atunci, ca întotdeauna, am folosit religia ca un mijloc de dezvoltare a intereselor noastre comerciale. (Comercianţii din Babilon au comercializat societatea noastră.)

Dar la acea vreme, am reuşit să-l țintuim pe Iisus pe cruce pentru atitudinea sa faţă de noi;  pe de altă parte creştinii moderni intră în politica de partid şi ca să câştige alegerile, ei se înjosesc cerşind voturile evreilor. Aceștia intră alături de noi chiar în intrigile politice îndreptate împotriva intereselor propriei lor naţiuni (Aceste persoane au fost numite în fel și chip – oameni de nimic, prostituate politice, străini, şarlatani, trădători, marionete,lachei, pioni, etc)

Putem trăi printre alte naţiuni şi în alte state numai atâta timp cât vom reuşi să-i convingem că evreii nu sunt un popor distinct, dar sunt reprezentanţii unei credinţe religioase, și, prin urmare, constituie o ”comunitate religioasă ”; și de aceea au un caracter aparte. De fapt, aceasta este minciuna noastră cea mai gogonată .

(Evreii și-au stabilit cinci minciuni majore, pe care le vehiculează pentru a-și ascunde natura lor şi pentru a-și proteja statutul şi puterea, şi anume:

1) Evreii sunt copiii lui Israel, şi, astfel, poporul ales al lui Dumnezeu;
2) Iisus Hristos a fost evreu;
3) 6 milioane de evrei au fost ucişi în holocaustul din timpul celui de-al doilea război mondial;
4) Faptul că toate rasele sunt egale sau că toţi sunt fraţi; şi
5) că evreii sunt doar un alt grup religios.)

Suntem obligaţi să ne ascundem propriul nostru caracter special şi modul de viaţă, doar astfel putând să ne continuăm existenţa ca un parazit printre neamuri. Succesul nostru pe această linie a mers atât de departe încât mulţi cred că evreii care trăiesc printre ei sunt  francezi, sau englezi, sau italieni, sau germani get-beget care doar din întâmplare aparţin unui cult religios, care este diferit de cele majoritare existente în aceste ţări. Mai ales în cercurile guvernamentale, unde oficialii au doar un minim de cunoștințe despre istorie, suntem capabili să ne impunem înşelăciunile noastre infame cu o ușurință nemaiîntâlnită. Prin urmare, nu există niciodată nici cea mai mică suspiciune că noi evreii formăm o naţiune distinctă şi nu suntem doar aderenţi ai unei „confesiuni”. Deşi doar o  privire aruncată către presa pe care o controlăm ar trebui să furnizeze suficiente dovezi contrare, chiar şi pentru cei care posedă chiar și cel mai mic grad de inteligenţă.

Puterea Banilor

Când a fost întrebat despre modul în care evreii au câştigat puterea, domnul Rosenthal a spus:

Puterea noastra a fost creată prin manipularea sistemului monetar naţional. Noi suntem autorii citatului : ” Banii înseamnă putere. Conform celor stabilite în planul nostru, era esenţial pentru noi să înființăm o bancă națională privată. Federal Reserve System a fixat minunat planul nostru întrucât aceasta este deţinută de noi, dar numele arată că este o instituţie guvernamentală. De la bun început, scopul nostru a fost de a confisca tot aurul şi argintul, înlocuindu-le cu bancote non-rambursabile fără valoare. Noi am făcut asta!

Când a fost întrebat cu privire la termenul de „bancnote non-rambursabile,” domnul Rosenthal a răspuns:

Înainte de 1968, goy-ul naiv putea să prezinte o bancnotă de 1 dolar emisă de Rezerva Federală în orice bancă din America şi să o răscumpere pentru un dolar, care prin lege era definit ca fiind o monedă compusă din 412 1 / 2 grăunțe cu un conținut de 90% argint. Până până în 1933. aceeași bancnotă putea fi răscumpărată pentru o monedă având 25 4/5ths grăunțe cu un conținut de 90% aur. Tot ce facem este să le dăm goy-lor mai multe bancnote non-rambursabile, sau câteva fise din cupru. Dar niciodată nu le dăm aur şi argint. Doar mai multă hârtie ” a spus el cu dispreţ. „Noi evreii am prosperat prin șiretlicul cu hârtia. Este metoda noastră prin care luăm bani adevărați şi dăm numai în hârtie în schimb.” (Problemă economică a Americii şi a lumii este în cele din urmă o problemă evreiască sau cum Henry Ford declara: ” Chestiunea Banilor, rezolvată în mod corespunzător, este sfârşitul chestiunii evreieşti şi al problemelor lumești de orice altă natură.” Evreul internaţional , Vol.. III, p. 221.)

Puteți să-mi daţi un exemplu la ce am întrebat?

Exemplele sunt numeroase, dar câteva uşor vizibile sunt stocurile şi piaţa obligaţiunilor, toate formele de asigurare, precum şi sistemul de rezerve fracţionare practicat de către Federal Reserve Corporation, ne mai vorbind de miliardele în aur şi argint pe care le-am câştigat în schimbul acestor bilete de bancă din hârtie, stupid numite bani.Puterea banilor a fost esenţială în realizarea planului nostru ancestral de cucerire internaţională prin intermediul propagandei.

Când a fost întrebat cum și-au propus să facă acest lucru, el a spus:

La început, prin controlul sistemului bancar am fost în măsură să controlăm capitalul corporatist. Datorită acestui fapt, am obținut monopolul total asupra industriei filmului, reţelelor radio şi mai recentei media în curs de dezvoltare, televiziunea. Industria tipăriturilor, ziarele, periodicele şi revistele tehnice au căzut deja în mâinile noastre. Cele mai bogate roade le-am cules ultimele atunci când am preluat publicarea tuturor materialelor pentru şcoală. Prin intermediul acestor unelte am putut altera opinia publică astfel încât ea să se potrivească propriilor noastre scopuri. Oamenii sunt numai niște porci proști care grohăie şi guiță refrenele pe care li le dăm, fie că sunt adevăruri sau minciuni.

Controlul Minții & Condiţionarea

Când a fost întrebat dacă evreii au simţit vreo ameninţare dinspre „majoritatea tăcută”, el a râs la această idee, spunând:

Nu există nici o majoritate tăcută pentru că noi controlăm protestele lor. Singurul lucru care există este o majoritate zevzeci şi zevzeci vor rămâne, atâta timp cât singura lor scăpare din ghearele serviciului nostru riguros este prin drogul oferit de industria noastră de divertisment. Prin controlarea industriei, am devenit stăpânii îndatoririlor şi oamenii au devenit sclavii. Când presiunea trudei de zi cu zi se îndreaptă spre un punct exploziv, noi le furnizăm supapa de siguranţă a plăcerii de moment.Industriile de televiziune şi film furnizază distragerea temporară necesară. Aceste programe sunt atent concepute facă apel la emoţiile senzuale, nu la mintea gândirii logice Din acest motiv, oamenii sunt programați să răspundă în conformitate cu dictările noastre, nu în funcţie de motiv. Ei nu sunt tăcuți niciodată; cuminți însă vor rămâne „.

Continuându-și gândul despre controlul exercitat de evrei asupra goy-lor, domnul Rosenthal a spus:

Noi am castrat societatea prin frică şi intimidare. Masculinitatea ei există doar în combinaţie cu un aspect exterior feminin.. Fiind atât de sterilizată, populaţia a devenit docilă şi uşor de condus. La fel ca și cei castraţi fizic, gândurile lor conțin preocupări pentru viitorul şi posteritate, ci  numai despre truda zilnică şi masa următoare.

Manipularea Muncii și Industria

Entuziasmul domnului Rosenthal s-a dezlănțuit vizibil atunci cand a menţionat ce i s-a făcut industriei naţiunii.

Am avut succes în îndreptarea societăţii împotriva ei însăşi prin asmuțirea muncitorului împotriva managementului. (Mişcarea social-muncitorească, uniunile sindicaliste ale muncitorilor, manipularea salariilor şi preţurilor, precum şi reglementare guvernamentală a  afacerilor, a fost ideea unor evrei ca Karl Marx şi Samuel Gompers. Rezultatul a fost o distrugerea liberei inițiative.) Aceasta a fost probabil una dintre realizările noastre cele mai mărețe, deoarece, în realitate, acesta este un triunghi, deşi întotdeauna apar doar două puncte convergente. În industria modernă, în care există infuzie de capital, noi suntem vigoarea ei, adică vârful.  Atât conducerea, cât şi forţa de muncă se află la baza acestui triunghi.. Ele stau în permanenţă în opoziție una față de alta şi atenţia lor nu este îndreptată către capul problemei lor. Administraţia este obligată să ridice preţurile, deoarece noi suntem cei care ridică tot mai mult costul capitalului. Munca necesită majorarea salariilor şi  managementul ridicarea prețurilor, creându-se astfel un cerc vicios.  Noi nu suntem trași la răspundere pentru rolul nostru, care este motivul real al inflaţiei. Deoarece  conflictul dintre conducere şi forţa de muncă este atât de grav încât nimeni nu are timp să ne observe mașinațiunile. Astfel se realizează creşterea costului capitalului,cu ajutorul nostru,  care cauzează ciclul inflaţiei. Noi nu muncim și nici nu gestionăm, şi totuşi primim profiturile. Prin manipularea banilor noştri, capitalul prin care le furnizăm costurile industriei nu ne costă nimic. Prin intermediul băncii noastre naţionale, Federal Reserve, vom extinde cărțile de credit, pe care le-am creat din nimic, la toate băncile locale care sunt membre. Acestea, la rândul său extind cărțile de credit în industrie. Astfel, noi creăm mai mult decât Dumnezeu, pentru că toate bogăţiile noastre sunt create din nimic. Arăţi şocat! Nu fii! E adevărat, că facem de fapt mai mult decât Dumnezeu. Cu acest capital băgăm industria, managementul și forţa de muncă în datorie față de noi, datorie care doar creşte şi nu este niciodată lichidată. Prin această creştere continuă, suntem capabili să asmuțim managementul împotriva forţei de muncă astfel încât acestea nu se vor uni niciodată şi nu ne vor ataca și își vor întipări în memorie utopia industrială a ștergerii datoriei.

Ne-am transformat în elemente indispensabile din momentul când am realizat că nu ne costă nimic. Managementul își poate crea propriul capital -profiturile. Afacerile sale ar creşte şi ar creşte și  profiturile. Forţa de muncă ar prospera și, în timp ce preţul produsului ar rămâne constant, prosperitatea industriei, a forței de muncă şi a gestionării ar creşte continuu. Noi evreii ne bucurăm de faptul că goy stupizi nu și-au dat seama că noi suntem paraziții care consumă o parte din ce în ce mai mare din producţie, în timp ce producătorii primesc continuu tot mai puţin şi mai puţin.

Controlul asupra religiei

Pe măsură ce orele se scurgeau cu acest intens, dar cordial interviu, domnul Rosenthal și-a expus gândurile referitoare la religie.

Religia, de asemenea, trebuie să fie predată, şi am lucrat asupra acestei necesități ( așa cum evreul Karl Marx declara: ” Religia este opiul poporului „). Cu controlul nostru asupra industriei de carte tipărită şi mass-media, am fost în măsură să ne impunem pe noi înșine ca autorităţi în materie. Mulți dintre rabinii noștri deţin acum catedre în așa-zise seminarii teologice creştine. Suntem uimiți de prostia creştinilor „care primesc învăţăturile noastre şi le propagă ca fiind ale lor. (Acesta este unul din principalele motive pentru care puterea şi controlul evreilor s-au extins asupra națiunilor albe – adoptarea modalităţilor (căilor) evreieşti. Așa cum Henry Ford afirma: „Creştinul nu poate citi Biblia decât cu ajutorul ochelarilor evreiești, şi, prin urmare, el o citeşte greşit.”. Evreul Internațional, vol. IV, p. 238). Ca urmare, creştinii nu au Cuvântul lui Dumnezeu într-un domeniu anumit, ei au cuvântul evreului. Iudaismul nu este doar învăţătura din sinagogă, ci, de asemenea, este doctrina fiecărei „Biserici Creştine” din America. Prin propaganda noastră Biserica a devenit suporterul nostru cel mai înfocat. Acest fapt ne-a dat chiar un loc special în societate, credința lor în minciuna că noi suntem „poporul ales”, şi ei, neamuri.

Acești copii înșelați ai Bisericii ne apără chiar cu riscul de a-și distruge propria lor cultură. (Evreii nu au nevoie de câte un deget pe fiecare buton care cauzează o distrugere sau o iudaizare a civilizaţiei creştine, având în vedere că au mulți prozeliţi sau fronturi ale ” Gentililor ” care să o facă pentru ei). Acest adevăr este evident chiar şi pentru un adormit dacă se uită la referințele istorice şi observă că toate războaiele au fost o luptă a albilor contra albilor pentru a ne menţine noi controlul. Am controlat Anglia în timpul Războiului Revoluţionar, Nordul în timpul Războiul Civil, şi Anglia şi America, în timpul celor două Războaie Mondiale. Prin influenţa noastră asupra religiei am reuşit să implicăm creștinii albi neștiutori în războiul împotriva lor, care întotdeauna a sărăcit ambele părţi în timp ce noi am cules recolte financiare şi politice. De câte ori adevărul vine mai aproape de suprafață, fapt care ne expune, pur şi simplu reanimăm forţele noastre – adică pe creştinii ignoranți. Ei atacă pe cruciaţi chiar dacăaceștia sunt membri ai propriilor lor familii (Oricine s-a aflat în prim-planul expunerii adevărului despre chestiunile evreieşti poate atesta acest fapt declarat de către domnul Rosenthal.)

Prin religie ne-am câştigat controlul complet asupra societăţii, guvernului şi economiei. Nici o lege nu a fost vreodată promulgată fără ca meritele sale să fi fost mai întâi  propovăduite din amvoane. Un exemplu în acest sens este egalitatea între rase care a condus la integrare şi în cele din urmă la omogenizare. Clerul credul pe de o parte își  instruia enoriaşii că noi suntem oameni speciali, aleși,  în timp ce pe de altă parte proclamau că toate rasele sunt egale. Inconsecvenţa lor nu este descoperită niciodată. Aşa că noi evreii ne-am bucurat de un loc aparte în societate în timp ce toate celelalte rase sunt reduse la egalitate rasială. Acesta este motivul pentru care noi am autorizat farsa egalității, reducându-i astfel pe toți la un nivel inferior.

I-am învățat că practicile noastre economice actuale le sunt binevoitoare creștinilor. Acești papagali de amvon ne laudă bunătatea datorită creditărilor pe care le dăm pentru a-și construi templele lor, nerealizând niciodată că propria lor carte sfântă condamnă toate felurile de cămătărie. Ei plătesc cu zel dobânzile exorbitante ale ratelor puse de noi. Ei au condus societatea sub controlul nostru, prin aceeaşi practică. Din punct de vedere politic, ei aclamă binecuvântările democraţiei şi nu înţeleg că prin democraţie ne-am caștigat controlul asupra naţiunii lor. Cartea lor (observaţi că domnul Rosenthal se referă întotdeauna la Biblie ca la ”cartea lor” -a oamenilor albi, niciodată nu spune cartea noastră sau cartea evreilor) de asemenea propovăduiește o formă milostivă de guvernare despotică în conformitate cu legile acelei cărţi, în timp ce  democraţia este regula pentru  gloata pe care noi o controlăm prin intermediul Bisericilor lor, prin mass-media şi instituţiile noastre economice. Religia lor este doar un alt canal prin care noi putem să direcționăm puterea propagandei noastre.  Prostia acestor marionete religioase este depăşită doar de laşitatea lor, de aceea ei sunt conduşi cu uşurinţă.

Tirania ascunsă (I)

INTRODUCERE

Această broşură conţine textul celui mai revelator şi şocant interviu al unui evreu pe nume Harold Rosenthal și a fost realizat în 1976, de către un patriot îngrijorat,  pe nume Walter White Jr.  Dl Rosenthal, un evreu influent educat în spirit evreiesc şi implicat în acțiunile guvernului de la Washington, DC, a explicat implicarea evreilor şi cauza problemelor majore cu care ne confruntăm astăzi.

Rosenthal, prin expunerea anumitor aspecte ale „lumii invizibile interioare a evreimii”, a dezvăluit modurile şi tacticile pe care evreii le-au folosit pentru  distrugerea civilizaţiei creştine şi obținerea controlului ascuns asupra vieţilor noastre şi guvernelor. Rezultatul a fost o „tiranie ascunsă” asupra noastră la fel ca tirania îndreptată împotriva Sfinţilor de către sistemul fiarei roşii din Apocalipsă denumită în continuare „Mystery Babilon”.

Dar cum ar putea un număr atât de mic de evrei să subjuge atât de mulţi oameni şi să obţină un astfel de control covîrşitor asupra guvernelor lor, în special fără ca acestea să fie conştiente de acest lucru? Răspunsul la această întrebare poate fi găsit în parabola lui Hristos despre ispravnicul nedrept, care reprezintă evreimea. Ei sunt capabili să predomine în lume, în ciuda căile lor nelegiuite, din cauza tertipurilor lor viclene şi abile. Aşa cum a spus și Hristos: „Căci fiii veacului acestuia sunt mai înţelepţi în neamul lor decât fiii luminii. .” (Luca 16:8)

Cu alte cuvinte, evreul, cu mintea lui fixată la cele lumeşti, este mai înţelept decât poporul creştin al lui Dumnezeu. Atunci când citiţi cuvintele d-lui Rosenthal realitatea acestei declaraţii va ieși la lumină. Această problemă a fost atât de răspândită şi importantă pentru noi încât a biruit faptul că Hristos însuși ne-a instruit să fim „înţelepţi ca şerpii”. (Matei 10:16)

America şi lumea sunt acum copleșite de probleme politice, economice, morale şi sociale, care trebuie să fie rezovate de către oameni creştini. Așa cum Edmund Burke declara: „Singurul lucru necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic.” Dar înainte de a putea acţiona în mod corespunzător avem nevoie de o bună (nu doar una superficială) înţelegere a problemei. Această broşură va contribui la asigurarea acelei înţelegeri, cititorului.

În manuscris, accentul indicat prin sublinierea textului a fost adăugat ulterior, în timp ce cracterele aldine sunt originale. Observaţiile din nota de subsol și ilustrarea au fost adăugate de mine.

– Charles A. Weisman iunie 1992

Partea întâi

Într-un interviu extrem de confidenţial cu un asistent administrativ evreu al unuia dintre cei mai reprezentativi senatori ai acestei naţiuni, el a spus: Este o minune [faptul] că poporul american nu se revoltă şi nu azvârle afară fiecare evreu din această ţară.

Evreul, dl Harold Wallace Rosenthal, a făcut această declaraţie după ce a recunoscut dominaţia evreiască în toate programele naţionale semnificative.El a spus:

Noi evreii continuăm să fim uimiți de ușurința, cu care (Creştin-americanii) au căzut în mâinile noastre. In timp ce americanii naivi, se aşteptau ca Hruşciov să-i îngroape, i-am învăţat să se prezinte la fiecare comandă a noastră.” (Această supunere a fost făcută posibilă prin adoptarea progresivă a conceptelor talmudice ca fiind creştine, în acest fel  născându-se o societate evreiască. Este ceea ce rabinul Martin Siegel numea „iudaizarea creştinismului.”)

Când a fost întrebat cum ar putea fi făcută prizionieră o naţiune fără ca aceasta să știe, domnul Rosenthal a atribuit această victorie controlului absolut al mass-mediei. S-a lăudat cu controlul exercitat de evrei asupra întregii mass-media. Orice ziar care a refuzat să consimtă la controlarea ştirilor a fost îngenuncheat prin retragerea publicității. Când au eșuat cu această variantă, evreii au oprit furnizarea de tiparnițe și cerneală. „Este o chestiune foarte simplă”, a declarat el.

Când a fost întrebat despre bărbaţii din înalta ierarhie politică, domnul Rosenthal a spus că nici unul dintre ei, în ultimele trei decenii, nu a obținut vreo putere politică fără aprobarea evreilor: Americanii nu au mai avut de alegeri prezidenţiale [reale]  începând cu anul 1932, când [Franklin] Roosevelt era omul nostru; de la preşedintele Roosevelt [încoace],fiecare președinte a fost omul nostru „(Chiar și înainte de Roosevelt influenţa evreimii asupra lui Woodrow Wilson (1913-1921) a fost destul de evidentă, după cum Henry Ford scria în 1921 -„. Mr. Wilson, în timp ce era preşedinte a fost foarte aproape de evrei. Administraţia sa, după cum ştie toată lumea, a predominant evreiască. „ The International Jew , Dearborn Publishing Co, III, p. 28-9).

Într-o discuţie despre George Wallace [politician democrat, al 45-lea guvernator al statului Alabama; a avut patru mandate ], domnul Rosenthal a zâmbit şi a sugerat că probabil am remarcat unde se află astăzi Wallace.Când politica externă a Statelor Unite a fost menţionată, încrederea în interviul secret a eliminat aproape toată prudența.Cu dispreţ şi bătaie de joc el a ridiculizat prostia americană prin faptul că ei nu văd întreaga sferă a politicii externe a lui Kissinger. Este o politică sionist-comunistă de la început până la sfârşit. Momentan cetăţenii cred că această politică evreiască va beneficia Americii.. (Această idee se datorează faptului că mass-media evreiască se referă la „politica sionist-comunistă” ca fiind „politică americană” în conformitate cu prevederile „constituţionale”. Ignoranţa din sistemul nostru propriu de guvernare este adevarata problema aici).  El a citat „destinderea” şi Angola ca exemple de diplomaţie evreiască. Natura credulă a americanilor și-a atras numai dispreţ din partea lui.

Interviul a continuat pe un plan aproape atotștiutor.

Noi evreii am impus probleme după probleme poporului american Apoi tot noi am promova ambele laturi ale problemei ca  să domnescă confuzia. Cu ochii fixați asupra problemelor, aceştia nu mai reuşesc să vadă cine este în spatele fiecărei scene. Noi evreii ne juăm cu publicul american așa cum se joacă pisica cu un șoarece.

Pe măsură ce conversația continuă unii ar putea crede că, probabil, America își merită  domnia terorii planificată pentru ea. Mintea evreiască asmute fiecare grup etnic împotriva celuilalt. Sângele maselor va curge așa cum ne așteptăm pentru ziua noastră de victorie asupra lumii„, a spus rece Rosenthal. (Aceasta este aceeași lozincă ca cea a liderilor comunişti revoluţionari). Timp de ore de la această discuţie incredibilă, un sentiment de disproporție vădită prevala încă.Este posibil ca un alt grup de „fiinţe umane” să aibă un spirit atât de periculos și intenţii atât de demonice?Cu toate acestea, cuvintele auzite şi elementele de probă puse la îndemână sunt reale.Este posibil ca poporul american să  rămână docil chiar și atunci când sângele vieţii lui îi este supt? Se pare că da.

Ce ne spun toate acestea?

După ce acest interviu lung a fost înregistrat, dl Harold Rosenthal Wallace, în vârstă de 29 de ani și asistent administrativ al senatorului Jacob K. Javits din New York, a fost ucis într-o presupusă tentativă de deturnare de pe cer a unui avion israelian în Istanbul, Turcia, pe 12 august 1976.

Se pare că domnul Rosenthal ar fi „vorbit prea liber”, deoarece, deşi patru persoane au fost ucise şi aproximativ 30 rănite în timpul încercării de piraterie aeriană, Rosenthal nu a fost ucis de un glonţ aleator cum au fost alții. Din rapoartele depuse la momentul respectiv, se pare, uimitor si ciudat, că dintre toate persoanele implicate în acest incident, domnul Rosenthal ar fi fost singurul rănit mortal. Între timp, eu, Walter White, cel care a realizat acest interviu confidenţial, pote afirma acum, după multe investigaţii, cheltuieli şi călătorii, că Harold Rosenthal a fost, fără îndoială, ucis la aeroportul din Istanbul, în ceea ce avea să apară ca o deturnare -, probabil, de către propriul său popor .(„Nu este nimic uimitor în faptul că evreimea internaţională se teme atât de mult de adevăr sau orice alt indiciu adevărat despre ea însăşi sau despre planurile sale.” Evreul internaţional , voi. I, p. 200.)

Nu am avut nici cea mai mică dorinţă să rănesc pe cineva şi mai ales membrii familiei Rosenthal care au suferit destul în această tragedie. Am corespondat cu mama şi tatăl său, în Philadelphia, şi fratele său Mark David Rosenthal, care este la facultate in nordul Californiei. De fapt, el a fost cel care m-a informat că prietenii lui Harold de la Washington au înfiinţat un fond memorial cu numele Harold W. Rosenthal. El ne-a trimis o copie a Comitetului Evreo-american al  „W. Harold Rosenthal Fellowship în Relaţiile internaţionale” cu sediul în Capitoliul de la Washington, 818 – 18 Street NW, Washington, D, C.20006. Printre cei enumerați ca importanți şi co-preşedinți onorifici sunt vice-preşedintele Walter F. Mondale şi senatorul Jacob K. Javits.

Din respect, am decis să aştepte până va trece un an de la moartea lui Harold Wallace Rosenthal, așă ca am întarziat publicarea a tot ceea ce el ne-a spus în acea zi și seară memorabilă. Şi, după cum am declarat mai înainte, interviul a fost de lungă durată – părea că el se bucura să toarne aceste informaţii ( iar uneori a fost întrerupt) – şi a continuat până seara.

Acest scriitor și editor deși nu este uşor de şocat totuși a fost, datorită a ceea ce egoistul Harold W. Rosenthal a denunțat şi a faptului că în denunțul său am descoperit lucruri oribile – trădarea efectivă la care și el, desigur, lua parte – şi  faptul că părea că se bucura de succesul aparent al conspiraţiei mondiale a evreilor. Acest lucru, ține minte, vine de la un „asistent administrativ”, al unuia dintre senatorii noștri importanți, Jacob K. Javits din New York.

Ceea ce sunteți pe cale de a citi mai departe ar trebui să acţioneze ca un AVERTISMENT pentru toţi non-evreii din întreaga lume.Se sperăm că va deschide și ochii celor mulţi care l-au cunoscut în cercurile guvernamentale de la Washington.

Devine evident că, într-adevăr, ceea ce prezintă nu este ficţiune.Nu este imaginatie! El nu făcea speculații –  el a vorbit în cunoştinţă de cauză şi cu inteligenţă.Multe lucruri s-au spus şi scris despre O conspiraţia evreiască la nivel mondial dar niciodată nu a fost descrisă atât de deschis. ea bate imaginaţia.Planurile lor sunt şocante şi mulţi vor fi uimiţi lde conţinutul acestui document.Nimic de genul acesta nu s-a mai spus înainte.

Noi preferăm să nu elaborăm.Vei fi tu însuți judecător.

Privind înapoi la timpul când a fost luat acest interviu şi având suficient timp să analizăm  sinceritatea lui Harold Rosenthal, suntem obligaţi să ne gândim la el ca la o persoană orgolioasă, lăudăroasă dar care avea cunoștințe vaste. Eu l-aș clasifica ca un egocentric şi un egoist. De multe ori, cruzimea sa a apărut cu mult venin, mai ales când el descrie creştinii prost sau „goy”, cum atât de des ne menţiona el pe noi. Acest lucru m-a surprins, deoarece cuvântul ”goy” nu există în limba noastră şi el trebuie să fi ştiut acest lucru. Mintea lui trebuie să fi fost complet scufundată în planul unei lumi unice a evreimii mondiale. Cu aroganță, el s-a lăudat că cucerirea lumii de către evrei era aproape completă- datorită prostiei creştinătății.

Sionismul Evreiesc şi anti-semitismul

Când a fost întrebat dacă el era un sionist domnul R. a răspuns:

Acesta este o intrebare drăcească! La baza problemei stă conceptul tradiţional sionist de aliyah, un termen ebraic care înseamnă” în adunare „sau întoarcerea din Diaspora (dispersați) a evreilor în patria lor Palestina.  Încă din 1948, și de la crearea statului Israel, aliyah a devenit un imperativ de bază al politicii guvernului israelian.

Ce este aliyah? Te rog descrie-l pentru mine –  ceea ce el a făcut  şi eu am întrebat cu privire la sensul realist al cuvântului aliyah. Domnul R. a declarat:

Este o migraţie fizică permanentă în Palestina, nu doar o vizită.

Am întrebat, ce este sionismul? I-am auzit pe evrei definindu-l ca fiind ceva ce pornește de la migraţia permanentă și sfârșește cu sprijinul financiar şi spiritual al Israelului de către toți evreii din întreaga lume. Dl R. a răspuns:

Primul nostru lider, fostul prim-ministru David Ben-Gurion, a spus că sionismul, fără o” întoarcere la Sion „este fals. Nu mulţi evrei americani au migrat definitiv în Israel.. Unii spun că toţi evreii, prin definiţie, sunt sionişti. Alţii spun că un evreu nu este un sionist cu  excepţia cazului în care el este un membru care plăteşte cotizaţii la o organizaţie activă sionistă. Definiţii s-au aruncat peste tot până cănd patria evreilor a devenit o realitate.. „ (Propaganda și activităţile sioniste au fost bazate și acceptate întotdeauna pe ipoteza falsă că evreii sunt Israeliţi, făcând  astfel din Palestina pământul evreilor; şi că ei au doar nevoie de ajutor pentru a merge înapoi şi pentru a-și construi statul lor. Astfel, creştinii naivi i-au susţinut.)

Milioane de dolari americani, scutiți de impozit, sunt trimişi în Israel anual şi nouă, adevăraților americani, nu ne convine acest lucru. Dl R. a răspuns:

Politicienii naivi de la Washington sunt creduli. Cei mai mulți dintre ei nu sunt prea grozavi, astfel încât reprezentanţii puternici ai intereselor evreimii au influenţat această practică cu ani în urmă şi nu există nici unul suficient de puternic ca să-i oprească. Unii dintre banii aceștia s-au întors chiar în Statele Unite şi au fost cheltuiți în eforturile depuse de propaganda sionistă, cea mai mare parte dintre ei prin intermediul  B’nai B’rith, a Conferinţei organizaţiilor evreieşti şi a Congresului Mondial Evreiesc. The Jewish Agency este un braţ de finanţare -. un fel de organ al  funcționarilor B’nai B’rith. Nu este nimic în neregulă cu trimiterea dolarilor americani în Israel într-un sistem de duty-free, atâta timp cât suntem destul de inteligenți sa scăpăm neprinși. Să inversa această conversaţie timp de un minut Ai spus clar şi destul de gălăgios că nu îți plac evreii. De ce ne urăști?

Dl Rosenthal, eu nu urăsc pe nimeni. Am spus că nu-mi place ceea ce fac ne fac evreii nouă şi mai ales cu privire la oricine și orice este legat de creştinism. Urăsc înşelăciunea, viclenia şi necinstea lor detestabilă. Asta mă face să fiu anti-semit? Dacă da, atunci eu sunt anti-semit!

Anti-semitismul nu reprezintã o opoziţie la Semitism. Nu există nici un astfel de lucru.  Este o expresie pe care noi evreii o utilizăm în mod eficient ca un cuvânt defăimător -.. Utilizat pentru a marca un bigot ca tine -. Cineva care aduce critici la adresa evreilor. Noi să-l utilizaţi împotriva persoanelor antipatice. („Anti-semitismul” este o creaţie recentă a  evreilor. Evreii ne informează ce constituie anti-semitismul şi când apare. Toate „anti-semitismele”, care există în Statele Unite sunt crearea deliberată a liderilor evrei. Evreii doresc şi au nevoie de acest instrument pentru a controla şi reduce la tăcere opoziţia față de căile lor de acțiune, dăunătoare şi respingătoare.)

(Deși) am spus clar că am dispreţuiam influenţa  corupătoare a evreilor asupra culturii noastre creştine – şi asupra felulului nostru de viață americană, orientată către Hristos, domnul R. a declarat:

În timpul lui Hristos, evreii erau în căutarea unei împărăţii materiale și pământeși, dar  Hristos le-a oferit evreilor un regat spiritual. Acest lucru, nu l-au putut cumpăra, așa că ei l-au respins pe Iisus Hristos şi l-au răstignit.

Ce vrei sa spui – l-au răstignit? Nu a dovedit istoria că evreii l-au răstignit pe Iisus Hristos? La care el a răspuns:

Da, cred că au făcut-o. Nu că aș vrea să mă-nvârt în jurul cozii, dar acum 2.000 de ani poporul tău ar fi făcut acelaşi lucru unui om care l-ar fi maltratat așa cum a făcut Hristos cu evreii.

Vorbeşti despre Iisus Hristos ca fiind doar un om.

Asta a și fost – un om care a umblat pe pământ ca oricare alt om şi acest mit despre Hristos înviat din morţi şi revenit pe pământ pentru a-și vizita discipolii este o căcănărie. Evreii care i-au scos pe arabi din Palestina au făcut acest lucru pentru a infirma misiunea lui Hristos pentru o împărăţie spirituală Vezi tu, în locul unui lider care ar fi făcut un imperiu pentru evrei, genul tău de oameni a dat evreilor un predicator paşnic numit Cristos, care în loc de ochi-pentru- ochi şi-a întors și celălalt obraz. Prostii! Clădim şi, de fapt, am clădit deja un imperiu pământesc fără bunul şi dezamăgitorul vostru Mesia.

Eu văd că tu şi cei de teapa ta, sunteți cei care încercaţi să-l scoateți pe Hristos afară din  Crăciun (din tradiție). Imi pare rău pentru tine. La care el a răspuns rapid:

Nu-mi servi mie rahatul ăsta. Nu vreau mila ta. Nu am nevoie de ea.! Foarte mulţi evrei nu au curajul să-ţi spună cum trăim şi plănuim, dar eu nu mă las intimidat de nimeni sau ceva. Eu ştiu încotro mă duc.. „

Guvernul şi controlul politic

Când a fost întrebat de ce evreii își schimbă frecvent numele lor, el a spus:

Evreii sunt cei mai inteligenţi oameni din lume, așa că în cazul în care ar putea beneficia de ceva de pe urma schimbării numelor lor vor face acest lucru. Despre asta vorba. Ei se amestecă în societatea voastră, care este majoritate coruptă -.. Deci, în timp ce evreii beneficiază ei înşişi, goy proști nu îşi dau seama că aceşti evrei cu nume de non-evrei sunt de fapt evrei. Știu la ce te gandești -la evreii din guvern care folosesc nume de non-evrei. Ei bine, nu te ingrijora, deoarece în viitorul apropiat nu va mai fi nici o putere prezidenţială în Statele Unite. Guvernul invizibil va prelua puterea cu această ocazie.

Din ceea ce cunoști, sunt evreii din Rusia într-adevăr persecutaţi sau chiar nu au nici un fel de libertăți? La care el a spus:

Majoritatea evreilor din întreaga lume -aş spune mai mult de 90% ştiu ce se întâmplă cu adevărat poporului nostru. Avem o comunicare de neegalat oriunde în lume.  Doar gunoaiele, degenerații, ignoranţii şi dezinformaţii își pot găsi pacea în societatea ta –  iar voi ticăloşii vă ascundeți păcatele îmbrăcându-vă în oi. Voi sunteți ipocriții – nu evreii, așa cum spui și scri tu. Pentru a răspunde la întrebarea ta – în Rusia, există două guverne distincte -unul  vizibil şi unul invizibil. Unul din naţionalităţi diferite -.. întrucât cel invizibil este compus numai din evrei. Puternica poliţie secretă sovietică primește ordine de la guvernul invizibil. Există în jur de şase – şapte milioane de comunişti în Rusia Sovietică. 50% sunt evrei și aproximativ 50% gentili. Dar pe Neamuri nu te poți bizui. Evreii comuniști sunt uniți şi au încredere unul în celălalt, în timp ce ceilalți se spionează unul pe altul. La fiecare cinci sau şase ani, Consiliul secret al evreilor solicită  epurarea partidului şi mulţi sunt lichidați.

Când a fost întrebat, de ce? el a spus:

Pentru că încep să înţeleagă prea mult secretul evreimii din guvern. Comuniştii ruşi au un Grup Secret format numai din evrei. Ei cârmuiesc tot ce are legătură cu guvernul vizibil. Această organizaţie puternică a fost responsabilă de eliminarea secretă a centrului comunismului ( din Rusia) la Tel Aviv, de unde provin toate instrucţiunile de acum.

Guvernul nostru şi Naţiunile Unite au cunoştinţă despre asta? Dl R. răspuns.

Naţiunile Unite nu este altceva decât o ușă-capcană spre imensele tabere de concentrare ale Lumii Roşii. Avem un control destul de mare asupra ONU

Când a fost întrebat de ce comuniştii distrug clasa de mijloc sau pe cei educaţi şi familiile lor în întregime, atunci când invadează o ţară, domnul R. a răspuns:

Este o regulă stabilită de a distruge toţi membrii  guvernului pre-existent, familiile şi rudele lor, dar niciodată evreii. Ei distrug toţi membri poliţiei, poliţiei de stat, ofiţeri de armată şi  familiile lor, dar nu evrei. Vezi tu, noi ştim atunci când un guvern începe căutarea comuniştilor în interiorul frontierelor sale – de fapt el încearcă să descopere evreii din zona sa. Noi nu ne lăsăm păcăliţi! Conducătorii invizibili din ţările comuniste au un control asupra propagandei mondiale şi a guvernelor din ţările libere! Noi controlăm toată mass-media, inclusiv ziare, reviste, radio şi televiziune. Chiar și muzica. Am cenzurat cântece lansate pentru publicare cu mult înainte de a ajunge la editori. Nu peste mult timp, vom avea un control complet al gândirii tale! (Cei care nu au forța necesară să-și  cucerească duşmanii trebuie să recurgă la controlul minții, care în cele din urmă poate fi mai eficace decât controlul fizic pur şi simplu, deoarece ei nusunt conştienţi de control şi, astfel, nici nu se opune nici o rezistenţă.)

Creştinismul şi iudaismul

Felul în care te lauzi – în cazul în care acest lucru este adevărat – este înspăimântător dacă ne gândim la viitorul nostru – şi al creştinismului – la care domnul, R. a declarat:

Va fi un fel de război forțat aici, în Statele Unite, şi mulți vor fi lichidați. Veţi fi, fără îndoială, printre ei. Evreii nu vor fi prejudiciați. Eu nu mă laud. Vă ofer fapte! Şi este prea târziu pentru urmaşii dumneavoastră creştini să-și pregătească o apărare. Acel timp a trecut de  mult. Cu mult, mult timp în urmă noi a TREBUIT să devenim agresorii! Acesta este fără îndoială unul din MARILE țeluri ale vieții noastre. NOI suntem agresorii!

După ce i-am reamint că am crezut că era inteligent, dar acum realizez că habar n-are despre ce vorbește, el a răspuns:

Iudaismul este cultura de neegalat – nimic, nu există nimic oriunde în lume care să se  compare cu ea. Aşa-numitul creştinism al vostru este un rod al iudaismului. Influenţa culturală şi intelectuală a iudaismului se resimte în întreaga lume -. Da, pe parcursul civilizaţiiilor. „

Când l-am întrebat dacă el credea ca ne-am putea confrunta cu o problemă cu negrii în cele din urmă, din cauza creşterii uluitoare a populaţiei lor, el a spus că negrii ajută la îndeplinirea „scopului nostru”, care ar putea implica mai multe lucruri.

Am discutat despre invazia negrilor în oraş, judeţ şi stat şi despre proeminenţa lor acum în televiziune. De asemenea, cât de ridicol poate fi pentru un negru să se convertească la iudaism – ca Sammy Davis, de exemplu. Dl R. a răspuns:

Asta nu inseamnă nimic. Ştim că un negru nu poate deveni un evreu şi că Sammy Davis este în continuare negru. Este posibil să fi fost în avantajul lui să se convertească. În realitate, el rămâne în continuare o cioară și nu un evreu.”

I-am spus despre studiile mele aprofundate asupra evreilor şi că au existat puţini care au făcut mai multe cercetări privind evreimea mondială decât mine – şi despre descoperirile mele neplăcute – amintindu-i domnului R. că nu există nici o moralitate în rândul evreilor. El a răspuns:

Banii sunt mai importanți decât moralitatea. Putem realiza orice cu bani. Oamenii noştri dovedesc asta in Israel, prin forţa sa împotriva atacurilor și starea sa permanentă de pregătire de război. Israelul poate câştiga acum, în orice întâlnire. Elementele intelectuale care s-au ridicat dintre kibutz (cuvântul ebraic pentru „așezare comunală” este o comunitate rurală unică, o societate dedicată ajutorului mutual şi justiţiei sociale, un sistem socio-economic bazat pe principiul proprietății comune, egalității şi cooperării de producţie, consum şi educaţie; realizarea ideii ” fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi”, o casă pentru cei care l-au ales) care au de gând să construiască această comunitate mică într-un teritoriu al minunilor în Orientul Mijlociu. Va fi în cele din urmă, de asemenea, baza pentru sediul Guvernului Mondial. (Iudaismul talmudic este religia controlului iudaic asupra lumii şi a sclaviei.)

Am discutat despre tragedia de la Watergate şi despre corupţia la toate nivelurile de guvernare şi am sugerat că reprezentanţii guvernului ar trebui să practice o mai mare deschidere şi sinceritate în relaţiile cu oamenii. Domnul R. a declarat:

Ce bun ar aduce? Ce dracu are publicul cu funcţionarea guvernului. Marea majoritate sunt cururi!  Cururi de cai

Vă pot cita cu asta?

Nu-mi pasă ce faci – cum am spus, puţini au curajul să vorbească. Ne-am fi înțeles cu toții mai bine între noi – evrei şi neamuri – în cazul în care am fi vorbit mult mai deschis. Poporul Tău nu are curaj! Noi vă stabilim modul de gândire – ba chiar v-am inoculat un „ complex de vinovăție„ făcându-vă astfel să vă fie teamă să-i criticați deschis pe evrei

Va urma….

Ce sunt sayanim?

Încă de la naștere, poporul evreu a fost învăţat despre superioritatea lui şi nevoia
de coeziune. Evreii sefarzi sunt nivelul superior al reţelei şi askenazii,
care constituie 95% din toţi evreii, sunt furnicile muncitoare. Incă din primul moment în care sefarzii i-au convertit pe askenazi, ei le-au spălat creierul cu ideea că lumea este
duşmanul lor dar colegii lor evrei sunt „gardienii liniștii”.

Sayanim (sing. Sayan; în ebraică: ajutoare, asistenţi) se referă la diaspora evreilor, care furnizează asistenţă pentru Mossad. Gordon Thomas estimează că în Statele Unite şi Marea Britanie, există cel puţin 20.000 de sayanim care ajută agenţiile de informații (spionaj) ale Israelului în nenumărate moduri. În general vorbind, acestor voluntari non-israelieni evrei (adică evrei care nu sunt cetățeni israelieni)  li se cere să se angajeze în activităţi juridice care nu le vor aduce probleme cu autorităţile. Sunt şi excepţii, însă, ca de exemplu, cazul lui Jonathan Pollard, angajat al serviciului de informații al Marinei US care s-a implicat in spionaj pentru agenţiile de informaţii ale Israelului ( Mossad) şi a cărui prindere de către FBI  a dus la relaţii tensionate între SUA şi Israel.

Într-o accepțiune mai simplă și mai largă, sayanim poate fi iubitul, colegul, prietenul, soțul, mama, tatăl, vărul, etc.

Cum spune Gilad Atzmon ei sunt : Cei care au pus evreitatea lor mai presus de toate celelalte trăsături ale lor.  Şi totuşi, în mod destul de bizar, aceasta este o formulare generală  a viziunii lui Chaim Weizmann  asupra identităţii evreieşti,  exprimată în discursul său celebru la primul Congres evreiesc: „Nu există nici un evreu englez, francez, german sau american, ci doar evreii care trăiesc în Anglia , Franţa, Germania sau America „. (Haim Weizman, primul Congres Sionist, 1897)

Potrivit lui Weizmann, o proeminentă personalitate sionistă, evreitatea este o calitate primară. Aţi putea fi un evreu care locuieşte în Anglia, un evreu care cântă la vioară sau chiar un evreu împotriva sionismului. Dar, mai presus de toate eşti evreu. Şi aceasta este exact ideea transmisă de această categorie. Este vorba despre vizionarea evreității ca și element-cheie într-un tot. Orice altă calitate este secundară.

Acesta este exact mesajul de care sioniştii timpurii au fost interesaţi şi pe care l-au  promulgat. Pentru Weizmann, evreitatea este o calitate unică care opreşte evreul de la asimilarea în cadrul naţiunii al cărei cetăţean este. El va rămâne întotdeauna un străin. Această linie de gândire foarte fost mai mult decât evidentă în scrierile sioniste timpurii. Jabotinsky, fondatorul sionismului de dreapta, merge chiar mai departe. El este mai mult decât sigur că asimilarea este imposibilă din cauza unor condiţionări biologice. Iată ce a avut el de spus despre evreul german:

Un evreu crescut printre germani își poate însuși obiceiuri germane, cuvinte germane. El poate fi în întregime îmbibat cu fluid german, dar nucleul structurii sale spirituale va rămâne întotdeauna evreiesc, pentru că sângele său, corpul său, tipul său fizic rasial sunt evreiești. – Vladimir Jabotinsky, ‘O scrisoare privind o autonomie „, 1904

Presupun că trebuie să fie clar faptul că sayanim sunt, practic, această a treia categorie de evrei. Oamenii care se privesc pe ei înșiși în primul rând ca evrei. Sayan este un om care ar trăda naţiunea în care el este cetăţean doar pentru a satisface o noţiune bizară de  frăţie de clan.

De abia acum începem să realizăm că sionismul nu ar trebui să fie văzut doar ca o mişcare naţionalistă, cu o aspiraţie geografică clară. Nu este tocmai o mişcare colonială cu un interes în Palestina. Sionismul pare a fi o mişcare internaţională care este alimentată de solidaritate celei de a treia categorii de subiecţi. Pentru a fi un sionist înseamnă doar să accepți faptul că mai mult decât orice altceva ești în primul rând un evreu.

Prezentare
Victor Ostrovsky, un fost katsa ( ofițer de informații, care are rolul de a colecta informații și de a rula agenții, asemănător ofițerilor de caz din CIA) al Mossad devenit autor, a scris pe larg despre activităţile sayanim, la fel ca și Gordon Thomas. Potrivit lui Ostrovski şi Thomas, sayanim ofere asistenţă de diferite tipuri ofiţerilor Mossad care operează în ţări străine. Această asistenţă poate include facilitarea la îngrijire medicală, bani, logistică şi chiar colectarea de informaţii clare. Ei pot fi judecători, grefieri, martori experţi, lucrători din domeniul serviciilor de protecție socială pentru copii, avocati, procurori, ofiţeri de poliţie, doctori sau oricine cu un grad mare de putere asupra vieţii oamenilor, şi ei vor face orice, la cererea ofiterilor de caz ai Mossad-ului (katsa), pentru Statul Israel,  împotriva duşmanilor săi sau a celor care urmează să fie percepuți nefavorabil din punct de vedere politic pentru politica israeliană. (din cartea Way of Deception a lui Victor Ostrovski). Sayanim se presupune că nu sunt implicați în mod direct în operaţiunile de informaţii (spionaj) şi de aceea sunt plătiți numai pentru cheltuielile lor.
Sayanim trebuie să fie 100% evrei. Ei trăiesc în străinătate, şi, deşi ei nu sunt cetăţeni israelieni, la mulţi se poate ajunge prin rudele lor din Israel.
Katsas sunt responsabili pentru sayanim, şi sayanim cei mai activi vor fi vizitați de un katsa o dată la fiecare trei luni sau cam așa ceva, care, pentru katsa înseamnă, de obicei între două şi patru întâlniri faţă-în-faţă pe zi cu sayanim, împreună cu numeroase conversații telefonice. Sistemul permite Mossad-ului să lucreze cu o schemă de personal. De aceea, de exemplu, o staţie a CIA ar angaja aproximativ 100 de persoane, în timp ce o staţie comparabilă a Mossad-ului ar avea nevoie de doar şase sau şapte.
Existenţa acestui organism mare de voluntari permite reducerea cu mult a costurilor de colectare a informaţiilor și poate fi un motiv pentru care Mossadul operează cu mai puțini ofițeri de caz decât agenţiile de informaţii similare, din alte țări.

Există mii de sayanim în întreaga lume( după alte informații sunt 1 milion în întreaga lume). Numai în Londra există aproximativ 2.000 care sunt activi și o listă de alți 5000. Ei indeplinesc mai multe roluri diferite. Un proprietar de mașini, sayan, care rulează o agenţie de închiriere, ar putea ajuta Mossad-ul să închirieze o mașină, fără a fi nevoie să completeze documentaţia obişnuită. Un sayan proprietar de apartamente le-ar gasi cazare fără să ridice suspiciuni, un sayan bancher ar putea ridica bani dacă agentul Mossad ar avea nevoie de ei în miez de noapte, un medic sayan ar trata o rană glonţ, fără să  raporteze la poliţie, şi aşa mai departe. Ideea este de a avea un grup de persoane disponibile atunci când este necesar, care poate oferi servicii, dar care va păstra tăcerea despre ele din loialitate faţă de cauză. De multe ori loialitatea sayanim este abuzată de katsas care profită de ajutorul disponibil pentru uz personal. Nu există nici o cale pentru un sayan de a verifica acest lucru.

Un lucru pe care îl ştii sigur este că, chiar dacă o persoană ştie că ești un evreu al  Mossad și s-ar putea  ca el să nu fie de acord să lucreze cu tine, acesta nu se va întoarce împotriva ta. Ai la dispozitie un sistem de recrutare non-risc care de fapt îţi dă un heleșteu de milioane de evrei, la cheie, din afara graniţelor proprii. Este mult mai uşor să lucrezi cu ceea ce este disponibil la faţa locului şi sayanim oferă un sprijin practic incredibil peste tot. Dar ei niciodată nu sunt puși în pericol  și nici nu au acces la informaţii clasificate.

Să presupunem că în timpul unei operaţiuni, un katsa brusc trebuie să apară brusc cu un magazin de electronice ca acoperire. Un apel la un sayan care are o afacere de gen ar putea aduce 50 de seturi de televiziune, 200 de aparate video, și orice altceva ar fi nevoie, de la depozitul său la clădirea dumneavoastră, şi în viitor, în cel mai scurt timp, vei avea un magazin cu marfă în stoc de  $ 3 sau 4 milioane dolari.

Din moment ce majoritatea activităților Mossad sunt în Europa, ar putea fi de preferat  ca un katsa să aibă o adresă de afaceri în America de Nord. Deci, există sayanim pentru adrese şi sayanim pentru telefon. Dacă un katsa trebuie să dea o adresă sau un număr de telefon, el le poate utiliza pe ale unui sayan. Şi dacă sayan-ul primeste o scrisoare sau un apel telefonic, el va ști imediat cum să procedeze. Unii sayanim din afaceri au o banca de 20 de operatori pentru a răspunde la telefoane, tasta scrisori, mesaje fax, toți o fațadă a  Mossad-ului. Gluma este că 60 la suta din afacerile acestor companii care răspund telefonic în Europa provin din Mossad. Într-un fel sau altul.

Una dintre problemele acestui sistem constă în faptul că Mossad-ului nu pare să-i pese cât de devastatoare ar putea fi situația la adresa statutul poporului evreu din diaspora, dacă aceste operațiuni ar fi cunoscute. Dacă îi întrebi: „Deci, care e cel mai rău lucru care li se poate întâmpla acelor evrei”? Răspunsul va fi : ” Vor ajunge toţi în Israel – Perfect „.

Oamenii fac greşeala de a gândi că Mossad-ul este în dezavantaj pentru că nu are staţii( agenții mici) în ţările ţintă evidente. Statele Unite ale Americii, de exemplu, are o statie la Moscova, iar ruşii au staţii în Washington şi New York. Dar Israelul nu are o staţie în Damasc. Ei nu înţeleg că Mossadul priveşte întreaga lume din afara Israelului ca o ţintă, inclusiv Europa şi Statele Unite. Cele mai multe dintre ţările arabe, nu-și produc propriile lor arme. Cele mai multe nu au colegii militare de nivel înalt, de exemplu. Dacă dorești să recrutezi un diplomat sirian, nu trebuie să faci asta în Damasc. Poţi să o faci în Paris. Dacă dorești date despre rachetele arabe, te duci în Paris sau Londra sau în Statele Unite, unde se fabrică. Ai posibilitatea să obţii mai puține informaţii despre Arabia Saudită de la saudiţi înşişi decât de la americani. Ce au saudiţii? AWACS. Aceste sunt Boeing și American Boeing. De ce  ați avea nevoie de saudiţi ? Întreaga recrutarea din Arabia Saudită, pe care am făcut-o în timpul cât am fost la Institut, a fost un ataşat al ambasadei japoneze. Asta a fost tot.

Şi dacă doriţi să recrutați ofiţeri superiori, aceștia studiază în Anglia sau Statele Unite ale Americii. Piloţii se antrenează în Anglia, Franţa şi Statele Unite ale Americii. Comandourile lor se antrenează în Italia şi Franţa. Ai posibilitatea să îi recrutezi acolo. Este mai uşor şi este mai puţin periculos.

Ran S. ne-a învăţat, de asemenea,  la orele sale de curs despre „agenţii albi”, persoane fizice recrutate, prin mijloace directe sau ascunse, care pot sau nu pot să ştie că lucrează pentru Israel. Ei sunt intotdeauna non-Arabi şi, de obicei, mai sofisticați în cunoaştere calculatoarelor. Prejudecata în Israel este că arabii nu înţeleg lucruri tehnice. Ea se manifestă în glume, cum ar fi cea despre  omul care vindea creierul arabului cu $ 150/ kg și creierele evreieşti cu 2 dolari pe kilogram. Întrebat de ce creierul arabului era atât de scump, el spuneȘ „Pentru că e greu de folosit.” O percepţie larg răspândită despre arabi în Israel.

De obicei este mai puțin riscant să te ocupi de ”agenţii albi” decât de cei „negri”( sub acoperire) sau de agenţii arabi,. Doar pentru simplul fapt că arabii care lucrează peste hotare este foarte probabil să fie supuşi ai unor servicii de informaţii arabe şi în cazul în care agenția vă prinde că lucrați cu un agent al lor ( negru), ea va dori să te omoare. Cel mai rău lucru care i s-ar putea întâmpla unui katsa Mossad prins că lucrează cu un agent alb în Franţa este deportarea. Dar agentul alb însuşi ar putea fi acuzat de trădare. Tu faci tot ce poţi să-l protejezi, dar pericolul principal planează asupra lui. Dacă lucrezi cu un arab, ambii veți fi în pericol.

{P. 269} Pollard nu era angajat Mossad, dar multe alte activități de spionaj, recrutare, organizare şi desfăşurare a activităţilor sub acoperire – mai ales în New York şi Washington, la care ei se referă ca al lor „loc de joacă” – fac parte dintr-o specială, super-secretă diviziune a Mossad-ului numită pur şi simplu Al, ebraicul cuvânt pentru „sus” sau „în partea de sus.” [Cum inteligent și Al+Qaeda  este un instrument util pentru propaganda de care întotdeauna pare să beneficieze Israelul.]

Unitatea este atât de secretă, şi deci separată de principala organizaţie, încât majoritatea angajaţilor Mossad nici măcar nu ştiu ce face şi nu au acces la fişierele ei de pe computer.

Dar există, şi are între 24 şi 27 de persoane veteraneîn domeniu, dintre care trei ca și katsas activi. Cea mai mare parte, deşi nu toată, din activitatea lor este în interiorul graniţelor SUA. Sarcina lor principală este de a aduna informaţii cu privire la lumea arabă şi OEP, și nu colectarea informaţiilor cu privire la activităţile din SUA. Dar, aşa cum vom vedea, linia de demarcaţie este adesea neclară, şi atunci când este în dubiu, Al nu ezită să treacă peste ea.

Al este similară cu Tsomet, dar aceasta nu intră sub jurisdicţia capului Tsomet-ului. Mai degrabă, se raportează direct la capul Mossad-ului. Spre deosebire de staţiile obișnuite ale Mossad-ului, aceasta nu funcţionează în interiorul ambasadei israeliene. Stațiile sale sunt situate în case sau apartamente în condiţii de siguranţă.

Cele trei echipe Al sunt constituite ca un post sau o unitate. Să spunem că pentru un anumit motiv relaţiile dintre Israel şi Marea Britanie s-ar prăbuşi mâine şi Mossad-ul ar trebui să părăsească Marea Britanie. Acesta ar putea expedia o echipa Al la Londra şi ar avea o configurare complet clandestină în ziua următoare. Katsas ai AL sunt printre cei mai experimentaţi din cadrul Institutului.

Staţiile Al, în timp ce sunt în afara ambasadei, continuă să funcţioneze ca staţii pentru cea mai mare parte. Ele comunică direct la sediul central din Tel Aviv, fie prin telefon, telex sau modem. Ele nu folosesc sisteme de comunicaţii de ultrascurizate, deoarece chiar dacă americanii nu ar putea descifra mesajele, aceștia ar şti că există o activitate clandestină în cartier, ceva  ce Mossadul doreşte să evite. Distanţa este, de asemenea, un factor.

{P. 286} Mossad-ul încă nu admite existenţa Al. În interiorul Institutului, se spune că Mossadul nu funcţionează în Statele Unite ale Americii. Dar majoritatea oamenilor ştiu că Mossad Al există, chiar dacă ei nu ştiu exact ce face. Cea mai mare glumă dintre toate acestea este faptul că, atunci când a izbucnit cazul Pollard, oamenii Mossad-ului au spus întotdeauna, „Nu e un lucru sigur. Noi nu funcţionăm în Statele Unite..”

Extras din „By Way of Deception”, By Way of Deception’ , Ostrovsky, Victor and Hoy, Claire, St. Martin’s Press, 1990

Victor Ostrovsky, care trăieşte acum în Canada, găzduieşte un shaw radio săptămânal numit Spytalk.
Sayanim reprezintă un element fundamental și în romanul lui Frederick Forsyth  ”Pumnul lui Dumnezeu ”, care prezintă operaţiunile Mossad-ului în Irak şi în alte ţări.

Ca o simplă curiozitate, wikipedia în limba engleză a șters acest cuvânt din filele ei. Oare de ce?

Ghilotina ridicată în centrul Tel Aviv-ului îi surprinde pe ocupanții ”orașului corturilor”

O ghilotină [ reală și funcțională-n.m], simbol al Revoluţiei Franceze, a fost plasată miercuri în centrul oraşului  în Tel Aviv în zona” orașului corturilor” transformându-se într-una dintre cele mai mari atracţii ale acestui protest social în curs de desfăşurare.

Surprinzătoarea mașinărie a sosit în bulevardul Rothschild în urma unei alte lungi nopți de proteste în întreaga ţară, de această dată protestul concentrându-se asupra condiţiilor contractanților. Demonstranţi din cinci oraşe diferite au participat la mitinguri miercuri seara, împotriva condiţiilor de muncă, ei purtând măşti albe şi scandând: „companiile contractante  sunt crimă organizată.

În Beer-Seba protestatarii au organizat un marș în „costum de baie” pentru a exemplifica modul în care protestul social „este dat la o parte.” În Bat Yam sute de locuitori au marsaluit pentru a protesta împotriva costurilor ridicate de trai şi a lipsei de locuinţe, ciocnindu-se cu  Patrula Unităților Speciale ale poliţiei.

Restul articolului îl puteți citi aici.

Comentariul meu: Stirea mi s-a părut interesantă pentru că am văzut într-un film, care trata subiectul  despre sacrificarea creștinilor la sfârșitul timpurilor dar din păcate nu-mi mai amintesc titlul filmului, exact acest sistem de exterminare a lor, prin ghilotinare. Mi s-a părut sugestivă aducerea acestei ghilotine inTel Aviv, vrând parcă să spună că vânătoarea de vrăjitoare se apropie. De ce nu am da crezare producțiilor Holywoodiene,  mai ales când ele au girul evreilor care conduc tot ce înseamnă media .

Mossad-ul recunoaște oficial atacarea programului nuclear al Iranului cu virusul Stuxnet

Mossad, agenţia de informaţii externe a Israelului, a atacat programul nuclear al Iranului cu un virus informatic extrem de sofisticat, numit Stuxnet. Prima armă digitală cu importanţă geopolitică ar putea schimba modul în care sunt duse războaiele. Şi nu va fi ultimul atac de acest fel.

După şapte ani la conducerea Mossad, în ultima sa zi la conducerea acestei instituţii Meir Dagan a invitat mai mulţi jurnalişti pentru a le relata atacul informatic al Israelului asupra programului nuclear iranian.

Şeful Mossad a vorbit despre riscurile unui atac militar împotriva Iranului, spunând că un astfel de atac ar stârni o conflagraţie în regiune, care ar include un război cu Hezbollah şi Hamas şi posibil cu Siria.

Şi oricine ar crede că un astfel de atac militar ar opri programul nuclear al Teheranului se înşeală. Ar putea încetini acest program, dar nu l-ar elimina.

Stuxnet, un virus informatic care se poate infiltra în cele mai securizate computere, care nu sunt conectate la Internet, a părut a fi soluţia.

Virusul a intrat pe scena politicii internaţionale cu un an în urmă, în iunie 2010. Virusul a atacat computerele Iranului, în clădirile unde oamenii de ştiinţă îmbogăţeau uraniul şi manipulau centrifugele. Atacul a lovit chiar în inima programului nuclear al Iranului.

Stuxnet este prima armă cibernetică din lume cu importanţă geopolitică, iar jurnaliştii de la Spiegel au mers în Israel, ţara unde a fost inventată această armă, pentru a afla culisele viitorului război informatic.

Symantec, una dintre cele mai mari companii de securitate informatică din lume, are o divizie şi în Israel, la Tel Aviv, la 15 minute de aeroportul internaţional Ben Gurion. La sediul acestei divizii jurnaliştii de la Spiegel s-au întâlnit cu Sam Angel, şeful diviziei.

„Stuxnet este cel mai sofisticat atac pe care l-am văzut. Acest tip de atac, direcţionat asupra unui sistem industrial izolat este nemaiîntâlnit”, spune şeful Symantec.

Angel spune că astfel de atacuri au mai avut loc în Iran, Indonezia, Malaezia şi Belarus, unde Sergey Ulasen a descoperit Stuxnet.

Ulasen, care lucrează în departamentul de cercetare şi dezvoltare al firmei de securitate VirusBlokAda, din Minsk, a primit un e-mail, o plângere, în data de 17 iunie 2010. O fiirmă iraniană se plângea de faptul că aparatura informatică pe care o deţinea se comporta ciudat. Computerele se restartau sau se închideau singure.

Împreună cu echipa sa, Ulasen a petrecut o săptămână cercetând problema şi au descoperit Stuxnet. VirusBlokAda a notificat şi alte companii din industrie, inclusiv Symantec.

Inginerii de la Symantec au reuşit să descopere urmele celor care au lansat Stuxnet. Potrivit analizei lor, Stuxnet a infectat peste 100.000 de computere în lumea întreagă, dintre care mai mult de 60.000 în Iran, peste 10.000 în Indonezia şi puţin peste 5.000 în India.

Inventatorii Stuxnet au programat virsul astfel încât acesta să identifice calculatoarele pe care rulează Step 7, un program software industrial dezvoltat de către compania germană Siemens. Step 7 este folosit pentru punerea în mişcare a centrifugelor din fabrica nucleară a Iranului.

Fabrica, care se află în deşert la 250 km sud de Teheran, este înconjurată de un sistem de securitate cu grad ridicat. Centrifugele de aluminiu, care sunt localizate în buncăre, au 1,8 m înălţime şi 10 m în diametru. Scopul lor este să crească gradual proporţia de uranium 235. Rotorul din interiorul centrifugelor se învârte cu o viteză de 1.000 de rotaţii pe secundă. Acest proces este controlat prin sistemul Siemens, care funcţionează cu sistem de operare Microsoft Windows.

Stuxnet profită de o breşă de securitate din sistemul de operare Windows, lucru care duce la posibilitatea manipulării sistemului. Ca rezultat al acestei erori, virusul poate fi introdus în sistem prin intermediul unui port USB, spre exemplu.

Iniţial, Stuxnet caută toate programele antivirus. Codul este proiectat astfel încât programele antivirus să nu-l observe şi dacă se întâmplă acest lucru, să fie dezinstalate.

Nu este clar cum a putut pătrunde virusul în fabrica iraniană.

Managerul Symantec, Sam Angel, crede că este imposibilă scrierea unui cod ca Stuxnet fără o cunoaştere prealabilă a sistemului Siemens.

„Nu există o piaţă neagră de exploatare a software-ului Siemens”, spune el. „Acesta nu este folosit la o scară largă”. Cum a obţinut Mossad informaţiile despre tehnologia folosită în Iran?

Amanunte gasiti aici

Guvernul cipriot demisionează în urma presiunii poporului care nu este de acord cu tandemul UE-FMI care forțează Ciprul să ceară ajutor financiar extern datorită exploziei din 11 iulie

Guvernul cipriot şi-a înaintat joi demisia, cedând presiunii politice şi publice pentru o remaniere extinsă în urma unei explozii puternice la 11 iulie la un depozit de muniţie care l-a determinat recent pe guvernatorul ţării să spună că Ciprul ar putea avea nevoie de ajutor financiar extern.

Preşedintele Demetris Christofias a cerut demisia tuturor membrilor executivului în cadrul unei şedinţe de guvern, a precizat purtătorul de cuvânt al cabinetului, Stefanos Stefanou. Cei 11 membri ai guvernului vor rămâne în funcţie până la numirea unui nou guvern, aşteptată în următoarele zile, a afirmat sursa citată, potivit agerpres.ro.„Preşedintele republicii i-a informat pe miniştri de intenţia de a face o remaniere extinsă a guvernului şi le-a cerut să-şi pună demisiile la dispoziţia sa”, a spus Stefanou.

Administraţia de centru-stânga a lui Demetris Christofias s-a confruntat cu o nemulţumire publică fără precdent în urma accidentului, cauzat de explozia, în apropierea celei mai mari cenrale electrice a ţării, a unui depozit de muniţii iraniene confiscate. 13 persoane şi-au pierdut atunci viaţa.

Mii de ciprioţi au ieşit apoi pe străzi pentru a cere demisia lui Christofias şi a guvernului său.

Agenţia de evaluare financiară Moody’s a retrogradat miercuri ratingul suveran al Ciprului cu două trepte, la ‘Baa1’ de la ‘A2’, cu perspectivă negativă, fiind îngrijorat de situaţia bugetară a ţării şi de consecinţele exploziei din 11 iulie asupra economiei.

Guvernatorul băncii centrale a ţării a atras recent atenţia că fără luarea unor acţiuni urgente, Ciprul ar putea fi nevoit să ceară un ajutor extern.

Comentariul meu:Chiar uitasem că explozia din Cipru a avut loc pe 11 iulie.  Simbolismul este același. Explozia de la depozitul de muniție a avut loc după ce guvernul cipriot se arătase dispus să recunoască Statul Palestinian. Vă amintiți de 22/3 (2004) -atentatul din trenul de Madrid, 7/7(2005)-atentatele de la Londra, 9/11-Turnurile gemene și mai proaspetele 11/7-explozia muniției iraniene din Cipru care l-a ucis ( încă suspectă moartea) pe Șeful Marinei cipriote și 22/7- atentatele de la Oslo și Utoya. Explozia a venit ” cum nu se putea mai nimerit ”, adică în plin sezon turistic și cu distrugerea uzinei electrice, pe lângă o sumedenie de alte daune colaterale. Deci, cum spuneam și într-un articol precedent ”cine nu-i cu ei e împotriva lor” și trebuie să plătească, iar mesajul transmis, in opinia mea, este că de acum încolo nu vor mai fi doar simple atenționări și trageri de urechi, ci pedepse exemplare pentru cei ce nu se supun. Acum încearcă să le forțeze mâna cu împrumutul având chiar și un ”argument ” solid. Din fericire se pare că grecii ciprioți au învățat ceva din pățania fraților lor din Grecia și nu se lasă chiar așa ușor îmbrobodiți. Să sperăm că vor rezista cât de mult deși mâna Mossadului este foarte lungă. Era să uit, după cum vedeți și guvernul are 11 membri.

22 iulie 2011 ziua masacrelor : In timp ce Breivik ucidea în Norvegia, NATO distrugea conducta de alimentare cu apă a libienilor. A cui nebunie este mai mare?

Un atac terorist al NATO a lovit o fabrică de ţevi de apă în al-Brega, ucigând şase gardieni, aceasta fiind fabrica de tevi pentru cel mai mare sistem de irigare prin deşert făcut de om care aduce apa în şaptezeci la sută din casele libienilor, conform surselor din Libia. Fabrica a fost lovit după ce reţeaua de alimentare cu apă a fost distrusa vineri.

22 iulie 2011. O dată pe care umanitatea trebuie să şi-o amintească. NATO a lovit conducta libiană de alimentare cu apă.Va dura luni de zile pentru a o repara. Apoi, sambata au lovit fabrica producătoare de ţevi pentru conducte.

De când este o fabrica de ţevi de apă din Al- Brega un obiectiv legitim care să impună o zonă no-fly de a proteja civilii? De când este o conductă de alimentare cu apă în sine un obiectiv legitim?

NATO a comis o altă crimă de război, care vizează o reţea civilă de alimentare cu apă, care aduce apa la 70% din populaţia Libiei, potrivit unor surse Pravda.Ru în Libia. Managerul general al Man Made River Corporation care controleaza conducta a raportat ca aceasta a fost lovită într-un atac al NATO de vineri. Într-o altă încălcare clară a legii, un lot de 19000 AK-47 ( Kalasnikov) din Italia a fost capturat în Ajdabiyah de către autorităţile libiene, conform unor surse militare libiene.

Comunitatea internaţională are două opţiuni: să întoarcă capul ca laşii şi să permită NATO să omoare copii libieni,  să omoare civili libieni şi  să sprijine  atacurile teroriştilor- am primit informaţii că fosforul alb este folosit împotriva pozitiilor guvernului libian acum când NATO este disperat să obtină un cât de mic rezultata- își amintește cineva de Napalm? A doua opţiune pentru comunitatea internaţională este de a utiliza canalele adecvate pentru a induce presiuni asupra NATO în sine şi asupra politicienilor din statele membre pentru a opri această atrocitate criminală, acest ultraj împotriva civilizaţiei şi al dreptului internaţional, acum.

Sunteţi de acord cu această campanie? Atunci eşti un criminal de copii  sau simpatizezi cu ucigaşii de copii. Cameron, Obama şi Sarkozy au sângele a sute de oameni nevinovaţi pe mâinile lor.

În cazul în care contribuţia NATO la protecţia civililor este bombardarea aprovizionarii lor cu apă, apoi comunitatea internaţională va răspunde pentru această crimă de război atroce, indiferent dacă politicienii o vor face sau nu. Va face cineva ceva impotriva acestei crime de război groaznice? Sau vom sta toţi înspate în timp ce NATO distruge liniile de aprovizionare cu apă, o structura civilă? Este aceasta  protejarea civililor sau este un act de răzbunare pentru că NATO este pe punctul de a pierde?

Timothy Bancroft-Hinchey

Pravda.Ru

Comentariul meu: In timp ce atentatele asa-zisului crestin anti-islamist si ultranationalist norvegian, inundau canalele televiziunilor, această ” mică și nevinovată” crimă, impusă de ” condiții obiective ” a trecut nebăgată în seamă, că doar ce mai contează câtiva musulmani libieni, fie ei chiar copii, care mor. Mare coincidență ca ambele mari crime să aibă loc în aceeași zi, in colțuri diametral opuse ale lumii, nu? Poate mă lămurește și pe mine cineva, din cercul acestui ” popor ales” cum se împacă  această sintagmă cu valurile de sânge care curg pe unde trec ei. Cum poate fi,  nu o persoană, ci un popor iubit de Dumnezeu când comite astfel de atrocități de când se știe?

Soros vrea minele de aur din Kosovo

George Soros, unul dintre cei mai faimoşi oameni de afaceri din lume, s-a arătat interesat să cumpere minele din Kosovo, conform Wall Street Journal. Valoarea rezervelor se ridică la 300 de miliarde de euro.

Acordul ar urma să fie încheiat cu deplina colaborare a miliardarului albanez Sahit Muja, care locuieşte la ora actuală în America, la New York.

Sahit Muja, care este director al companiei Albanian Minerals, are acces la bogăţiile minerale ale statului Kosovo care cuprind mine de cărbuna şi zăcăminte de zinc, crom, aur, argint şi nichel.

În acest sens, se pare că au avut loc mai multe vizite pentru a se ajunge la câteva acorduri.

Preşedintele Agenţiei de Privatizare din Kosovo este Dino Asanaj, implicat în activităţi realizate în Statele Unite. Asanaj a fost reprezentant al KLA (Kosovo Liberation Army) în Statele Unite. KLA ar fi primit ajutoare financiare de la Fundaţia lui George Soros.

Până anul trecut cele mai mari plasamente ale miliardarului George Soros erau în aur, potrivit datelor Comisiei americane pentru bursă şi valori mobiliare, scrie money.ro. În cursul lui 2011, acesta şi-a vândut însă aproape în întregime plasamentele de 800 milioane de dolari. Totuşi, fondul lui Soros nu a renunţat la deţinerile în companii miniere care extrag şi proceseaza aur şi se pare că în viitorul apropiat omul de afaceri mizează serios pe acest business.

Comentariul meu: M-as mira sa nu fie tot el si in spatele Rosiei Montane.

Israelul trece proiectul de lege care le impune palestinienilor să plătească pentru demolarea propriilor lor case de către statul israelian

Un comitet al Knesset-ului israelian (Parlamentul) a adoptat un prim proiect de lege care va cere ca palestinienii ale căror case au fost distruse de forţele israeliene să plătească guvernului israelian cheltuielile cu costurile de demolare.

Legea va fi acum trecută prin Knesset-ul complet pentru o lectură finală, caz în care este de aşteptat să treacă din cauza compoziției actuale a Knesset-ului.

Din 1967, fortele israeliene au demolat 24813 de case palestiniene. 90% din aceste case au fost distruse din motive „administrative”  – pentru că nu aveau nici o autorizaţie sau erau într-o zonă desemnată pentru expansiunea armatei israeliane. Nici un permis nu a fost emis de către autorităţile israeliene pentru constructiile palestiniene în teritoriile ocupate din 1967. Restul de 10% din demolări au fost demolări „punitive” ale caselor palestinienienilor acuzați de atacarea Israelului, sau ale caselor familiilor lor „.

În primele cinci luni ale anului 2011, forţele israeliene au demolat mai multe case palestiniene  decât în întregul an  2010, lăsând fără adăpost 706 palestinieni, inclusiv 341 minori. Aceste date sunt în conformitate cu numerele eliberate cel mai recent de către administraţia civilă israeliană.

Dacă legea trece de Knesset-ul complet, orice palestinian a cărui casă este distrusă de armata israeliană va trebui să plătească mii de dolari pentru a acoperi costurile de demolare. Deja, mulţi proprietari de case palestiniene, în special în Ierusalim, au fost obligaţi să plătească pentru demolarea forţată a casele lor.

Forţele israeliene utilizează buldozere americane blindate D9,  fabricate de Caterpillar Corporation, pentru a efectua demolarea caselor palestiniene. Acest fapt i-a condus pe activiştii americani şi internaţionali să facă apel pentru boicotarea profitului Caterpillar, spunând că utilizarea buldozerelor pentru a demola case palestiniene  este o încălcare a dreptului internaţional şi a celei de-a patra Convenţii de la Geneva.

Un rabin israelian îndeamnă la uciderea non-evreilor, inclusiv copii

Un rabin ultra-ortodox israelian a apărat uciderea non-evreilor, inclusiv copii, în noua sa carte cu privire la modalităţile de abordare a „ameninţărilor” împotriva Israelului.

Într-o continuare a cărţii sale anterioare Tora Regelui, Rabinul Yitzhak Shapira justifică uciderea de non-evrei, care „reprezintă o ameninţare pentru Israel,” în timp ce descrie  moduri „practice” moduri de abordare a oamenilor din Fâşia Gaza.

Tora Regelui a fost publicată pentru prima dată în anul 2009.

Shapira a fost arestat vara trecuta pentru încurajarea evreilor la uciderea de non-evrei în cartea sa. El a fost, de asemenea, suspectat de implicare într-un atac cu rachete îndreptat brutal asupra unui sat palestinian în 2008.

În 2010, Shapira a încurajat utilizarea palestinienilor ca scuturi umane de către soldaţii armatei, chiar şi atunci când victima s-a întâmplat să fie un civil.

„Orice ai face pentru a menține un război dur este admisibil şi obligatoriu în conformitate cu Tora,” a proclamat Shapira.

Hotărârile extreme rabinice au oferit armatei israeliene mână liberă pentru atacarea populaţiei civile.

Cum rescrie Papa Benedict al XVI-lea istoria si Biblia: îi exonerează pe evrei de moartea lui Iisus, într-o nouă carte

Papa Benedict al XVI-lea abordează într-o nouă carte una dintre cele mai controversate probleme ale Creştinismului şi anume responsabilitatea poporului evreu pentru moartea lui Iisus.

În cartea intitulată „Iisus din Nazareth”, Papa explică faptul că nu este adevărată teoria potrivit căreia evreii ar fi vinovaţi de moartea Mântuitorului, bazându-se pe analize biblice amănunţite.

La această afirmaţie a Suveranului Pontif, mai mulţi intelectuali evrei au spus că argumentul adus de Papa ” va ajuta la lupta împotriva anti-semitismului”, în condiţiile în care  interpretari contrare au fost folosite, timp de mai multe secole, pentru a justifica persecuţia în masă  a evreilor.

Comentariul meu: In loc sa scrie carti aberante n-ar dezlega mai bine niste rebusuri? In curand o sa spuna ca de fapt crestinii l-au omorat pe Iisus. Doamne, Tu cat mai poti suporta mizeriile astea? Am ajuns mai rau decat pe timpul Sodomei si Gomorei. Tataie Bendict de ce nu te pensionezi ca ai luat-o rau pe aratura. Curios ca, desi articolul este din 03 martie 20011, nici un „cap” ortodox n-a catadicsit sa se revolte impotriva acestei aberatii. Oare de ce? Uitandu-ma la aceasta poza a lui nu vad chiar nimic sfant in privirea si pe fata lui, ba dimpotriva.

Raspunsul nu s-a lasat mult asteptat in cazul „antisemitismului” de la Manastirea Petru Voda: Arhiepiscopia Iaşiului se dezice de atitudinea măicuţelor de la Petru Vodă

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşiului a dezaprobat, printr-un comunicat de presă remis marţi AGERPRES, acţiunea măicuţelor Mănăstirii ‘Adormirii Maicii Domnului’ Paltin de a interpreta cântece legionare la serbarea zilei de naştere a părintelui Iustin Pârvu, stareţul Mănăstirii Petru Vodă.

‘Mandatul primit de Biserică de la întemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos (Matei 28, 19-20; Marcu 16, 15), este acela de a cunoaşte, a trăi şi a mărturisi adevărul Evangheliei. Astfel, misiunea clerului şi a celor care fac parte din cinul monahal este aceea de a pune în lucrare această întreită responsabilitate. Nu se cuvine, aşadar, să se recurgă la mesaje sau simboluri menite a promova ideologii politice – indiferent de natura acestora – în cadrul unităţilor bisericeşti (parohii sau mănăstiri)’, se arată în comunicatul de presă al Arhiepiscopiei Iaşiului.

Arhiepiscopia a adresat şi un îndemn stăruitor către preoţii de parohie şi vieţuitorii sfintelor mănăstiri din Eparhia Iaşilor să vegheze la împlinirea misiunii încredinţate lor de Dumnezeu şi să se abţină de la orice atitudine care poate provoca dezbinare sau dezbateri străine de duhul Evangheliei.

Reacţia Arhiepiscopiei Iaşiului vine în urma postării pe internet, pe site-ul youtube, a două filme scurte în care măicuţele Mănăstirii ‘Adormirii Maicii Domnului’ Paltin intonau cântece legionare.

Comentariul meu: Dupa ce ieri, 21 februarie, Patriarhia Romana a aruncat mata moarta in curtea Arhiepiscopiei Iasului cu privire la atitudinea care trebuie luata fata de maicutele care au intonat cantece „antisemite” ( adica legionare) la aniversarea parintelui Iustin, Arhiepiscopia Iasului nu a intarziat sa faca sluj in fata Patriarhiei si a celor din dosul acesteia, dand comunicatul pe care l-ati citit. Nu maicutele ii deranjeaza pe acesti minunati concetateni ai nostri, ci parintele, care prin atitudinea sa ferma se opune planurilor lor si mai reuseste sa si adune in jurul sau adepti. Asta-i problema lor cea mare. Parintele are curajul sa se opuna fatis planurilor lor marsave si nu se teme de moarte. Cineva comenta pe Apologeticum ca are mare incredere in IPS Teofan. Eu nu am incredere nici in el si in nici un Exagerat de Fericit sau Cocotat Sfintit dintre cei existenti. Singurul Inalt Prea Sfintit in care am avut incredere, din pacate, s-a dus dintre noi. Sa ne rugam cu totii pentru viata si sanatatea parintelui Iustin, caci atunci cand dansul nu va mai fi nu stiu cati vor mai ramane uniti si credinciosi acestei religii si tari. I-ar putea explica cineva, dintre cei apropiati lui, Inalt Prea Sfintiei Sale Teofan ca ortodoxia si dragostea de tara nu sunt politici, ci simtaminte? Daca el a transformat crezul ortodox in politica care sa-i asigure un scaun moale, nu inseamna ca toata lumea procedeaza la fel. Dar cum gura pacatosului adevar graieste nu se cuvine sa-l contrazicem pe IPS, ci trebuie sa-l credem pe cuvant ca el face politica. Bravos Teofan, nu m-ai dezamagit nici de data asta. Esti un slujitor de nadejde numai ca nu stiu cui ii slujesti?  Lui Dumnezeu sau Mamonei?

Cititi, va rog, si: http://saccsiv.wordpress.com/2011/02/21/comunicatul-patriarhiei-in-legatura-cu-atacurile-impotriva-parintelui-iustin-parvu/

http://apologeticum.wordpress.com/2011/02/21/reactia-patriarhiei-romane-la-scandalul-fabricat-de-centrul-sionist-de-monitorizare-a-romaniei/

Cronica la „Adio, dar raman cu tine!” viitor castigator al premiilor Oscar de anul acesta, la toate sectiunile

Premiile Oscar de anul acesta vor merge la un singur film, deoarece el va castiga toate sectiunile. Chiar daca este un film proaspat aparut pe ecrane ( acum doua saptamani), fiind atat de bun nu poate sa mai astepte premiile de anul viitor, cu atat mai mult cu cat el a fost regizat si produs cu mult timp in urma, fiind tinut in sertar pana cand vremurile vor permite difuzarea lui, adica acum. Avandu-l in rolul principal pe marele actor Hosni Mubarack, in rolul secundar pe un alt celebru actor, desi a debutat pe scena mondiala abia in urma cu doi ani, Barack Obama, cu o regie semnata de celebrul Mossad si o scenografie semnata de CIA, care mai detine si rolul secundar feminin, in rolul principal feminin fiind Israel(a)-celebra diva mondiala a rolurilor tragice, acest film este cel mai tare film al tuturor timpurilor. Cu un machiaj atat de bine realizat (incat nimeni n-a realizat ca sunt agenti CIA) ” Fratia Musulmana” se detaseaza net si face ca toate celelate machiaje sa para simple spoieli. Costume:  au colaborat Armata Egipteana, Politia Egipteana si Agentii Straini sub Acoperire, acest trio reusind sa reda cu fidelitate atmosfera locala. Imagine: Omar Suleiman, a reusit sa faca din aceasta poveste fantastica una cat se poate de reala, folosind tehnica oglinzilor si punand in lumina doar acele cadre care trebuiau sa fure ochiul, astfel incat spectatorul traieste cu adevarat aceasta minunata productie.  Filmul are o coloana sonora minunata, dominata de melodiile: „Hava nagila” ( Sa ne bucuram!) si Mazel tov ( Noroc!) care redau fidel starea sufleteasca a regizorului acestei drame. Trebuie sa le ascultati ca sa intelegeti mai bine intreaga atmosfera a filmului:

iar aici gasiti versurile acestei melodii, din pacate tradusa in limba engleza:

Iar aici este cealalta melodie, nu mai putin ilustrativa:

Cred ca anul acesta se va infiinta si o sectiune noua a Oscarurilor, cea pentru cel mai bun figurant, pentru ca poporul egiptean face o figuratie de nota 11, chiar daca el n-o stie.

O scurta recenzie a filmului: poporul se revolta impotriva dictatorului care conduce tara de mai bine de 30 de ani. Sub imboldul ” Fratiei Musulmane”( agenti secreti CIA), oamenii ies in strada sa-si ceara drepturile cetatenesti si demisia dictatorului. In primele zile, politia si armata intervin impotriva protestatarilor, pasnici de altfel, interventia soldandu-se cu cateva sute de morti. Cetatenii insa nu renunta la protestele pasnice si asteapta in strada, doua saptamani demisia dictatorului. Barry Soetoro, interpretat de marele actor Barack Obama, face un rol secundar de zile mari, facand un joc dublu: pe de-o parte este de partea maselor, pe de alta parte isi duce armata la granitele Egiptului pentru a sprijini conducerea in caz de revolte violente. Ïntre timp, Fratii Musulmani fac un pact cu Politia si Armata, de a nu mai ostraciza masele, si, in ciuda faptului ca initial nu voiau sa negocieze cu guvernul actual si cu nici un membru al lui, se aseaza la masa tratativelor, dar acestea esueaza. Apoi dispar din peisaj in locul lor aparand, pentru scurta vreme, The „Wise Men”, Barbatii Intelepti. In ciuda tuturor apelurilor venite de la comunitatea internationala si de la apropiatii dictatorului, acesta nu cedeaza puterea dar il baga in fata pe responsabilul cu imaginea, Omar Suleiman, care prin lumini si umbre incearca sa faca situatia acceptabila. Israel(a) face si ea un joc dublu: il iubeste pe dictator dar il doreste si pe Suleiman(ce-ti e si cu femeile astea), asa ca pentru ea e totuna care invinge, ei sa-i fie bine. Filmul se termina in coada de peste, adica dictatorul e tot presedinte( de unde vine si titlul filmului) desi isi cedeaza o parte din prerogative vicepresedintelui ( Suleiman), dand de inteles ca va avea o continuare ( ca mai toate filmele bune). La fel, spre sfarsitul filmului, apar la un momendat niste discutii cum ca Al-Qaeda le-a cerut egiptenilor sa pornesca jihadul, descoperire facuta de oamenii lui Soetoro, ceea  ce indica din nou ca va exista si o continuare..

Desi filmul nu are nici cea mai mica tenta religioasa, ma tem ca, continuarea lui se va axa pe aceasta. Imi permit sa fac si eu un mic scenariu, pentru continuare: oamenii isi pierd rabdarea (sunt provocati sa o faca) asteptand o demisie care nu mai vine si incep luptele de strada, in ciuda asigurarilor date de armata. Elemente subversive, infiltrate in randul populatiei, vor incerca sa transforme revolta sociala intr-una religioasa, punanad violentele pe seama elementelor teroriste ale Al-Qaeda. Barry Soetoro, un vajnic luptator la nivel mondial impotriva terorismului, se va implica trup si suflet in eliminarea acestora din Egipt. Israel(a), voind si ea sa-si ajute favoritii, din greseala isi va trage o bomba in Sinai si va declansa un adevarat razboi.  Sarea si piperul acestui film sunt intrigile tesute de CIA si Israel(a) sub atenta indrumare a regizorului filmului, Mossad. Pelicula trebuie urmarita cu atentie pentru ca, mai ales in acest film, nimic nu este ce pare a fi, chiar daca nu este un film science-fiction. Vizionare placuta si Mazel tov!

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (VII)

RĂZBOIUL DEMOGRAFIC

Atât dr. W. Filderman, preşedintele Uniunii Evreilor Pământeni (U.E.P.), cât şi avocatul Mişu Weissman lansaseră teoria pământului românesc neocupat, capabil să primească mase de evrei până să atingă gradul de densitate al populaţiei din Occident. Pe această teorie s-a bazat strategia Alianţei Universale Israelite pentru a motiva invazia şi a schimba raportul demografic al Principatelor în favoarea evreilor, fixându-şi ca bază experimentală, Moldova. In capitolul INVAZIILE. STATISTICI, CIFRE, ADEVĂRURI am dat cifre şi statistici care demonstrează punerea în practică a strategiei demografice pentru crearea masei de manevră puternică numericeşte, capabilă să joace rol determinant în economie şi politică prin sprijinul ocultei internaţionale. Războiul demografic dus de evreime împotriva României s-a desfăşurat pe câteva teatre principale de operaţiuni, fiind susţinut de războiul economic, în principal vizând distrugerea fibrei biologice a poporului român, scăderea negativă a ratei natalităţii, creşterea ratei mortalităţii în comparaţie cu creşterea excesivă a natalităţii la evrei şi scăderea ratei mortalităţii. Acestui spor demografic i se adaugă rata sporita a invaziei, ambele componente făcând ca în 7 decenii, masa de manevră israelita pornită de la câteva mii, să ajungă la peste l 275 000 dintre care 70% posedau mai bine de 70% din avuţia naţională.

Date oficiale ale natalităţii şi mortalităţii în anul 1875 pentru Moldova:

Botoşani:  ortodocşi născuţi 571; morţi 811 evrei născuţi 720; morţi 677

Dorohoi:   ortodocşi născuţi 237; morţi 250 evrei născuţi 377; morţi 255

Iaşi:    ortodocşi născuţi 1224; morţi 1775 evrei născuţi 1903; morţi 1213

Neamţul:  ortodocşi născuţi 369; morţi 181 evrei născuţi 368; morţi 188

Suceava:  ortodocşi născuţi 132; morţi 326 evrei născuţi 234; morţi 206

Cifrele demonstrează că în a doua jumătate a secolului trecut românii au trecut printr-o gravă criză demografica, cu o rată negativa a natalităţii şi cu o rata mare a mortalităţii, fenomen care se repeta după lovitura de stat şi contrarevoluţia din decembrie 1989 având aceleaşi cauze economice, sociale şi spirituale; în vreme ce masele de imigranţi evrei au cunoscut în epoca o detentă demografica menită să realizeze planul Alianţei de a domina Moldova. De aici ostilitatea presei mondiale evreieşti împotriva unirii principatelor care schimba raportul de forţe demografice în favoarea românilor. Creşterea rapidă a maselor evreieşti a schimbat fizionomia unor târguri şi oraşele moldoveneşti, pervertindu-le aspectul arhitectural şi a creat implantaţii evreieşti autonome pe teritoriul Moldovei, cam în genul coloniilor israelite din teritoriile arabe cucerite.

Câteva cifre care reflecta procesul de iudaizare al Basarabiei, secvenţa anului 1902. Populaţia totala din acesta zonă: 2 143 000 suflete din care.- l 323 151 români; 247 000 evrei; 572 849 colonişti ruşi, bulgari, germani, găgăuzi, ruteni, lipoveni, cazaci şi alţii. Iată fizionomia târgurilor şi oraşelor:

Oraş        Total locuitori      Români         Evrei

Cahul           7900               l 850           3700

Bălţi            21 000            4300            8700

Hotin          31 800            4500           12000

Orheiu         14800            5000            7000

Tighina        35400            10000           8000

În primul deceniu al secolului 20 în Moldova erau 546 006 evrei. Recordul îl deţinea Bucovina. La Sadagura, din 4 836 locuitori, în 1880 erau 3 888 evrei; la Vijniţa din 4 156 locuitori, 3 795 erau evrei, în Cernăuţi, în acelaşi an 1880 erau 14 449 locuitori din care 4 816 evrei, ca în 1890, numai dupâ 10 ani, numărul evreilor să se ridice la 17 359 la o populaţie de 51 171 locuitori.

Acelaşi spor demografic prin invazie şi naşteri se constata în Maramureş, Crişana, Banat şi Transilvania. Am mai notat că până la revoluţia din 1848 în tot Ardealul nu erau decât 15 573 evrei, ca în 1910, după statistica maghiara să fie 118 179; fără Maramureş cu 60 878 şi Banat cu 20 64360.

Pentru Iaşi în perioada 1869-1876 evreii înregistrează un plus de 3 251 suflete, ortodocşii un deficit de 5 415. Intre 1881 -1890 se nasc la Iaşi 11.623 copii creştini, faţă de 14 737 copii evrei. Folosim noţiunile ortodocşi şi creştini, evidenţa născuţilor şi a morţilor, fiind ţinută dupâ obiceiul vremii în catastifele bisericilor; iar la evrei de către rabini. In perioada amintită mortalitatea creştinilor este mai mare la Iaşi decât a evreilor: au murit 13 204 creştini, faţă de 10629 evrei, în cele 13 judeţe ale Moldovei mortalitatea ortodocşilor depăşeşte natalitatea cu 891; în vreme ce la evrei natalitatea depăşeşte mortalitatea cu l 388. In 6 judeţe din Moldovă: Bacău, Iaşi, Putna, Tecuci, Tutova şi Vaslui evreii au crescut între 1839 – 1892 cu 1000% prin invazie şi naşteri. La Bucureşti în august 1890 se nasc 431 de copii creştini, dar mor 370 creştini; la evrei se nasc 61 de copii şi mor 37 evrei; în octombrie sporul de evrei este de 30%6l.

In perioada 1870-1893, Muntenia dă un excedent de 14 721 evrei la un total de 33 914 copii născuţi; faţă de un excedent de 17 943 ortodocşi la un total de 382988 copii născuţi, din care rezultă slabul spor demografic al muntenilor faţă de sporul demografic al coloniilor israelite; oricum o demografie pozitiva faţă de cea negativă a moldovenilor. In ultimii 5 ani ai secolului trecut excedentul evreilor la naşteri a fost de 17,60% faţă de al ortodocşilor rămas la 13,50% asta în Vechiul Regat; în vreme ce peste munţi, în întreaga Transilvanie, între 1890-1900 evreii cresc cu 9,50% românii numai cu 6,1%.

Marea Unire constituie în România anului 1918 o masă de manevră economică şi politică evreiască de l 275 000 suflete, aşa cum am notat mai sus 62.

Dupâ primul război mondial în care România a făcut parte din coaliţia ţărilor Aliate şi Asociate învingătoare, dând jertfe care au însumat 800 000 de morţi şi suma fabuloasă de 72 miliarde lei aur, Marile Puteri aliate i-au aplicat acelaşi regim discriminatoriu ca la Tratatul de la Berlin în 1879. Sub influenţa Alianţei Universale Israelite care-1 manevra pe preşedintele Statelor Unite, marele francmason W. Wilson, dar deopotrivă pe preşedintele Franţei, Clemenceau, prin manevre de culise şi atitudini dictatoriale i s-au impus României condiţii drastice pentru a fi înrobită finanţei internaţionale. O paranteză lămuritoare: din martie 1919 a luat fiinţă Consiliul Şefilor de State sau Consiliul Celor Patru, sau Cei Patru Mari – THE BIG FOUR, adică Anglia, Franţa, S.U.A. şi Italia şi Consiliul Miniştrilor de Externe sau Consiliul Celor Cinci, sau Cei Cinci Mici THE LITTLE FIVE: Anglia, Franţa, S.U.A., Italia, Japonia, marile puteri autonumindu-se autoritatea suprema a Conferinţei pentru pace. In această calitate dictatoriala au mers atât de departe cu obrăznicia, încât naţiunilor mici asociate nu li s-a permis să examineze textele proiectelor Tratatelor de Pace, fiind puse în faţa faptului împlinit. La instigaţiile secrete ale Alianţei Universale Israelite, Franţa iudaizată a împins lucrurile spre ruptură, voind să trateze România ca pe un stat neutru şi nu aliat.

Andre Tardieu: …Am dus lupte dure pentru a face să i se recunoască lui Brătianu şi României calitatea de aliat. Eu aveam împotriva mea pe Clemenceau care nu-i ierta armistiţiul sau, pe Wilson care declara că nu ţine cont de tratatul nostru de alianţa din 1916… în concluzie, în numele dreptăţii, se comite o mare nedreptate vrând să se pedepsească România pentru nefericirile sale de care sunt responsabili aliaţii săi.. ,63.

Contele de Saint-Aulaire, ambasadorul Franţei în România în timpul războiului, în volumul CONFES-SION D’UN VIEUX DIPLOMATE: …După acest război al dreptului, România care, dintre toţi aliaţii noştri a avut cel mai mult de suferit, era cea mai prost tratată.. Evidenta dreptate a cauzei sale şi presiunea opiniei publice europene impresionate de imensitatea sacrificiilor acestei ţări au triumfat…64.

I.I.C. Brătianu: …Din nefericire adversarii noştri politici exploatează aici(n.n. la Paris) împotriva noastră neîncrederea şi cupiditatea oamenilor de afaceri şi influenţa lor asupra hotărârilor politice. Sau în telegrama din 3 iunie 1919: …situaţia aici s-a precipitat şi s-a agravat foarte tare… în tratatul prezentat Austriei, România nu figurează decât pentru a-şi vedea impuse condiţiuni care-i jignesc independenţa politică şi compromit grav libertatea economică65.

Care era cheia în condiţiile ce trebuiau impuse României? Protecţia minorităţilor, termen larg şi subtil, care viza în special protecţia evreilor pământeni, dar mai ales a celor în tranzit de afaceri şi acordarea liberului tranzit pentru toate mărfurile, mijloacele de transport şi supuşii Puterilor Aliate şi Asociate, fără nici un fel de vamă, în condiţii cel puţin egale cu cele ale supuşilor români… De fapt, anularea independenţei şi transformarea ţării în colonie a capitalului străin. Din nou Alianţa Universală Israelită încearcă să impună un regim preferenţial şi privilegii pentru israeliţi prin Berthelot, preşedintele comisiei pentru garanţiile acordate minorităţilor, căruia I.I.C. Brătianu îi scrie la 27 mai 1919: …Ţara asigură egalitatea în drepturi, libertăţi politice şi religioase tuturor cetăţenilor… România nu va admite intervenţia guvernelor străine în acţiunea de aplicare a legilor sale interne 66. I.I.C. Brâtianu se referea direct la Decretul-lege 2085 din 22 mai 1919, art. l care hotăra: Locuitorii israeliţi din Vechiul Regat, majori, născuţi în ţară sau, din întâmplare, în străinătate, din părinţi domiciliaţi în ţară, care nu au fost supuşi nici unui stat străin, sunt cetăţeni români şi se vor bucura de toate drepturile cetăţeneşti dacă manifestă această intenţie.

Acelaşi joc ca în 1879. Şi urmările lui pe teatrul de operaţiuni demografic. Perioada 1914 -1939 s-ar putea împărţi din punctul de vedere al creşterii demografice evreieşti în România, funcţie de evenimentele europene care au ridicat noi valuri de invazie israelite, mânându-le spre teritoriul salvator care a fost România acelui timp şi anume:

• valul de emigranţi evrei din Galiţia stârnit de ofensiva generalului rus Brusilov, val care şi-a scurs câteva zeci de mii de israeliţi în Maramureş şi câteva mii în Moldova (1916);

• după unirea Basarabiei, alt val stârnit de revoluţia bolşevică, evrei posedanţi fugiţi de furia populară sau agenţi cominternişti veniţi de peste Nistru, care a scurs în Basarabia şi Moldova alte mii de emigranţi (1918-1919);

• războiul ruso-polon;

• masacrele lui Bella Khun în Ungaria, apoi represiunile sângeroase ale amiralului Horthy au pornit valuri succesive de emigranţi evrei spre Crişana, Arad şi Transilvania (1919);

• 1933 venirea Iui Hitler la putere în Germania, ridică o puternică emigraţie evreiască care-şi găseşte adăpost în România;

• Alipirea Austriei la cel de al treilea Reich, invazia Cehoslovaciei de către aceasta, ca şi invazia Poloniei, stârnesc cele trei valuri de invazie israelită care îşi aştern masele emigrante în România.

Generalul Averescu în legătură cu guvernarea sa în 1924: …în timpul guvernării mele, populaţiunea evreiasca din Volhinia şiPodolia, gonită de bolşevici, s-a îngrămădit la Nistru şi mi-a cerut, prin coreligionarii din ţară, să le dau permisiunea să intre în Basarabia. Călăuzit de un sentiment de umanitate, am dat învoirea cerută cu condiţia ca şederea lor la noi va fi vremelnică… Am constatat, însă, cu regret, că mulţi evrei, prin fraudă şi falsuri, au căutat şi caută încă să rămână în ţară67.

Acordarea paşapoartelor NANSEN refugiaţilor politici evrei în 1922 fără o evidenţă riguroasă; în 1936 guvernul acordă drept de azil unui număr de 20.000 evrei emigranţi din U.R.S.S., fapt pentru care M. Ebner îi mulţumeşte în ziarul CZERNOWITZER ZEITUNG; falsificarea actelor de încetăţenire începând cu grefierul Negrea, avându-i complici pe notarii din Rohoza şi Jucica Veche – Bucovina plus samsarul Isac Condesberg, banda de falsificatori de paşapoarte evrei din Cernăuţi, asociaţia Wecsler a ziaristului Moritz Wecsler alias Puiu Verea traficând autorizaţii de şedere în ţară a supuşilor străini (1935); acţiunile frauduloase de înscriere în registrele de cetăţenie operate de avocatul Elias Blumenfeld zis Puiu; cei 60 000 de evrei cu acte false descoperiţi în Maramureş când generalul Polizu a confiscat un vraf de bilete de identitatea false, un stoc de ştampile false, acţiunile oculte ale Uniunii Evreilor Români prin care au obţinut încetâţenirea zeci de mii de emigranţi evrei au făcut ca numărul evreilor din România Mare să cunoască o nouă creştere vertiginoasă după primul război mondial, beneficiind de protecţia directă şi indirectă a Alianţei Universale Israelite.

Faţă de noul pericol al invaziei, Cabinetul 2 instrucţie cere primului procuror la 28 noiembrie 1935, verificarea tuturor certificatelor de încetâţenire eliberate în puterea decretului-lege Nr. 2085 din 22 mai 1919. Revizuirea certificatelor de încetăţenire se face de către ministerul de justiţie şi rezultatul ei se publică în Monitorul Oficial Nr. 273 din 24 noiembrie 1939; din cei 617 396 solicitanţi fiind recunoscuţi 392 174, unui număr de 225 222 solicitanţi anulându-li-se titlul de naţionalitate română uzurpat prin fraudă.

Consultând statisticile româneşti şi străine ale deceniului 3, reţin următoarele date referitoare la creşterea demografică a evreilor în România Mare:

• Arthur Ruppert, profesor de sociologie, universitatea din Ierusalim: 834 344;

• Wiesel, cu 300 000 mai mult decât poate suporta România;

JUDISCHES LEXICON: l 130 000.

• N. Popp, după o analiză pluridisciplinară în care include şi recensământul din 29 decembrie 1930: din populaţia totală de 19 325 951 locuitori ai României Mari, evreii numără l 986 368 suflete. Este cifra cea mai exactă, cunoscând că numai din Ungaria şi Galiţia, în timpul şi după primul război mondial s-au scurs în România peste 500 000 evrei.

In perioada celui de al doilea război mondial numărul evreilor din nord-estul Transilvaniei a fost împuţinat prin deportările în masă şi uciderile săvârşite de regimul horthyst de ocupaţie; iar cel de pe teritoriu prin emigrările în Palestina, deportările în Transnistria şi pierderile suferite în zonele unde s-au purtat operaţiuni militare pentru eliberarea Basarabiei, Herţei şi Bucovinei. Asupra cifrelor pierderilor evreieşti autorul păstrează o rezervă totală, ele fiind dublate sau triplate din motive propagandistice, fiind transformate în mijloace de presiune pentru a sili România să plătească daune şi compensaţii sub diferite forme, repetându-se şantajul de după Războiul Independenţei prin conţinutul articolului 44 al Tratatului de la Berlin din 1878; mai apoi şantajul economic de după primul război mondial, culminând cu şantajul de după lovitura de stat din 1989, când partea evreiască a indicat fantastica cifră de 400 000 evrei victime ale „holocaustului” inex­istent în România.

Intre anii 1945 şi 1989 în perioada de valahizare a structurilor politice şi administrative ale statului socialist-totalitarist, s-a întâmplat un fenomen opus invaziei din ultima sută de ani. Masele evreieşti pierzând controlul economic şi politic al ţârii au emigrat în valuri succesive, fie în Israel, fie în Occident, după cifrele date de Cultul Mozaic din România, în anul 1994 rămânând pe teritoriul ţării circa 35 000 evrei, cifră nerealâ, mulţi din emigranţii postbelici întorcându-se fie cu dublă cetăţenie, fie reluându-şi cetăţenia de baştină, fie sub formă de investitori în societăţi cu capi­tal mixt de stat sau privat.

EFECTE. CONSECINŢE

Invazia evreiască în România, exploatarea acesteia vreme de un secol, intenţia de a o transforma în Judenland, în Noua Palestina, apoi părăsirea României în masă este una din cele mai tragice lecţii pe care istoria a dat-o românilor după stăpânirea fanariotă.

Războiul demografic dus împotriva României de Alianţa Universală Israelită a îmbogăţit masele evreieşti de emigranţi, a păgubit sectorul forestier, agricultura, comerţul, industria în folosul evreimii care a scos peste hotare o mare parte din valorile produse îm ţară, a creat tensiuni sociale şi a afectat cultura şi spiritualitatea naţională, demonstrând la scara istoriei ca:

• Evreii au fost şi sunt o naţiune aparte, suprastatală, neasimilabilă, care nu s-a identificat cu istoria şi devenirea legică a poporului român, excepţiile făcând notă discordantă cu tendinţele majorităţii abso­lute, marcând pozitiv domeniul în care au activat.

• Eminescu: O seminţie care câştiga toate drepturile fără sacrificii şi munca, e cea evreiască. La orice popor drepturile publice şi private au fost rezultatul unei munci seculare şi a unor sacrificii însemnate… Ce servicii a adus omenirii îndărătnicul şi egoistul neam evreiesc?… Apoi sunt totdeauna o armă a străinilor în contra noastră… Evreii sunt o armie eco­nomică, o rasă de asociaţi naturali contra a tot ce nu e evreu.68

Cititi si :https://mucenicul.wordpress.com/2011/02/04/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-vi/

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (VI)

RĂZBOIUL JURIDIC

Eminescu, în TIMPUL din 17 decembrie 1881: …Chestiunea de căpetenie pentru istoria şi continuitatea de dezvoltare a acestei ţări este ca elementul românesc să ramâie cel determinant, ca el să dea tiparul acestei forme de stat, ca limba lui, înclinările lui oneste şi generoase, bunul lui simţ, c’un cuvânt geniul lui să ramâie şi pe viitor norma de dezvoltare a ţării şi sa pătrundă pururea această dezvoltare.

După obiceiul pământului, evreii nu aveau dreptul de a depune mărturii împotriva creştinilor, nu se puteau căsători cu cei de alte religii, norme consemnate în Condica lui Caragea şi Codul lui Callimachi.

Hrisovul din 30 iulie leat 7272 (anul 1764) dat de Ştefan Mihail Racoviţâ: … Aşişderea hotărâm Domnia Mea, nimenea din străini, afară de moldoveni, ce se vor aşeza aici în ţară să nu aibă voie a cumpăra, aici, moşie, nici vie, nici casă, nici moară, prăvălie, nici nimic alte lucruri nemişcătoare21.

Constantin Moruzi pedepseşte cu ştreangul pe evreii care iau pământ în arendă, deschid cârciumi şi se aşază prin sate (1778).

La 24 noiembrie 1782, Alexandru Mavrocordat interzicea evreilor să locuiască la sate şi să ţină acolo cârciumi. Ca urmare a referatului -în termenii timpului anaforeaua – divanului care consemna: …că breasla jidovilor care s-a obişnuit cu acest fel de urmări a cumpăra cu anul moşiile şi de a ţine arende prin sate, nu puţine supărări şi pagube pricinuiau nu numai la stăpânii de moşii, dar şi la locuitorii acelor sate, căci mai întâi de tocmelele ce făceau ei cu stăpânii moşiilor şi cu zapisele lor ce le dau pentru tocmeli, niciodată nu le ţineau, ci fel de fel de pricini şi amestecături arătau spre păgubirea stăpânilor moşiilor. Şi în loc unde era să se folosească stăpânul de venitul moşiei sale, păgubi şi supărări aveau… pe săteni ii îndatorau cu bani din vânzările băuturilor şi unde de pe băuturi rămânea cineva dator câte cu ceva, ca nişte înşelători ii încărca şi îi năpăstuia mai mult, îndoit şi întreit, din care cei mai mulţi din locuitori se sărăceau cu totul. Şi alte multe sărăcii şi pagube se făceau şi se pricinuiau şi la stăpânii moşiilor şi la, locuitorii satelor, de vreme ce ei cu totul sunt porniţi a cerca chipuri cu care ar putea să însele, să năpăstuiască, ori pe stăpânii moşiilor cu tocmelele ce fac, ori pe locuitori să-i încarce la datoriile ce rămân de pe băutură. …Aceste urmări ale lor fiind ştiute şi nesuferite de către toţi, au silit domniile din trecut să hotărască ca să lipsească jidovii de prin sate23.

Din experienţă, spre a proteja comerţul, meşteşugurile, viaţa socială în general, în Ţările Româneşti a existat un cadru juridic restrictiv faţă de invaziile paşnice ale evreilor; cadru care limita, împiedica şi controla sever activitatea comunităţilor evreieşti, bazate pe arendă, cârciumârit, camătă, negoţ ambulant şi alte îndeletniciri speculative. Paralel cu invazia Ţărilor Româneşti, mai apoi a Principatelor Unite, a Regatului României, României Mari, Republicii Populare Române, Republicii Socialiste Române şi României post-decembriste, Alianţa Universală Israelită, prin mijloacele ei financiare, economice, diplomatice şi politice a dus vreme de două secole o campanie statornică de a sili domnia, guvernele, conducerea statului să dea drepturi depline evreimii, s-o împământenească, sâ-i acorde privilegii şi să facă din ea un suprastat, subordonat Sanhedrinului universal. Lupta pentru acordarea de drepturi cetăţeneşti invadatorilor evrei este declanşată făţiş de oculta internaţională odată cu instalarea tutelei puterilor europene asupra Principatelor, şi sub o formă sau alta, mereu tinzând să facă din evreime forţa conducătoare a statului, se prelungeşte până în actualitatea la zi. Războiul juridic declarat împotriva statului românesc face parte din ansamblul loviturilor menite să subordoneze România intereselor istorice ale evreimii mondiale.

TÂRGUIELI. Războaiele austriaco-turco-ruse duse pe pământul Ţâriloi Româneşti, urmate de ocuparea lor când de austrieci, când de ruşi, au fost expresia politică a unor necesitaţi economice: pieţe de desfacere în Est pentru Austria, cucerirea Strâmtorilor de către Rusia şi stăpânirea bogăţiilor noastre ajunse legendare.

Dimitrie Bantâs-Komenski apreciază la 1808 că Bucureştiul este… cu puţin mai mic decât Moscova24. Amiralul Ciceagov (memorii 1812) scrie că Muntenia este: …poate regiunea cea mai roditoare din Europa2‘. In cartea CĂLĂTORI RUŞI ÎN MOLDOVA ŞI MUNTENIA de Gheorghe G. Bezviconi, la pagina 349, unul dintre aceştia călătorind între Macin şi Giurgiu, scrie: …Partea aceea e bogată în roade şi cereale, îndestulată de toate bunătăţile, cu adevărat rai dumnezeiesc, adăpată de Dunăre şi de râuri mai mici, de izvoare ce curg din munţi şi păduri, bogată în peşti şi în toate roadele şi păduri şi lanuri de grâu şi vite şi stupi cu albine26. Generalul rus Jeltuhin, raport secret Armata a 2-a, 31 iulie 1829:… Toată întinderea dintre Prut, Dunăre şi lanţul Munţilor Carpati ocupată de Principate cuprinde pământul cel mai fertil, brăzdat de diferite râuri flotabile. … Nu mă voi referi aici la avantajul graniţei noi, for­mată de Dunăre şi Munţii Carpaţi, nu voi lamuri folosul dat de posibilitatea ca în timp de război să se organizeze aprovizionarea armatei într-o ţară îmbelşugată în locul stepelor actuale din Basarabia şi Novorosisk, nu voi pomeni avantajele în caz de război cu turcii, de a avea linia de operaţii pe Dunăre şi de a muta teatrul de război pe malul drept: toate aceste avantaje sunt per­fect cunoscute guvernului şi de aceea eu îmi îndrept atenţia spre celelalte împrejurări locale. …pe calea instituţiilor comerciale să se egalizeze profiturile provinciilor noastre din sud cu foloasele Principatelor, căci altfel independenţa acestor ţări faţă de Rusia, în condiţiile organizării ocârmuirii interne, va avea drept urmare concurenţa cea mai păgubitoare pentru noi în lucrările de care depinde aproape în mod exclusiv comerţul nostru din Marea Neagră27.

• Mihail Kogălniceanu, 24 noiembrie 1843, cuvânt de deschidere a cursului de istorie naţionala, Academia Mihăileană – Iaşi despre Tudor Vladimirescu: …în Valahia, steagul naţional vestind românilor că vremea venise pentru ca ţara să scuture stăpânirea străinilor, să depărteze abuzurile care o rodeau şi sa dobândească guvern naţional…

• În Proclamaţia de la Padeş şi în cele de la Bucureşti se impun ideile de revendicări sociale, de neatârnare internă, de drept inalienabil al naţiunii de a înlocui cu forţa o autoritate a cărei legitimitate nu emana de la ea,

• Raportul ministrului Celor Două Sicilii la Istanbul, Giovah Battista Navon, din 10 martie 1821, subliniază că Tudor Vladimirescu urmăreşte să pună capăt abuzului, să frâneze ilegalităţile domnilor fanarioţi, să ceară principe naţional şi constituţie emanată de la realităţile şi nevoile ţârii.

• „Audienţa” lui Tudor la Udritzki, cancelarul Agenţiei austriece – 22 martie 1821, Tudor Vladimirescu spune: …Eu nu voi înceta de a cere cu glas tare restaurarea drepturilor şi pronomiilor Ţării Româneşti. Tot Tudor Vladimirescu: …românii trebuie a dobândi de la turci cu forţa ceea ce n-au putut dobândi cu binele28.

• Agentul austriac de la Iaşi, losif von Raah, trimite informaţii cancelarului Metternich în care comunica acestuia că principiile subliniate de Tudor sunt: lăudate în mod public. Agentul austriac din Bucureşti, von Hakenau, raportează teribilului cancelar intrigant: …spiritul de libertate şi nesupunere insuflat de la slugerul Tudor va cuprinde ca o boală contagioasă pe românii din Transilvania care nici ei nu sunt trataţi cu blândeţe de stăpânii lor domeniali29.

• De la 1393 la 1877, Muntenia, Moldova şi Transilvania au plătit Imperiului Otoman 1 066 305 780 lei-aur sau 341 021 kg. aur.

• Imperiul habsburgic a ţinut sub ocupaţie Transilvania între 1687-1918; Banatul între 1718-1918; Oltenia între 1718-1739 şi Bucovina între 1775-1918 storcând impozite, contribuţii militare şi produse în .valoare de 2.450 000 000 lei aur sau 857 500.kg. aur, deci stăpânind numai 231 ani Transilvania şi 100 de ani Bucovina, a jecmănit de două ori mai mult decât turcii care au stăpânit 484 ani Ţările Româneşti.

• În perioadele de ocupaţie rusească dintre 1769-1854, Muntenia şi Moldova au fost stoarse de armatele de ocupaţie de 200 000 000 lei-aur, egal 64516 kg. aur, numai în 85 ani, cu întreruperile respective, fără să socotim stoarcerea Basarabiei.

• – un leu aur = 0,3225 grame de aur;

• În 1792 armatele ţariste invadează Polonia, în 1793 Polonia este împărţită între Rusia şi Prusia, în 1795 Polonia este împărţită între Rusia, Prusia şi Aus­tria care dictau politica central-est europeană împotriva Turciei aflată în plin declin militar, economic şi poli­tic. In lupta dintre Rusia şi Turcia, între Austria şi Turcia pentru hegemonie la Dunărea de Jos, Marea Neagra şi Strâmtori, românii pierd cetatea Hotinului la 1713, transformată în raia de către turci care, fără nici un drept, cedează Bucovina Austriei la 1775 şi Rusiei, Basarabia la 1812, Austria anexând temporar Oltenia între 1718-1739.

• Între 1711-1812 au loc şase războaie între cele trei mari puteri cu o durată de 23 de ani, purtate în bună măsură pe teritoriile Moldovei şi Munteniei.

• Tratativele de pace de la Focşani între ruşi şi turci – iulie august 1772. Delegaţii munteni notifică plenipotenţiarului austriac Thugut: ...Principatele moldo-valahe au stătut totdeauna slobode supt domnii lor pământeni. …Cerem din nou vechile noastre drepturi şi a ne pune tntr-o stare de neatârnare…30

• Preliminariile păcii de la Şiştov – 1791, divanul Ţării Româneşti către plenipotenţiarii ruşi şi austrieci: să se restituiască hotarul de la linia Dunării, să se desfiinţeze raialele, domnul să fie ales de către toţi reprezentanţii ţârii, independenţa şi suveranitatea să fie garantate de Rusia şi Austria, cu plata unui tribut fix către Poartă.

• 1807, moldovenii îi solicită lui Napoleon Bonaparte unirea celor două ţâri româneşti şi îndepărtarea protecţiei oricărei puteri străine. …Unirea într-o… Dacie sau Valahie Mare ca şi o reaşezare a organizării interne sub forma unei republici aristo-democraticeşti31. Moldovenii care se adresează lui Na­poleon nu ştiau că la 7 iulie 1807, la Tilsit, se încheia un tratat secret de alianţă între ruşi şi francezi prin care aceştia se înţeleg să „sustragă” Imperiului otoman toate ţările cucerite de acesta în Europa. Conform acestui tratat secret, speranţa românilor, Napoleon Bonaparte, în septembrie 1808, la Erfurt, întâlnindu-se cu ţarul Alexandru I, îşi dă consimţământul ca acesta să anexeze Moldova şi Muntenia. Iată textul: ...înaltele părţi contractante se angajează să considere drept condiţie absolută a păcii cu Anglia ca ea să recunoască Finlanda, Ţara Românească şi Moldova ca făcând parte din Imperiul rus.

Din articolul 8: …împăratul Napoleon recunoaşte numita reunire şi hotarele Imperiului rus în această parte extinse până la Dunăre32

• Rusia, în propunerile de pace făcute Imperiului otoman- 1810: …Principatele Moldova, Valahia Mare şi Mică şi Basarabia se alipesc prin acest tratat de pace, pe veci, Imperiului rus cu oraşele, cetăţile şi satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe şi cu averea lor. Fluviul Dunărea va fi de acum înainte graniţa între cele două imperii32.

Iminenţa războiului cu Napoleon îl face pe ţar să lase din pretenţii, mai ales la sfaturile unor oameni politici şi comandanţi militari. Amiralul Mordvinov a fost cel mai radical, încercând sâ-1 convingă pe auto­crat că: …buna stare a Imperiului rus nu cerea anexarea Moldovei şi Valachiei, că nu este necesară cucerirea de teritorii noi, ci de îmbunătăţirea celor existente33. Negociatorul care ne-a răpit Basarabia este generalul Kutuzov, comandantul armatelor ţariste de la Dunăre, în complicitate cu negociatorii turci mituiţi prin intermediul lui Manuc bey şi anume fanarioţii Dumitrache Panaiot Moruzi şi alţi doi fraţi Moruzi care au ascuns sultanului scrisoarea trimisă de Napoleon prin care-1 vestea că începe campania împotriva Rusiei.

• La 16/28 mai 1812 se încheie Pacea de la Bucureşti prin care Rusia încorpora Basarabia.

• Istoricul basarabean Leon Kasso dezvăluie planul rusesc de cucerire a Principatelor şi de împărţire în patru gubernii. Posesiunea Basarabiei i-a costat pe ruşi: 200 milioane ruble şi vieţile a 150 000 de oameni, acel Kasso arâtându-se mulţumit că Rusia s-a apropiat de Peninsula Balcanică şi că avea un picior solid la Dunăre 34.

• Amiralul Ciceagov, care 1-a înlocuit pe Kutuzov în mai 1812, a fost împotriva ocupării Basarabiei şi a cerut ţarului împuterniciri să renunţe la acest teritoriu.

• Karl Marx despre Tratatul de la Bucureşti: …Turda nu putea ceda ce nu-i aparţinea, pentru ca Poarta otomană recunoscuse acest lucru, când la Kârlowitz, presata de poloni să cedeze Moldo-Vlahia, ea răspunsese că nu are dreptul de a face cesiune teritorială, deoarece capitulaţiile nu-i confereau decât un drept de suzeranitate35.

• CARTEA DE LEGE-KANUNAME eliberată de sul­tan în 1792 glăsuieşte: Ţara Românească şi Moldova fiind din trecut şi până acum slobode în toate privinţele, prin separare la cancelarie şi prin interzicerea călcării lor cu piciorul, toate dările şi arenzile se află pe seama voievozilor36.

• Perioada cumplită pentru români cuprinsă între deceniul 7 al secolului al XVIII-lea şi deceniul 6 al secolului al XIX-lea ia sfârşit odată cu Războiul Crimeii când occidentalii intervin cu armele în ajutorul Turciei, silind indirect Rusia să-şi retragă armatele din Principate, operaţie care se încheie în iulie 1854. La Conferinţa de la Viena, din 15 martie 1855, la care au participat Anglia, Franţa, Austria, Rusia şi Turcia, marile puteri garantând integritatea Imperiului otoman, condiţie a echilibrului european, se discută situaţia Principatelor care, după aprecierea diplomaţilor prezenţi: atingea foarte de aproape interesele obşteşti ale Europei 37. Astfel, ia sfârşit protectoratul rusesc înlocuit cu un protectorat colectiv al puterilor participante la Conferinţă, fapt care impunea schimbarea organizării lor interne şi punea problema unirii lor care devenise o problemă europeana de rezolvarea căreia depindeau interesele economice şi politice ale marilor puteri implicate în Războiul Crimeii.

• Punctul de vârf al bătăliei duse de marile puteri pentru a-şi asigura supremaţia în bazinul Mării Negre, pentru a stăpâni Strâmtorile, gurile Dunării şi a libera navigaţia pe marele fluviu, bătălie dusă cu mijloace economice, diplomatice şi militare a fost Războiul Crimeii. Principatele române au beneficiat parţial de acest amplu conflict european, poziţia lor geo-strategică ca şi faptul că puteau deveni o excelentă piaţă de desfacere pentru industriile şi manufacturile occidentale atrăgând atenţia asupra lor şi implicându-le de aici încolo în absolut toate problemele esenţiale ale Europei.

• După eşuarea Conferinţei de la Viena, lucrările s-au mutat la Constantinopole în ianuarie 1856, fără nici un rezultat, fapt care a condus la Congresul de la Paris deschis la 28 februarie 1856, având drept scop principal restabilirea echilibrului european. Au participat: Anglia, Franţa, Austria, Turcia, Rusia, Sardinia şi Prusia. In şedinţa din 8 martie, Franţa, prin ministrul său de externe, Walewski, investit cu funcţia de preşedinte al Congresului, ridică problema Unirii Principatelor. Nu stăruim asupra dezbaterilor. La 30 martie se semnează Tratatul de Pace. In ceea ce ne priveşte acesta stabilea: – desfiinţarea protectoratului Rusiei stabilit după pacea de la Adrianopole; Principatele sunt scoase de sub tutela Turciei şi sunt puse sub garanţia celor 7 Puteri; sultanul, în colaborare cu ambasadorii puterilor semnatare va întocmi un firman electoral care să convoace în cele două Principate adunări menite să-şi exprime opţiunile politice: pro sau anti-unioniste, care vor fi consemnate de o comisie specială de informare formată din reprezentanţii Puterilor semnatare cu sediul la Bucureşti; dacă liniştea publică în Principate va fi tulburată, înalta Poartă nu putea interveni cu trupe fără aprobarea Puterilor. Articolul XXI prevede reanexarea la Moldova a judeţelor Cahul, Bolgrad şi Ismail, a Deltei Dunării şi Insulei Şerpilor. Articolul XXVI stabileşte constituirea forţelor armate naţionale pentru menţinerea securităţii interne şi paza frontierelor.

Invit cititorii să facă singuri trimiteri la anii 1944-1945 când Rusia îşi ia revanşa tot la Paris, ca şi la decembrie 1989 cu întreaga ţesătură de interese mondiale care au vizat şi vizează România. Inchei acest subcapitol citându-1 pe unul din mulţii susţinători francezi ai Unirii, precum Jules Michelet, Edgar Quinet, Thibault, şi anume J.A. Vaillant care, încă din 1854 a scris în gazeta LA ROUMANIE:… Dintre toate popoarele creştine legate Imperiului turcesc, moldo-vlahii au luptat mai bine de trei sute de ani pentru independenţă şi dacă sunt încorporaţi şi tributari, ei nu sunt nici subjugaţi, nici supuşi. Ţara lor este tot a lor şi, prin toate vicisitudinile istoriei lor, ei şi-au păstrat dreptul la autonomie. Ei vorbesc toţi aceeaşi limbă şi această limbă este germenul unei naţionalităţi deja puternică38.

Această naţionalitate puternică, stăpână pe pământul ţării, având bresle de meşteşugari şi neguţători râmase în urma dezvoltării capitaliste din Occident, adânc tulburată de lupta marilor puteri pentru stăpânirea Estului, a intrat în strategia Alianţei Universale Israelite ca obiectiv principal pentru instalarea maselor evreieşti dislocate din Polonia şi Rusia. Pentru asigurarea protecţiei juridice a acestor mase de emigranţi clandestini, Alianţa Universală Israelitâ a folosit cu succes:

CONSULII ŞI CONSULATELE DIN PRINCIPATE. In urma prevederilor de la Kuciuk-Kainargi (un sat din sudul Dobrogei), se instalează în Principate consulatele străine de la Iaşi şi Bucureşti având ca obiect al activităţii supravegherea aplicării tratatului sub raport economic, social şi politic. Consulii ruşi se instalează la 1782, cei austrieci la 1783; ai Prusiei la 1785, ai Franţei la 1798 şi ai Marii Britanii la 1803. Conflictele latente sau subterane dintre aceste puteri, lupta lor de interese de toate genurile se reflectă în activitatea acestor consuli care supralicitează protecţia străinilor stabiliţi în Principate aflaţi sub jurisdicţia lor ca cetăţeni ai ţărilor respective, numiţi la noi sudiţi, impunând pentru aceştia un regim juridic de excepţie, un regim supra-naţional şi anti-naţional împotriva căruia a luptat diplomaţia şi politica românească vreme de un secol şi jumătate. Jocul de interese al Alianţei Universale Israelite se face prin intermediul consulilor occidentali, îndeosebi prin cei ai Austriei, fără ca francezii sau britanicii să facă excepţie. Până la instalarea consulatelor, străinii erau supuşi unor norme restrictive care apărau comerţul şi producţia de mărfuri autohtonă. Consulii, interpretând clauzele tratatului aşa cum le dictau interesele sau cum li se dicta de către diplomaţia căreia îi aparţineau, şi-au supralicitat atribuţiile, exercitând presiuni asupra domnilor fanarioţi şi asupra organelor administrative şi judecătoreşti, impunând un nou regim de capitulaţiuni, ilegal, de care, în 90 la sută din cazuri, au profitat masele evreieşti emigrate din Galiţia şi Bucovina, făcând apel la cetăţenia lor austriacă sau rusească. Alexandru C. Moruzi acordă monopoluri şi protecţie sudiţilor evrei după cum urmează: …Io Alexandru Constantin Moruzi Voievod… Dumneata Vel Spătar şi Dumneata Epistat al Agiei, fiindcă ne-am înştiinţat Domnia mea pentru breasla evreilor care cu voia Domniei au fost şi sunt primiţi a sălăşlui în politia Domniei mele Bucureşti, care petrec cu orânduiala lor, făcându-şi alişverişul şi hrana, fără de vreo urmare împotrivă, că unii alţii din prăvăliaşi şi din orăşeni îi supără a nu-şi face alişverişul lor, feluri de chipuri îi înjură şi le batjocoreşte copiii cu vorbe hulitoare… poruncim Dumneavoastră că să daţi straşnică poruncă de înştiinţare39... în continuare fanariotul dă poruncă ca evreii să fie protejaţi aşa cum i s-a cerut de consuli, care prin ambasadorii de la Constantinopole puteau influenţa pe marele vizir spre a-1 mazili. Citez: …şi aşa să aibă odihnă ovreii a petrece în oraşul Domniei mele nesupăraţi, ca nişte primiţi care-şi plătesc dajdia la visteria Domniei mele, a se hrăni în pace…40

Iată un act juridic care acordă protecţie evreilor emigranţi, nu celor pământeni, pentru ca fanariotul specifică în pitac ca sunt „primiţi”. Alt fanariot aflat sub dictatul consulilor, Constantin Hangerli, bine mituit de evrei, dă celor din Focşani, la 6 septembrie 1798, dreptul de a avea un ceauş, deşi erau foarte puţini. La numai două zile, la 8 septembrie 1798, numeşte staroste al ovreilor pe David sin Moisi, scuteşte pe ovrei de toate dările în afara de cele de ruptoare şi face chemări către cei din Galiţia şi Rusia să se aşeze cât mai mulţi în ţară. Ca acte juridice îndreptate împotriva ţării, pentru a câştiga bunăvoinţa consulilor austrieci şi ruşi, Hangerli organizează o administraţie evreiască independentă de administraţia de stat, dând liber comerţului cu produse alcoolice, iar printr-un pitac din 13 octombrie 1798 dă dreptul evreilor de a fi meşteşugari, ceaprazari şi legători de cărţi, scutindu-i de orice dări. Acelaşi joc îl face fanariotul Constantin Ipsilante, corupt de finanţa evreiască şi aflat la ordinul consulilor, care la 1802 recunoaşte invazia evreilor dând invadatorilor drepturi depline, ca să nu mai vorbim de fanariotul Mihail Şuţu care poate fi socotit întemeietorul bugetului comunităţii evreieşti din Moldova, baza materială a statului în stat alcătuit de comunitatea iudaică din Moldova. Prin hrisovul din 11 martie 1820 li se acordă autorizaţia de a înfiinţa „gabela”, taxă obligatorie la fiecare oca de carne cuşer. La 16 iulie 1815 fanariotul Scarlat Calimah acordă evreilor zarafi un regulament prin care se pot constitui în breaslă, urmare a articolului 3 din Tratatul de la Bucureşti, încheiat la 16 mai 1812 între ruşi şi turci, despre care am mai vorbit şi prin care ni s-a răpit Basarabia.

In vreme ce în Rusia se instituise serviciul militar obligatoriu pentru evrei şi se pusese un bir de 50 de ruble pentru portul caftanului tradiţional şi 25 de ruble pentru perciuni, măsuri care au făcut să emigreze zeci de mii de evrei care-au luat calea Principatelor, consulii ruşi şi prevederile Regulamentului Organic au făcut ca masele de emigranţi evrei să fie protejate în Principate şi să fie împământenite. Domnul Mihail Sturdza aprobă întemeierea coloniilor evreieşti pe moşiile boiereşti contra unei mite substanţiale. Aşa se nasc târguşoarele sordide Drăguşanii Covurluiului, Podul Iloaiei, Frumuşica Botoşanilor este transformată într-o cloacă, idem Negreştii Vasluiului.

In Muntenia, cu toate insistenţele consulilor lucrurile stăteau altfel decât în Moldova, în 1831 nu există evrei în sate. Peste voinţa consulilor se ridică rezistenţa ţăranilor şi neguţătorilor autohtoni. In 1849 Ministerul de Interne dă ordin prefecţilor să nu tolereze aşezarea evreilor prin sate în calitate de arendaşi, de hangii şi cârciumari şi sâ-i silească pe cei aciuiţi pe teritoriu să plece în termen de 15 zile. In 1835 prinţul Ghica recomanda Consiliului Administrativ să nu per­mită intrarea evreilor în ţară, iar cei cu paşapoarte de tranzit să nu primească autorizaţie de şedere decât maximum o lună.

Revoluţionarii de la 1848, foarte mulţi dintre ei francmasoni, însuşindu-şi ideile cu bătaie lungă ale francmasoneriei franceze dirijată de oculta iudaică, bântuiţi de romantism politic, au crezut că un stat naţional se poate întemeia prin încetăţenirea tuturor aluviunilor minoritare râmase pe solul Principatelor în urma seismelor socio-politice din ultima sută de ani. Aşa se face că Grigore Ghica permite evreilor să ţină cârciumi prin sate şi modifică legea recrutării astfel că la sfârşitul lui 1854 recrutul evreu, plătind, poate fi înlocuit cu un recrut moldovean 41.

O SINTEZĂ NECESARĂ

Din fragmentele subcapitolelor TÂRGUIELI şi CONSULII ŞI CONSULATELE DIN PRINCIPATE cititorul poate lesne deduce că, faţă de problema evreiască din Ţările Româneşti, s-au consolidat în cursul timpului istoric două atitudini traduse în acte juridice, după cum urmează: o atitudine de respingere a emigranţilor evrei şi de îngrădire a posibilităţilor de a se stabili şi a specula şi, în epoca fanariotă, a Revoluţiei de la 1848 şi a domniei lui Al. I Cuza, o atitudine binevoitoare, toler­antă. Prima atitudine demonstra responsabilitatea istorică faţă de naţiune în ansamblul ei; cea de-a doua izvora fie din interese meschine, ca mita, fie sub presiunea centrelor de putere, fie dintr-un romantism politic care anula perspectiva istorică de dragul unor lozinci umanitare în spatele cărora, foarte concret, acţiona Alianţa Universală Israelită spre a cuceri poziţii cheie în Principate.

REGULAMENTUL ORGANIC se ocupă şi de NAŢIUNEA EVREIASCA în articolul 94, Anexa P, după cum urmează: 1-îi este oprit, după vechile obiceiuri, de a lua în arendă pământuri locuite; XX – Se reglementează modul de a-şi procura carnea; l II – Se reglementează dreptul de a lucra în distilerii prin sate; l III, cum se percep taxele datorate statului asupra cărnii şi păsărilor prin adjudecare în sinagogi; l IV felul cum copiii evreilor pot fi admişi în şcolile publice, cu condiţia să poarte acelaşi costum ca ceilalţi elevi. Tot în articolul 94 se stabilea ca recensământul să fixeze situaţia fiecărui evreu ca cei vagabonzi să fie extrădaţi42.

In 1835 se interzice tribunalelor de a legaliza contractele de arendă cu notificarea că judecătorii care contravin să fie destituţi şi judecaţi

Regulamentul din l iunie 1839 – guvernul Sturdza – articolul 4, cuprinde măsuri severe şi amănunţite cu scopul de a împiedica invazia evreilor şi a interzice vagabondajul lor prin ţară.

Decizia Consiliului Administrativ din 11 martie 1840 recomandă să nu fie exceptaţi de la prevederile Regulamentului din 1839 nici evreii vagabonzi născuţi în ţară.

Am vorbit despre Conferinţa Ambasadorilor de la Constantinopol, de după Războiul Crimeii, fără să subliniem că Franţa şi Anglia masonizate au introdus în Protocolul de la 11 ianuarie 1856 două articole privindu-i pe evrei, trecuţi sibilin sub titulatura de străini şi, atenţie, clasa a populaţiunii, dreptul de a poseda bunuri nemişcătoare în amândouă Principatele şi, fără nici o deosebire de naştere sau cult, de a se bucura de egalitatea drepturilor civile şi în mod particular de dreptul de proprietate sub toate formele, cu condiţia ca exercitarea drepturilor politice să fie suspendată pentru indigenii supuşi unei protecţiuni străine – sudiţii. Articolele XV şi XVII strecurate prin fraudă de francmasoneria anglo-franceză nici n-au fost discutate la Congresul de la Paris; iar atunci când comisarii britanic şi francez au încercat să le impună, comisarul rus s-a pronunţat împortivâ. Citez: …Starea morală şi socială a evreilor în Moldova este de aşa natură că admiterea lor de a se bucura de drepturi politice şi suprimarea anumitor restricţiuni legale ce îi privesc pot aduce mari neajunsuri43.

Iată că împotriva presiunilor exercitate de Alianţa Universală Israelită, Conferinţa de la Paris, în 14 au­gust 1859 stabilind cu de la sine putere dispoziţiile generale ale unei Constituţii a Principatelor, stipulează clar în chestiunea evreiască, citez din articolul 46: Moldovenii şi valachii de orice rit creştin se vor bucura deopotrivă de drepturile politice; exerciţiul acestor drepturi va putea fi extins şi la alte culte prin dispoziţiuni legislative44.

Concesia făcută presiunii iudeo-francmasonice este cuprinsă în acest va putea fi extins, termen folosit de evreime în gigantica ei bătălie pentru cucerirea României. Primul pas orchestrat de Alianţa Israelitâ Universală a fost publicarea la Paris a broşuricii lui I. Barasch: EMANCIPAREA ISRAELIŢILOR ROMÂNI, broşurică prin care presa iudaica euro-americanâ a făcut motiv de agitaţie mondială. Ion Heliade-Râdulescu, Ion Brătianu, rareori Kogălniceanu au militat pentru teza lui Barasch fie din oportunism politic, fie din diplomaţie, având nevoie de sprijinul Franţei; cel mai îngăduitor, a cărui îngăduinţă a avut efecte dezastruoase pe termen lung fiind Al.I. Cuza.

ALEXANDRU IOAN CUZA ŞI EVREII. Nimic nu ştirbeşte rolul istoric al marelui nostru domnitor, creatorul României moderne, asta neînsemnând să împiedicăm exerciţiul judecăţii critice de dragul clişeelor, al schemelor şi al lipsei de informaţii. Domnitorul Al.I. Cuza secondat de Kogâlniceanu sunt autorii secularizării averilor mănăstireşti, ai legii rurale şi împroprietăririi ţăranilor, ai organizării statului mod­ern prin legile: comunală, a consiliilor judeţene, a contabilităţii publice, a Curţii de Conturi, a Consiliului de Stat, a Camerelor de Comerţ, a sistemului de măsuri şi greutăţi metrice, a învăţământului, apoi a adoptării Codului civil, Codului penal şi de procedură penală. Tot ei iniţiază sprijinul marilor comunităţi româneşti din sudul Dunării, vizând o politică românească grandioasă pe întregul areal locuit de români, ca să nu mai vorbim de Transilvania. Dar prietenia lui cu directorul general al Poştelor şi Telegrafului, Cezar Librecht, vechile lui legături francmasonice 1-au făcut să nu ia nici o măsură împotriva invaziei evreieşti în plină recidivă, împotriva stabilirii evreilor în satele Moldovei şi a exercitării comerţului cu băuturi spirtoase; ba, mai mult, în 1860, cât şi în 1865, anunţă şi pune în practică un program de emancipare graduală a evreilor, cu toate că în virtutea art. 46 al Conferinţei şi Convenţiei de la Paris, Codul Civil din 1864 permitea numai îrnpământenirea individuală prin Consiliul de Stat, după 10 ani de la prezentarea unei petiţii către Domn. Le dă egalitatea drepturilor civile, dreptul de a se înrola în armată. Xenopol scrie că a doua zi după ceremonia întronării a spus unei deputatiuni evreieşti: Nu vreau să văd în Principatele Unite nici creştini nici jidani, ci numai români43.

 

TRATATUL DE LA BERLIN, ADOLPHE CREMIEUX,

ALIANŢA ISRAELITĂ UNIVERSALĂ ŞI CAMERELE DE REVIZUIRE

O scurtă rememorare. După revoluţia lui Tudor Vladimirescu se încearcă o reformă progresistă şi în domeniul constituţional. Cărvunarii moldoveni, boieri de treapta a doua şi a treia, înainte ca Ion Sandu Sturză să fie numit domn, alcătuiesc un proiect de constituţie la 1822, în care se consfinţesc drepturile omului, se schiţează organizarea puterilor statului, se stabilesc impozitele şi se accentuează caracterul ei de clasă, principiul egalităţii aplicându-se numai boierilor. Proiectul Cărvunarilor este respins de Turcia suzerană şi Rusia protectoare fiind prea progresist şi „revoluţionar”. Regulamentul Organic se apropie oarecum de noţiunea, cadrul şi funcţionalitatea unei constituţii aristocratice, menţinând privilegiile boierilor, dar organizând administraţia, finanţele, justiţia, miliţia naţională. Regulamentul Organic se aplică în Muntenia la 1831, în Moldova la 1832, durează până la 1858 când este înlocuit cu Convenţia de la Paris, iar aceasta este înlocuită cu Statutul lui Cuza care funcţionează până la adoptarea Constituţiei votată la 30 iulie 1866. Domnitor era principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, venit în ţară la 8/20 mai 1866, debarcat la Turnu-Severin, după ce călătorise de la Diisseldorf sub identitatea cetăţeanului Carol Hettingen din Thal, circumscripţia Unterhernthal, cu paşaport elveţian, spre a evita interdicţiile Austriei aflată în termeni ostili cu Prusia. Carol I depune jurământul la 10/22 mai 1866 şi Constituţia se votează la 30 iulie 1866.

In cei 7 ani de domnie ai lui Vodă Cuza, Alianţa Universală Israelită îşi realizase aproape integral planul de invazie a Principatelor, rata anuală a invaziei fiind în jurul a 25 000 suflete.

Ofensiva internaţională şi internă pentru emanciparea evreilor vizează legiferarea acesteia prin constituţie. Iuliu Barasch scria la 1861 în EMANCIPAREA ISRAELIŢILOR DlN ROMÂNIA: …noua Constituţiune a Principatelor va ţine drept onoare de a înscrie marele principiu al egalităţii religioase, civile şi politice, care este primul semn al libertăţii unei naţiuni şi sârguinţa progresului şi a prosperităţii sale… Statutele Societăţii Israelite din Iaşi îşi propun la 1864 să câştige drepturi cetăţeneşti pentru evrei. Gazeta ISRAELITUL ROMÂN, proprietate a lui Iuliu Barasch şi A. Levy, propovăduia principiile toleranţei şi egalităţii.

Pe măsură ce se lucrează la elaborarea Constituţiei sau se discută problema Constituţiei, se agravează conflictul ideologic între Alianţa Israelită, filialele sale din Principate şi patrioţii români. In 1863, în gazeta VIITORUL din Iaşi, marele patriot român A.D. Holban replică dur la presiunea iudaică internă şi internaţională, iar D. Popassu, diplomat al Universităţii din Halle, publică broşura SUNT SAU NU SUNT EVREII FOLOSITORI PRINCIPATELOR UNITE? din care citez: …Sau noi respingem cu energie şi dispreţ impertinentele pretenţiuni ale evreilor şi ne silim a scăpa prin mijloacele cele mai nimerite şi mai urgente chiar de jidanii pe care îi mai avem din nenorocire sau noi renunţăm la independenţă, ba chiar la existenţa statului şi a naţiunii române pentru a deveni sclavii, iloţii dispreţuiţi de jidani45.

Uniunea Israelită din Iaşi răspunde prin preşedintele ei, dr. Silberzweig. Polemica atinge cote înalte. Atunci când se apropie convocarea Constituantei, Alianţa Universala Israelită intervine în forţă prin chiar preşedintele şi fondatorul ei, Adolphe Cremieux, cel care a dus Franţa la ruină şi la înfrângerea de la 1870. Cum Alianţa Universală Israelită socotea Principatele Unite ca pe un posibil Israel, cum se străduise să cazeze aici masele evreieşti dislocate din Rusia şi Polonia, cum sosise momentul să se legifereze sau nu condiţia cetăţenească a evreilor intraţi clandestin în Principate, Adolphe Cremieux soseşte la Bucureşti şi, după învăţăturile PROTOCOALELOR, încearcă să corupă însuşi statul, oferindu-i un împrumut de 25 milioane franci cu dobândă mică, în schimbul acordării de drepturi politice coreligionarilor săi. Guvernul, bucuros de pomană, fără să judece consecinţele actului pe termen lung, formulează articolul 6 cu următorul conţinut: …confesiunea nu constituie în România o piedică la naturalizare.

Reacţia populară atirige dimensiunile unei răscoale, întru atât exploatarea evreiască trezise ura maselor. Semnalul se dă în Moldova, ajunsă colonie evreiască, tulburările întinzându-se în ţară, cuprinzând Bucureştiul şi trăgând un semnal de alarmă la Cameră. Se devastează prăvăliile evreieşti, se dărâmă o sinagogă abia zidită, se maltratează evreii. Textul articolului 6 propus de guvern este înlocuit cu celebrul articol 7, care va face obiectul atacului Alianţei Universale Israelite la Tratatul de la Berlin şi va dezlănţui o luptă politică dură, internă şi internaţională pentru abrogarea lui.

ARTICOLUL 7 din Constituţia votată la 30 iulie 1866 anulează toate beneficiile legii din 1864 prin care evreii puteau fi naturalizaţi individual la 10 ani după depunerea cererii către domnitor, şi specifică:… Singuri streinii de rit creştin vor putea obţine naturalizarea.

Votarea articolului 7 şi a Constituţiei a însemnat o înfrângere internaţională a Alianţei Universale Israelite şi un vot de blam pentru preşedintele ei Adolphe Cremieux.

Reacţia s-a manifestat în întreaga presă europeană de sub controlul finanţei iudaice care a acoperit România şi poporul român cu insulte, fâcându-1 pe Eminescu să intre în luptă şi să publice un lung şir de articole privind problema evreiască în România. Eşecul lui Cremieux în România a condus la adoptarea unui plan strategic mult mai amplu, pregătindu-se României o lovitură indirecta. Formal, România era vasala Turciei. Vechile capitulaţii nefiind încă abolite, Alianţa Univer­sală Israelitâ finalizează iniţiativa evreilor din Anglia strânşi în Anglo-Jewish Association, convocând o conferinţă europeană a tuturor asociaţiilor evreieşti din Europa, spre a cere Turciei să acorde evreilor drepturile care se propun a se acorda creştinilor. Informaţia apare în INDEPENDENCE BELGE, care scrie că: … Evreii din România trebuie să aibă partea lor din aceste beneficii…

Iată riposta lui Eminescu în CURIERUL DE IAŞI, din 5 decembrie 1876: … Puterile europene au recunoscut însele că pretenţiile evreilor din România sunt neîndreptăţite. Austria şi Rusia au încheiat tratate în acest sens cu România:.. Conferinţa (n.n. a Alianţei Universale Israelite) se va oferi desigur de a amesteca în discuţii cestiuni care să le complice şi mai mult. Cât pentru români, egala îndreptăţire a 600 000 de lipitori si precupeţi este pentru ei o cestiune de moarte şi viaţă şi poporul nostru cred că ar prefera moartea repede prin sabie decât moartea lentă prin vitriol… dar când în ţară avem 700 000 de lucrători care produc, ţăranii, nu înţelegem alături de aceştia 600 000 de speculanţi ai productelor, încât fiecare evreu să trăiască din precupeţirea muncii unui singur ţăran român. Drepturile d-nialor civile şi publice nu-nsemnează decât dreptul de a exploata poporul nostru în bună voie.

Intre 1866 şi 1877, în primul deceniu al domniei lui Carol I, Alianţa Universală Israelită pune în mişcare presa europeană care montează un scenariu uriaş împotriva României, difuzând cele mai fanteziste ştiri despre persecuţia evreilor, declanşând un război psihologic mondial, cam în genul războiului rece şi al campaniei mondiale împotriva lui Nicolae Ceauşescu.

• Eminescu în articolul de mai sus:… Până atuncia să mai fie încă şapte alianţe, ca cea universală, care să conspire cu uşile închise în contra naţiei româneşti, noi vom şti să le arătăm totdeauna lungul nasului, căci nu ne spăriem nici de înjurăturile presei jidoveşti, nici de declamaţiile oratorilor idealişti, pe câtă vreme e vorba de existenţa poporului nostru.

• Eminescu, în EVREII ŞI CONFERINŢA, articol în CURIERUL DE IAŞI, 9 ianuarie 1877: … O seminţie care câştigă toate drepturile fără sacrificii şi muncă e cea evreiască … deputaţii ţărani din Adunarea ad-hoc s-au plâns prin memoriile lor că aceşti oameni (n.n. evreii cârciumari) le otrăvesc băuturile … Astăzi când un prefect opreşte de la acest trafic pe un evreu, PESTER-LLOYD, organ redactat de evrei şi după el JOUR­NAL DES DEBATS (item) descriu scene sălbatice din Turkestan ca petrecându-se în România.

Momentul ales de Alianţa Universală Israelită spre a impune României naturalizarea evreilor este cel al Congresului de la Berlin care a urmat războiului româno-ruso-turc din 1877, conferinţă care urma să ratifice statutul independent al României şi deplina ei suveranitate. Sprijinită de Bismarck, cancelarul de fier, care era vădit ostil domnitorului Carol, îndeosebi de plenipotenţiarul francez Wadington, influenţând reprezentanţii Italiei, Angliei, Alianţa Universală Israelită, prin presiunea marii finanţe, reuşeşte să influenţeze marile puteri astfel incat în Tratatul de la Berlin din 28 iulie 1878 se condiţionează recunoaşterea independenţei statului român de acordarea de drepturi politice evreilor. Articolul 44 impus de Alianţa Universală Israelită puterilor semnatare stipula că:… naţionalii tuturor puterilor, comercianţi sau alţii, vor fi trataţi în România fără deosebire de religie, pe picior de per­fectă egalitate… Deci, toţi evreii ruşi, polonezi, germani, austrieci intraţi clandestin în ţară. Adică peste 600 000 de imigranţi. Zadarnice demersurile lui I. Brătianu şi Kogâlniceanu care invocă principiul de neamestec în treburile interne ale ţârii. Bismarck bate cu pumnul în masă, ba şi ameninţă cu invazia, cerându-i domnitorului, la presiunea bancherilor evrei de la Berlin, ca România să răscumpere căile ferate, fapt cunoscut ca afacerea Strousberg. Congresul de la Ber­lin este triumful Alianţei Universale Israelite şi al Rusiei care ajunge din nou la Gurile Dunării. Alianţa Univer­sală Israelită câştigă emanciparea politică a evreilor din Bulgaria prin art.5; din Turcia prin art. 20 şi 62; din Serbia prin art. 35 şi din Muntenegru prin art. 27. Reacţia din ţară este aproape de răscoală, împotrivirea porneşte de la Iaşi. Marile puteri au cerut modificarea art. 7 din Constituţie şi această modificare nu se putea face decât de către Corpurile legiuitoare: Camera şi Senatul. Deschiderea sesiunii 1878-1879 are loc abia a doua zi după ce trupele române iau în stăpânire Dobrogea, adică la 15 noiembrie 1878, întreaga sesiune va fi furtunoasă, chestiunea israelită devenind nodul discordiei între guvernul Brătianu, care era obligat să aplice art. 44 al Tratatului de la Berlin, condiţie obligatorie pentru a ni se recunoaşte independenţa şi opoziţie care nu voia să audă de revizuirea articolului 7, revizuire care până la urmă a avut efecte nefaste pentru România. A.D. Holban adresează o PROTESTAŢIE domnilor reprezentanţi ai Camerelor de Revizuire, având anexate tabele cu un mare număr dte semnături, prin care respingea încetâţenirea în masă a evreilor. Reţin din PROTESTAREA lui A.D. Holban un adevăr de mare şi dramatică actualitate: … bătrânii noştri Domnitori, în epocile critice, au preferat să sacrifice formele vane ale politicii externe pentru a conserva fondul real al independenţei lor naţionale46.

Înainte de a analiza situaţia creată prin articolul 44 al Tratatului de la Berlin, o scurtă paranteză asupra rolului nefast al Franţei iudaizatâ în chestiunea evreiască din România. O bună prietenă a domnitorului Carol la Paris era doamna Cornu care i-a scris alarmată încă , din 1867 că în Franţa, datorită politicii antievreieşti a lui Brătianu, opinia publică este din ce în ce mai antiromânească… Desigur, nu mai subliniez rolul presei iudaice în formarea opiniei publice franceze şi europene. Carol I, personalitate publică proeminentă, de mare acurateţe morală, îi răspunde că pretinsa cestiune evreiască a fost exagerată peste măsură, Brătianu nefăcând altceva decât să aplice o măsură administrativă în contra evreilor care deschid în mod ilegal cârciumi prin sate, măsură sprijinită pe ordine vechi. Iată că însuşi împăratul Napoleon al III-lea la presiunea Alianţei Universale Israelite şi a lui Cremieux, îi telegrafiază domnitorului Carol în aceeaşi problemă, ridicată de presa evreiască la rang de problemă capi­tală a umanităţii. Textul telegramei: ...Nu trebuie să las în neştiinţă pe Alteţa Voastră cât de mult opiniunea publică se mişcă aici de persecuţiunile ale căror victime se zice că sunt israetiţii din Moldova. Nu pot crede că guvernu luminat al Alteţei Voastre să autorizeze măsuri atât de contrare umanităţii şi civilizaţiunii47.

Carol I răspunde prin telegrama din 12/26 mai 1867. Citez din text: …Măsurile ce guvernul a crezut că trebuie să iea n ‘au nimic excepţional şi intră în dreptul comun. Iată şi ceva din textul scrisorii care completează telegrama: …Suntem acuzaţi din nou, în ziare, că persecutăm pe evrei, pentru că noua lege a licenţelor opreşte pe evrei de a deţine debite prin sate. Dar aceasta este o măsură înţeleaptă şi suntem hotărâţi a respinge orice reclamaţiune sau interventiune în acesta privinţă. Trebuie să cunoască cineva satele din Moldova pentru a putea să aprecieze ce acţiune vătămătoare exercită evreul asupra populaţiunii de la ţară cu rachiul său falsificat…48

• E. Drumont în LA FRANCE ENJUIVI scria că Franţa, graţie lui Wadington, juca rolul lipsit de nobleţe al unui jandarm care a legat mâinile naţiunii române slabe, pentru a permite jidovului să intre cu tăria vitriolului pe gâtlejul muribundului.

In cele ce urmează ne ocupăm de reacţia naţionala la chestiunea israelitâ impusă prin intermediul Tratatului de la Berlin. La lucrările Camerei de revizuire participă vârfurile personalităţilor din epocă: Vasile Alecsandri, Vasile Conta, Titu Maiorescu, P.P. Carp, Mandache Kostache, G. Mârzescu, I.C. Negruzzi. Se formează două curente de opinie. Unul radical şi intransigent avându-1 ca lider pe filozoful Vasile Conta, al doilea pentru o revizuire condiţionată propusă de A.D. Holban în a sa PROTESTARE. Pentru a lămuri motivele curentului radi­cal, antirevizionist, iată câteva din stările de lucruri care 1-au generat.

Registrele regimentelor care au luptat în Războiul de Independenţă consemnează că în tranşee a murit un soldat evreu lovit de o schijă şi că alţi trei soldaţi evrei au murit de tifos la croitoriile şi bucătăriile de etapă.

Incepând din 1848, marii bărbaţi de stat ai românilor îşi asumă istoria ca responsabilitate supremă, căutând să construiască structura juridică a ţârii, să creeze instituţiile care să definească şi să promoveze viaţă economică naţională şi să asigure românilor poziţia suverană în toate domeniile vieţii sociale, economice, politice şi culturale. In acest proces com­plex de edificare a statului naţional modern, aflat sub dublă stăpânire: a înaltei Porţi şi a Puterilor garante, ca să nu mai vorbim de interludiul stăpânirii ruseşti, era firesc ca lupta pentru promovarea intereselor naţionale să ducă la un sistem de legi cu caracter limitativ faţă de puzderia străinilor aciuiţi ilegal în Principate. Cei care au reacţionat vehement, cu ecou în presa europeană şi transatlantică având sprijinul brutal al Alianţei Universale Israelite au fost evreii.

I. C. Brătianu, în drum spre Paris, are la Berlin o întrevedere cu Cohen, preşedintele Alianţei, care-1 ameninţă că România fără sprijinul evreiesc este pierdută. Legea din 1864 pentru constituirea Corpului avocaţilor permitea numai intrarea românilor şi a străinilor naţionalizaţi în acest corp. Aceeaşi interdicţie pentru evrei în comerţul de drogherie. Actul care a stârnit ecouri în presa europeană şi americană a fost Circulara din 24 aprilie 1867 dată de I.C. Brâtianu in calitatea lui de ministru de interne, prin care se expulzau toţi evreii vagabonzi de prin sate, circulară care completa Circulara nr.2296 din 5 septembrie 1866 a ministrului de interne N. Creţulescu, prin care se cerea prefecţilor să nu mai tolereze aşezarea în ţară a evreilor supuşi sau nu unei protecţiuni străine ca hangii, cârciumari sau arendaşi.

Se explică expresia „sunt supus austriac”. Ion Brătianu declara la 1877 că fiecare evreu venit în con­flict cu autoritatea, spre a ieşi bazma curată se declara supus austriac. Din zece contravenienţi la impozite, 9 sunt evrei, declara I.C. Brâtianu 49.

Expulzarea a zece evrei vagabonzi prin Galaţi şi a altor 25 din satele Bacăului i-a adus lui I.C. Brătianu un potop de injurii în întreaga presă iudeo-europeană şi americană. Plutocraţia iudaică Geld Judentum 1-a determinat pe Napoleon al III-lea sâ-i dea prinţului Carol I telegrama pe care am reprodus-o în acest capitol.

SESIUNEA DRAMATICĂ 1878-1879. Sesiunea Corpurilor Legiuitoare 1878-1879 este exemplară pentru istoricul parlamentarismului românesc. Parlamentarii aveau ca temă revizuirea articolului 7 din Constituţia impusă de Puterile europene care reprezentau interesele marii finanţe evreieşti şi pe ale Alianţei Universale Israelite, cele mai puternice centre de presiune fiind Franţa, reprezentată prin împăratul Napolexion al III-lea şi diplomatul Wadington şi Germania, reprezentată de cancelarul Bismarck. Puterile impuneau României acordarea de drepturi civice şi politice masei de imigranţi evrei intraţi clandestin în ţară, ceea ce reprezenta un pericol naţional date fiind ocupaţiile speculative ale evreilor şi faptul că se constituiseră ca stat în stat. Guvernul I.C. Brătianu se afla între ciocan şi nicovală. Independenţa obţinută cu armele pe câmpul de luptă trebuia recunoscută de Puterile europene cu condiţia revizuirii articolului 7, majoritatea parlamentară având suportul opiniei publice era împotriva revizuirii. Holban mergea până la a renunţa la recunoaşterea independenţei daca era sa o răscumpere cu un preţ aşa de sângeros. A avea răbdare, aşteptând ca Europa mai bine luminată asupra propriilor ei interese să devie mai echitabilă către noi, care reprezentam în Orient ideile, cultura, instituţiunile şi interesele sale 50. Vasile Conta depune o moţiune antirevizionistă, semnată de C. Ghica, E. Ghica, I.C. Negruzzi, P. Cazimir, C. Ciupercescu, N. Blaremberg, B. Conta şi D. Rossetti-Tetcanu. In replică, Alianţa Israelită din România încearcă să-i ofere 70 000 lei spre a-şi retrage moţiunea. Se constituie un centru de putere moldovenesc antirevizionist condus de Vernescu, care i-a pus condiţii zdrobitoare lui I.C. Brătianu. Cu o abilitate diplomatică şi politică de mare subtilitate începe jocul tergiversărilor care va exaspera Puterile, le va uza răbdarea, uzând şi demolând virulenţa şi consistenţa articolului 44 din Tratatul de la Berlin, astfel că la 6 octombrie 1879 când articolul 7 revizuit a fost votat de Adunarea Deputaţilor, el era redactat conform intereselor naţionale şi departe de ceea ce impuseseră Marile Puteri.

Câteva citate din scrisorile domnitorului Carol I adresate tatălui său, principele Carol Anton de Hohenzollern, pe care-1 informa asupra actelor sale politice, pe care-1 consulta şi pe care-1 ruga să medieze la Berlin chestiuni în litigiu. Scrisoarea datata Bucureşti, 5/17 noiembrie 1878. Citez:… Numai după deschiderea Camerelor şi după schimbarea ministerului, absolut necesara, ţinând seama de rezolvarea chestiunii evreieşti, vom avea o situaţie limpede în afacerile in­terne… Puterile Mari cred că exercită prin întârzierea recunoaşterii independenţei noastre opresiune asupra ţârii; se înşală, însă, în privinţa aceasta, pentru că păzirea lor produce numai îndârjire faţă de străinătate. Regularea chestiunii evreieşti nu se va face din cauza aceea nici mai curând, nici mai târziu, şi bărbaţii noştri politici declară că vor alege timpul care li se va părea mai potrivit. Adevărat că eu mi-aş putea exercita influenţa; cred, însă, că e mai prudent dacă nu voi insista, pentru ca să se potolească surescitarea maximă51.

Scrisoarea datată Bucureşti 16/28 februarie 1879: … Din afară e Rusia care ne apasă în tot felul, aflând un sprijin în Germania; înlăuntru e chestia evreiască, care, după cum am prevăzut chiar din anul trecut, produce cele mai mari dificultăţi şi nu va putea fi rezolvată aşa de curând… după Paşti se vor face alegerile pentru noua Constituantă care va avea să rezolve definitiv chestia evreiască …se vor dezlănţui toate patimile … discuţiunile în Constituantă se vor prelungi până la vară şi eu am puţină speranţă că soluţiunea ce o aşteptăm va mulţumi Europa52.

Scrisoarea datată Bucureşti 3/15 aprilie 1879: … am trecut norocos peste prima parte a campaniei primejdioase care mi-a fost impusă prin tratatul de la Berlin, ţara a recunoscut necesitatea schimbării articolului 7 din Constituţie … Nu trebuie să ne ascundem însă îngrijorarea că e vorba de o întreprindere îngreunată încă din cale afară prin iritaţia de care e cuprinsă mai ales întreaga Moldovă. Am discutat în timpul din urmă cu mulţi bărbaţi influenţi de acolo, care au în privinţa chestiunii evreieşti o judecată obiectivă; cu toate că le-am atras atenţiunea asupra primejdiilor ce ne ameninţă din străinătate, ei vedeau totuşi piedici de nebănuit şi se temeau de neorânduială. Cu Mitropolitul din Iaşi am vorbit două ceasuri, conjurându-1 să predice pace şi concordie şi să se arate mai tolerant decât toţi ceilalţi. Când mi-a răspuns că Moldova creştină nu trebuie să fie dată pe mâna evreilor, i-am atras atenţiunea cât este de primejdios de-a alimenta astfel de idei… Mai este încă o chestiune grea… răscumpărarea căilor ferate, pentru care negociem deja de un an, dar fără rezultat din cauza condiţiunilor apăsătoare ale bancherilor din Berlin. Chestiunea evreiască şi răscumpărarea căilor ferate sunt două probleme aşa de mari, încât abia se pot rezolva în acelaşi timp. In amândouă chestiunile se afirmă influenţa lui Bleichroder. Mă duc pentru câteva zile la Iaşi, unde e centrul agitaţiunii contra evreilor şi unde aceştia din urmă încă sunt din când în când provocatori.

Scrisoarea datată Bucureşti 1/13 iunie 1879 începe după cum urmează: Ne aflăm acum cufundaţi până în gât în chestiunea evreiască, a cărei rezolvare se va mai amâna … Brătianu zice: de cerem prea puţin de la Camere, vom avea Europa contra noastră; de vom cere mai mult, vor respinge Camerele. – în Consiliul de ieri am fost de următoarea părere: 1) să se şteargă fără discuţie articolul respectiv din Constituţie; 2) să se acorde evreilor născuţi în ţară şi anume din părinţi care s-au născut tot în ţară şi nu s-au bucurat niciodată de protecţie străină, drepturile cetăţeneşti pe lângă următoarele condiţiuni: a) să fie făcut serviciul militar; b) să plătească birul personal; c) terminarea unei şcoli româneşti; d) exercitarea unei meserii în ţară… Ar accepta Camerele aceasta? Mai că m-aş îndoi … în Camere se manifesta chiar de pe acum o rezistenţă pasiva care e greu de înfrânt, printre moldoveni se arată o iritaţiune care creşte şi o indispoziţie aşa de mare pentru concesiuni faţă de evrei…53

Scrisoarea datată Bucureşti 20 iunie/2 iulie 1879: am cerut ca guvernul să se declare hotărât în chestiunea evreiască… Guvernul caută să influenţeze Camerele ca să acorde unei categorii anumite de evrei drepturile cetăţeneşti, nu află însă ascultare… Nici ameninţările Europei nu fac impresiune… La Berlin sunt hotărâţi să intervină… să ne prescrie ce drepturi să dam evreilor. Un astfel de pas se înţelege că ar mării iritaţiunile în ţară… Italia se mulţumeşte cu ştergerea articolului 7 din Constituţie, tot aşa cum Anglia cu naturalizarea câtorva evrei. Wadington. însă cere o soluţionare radi­cală, iar la Berlin se insistă pentru… răscumpărarea căilor ferate în condiţiunile cerute de bancherii d’acolo55.

Scrisoarea datată Bucureşti 16/28 iulie 1879 începe aşa: Nenorocita chestiune evreiască a devenit o adevărată luptă uriaşă care trebuie purtată cu ţara şi cu străinătatea… Pe când ţara mă prezintă ca un apărător al drepturilor evreieşti, străinătatea se plânge că nu le respectez destul… Mă cred însă îndreptăţit a pretinde de la Reprezentanţii poporului ca să afle pentru chestia evreieascâ o soluţiune care să apere înainte de toate interesele economice ale ţârii şi să ofere Marilor Puteri posibilitatea de a se declara mulţumite. Dacă am putea înconjura criza prin naturalizarea unui singur evreu, eu aş fi cel mai fericit!… Intrarea lui Kogălniceanu ca Ministru de Interne am declarat-o ca absolut necesară, din cauza agitaţiunilor vehemente din Moldova… Cea mai mare iritaţiune a produs în ţară, îndeosebi în Moldova, propunerea de a se da drepturi civile la anumite categorii de evrei: petiţiuni, monstre, scrisori ameninţătoare adresate mie, părea că se vor înscena demonstraţiuni mai mari. .. Puterile mari au obosit în afacerea aceasta, devenind, prin multe amânări şi dificultăţi, mai puţin exigente, aşa că se vor declara mulţumite cu propuneri echitabile56.

Rezistenţa naţională la dictatul Marilor Puteri a învins. Articolul 7 din Constituţia de la 1866 a fost modificat după o luptă politică care a durat 16 luni. Adunarea Deputaţilor a votat articolul 7 revizuit în şedinţa din 6 octombrie 1879 cu 132 de voturi pentru, 9 voturi contra şi 2 abţineri. P.P.Carp şi C. Bobeica. Vasile Alecsandri se pronunţă în Senat împotriva revizuirii, spunând în discursul său: … Regret de a constata că evreii din Moldova, afară de foarte puţine excepţii, s-au arătat vecinie nepăsători de soarta României, ba pot zice chiar ostili propăşirii noastre naţionale. Unirea Principatelor a fost pentru ei un doliu!… Independenţa Română, o emigrare, şi lupta românilor pentru acea independenţă un motiv de a scumpi banii, de a creşte camătă şi a specula asupra mizeriei obşteşti57.

Articolul 7 modificat acorda evreilor dreptul de a cere naturalizarea în mod individual printr-o cerere adresată Camerelor şi de a obţine naturalizarea ca şi ceilalţi străini, fără dreptul de a avea imobile rurale, drept de care se bucurau în exclusivitate numai românii. Iată şi conjuraţia internaţională care a impus României modificarea articolului 7 din Constituţia de la 1866: Germania, prin cancelarul Bismarck, Austria prin contele Andrassy, Anglia prin lordul Beaconsfield-Disraeli, reprezentantul finanţei evreieşti şi prim-ministru, Franţa prin Waddington, Italia prin Conti.

883 de evrei care într-un fel sau altul serviseră în armată sau serviseră armata au fost împământeniţi în bloc.

EFECTE. CONSECINŢE

Modificarea articolului 7 din Constituţia de la 1866, ratificată de Senat la 11/23 octombrie 1879 a avut consecinţe grave pentru România, deschizând ţara valurilor succesive de invazie evreiasca, acordarea drepturilor politice conducând la acapararea, economiei, băncilor şi finanţelor, astfel încât în preajma celui de al doilea război mondial 70% din economia naţionala aparţinea străinilor, în majoritate absolută evrei. In perioada 1879-1939 România devine pentru evreimea mondială DAS JUDENLAND PAR EXCELENCE, adică ţară evreiască prin excelenţă, construită prin mijloace politice, economice şi propagandistice de către Alianţa Universală Israelită conform planului strategic pe termen lung care viza transformarea României în NOUL ISRAEL. Perioada de vârf a dominaţiei economice şi politice evreieşti în România antebelică se realizează în timpul domniei nefaste a regelui Carol al II-lea, condus de amanta sa Elena-Grunberg-Wolf-Lupescu şi prin ea de oculta financiară evreiască şi de francmasonerie, fapt care a născut legic reacţia naţională prin Mişcarea Legionară şi prin introducerea în sfera politicului a formulei NUMERUS VALACHICUS, aparţinând omului politic Al. Vaida-Voievod.

Perioada 1879-1939 se caracterizează prin lupta pentru supravieţuirea naţionalului care continuă invarianta fundamentală a Istoriei românilor; variantele deznaţionalizării şi colonizării aparţinând factorilor externi de agresiune care şi-au disputat România: catolicismul şi iudaismul în cele două variante: iudeo-capitalismul şi iudeo-comunismul. Invarianta funda­mentală a istoriei românilor: lupta pentru supravieţuire şi consolidarea naţionalului se caracterizează în perioada amintită prin efortul bărbaţilor politici de a organiza, fundamenta, consolida şi a da continuitate statului naţional şi independent România. Aspectul juridic al cadrului statal într-o Românie abia eliberată de sub dominaţia politică a Porţii şi a Puterilor garante alcătuia temelia edificiului în construcţie. Revizuirea articolului 7 a fost doar începutul acţiunilor destabilizatoare iniţiate de Alianţa Universală Israelită spre a nu permite organizarea şi consolidarea statului naţional român, după Protocoale, statul naţional fiind duşmanul de moarte al supra-statului evreiesc. Legea pentru crearea Bursei de comerţ din 1881; legea de constituire a Camerelor de comerţ din 1886; codul de comerţ din 1887 care conţinea dispoziţii privitoare la componenţa etnică a consiliilor de administraţie; legea pentru exploatarea cailor ferate din 1889, care prevedea că străinii vor fi angajaţi numai în lipsa specialiştilor români; legea învăţământului primar din 1893; a învăţământului profesional unde străinii erau primiţi numai ca auditori şi numai cu consimţământul ministrului, în şcolile de arte şi meserii în proporţie de o cincime din locurile vacante, în şcolile comerciale contra unei taxe anuale; dar mai ales legea pentru încurajarea industriei naţionale din 1887 care impunea ca două treimi din lucrători să fie români în termen de 5 ani de la înfiinţarea fabricii, au stârnit protestele presei iudaice din ţară, din Europa şi Statele Unite. Alianţa Universală Israelitâ a contracarat violent procesul de consolidare a statului naţional prin creaţia juridică, invocând persecuţii inexistente, pogromuri, apelând la conducătorii marilor puteri, conjugând focul injuriilor, pe al calomniilor îndreptate asupra bărbaţilor politici, cu mişcarea rapidă a emisarilor trimişi în România sa supravegheze aplicarea articolului 44 al Tratatului de la Berlin căzut în moarte naturala încă din 1879. Ţinta calomniilor Alianţei şi ale presei subordonate au fost I.C. Brătianu şi Mihail Kogălniceanu.

Articolul 7 din legea rurala prin care se interzicea înstrăinarea proprietăţii ţăranului a fost motivul unei campanii împotriva lui Brâtianu. Când Kogâlniceanu în calitate de ministru de interne şi în temeiul articolului 10 din legea asupra poliţiei rurale din 1868, dă ordin prefecţilor ca primarii sa uzeze de dreptul de a acorda sau refuza autorizaţia de a se aşeza în comună a oamenilor fără căpătâi (vagabonzi, negustori ambulanţi); comunităţile evreieşti din ţară stârnesc o furtună în presa iudaică şi se plâng Alianţei, invocând persecuţiile la care sunt supuşi evreii de către autorităţile româneşti sălbatice. Alianţa trage sforile marionetelor ei din guvernul iudeo-francez şi marchizul La Valette îi dă ordin agentului diplomatic francez de la Bucureşti, Mellinet, să adreseze guvernului o notă de protest împotriva expulzării din sate a evreilor (vagabonzi) fapt care lezează dispoziţiile Constituţiei. Kogălniceanu răspunde demn şi ferm spunând că în România chestiunea evreiască este, citez: o chestiune naţionala şi totodată o chestiune economică… Atât guvernul cât şi naţiunea, avem dreptul dea fi îngrijoraţi de progresele acestei naţiuni străine care trăieşte în mijlocul nostru şi al cărei număr creşte nepregetat prin imigrarea evreilor din Galiţia şi din Podolia, provincii ale vechii Polonii, limitrofe cu România…58.

Când în 1895 se aplică legea poliţiei rurale de către partidul liberal revenit la putere, altă furtună de calomnii şi proteste „europene”, care culminează atunci când guvernul închide jumătate din cârciumele evreieşti de la sate, aplicând legea monopolului băuturilor spirtoase din 1873 prin care numai electorii săteşti puteau beneficia de licenţe pentru cârciumârit, Alianţa Universală Israelită a cerut chiar intervenţia diplomatică a Puterilor. Altă vânzoleală europo-americanâ când pentru a apăra economia naţională, în 1883 se promulgă legea împotriva comerţului de loterie şi în 1884 legea împotriva comerţului ambulant, ambele practicate de evrei, loteria slujind bancherii evrei din Lipsea şi Hamburg. Ciclonul protestelor euro-americane este format în deceniul 7 al secolului 19, creşte în intensitate în deceniile 8 şi 9, în proporţie geometrică faţă de rata consolidării juridice a statului naţional România, ca ochiul lui să atingă Bucureştiul în 1902 când se votează legea meseriilor care dădea dreptul de practică numai acelor străini care puteau dovedi că în ţara lor, cetăţenii români se bucurau de reciprocitate. Nu puteau dovedi, li se putea elibera o autorizaţie în condiţii speciale, de către Camera de comerţ şi industrie. Alianţa Universală Israelitâ mobilizează presa şi diplomaţia. Statele Unite ale Americii intră în alertă. Subsecretarul de stat Haye emite note către puterile semnatare ale Tratatului de la Berlin. România a călcat în picioare articolul 44. Deci România trebuieşte pedepsită.

Invariantei fundamentale a istoriei românilor: crearea Statului Naţional Unitar, Alianţa Universală Israelită, prin masa de manevră a evreilor aduşi în România, îi opune prin mijlocirea puterilor străine şi a finanţei supra-statale programul de transformare a ţării în Noul Israel.

Cititi si : https://mucenicul.wordpress.com/2011/02/01/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-v/

Exista sau nu exista un Proiect “Israel in Romania”? (V)

Capitolul 5

CARTEA A II-A

ROMÂNIA ŞI EVREII . CONTRAREVOLUŢIA

ROMÂNIA CA O PRADĂ. O VIZIUNE SISTEMICĂ

În volumul I din culegerea de articole publicate de revista americană THE DEARBORN INDEPENDENT, proprietatea marelui industriaş Henry Ford, tipărit în România în 1927 după originalul american sub titlul JIDOVUL INTERNAŢIONAL, la pagina 159, rând 24, scrie: .. Chestiunea românească este de asemenea o chestiune jidovească şi toţi românii vorbesc de Statele Unite ca de o „Ţară Jidovească” din cauză că ei au cunoscut, prin oamenii lor de stat, teribila presiune care a fost exercitată de jidovii americani contra ţării lor, o presiune care se extinde asupra chestiunilor celor mai necesare pentru trai şi care au constrâns România să semneze tratate care sunt tot aşa de umilitoare ca acelea pe care le pretindea Austria de la Serbia şi care au provocat războiul mondial.

B’nai B’rith (I.O.B.B.) sau „Fiii Legământului”, lojă francmasonică exclusiv evreiască a fost înfiinţată în 1843 la New York. In 1921 avea 426 de loji pe întreg pământul care a fost împărţit în 11 districte; în 1925 s-a schimbat preşedintele comitetului executiv după 25 de ani de exerciţiu activ: Adolf Kraus. In locul lui a venit un Alfred M. Kohn. Patru din membrii executivului şi-au avut reşedinţele la Berlin, Viena, Bucureşti şi Istanbul. In 1925 Terra a fost împărţită în 15 districte. Primele 7 în S.U.A., districtul 8 în Germania, districtul 9 în România. Deci al doilea district ca importanţă europeană. Un Schweig a scris în 1917 (românii erau în plin război de reîntregire a neamului) o broşurică: Indicatorul instituţiilor şi organizaţiilor evreieşti din România. La pagina 8, acest Schweig scrie: Toate lojile din ţară sunt supuse jurisdicţiunii acestui comitet … Adică comitetului lojei din România a I.O. B’nai B’rith. Tot Schweig numeste Sanhedrinul evreiesc din România care în acel an se identifica lojei B’nai B’rith şi se compunea din : dr. Adolf Stern, preşedinte; dr. M. Beck, vice-preşedinte; dr. H. Erdreich, mentor; Josef Sterian, secretar; B. Bercovici, casier; dr. I. Niemerower, B. Brânişteanu, Leo Gheller, consilieri; M. Bucov, secretar ajutor.

Prima lojă B’nai B’rith din România a fost creată de consulul Statelor Unite la Bucureşti, francmasonul iudeu Benjamin Peixotto în 1872, trimis în misiune specială spre „a ameliora soarta evreilor persecutaţi1. Peixotto determină chiar intervenţia ministerului de externe al S.U.A. în favoarea evreilor prin intermediul francmasonului Simon Wolf. Marele Orient al României creat după 1918 a fost înfiinţat tot prin funcţionari ai ambasadei S.U.A.

In 1927 Districtul IX România al lojei B’nai B’rith era compus din 14 loji după cum urmează: „Fraternitatea” Nr. 380-Bucureşti, „Peixotto” 381-Brăila, „Bien” 382. Galaţi, „Viitorul” 387-Buzâu, „Egalitatea” 393-Ploieşti, „Concordia” 394-Moineşti, „Lumina” 534-Bucureşti, „Samoil” 583-Iaşi, „Menorah” 395-Piatra Neamţ, „Orient” 669-Cernâuţi, „Salom” 1025-Cluj, „Humanitas” 1080-Bacâu, „Ahava” 1081-Braşov, „Progresul” – Roman, în martie 1930 dispăruseră lojile B’nai B’rith: „Caritatea” – Vaslui, „Meimonide” – Huşi, „Instrucţiunea” – Focşani, „Luptătorul” – Craiova,J’Dr. Stern” – Tr. Severin, „Montefiore” – Piteşti, „Goodhart” -Târgovişte, „Cremieux” – Bacău, Botoşani, Bârlad. Iată şi câteva nume din „Ilustrul Sanhedrin” ales în mai 1927: dr. I. Niemerover mare preşedinte, Max Seidman şi avocatul Filip Chefner – vicepreşedinţi, Karl Kliiger, mentor, B. Bercovici – trezorier şi alţi evrei secretari şi membri2.

Acest paragraf se raportează la opinia justificată exprimată în primul paragraf de către THE BEARBORN INDEPENDENT.

Josepf Berkovitz, preşedintele Lojei Noua Fraternitate din Bucureşti, director politic al ziarului L’INDEPENDENCE ROMAINE corespondent la LE TEMPS, a spus la adunarea generală din 27 mai 1927 a lojilor exclusiv iudaice B’nai B’rith: Dumnezeu a făcut România Mare pentru ca patru feluri de evrei sa devină o unitate3.

Leon Goldştein – Buletinul Marei Loji Zion nr. 9, pagina 76: …din iniţiativa Lojilor sa se înfiinţeze în toate oraşele bănci evreieşti, cu capitaluri evreieşti, cu acţionari evrei, cu consilieri, administratori şi cenzori evrei pentru ajutorarea comerţului evreiesc*.

Protocol 15: …Până sa ne ridicam la putere noi vom crea şi înmulţi lojile masonice în toate ţările din lume; noi vom atrage în ele pe toţi aceia care sunt sau ne pot fi agenţi eminenţi. Aceste loji vor forma principalul birou al informaţiilor noastre şi mijlocul cel mai influent al activităţii noastre. Noi vom centraliza toate aceste loji într-o administraţie cunoscută numai de noi singuri care va fi compusă din înţelepţii noştri… Proiectele politice cele mai secrete ne vor fi cunoscute şi vor ajunge în stăpânirea noastră din ziua apariţiei lor.

Dr. W. Filderman, preşedintele U.E.P. şi al consiliului central evreiesc din România afirma în 1937 că pe consângenii săi nu-i interesează Palestina, căci rolul lor poate fi mai bine îndeplinit în România (atenţie, cititori): ÎNCĂ UN PĂMÂNT NEDEPLIN OCUPAT, căci nu cuprinde nici pe departe pe kilometru pătrat numărul limită de locuitori4.

Avocatul Mişu Weissman recunoaşte existenţa unei probleme evreieşti în România şi Polonia, dar afirmă că nu este locul a se vorbi de un surplus de populaţie evreiască pentru motivul că România este departe de a fi atins gradul de densitate a populaţiilor din ţările occidentale 5.

SUNDAY EXPRESS (1938) publică o teorie a unui evreu din Cernăuţi conform căreia Rusia, Polonia şi România ar trebui să cedeze câte 30-40.000 km2 care să alcătuiască viitorul stat evreiesc care să cuprindă o parte din Bucovina, Basarabia, Galiţia şi Ucraina, cu capitala la Odessa. Cele trei ţări cedante ar fi obligate să înscrie un buget necesar acestei ţări a lui Israel.

Petre Şchiopul – domnul Munteniei, 1568: …Jidovii vin în ţară şi împrumută sătenilor cu dobânzi mari ce nu pot plăti… Pentru că iau prin camătă sângele raialelor şi unde merg fac mii de supărări sub cuvânt de bani6.

Referatul comisiei însărcinată de generalul Enzenberg să studieze problema evreilor din Bucovina: …aici, în ţară, jidovii obişnuiesc a cumpăra ţăranului dinainte puiul din ou, mierea în floare, mielul în pântecele mamei pe un preţ mic şi prin această camătă a suge cu totul pe locuitori şi a-i aduce la sărăcie, aşa încât ţăranii împovăraţi astfel de datorii şi pentru viitor nu află alt mijloc de mântuire decât să fugă din ţară…7

Generalul Enzenberg, guvernatorul Bucovinei a răspuns comunităţii evreieşti după expulzarea cămătarilor şi cârciumarilor: ...Până acuma n-am văzut jidan la plug, nici pe unul îndeplinind munca ţărănească, dar am văzut arând pentru jidovi şi anume câmpurile cele mai roditoare pe care jidanul arendaş le ţine pentru el şi bietului ţăran îi dă, desigur, cele mai rele 8.

M. Kogălniceanu, răspuns la nota lui La Valette, ministrul de externe al Franţei iudaizate: în legătură cu aplicarea art. 10 din Legea poliţiei rurale, în 1869: …De aceea, nu numai astăzi, dar din toate timpurile, sub toate regimurile, domnii şi bărbaţii de stat ai României şi, în general, toţi aceia care se interesează de această ţară, s-au preocupat de necesitatea de a împiedica exploatarea poporului român de către un alt popor care îi este străin, de către evrei 9.

La prima vedere, mozaicul de citate şi informaţii de mai sus contrazice subtitlul O VIZIUNE SISTEMICĂ. Spunem la prima vedere, deoarece, în fond, mozaicul poate fi ordonat ca element îrrtr-o structură a sistemului pe care-1 formează România ca stat care-şi afirmă de secole năzuinţa spre independenţă, suveranitate, integritate teritorială şi liberă dezvoltare a naţiunii şi tot de secole este supusă unor tendinţe imperialiste aparţinând ca elemente organice unor alte sisteme statale, economice sau financiare care au considerat şi încă consideră România ca o pradă.

A dezvălui conţinutul şi sensul evoluţiei societăţii româneşti şi al statului naţional unitar România îritre 1848-1994, a face analiza unor laturi esenţiale ale existenţei sociale şi ale progresului social, a identifica factorii care au determinat esenţa vieţii sociale în etapele devenirii comunităţii naţionale până la Războiul de Independenţă – după acest război până la marile răscoale ţărăneşti din 1907, precum şi a Războiului balcanic din 1913, a radiografia lupta de interese contrarii intereselor naţiunii în perioada primului război mondial, în cea interbelică, în perioada celui de-al doilea război mondial, apoi în cea kominternistă, a , socialismului naţional şi în cea a contrarevoluţiei, înseamnă a aborda sistemic tema noastră de cercetare: ROMÂNIA CA O PRADĂ. Cu specificarea că ne vom ocupa numai de unul din elementele perturbatoare ale istoriei noastre moderne, evreimea, care la rândul ei formează un sistem închegat, compus dintr-o diversitate de elemente corelate şi interdependente, de stări diferite ale conexiunilor acestora şi de o structură cu totul deosebită şi antagonică structurii statului naţional România.

Să ne precizăm: evoluţia legică a statelor româneşti Ţara Românească, Moldova şi Transilvania a vizat doctrinar şi practic unirea lor într-un singur stat naţional, eliberat de orice asuprire străină, perfecţionarea cadrului statal, a instituţiilor fundamentale, eliberarea socială, perfecţionarea societăţii, trecerea avuţiei naţionale din beneficiul străinilor care o acaparaseră în epocile cât au stăpânit Ţările Româneşti, în beneficiul românilor şi al statului lor naţional.

Evoluţia legică a comunităţii evreieşti din Ţările Româneşti şi România, de subordonare suprastatală, cu interese religioase, doctrinare, economice, spirituale suprastatale, a venit în contradicţie cu interesele naţionale considerate de supra-statul iudeu ca forţa principală de rezistenţa la instaurarea Republicii Universale. Comunităţile şi mai târziu comunitatea evreiască din România s-au bucurat de sprijinul masiv diplomatic, politic, financiar şi mass-media al Alianţei Universale Israelite, al statelor occidentale itadaizate: Franţa, Anglia, Statele Unite ale Americii, al francmasoneriei, reuşind ca pe o bună parte a istoriei moderne a românilor să realizeze dezideratele fundamentale ale francmasoneriei, adică:

– să constituie un STAT ÎN STAT;

– să organizeze un STAT DEASUPRA STATULUI;

– să arunce în luptă acest STAT ÎMPOTRIVA STATULUI ROMÂN.

Strategia pe timp scurt, mediu şi lung adoptată de Alianţa Universală Israelită faţă de Ţările Româneşti şi mai apoi de România a fost rezultatul unei analize complexe de ordin psiho-social, economic, demografic, politic, în care au intrat în calcul gradul de ocupare al teritoriului (unul din elementele cheie al strategiei pe termen lung); stratificarea socială, raporturile de clasă; situaţia economică, aşezările omeneşti, comerţul, resursele naturale. Abia la începutul secolului XX ideologii evreimii şi doctrinarii Republicii Universale destăinuie în lucrările lor faptul că şi-au fixat drept obiectiv strategic transformarea unei părţi din teritoriul românesc în parte componentă a unui viitor stat iudeu în estul Europei, pentru a canaliza aici întreaga emigraţie mozaică din Rusia, Ucraina şi Polonia, mutând pe Nistru şi Nipru vechiul imperiu al khazarilor de la gurile fluviului Volga.

Abia după constituirea Uniunii Sovietice şi trecerea ei sub despotismul iudeu, România a fost disputată de iudeo-bolşevism care a acţionat în spaţiul social al proletariatului şi de iudeo-capitalism care prin intermediul francmasoneriei şi al finanţei a acţionat în spaţiul social al clasei politice şi posedante, ambele direcţii urmărind acelaşi scop: subordonarea României intereselor lor economice şi politice, desfiinţarea statului naţional, acapararea puterii şi stăpânirea resurselor materiale în scopul înfăptuirii Republicii Universale: fie în varianta iudeo-bolşevicâ, fie în varianta iudeo-capitalistă.

Pentru a-şi realiza obiectivul strategic în România, Alianţa Universală Israelită şi toate structurile ei subordonate au folosit tactici corelate stării generale europene, stării specifice estului european, profitând de războaiele zonale sau mondiale spre a obţine avantaje deosebite pentru comunitatea evreiască de pe teritoriul ţării noastre. Cele mai importante tactici folosite în a doua jumătate a secolului trecut, corelate la evenimentele europene fabricate de francmasonerie ca organ executiv al Alianţei Universale Israelite, au fost obţinerea Emancipării Evreilor prin revoluţiile de la 1848 conduse în majoritate zdrobitoare de francmasoni; INVAZIILE SUCCESIVE ale evreilor ruşi şi galiţieni în Moldova şi Basarabia, cu o infiltrare masivă, subterană în Muntenia, Transilvania, Maramureş şi Banat; obţinerea ÎMPĂMÂNTENIRII sau a INDIGENATULUI sub presiunea diplomaţiei europene aflată în subordinea finanţei iudaice şi, sub aceeaşi presiune, obţinerea DREPTURILOR CETĂŢENEŞTI care, prin sprijinul finanţei suprastatale au făcut din evreimea rezidentă în România, puterea economică dominantă, cu o influenţă majoră în sfera politicului.

INVAZIILE. STATISTICI, CIFRE, ADEVĂRURI

Până în secolul al XVIII-lea prezenţa evreilor în Ţările Româneşti este nesemnificativă. Cămătari, creditori ai unor domni, neguţători de robi veniţi în Urdi Alai – coloanele nesfârşite care urmau armatele turceşti, nu sunt menţionaţi în documente, nici în descrierile călătorilor străini, cu toate că o sumă de istorici, scriitori şi gazetari evrei au încercat să acrediteze teza anteriorităţii lor în spaţiul dacic, înaintea formării poporului român.

De la Bernard Stambler cu a sa L’HISTOIRE DES ISRAELITES ROUMAINS ET LE DROIT D’INTERVENTION; la J.B. Brociner cu CHESTIUNEA ISRAELIŢILOR ROMANI şi Elias Kapsali, există o întreagă literatură evreiască fabricată spre a servi drept bază istorică şi juridică tezei colonizării României cu evreii din Europa de Est şi înfiinţării unui stat iudeu, dacă nu pe tot cuprinsul Ţărilor Româneşti, măcar în Bucovina şi Basarabia.

Intemeietorul şcolii istorice a anteriorităţii evreimii pe teritoriul daciei nu este întâmplător un iudeu elveţian, Geneva fiind un centru puternic al francmasoneriei, al studiilor rabinice şi al Alianţei Universale Israelite. El se numeşte dr. Johann Gaspard Bluntschli, avându-i drept discipoli pe M. Schwartzfeld, Sincerus, M. Halevy, Stambler, E. Schwartzfeld, Joseph Berkowitz, un lacob Psantir-Lâutarul, un Samuel Marcus din Smirna. Lucrările lor apar pe timpul bătăliei pentru împământenire şi câştigarea drepturilor politice. Bătălie susţinută de întreaga diplomaţie iudaizatâ din Europa şi S.U.A., ca şi de,corul mass-mediei mondiale de sub conducerea Mantei Universale Israelite, demonstrându-se astfel interesul major pentru ROMÂNIA. Iată câteva titluri: OCHIRE ASUPRA ISTORIEI EVREILOR ÎN ROMÂNIA – 188710 (a se citi cu atenţie titlul: evreii în România); EXCURSIUNI ISTORICE ASUPRA ISTORIEI EVREILOR ÎN ROMÂNIA DE LA ÎNCEPUT PÂNĂ LA MIJLOCUL ACESTUI VEAC – 1888 11; KHAZARII ŞI EVREII DIN ROMÂNIA 12. Aceiaşi corifei înfiinţează societatea istorică „luliu Barasch” în şedinţele căreia aceşti istorici improvizaţi îşi citesc lucrările spre a constitui precedentele necesare presei evreieşti mondiale şi a furniza centrelor de putere politice şi economice o justificare „ştiinţifică” a presiunilor exercitate asupra României.

Samuel Marcus din Smirna:… e posibil ca românii de azi să fie urmaşii khazarilor evrei.

Bernard Stambler în introducerea tezei de doctorat susţinută la Paris: Două popoare ale aceleiaşi naţiuni (n.n. românii şi evreii) îşi disputau dreptul primului ocupant la finele secolului ultim 13.

Nicolae Iorga afirmă că nu există nici o menţiune documentară despre evrei până la 1500. G. Reicherstorfler, ambasador austriac la curtea lui Petru Rareş, care a bătut toată Moldova, nu-i pomeneşte printre ceilalţi străini, cu toate că pe la 1330 erau câţiva evrei tătari la Cetatea Albă, fiind obligaţi să trăiască în afara zidurilor oraşului. La 1412 călătorul francez Guillebert de Lennoy nu-i mai pomeneşte. Evrei turceşti apar la Chilia căzută sub Imperiul otoman cam pe la jumătatea secolului al XVI-lea, când apar şi evrei spanioli concuraţi în neguţâtoria de vite – geleplâkul -de evreii polonezi care făceau contrabandă, ocoleau vămile domneşti şi pe cele ale târgurilor, deci practicau evaziunea vamală, silindu-1 pe Petre Şchiopul, acum domn în Moldova, să-i expulzeze la 8 ianuarie 1579.

Marile centre de emigrare evreiască spre Moldova sunt Imperiul ţarist cu Galiţia şi Ucraina, şi Bucovina ocupată de austrieci, în ambele imperii, ţarist şî habsburgic, au loc manifestări antiiudaice – fie sub formă de pogromuri, dărâmări de sinagogi, înrolări în armată, expulzări, fie sub formă de legi drastice ca acel JUDEN ORDNUNG – Regulamentul Evreilor -edictat la 28 decembrie 1776 de către împărăteasa Măria Terezia prin care se limita numărul căsătoriilor, al locuitorilor evrei din oraşe, al negustorilor evrei. Spre pildă, în Timişoara nu puteau trăi mai mult de 49 familii de evrei, dintre aceste familii nu puteau fi decât 8 negustori şi doar 6 negustori de vechituri.

In Bucovina, trup moldovenesc, trăiau înainte de răpire cam 200 familii de evrei, la care în 1774 s-au adăugat încă 300 venite pe urmele armatei ruseşti de ocupaţie, în 1778 recensământul militar austriac găseşte 800 de familii, în 1782 sunt l 050 familii, din care generalul Enzenberg a expulzat 372 familii. La 1780 majoritatea era formata din Betteljuden, evrei cerşetori. La 1871 guvernatorul îi obligă să muncească pământul, fapt care i-a determinat să fugă în Moldova, aşa că din 714 familii au mai rămas numai-175 – fenomenul se va repeta în România socialistă, când prin naţionalizarea întreprinderilor, comerţului, sistemului financiar-bancar, rămânând fără stăpânirea mijloacelor de producţie au emigrat în masă. Când autorităţile austriece le-au cerut să aibă un capital de 250 florini, au părăsit Bucovina, fugind în Moldova.

Alianţa Universală Israelită prin emisarii săi, con­form obiectivelor strategice fixate, a acţionat propa­gandistic în comunităţile est-europene, dirijându-le emigraţia spre Basarabia şi Moldova. Când au anexat Basarabia la 1812, ruşii au găsit aici în jur de 5000 familii evreieşti stabilite pe parcursul unei jumătăţi de secol, ca urmare a emigrărilor succesive din Ucraina şi Rusia. Conform manuscrisului Swinin ei erau: …lipsiţi de orice cultură, foarte bigoţi, rapaci şi vrăjmaşi ai celorlalte neamuri… locuiau în mulţimi compacte prin oraşele şi târgurile Basarabiei unde se ocupau cu comerţul şi camătă, iar la graniţă cu contrabanda 14. Prin sate erau cârciumari, speculanţi ai ţărănimii, precupeţi. Autorităţile ţariste au vrut să-i scoată din oraşe şi să-i fixeze în sate ca agricultori. Au fost create 16 sate de evrei cu 10 589 de suflete în 1082 gospodării. Experimentul a fost ratat, majoritatea „agricultorilor” fugind înapoi în oraşe şi târguri. Cei care-au rămas, fie că au ruinat gospodăriile, fie că la adăpostul lor au făcut cămătărie sau negustorie, în 1858 s-a cunoscut un spor considerabil al evreimii prin noi valuri de invazie, 78 751 de suflete, din care 41 525 erau bărbaţi şi 37261 femei, revenind 11,3 evrei la 100 de locuitori. Numai la Chişinău trăiau 19 329 evrei; la Hotin 20 307; la Soroca 13 824; la Balţi 9 816 – asta explicând fenomenul evreiesc antistatal, bolşevic de după Marea Unire, ca şi urmarea acestuia la materializarea pactului Ribbentrop-Molotov. Actele oficiale ruseşti dau pentru perioada 1858-1871 următoarele date demografice: români – 692 000; ruteni -120 000; evrei 78 750, după care urmează bulgarii, cu abia 48 750 locuitori şi, în ordine descrescătoare ruşii, germanii, ţiganii şi armenii. Autorităţile ruseşti de ocupaţie stabilesc că evreii fug de orice recensământ, putând recenza în 1891 numai 141 175 evrei din totalul celor existenţi, în anul 1860 la Chişinău locuiau 16 324 evrei. Creşterea spectaculoasă a numărului de evrei în Basarabia are motive obiective şi în afara propagandei Alianţei Universale Israelite. încă de la 1830, sub ţarul Nicolae I, evreii sunt persecutaţi cu străşnicie în Rusia, fiind izgoniţi de prin târguri şi oraşe; dar la 26 septembrie 1830 se emite un ucaz imperial prin care li se acordă privilegiul de a se aşeza în Basarabia, fiînd scutiţi de biruri şi impozite pe doi ani. Mai mult. Ca să scape de plaga evreimii din Polonia ocupată şi din guvernământul Herson, ţarul acordă evreilor polonezi şi hersonegi scutire de impozite pe 5 ani de îndată ce vor trece Nistrul şi se vor aşeza în Basarabia15.

Este prima manevră ţaristă de a scăpa de evreimea care năpădise oraşele ruseşti. A doua manevră a ţarului Nicolae I este ucazul care prelungeşte cu încă trei ani scutirea de impozite a evreilor aşezaţi în Basarabia, privilegiu căruia ţarul Alexandru II îi adaugă un altul: comercianţii evrei din Basarabia plătesc pentru dreptul de patentă mult mai puţin decât comercianţii ruşi. Invazia evreimii podoliene în acest rai ţarist a fost provocată şi din motivul de a deznaţionaliza Basarabia şi de a face din români o populaţie minoritară, de privilegiile evreilor bucurându-se mai târziu toţi negustorii străini; iar în 1832, printr-un alt ucaz, se acordă ţăranilor ruşi pălmaşi sau iobagi eliberaţi de stăpânii lor, dreptul de a se aşeza în Basarabia. In 1892 Chişinăul număra 7 832 de case, un templu israelit, 30 de case evreieşti de rugăciune.

Care erau caracteristicile etno-sociale ale acestor mase de invazie, migrând spre raiul basarabean şi moldovenesc, conduse de rabinii care aveau instrucţiunile emisarilor Alianţei Universale Israelite? Să-i consultăm pe contemporani. Internunţiul papal la 1794: …Evreii aşezaţi în Moldova sunt evrei mizerabili, pe care austriecii nu voiau mai de mult să-i ţină în Bucovina16... Contele d’Hauterive, fost secretar al domnitorului Alexandru Mavrocordat (1785-1780): ...numai datorită nemţilor ei n-au rămas cei mai mari şarlatani şi au căpătat preferinţă pentru lucrările de tâmplărie, de croitorie, de ceasornicărie, pe care le execută de altfel destul de prost… au cea mai extraordinară figură care se poate vedea în vreun colţ al lumii: cu capul pătrat sus, ascuţit jos, acoperit cu o căciula din blană neagră ale cărei fire stau ridicate ca nişte ţepi de arici, de sub care atârnă doi zulufi de păr cât sunt de lungi, în timp ce spatele capului le este. ras, ei mai au pe deasupra şi un cioc mic la vârful bărbiei, ceea ce le dă înfăţişarea unor capre de Angora17.

Viceconsulul francez la Iaşi, Viollier, la 1829: …mizerabili boccegii, cea mai mare parte fără domiciliu, vagabonzi plini de datorii, băgaţi în afaceri suspecte de mizeria vieţii… sau: ..,Neam speculativ, viclean şi şarlatan, care a dus populaţia română la mizerie 18. Thibault Lefebre: …Ei trec ca setoşi de câştig, nimic nu-i demoralizează, nici o vorbă nu-i descurajează, nici o aroganţă nu-i jigneşte. Ei acceptă cu umilinţă sau cel puţin în tăcere observaţiile cele mai severe, asprimile cele mai tari… Ei solicită cu umilinţă o comandă de la cel care i-a gonit cu un minut mai înainte şi un nou refuz nu-i va descuraja, pentru că persistenţa lor va înfrânge repulsia clientului… Aleargă din producător în producător căutând marfă, stabilind preţuri, făcând târguri, totul cu o ardoare, cu o îndemânare şi o pricepere surprinzătoare… Toţi aceia care cumpără de la evrei trebuie să verifice cu îngrijire cântarul de care se serveşte, greutatea mărfii, banii pe care îi numără, facturile… Preţurile pot fi exagerate, cântarul fals, greutăţile măsluite, socoteala greşită… Ţăranii sunt victimele lui de predilecţie pe care îi înşală la tot: la monedă, la socoteală, la greutate, la balanţă şi la mai cine ştie ce19… Pouqueville, un foarte învăţat consul al lui Napoleon Bonaparte, în volumul III din VOYAGE DANS LA GRECE, ed.II, libre IV, chap. IV, p. 340-350, în care descrie ravagiile ciumei în Thesalia: ...Câţiva turci fatalişti rămaseră la Lansa cu evreii care, traficând ultimele lucruri ale celor morţi, răspândiră datorită acestui comerţ – sacrilegiu, ciuma până la Salonic, unde mai mult ca 15 000 persoane muriră în acest an funest pentru Grecia.

Războiul ruso-turc din 1828-1829 cu ocuparea Ţârilor Româneşti de către armatele tariste pana la1856 constituie prilejul unei noi invazii masive de evrei din Galiţia, Polonia, Ucraina, sudul Rusiei şi Basarabia, fie slujitorind armatele de ocupaţie, fie trecind Prutul nepăzit, în contingente masive.

La recensământul executat în Moldova la 1803 din ordinul domnitorului Al.C. Moruzi, se găsesc 544 capi de familie evrei aşezaţi prin sate şi 2 389 la oraşe şi târguri, rotund 3000 capi de familie evrei faţă de 151 549 creştini, sau cca 12 000 evrei faţă de 604 000 creştini, sau 12% evrei faţă de 98% români şi câteva minorităţi neimportante numeric. Numai după un an, în 1804 divanul domnesc se alarmează, din pricina infiltrărilor masive de evrei. In 1820 domnitorul Mihai Şuţu ordonă un nou recensământ. Numărul familiilor evreieşti a crescut la 4 728, din care 984 la sate şi 3 744 la oraşe şi târguri, însumând 18912 suflete, adică o creştere de 58,33% în 17 ani sau 3,43% pe an. In 1827 cifrele sunt şi mai explicite, în satele Moldovei existau l 200 cârciumari evrei; în târguri şi oraşe, trăiau 3 602 evrei, iar Iaşi, l 256; adică 6 078 capi de familie, cu o creştere de l 350 familii, rata invaziei pe 7 ani fiind de 26,32%, sau 3,76% pe an. Faţă de anul 1803, rata invaziei evreieşti a fost în 1827 de 100%.

Intre 1786-1892 evreii din Iaşi plătesc contribuţii de 4 000 lei, cota negustorilor creştini fiind de 18 107,60 lei, adică evreii 18% – creştinii 82%, asta explicând raportul numeric între negustorii evrei şi cei creştini, în 1803 laşul numără 652 familii de evrei, ca în 182’2 să numere l 099 familii, adică o creştere de 53% în 19 ani. La 1820 în Bârlad sunt numai 20 de case evreieşti, la Roman existau în acelaşi an dughenile Bercului Jidov, la Botoşani după un izvod din 1828, la 24 negustori erau 18 negustori evrei. La 1820 în Dorohoi erau 232 familii evreieşti, în Herţa 339, în Suceava 229, în Botoşani 511. 118

Pentru Bucureşti, consilierul de legaţie Klausewitz dă următoarele date în 1824: 80 000-90 000 locuitori între care 4 000 germani şi 6 000 evrei; majoritatea supuşi austrieci, francezi şi ruşi. Sub ruşi, Bucureştiul este invadat de evrei. Catastiful haham-başei Haim Hereş notează că în 1813 au intrat în Bucureşti venind din Austria şi Turcia peste l 000 de evrei.

In cursul războiului ruso-turc din 1827 evreii din Iaşi invadează Bucureştiul, silindu-1 pe marele spătar Al. Ghica să nu îngăduie decât aşezarea străinilor care se ocupă cu plugăria.

Programul invaziei Ţărilor Româneşti, mai apoi a Principatelor Unite şi României de până la 1916, se execută minuţios, cu tenacitate şi foloseşte două metode: una ilegală, trecerea graniţelor în mod clandestin, aşezarea în comunităţile constituite, apoi mituirea funcţionarilor publici pentru acordarea actelor necesare şi una legală, mult mai puţin uzuală, făcându-se apel la consulatele străine aflate la ordinul centrelor de presiune iudaice. Dacă cifrele şi procentele date mai sus demonstrează b invazie lentă, dar susţinută an de an, cele patru recensăminte din 1859, 1860, 1899 şi 1912 certifică faptul că invazia a atins cote maxime şi că România era pe cale să ajungă acel Pământ al Făgăduinţei, obiectivul fixat de Alianţa Universală Israelitâ.

Recensământul din 1859 stabileşte o creştere de 22% a evreilor în Moldova faţă de anul 1831, comunităţile evreieşti însumând 119 000 suflete, ca în 1899 evreii să ajungă la 195 887 suflete, adică 10,15% din totalul populaţiei, numai la Iaşi trăind 39 441 evrei faţă de 38 626 creştini. Cu alte cuvinte, laşul devine un oraş evreiesc, capitala unui judeţ în care trăiesc 46 646 evrei şi 145 132 creştini, în cele 66 de târguri şi oraşe ale Moldovei trăiau la 1899: 41 467 evrei; în cele 6 oraşe nereşedinţă, 12 272, iar în sate 16 019. Interesant este că numai 11 sate din Moldova de nord nu aveau cârciumari şi arendaşi evrei, în 1912 numărul evreilor din Moldova scade la 167 590, cei lipsă gâsindu-se în Muntenţa, Oltenia şi Dobrogea, după cum urmează: în Muntenia 68 852 evrei din care 66 438 aşezaţi în capitalele de judeţ, în oraşe şi târguri, l 456 şi la sate 958, cu 1,71% din totalul populaţiei, în Dobrogea se stabiliseră 4 276 evrei, iar în Oltenia 4 906. La 1910, în Bucovina se înregistrau 102 919 evrei la o populaţie de 795 719 suflete, asta însemnând o rată de invazie pe 54 de ani de 731%20.

Unul din ţinuturile româneşti fixat ca obiectiv prin­cipal al emigraţiei din Galiţia şi Bucovina este Maramureşul. Alegerea nu este întâmplătoare! Considerat ca o cetate naturală, bogată, cu populaţie puţin densă, Maramureşul constituie a doua placă turnantă a emigraţiei evreieşti din estul continentului spre centrul şi vestul acestuia, ca şi baza de operaţii pentru infiltrarea în Transilvania, Crişana şi Banat. De unde înainte de 1857 evreii nu se ridicau dincolo de 14 581 de suflete, în 1900 ajung la 96 150 suflete. Valea Izei, a Vişeului, cercul Sighetului devin obiective principale ale infiltrărilor prin trecâtorile din nord.

Statisticile maghiare din anul 1910 atestă că în Transilvania trăiau 118 179 evrei, 11,30% dintre aceştia fiind stabiliţi în aşezările urbane, iai în Banat ajunseseră la cifra de 19 50121.

De la Ernest Desjardins care a vizitat Principatele în 1867, dând un număr de 400 000 evrei trăitori aici, din care nici 200 000 nu erau născuţi pe teritoriul invaziei, trecând prin MEYER’S LEXICON, LA GRANDE ENCICLOPEDIE; UNIUNEA EVREILOR PĂMÂNTENI22, studiile lui B.P. Haşdeu, lorga, I. Codrescu, A.C. Cuza, J. Tanoviceanu, Jean Levy şi Eminescu, luând în considerare lucrarea DIE JUDEN IN ROMANIEN a dr. Arthur Ruppin, aprecierile crâncenului duşman al românilor Isidore Lpeb, articolele din REVUE DES DEUX MONDES, până la statisticile oficiale din Ungaria, Rusia, Austria şi România, am putea stabili că în anul 1910 trăiau pe teritoriul nostru naţional 823 740 evrei şi că datorită sporului anual, la 1918 când se realizează visul de aur al românilor, în România Mare şi-au dat mână cu mână un număr de l 275 000 evrei, certificând afirmaţia lui Joseph Berkovitz reprodusă la începutul acestui capitol: Dumnezeu a făcut România Mare pentru ca patru feluri de evrei să devină o unitate.

Planul strategic pe termen lung al Alianţei Israelite Universale care viza transformarea României într-un nou Israel îşi atinsese primul obiectiv: constituirea masei de manevră dintr-o populaţie evreiască puternică numericeşte, capabilă să joace rol determinant în economie şi politică prin sprijinul internaţional financiar, diplomatic şi de mass-media, pe fondul existenţei celor două mari centre de putere internaţionale: iudeo-capitalismul şi iudeo-comunismul.

Cititi si :https://mucenicul.wordpress.com/2011/01/30/exista-sau-nu-exista-un-proiect-%E2%80%9Cisrael-in-romania%E2%80%9D-iv/