Vizita Papei în Lesbos (Grecia -16 aprilie 2016) sau cum a fost umilit și înfrânt ortodoxismul la el acasă

Veni, Vidi, Vici adică am venit, am (fost) văzut, (i-) am învins. Cam așa s-ar traduce vizita Papei în Grecia, mai precis în Lesvos (Lesbos cum spun românii). O adevărată victorie pentru Papă, și pentru catolicism (deși Papa Francisc I nu este prea catolic), o mareeeee…… UMILINȚĂ și ÎNFRÂNGERE ( sau mai bine-zis îngenunchiere) a ortodoxismului. De la început până la sfârșit Papa a făcut regulile, deși s-a întâlnit cu Patriarhul Constantinopolului, Bartolomeu I și cu Arhiepiscopul Greciei, Ieronim, ( ambii egali în rang cu Papa), pe tărâm ortodox. În privința difuzării imaginilor și discursurilor, staff-ul Papei a făcut regulile. Papa s-a comportat  ca o vedetă, hotărând și ce să poarte Patriarhul și Arhiepiscopul, precum și cei care îi însoțeau. Madonna de Vatican a interzis astfel, Înalților Prelați și însoțitorilor lor, purtarea crucii, permisă fiind doar purtarea engolpionului. Iar mai marii noștri păstori s-au conformat fără crâcneală.  Așa că Papa a fost singurul purtător de cruce din toată adunarea ( sau să-i zic adunătură?). Porumbelul păcii și izbăvirii între corbii negri ai nenorocirilor( Grecia și Turcia fiind „responsabile” de criza refugiaților). Și pentru că nu-i era suficient Primatul și vicariatul, Papa s-a transformat pe sine însuși în Iisus, prin luarea cu sine a 12  refugiați, exact numărul apostolilor Fiului lui Dumnezeu. Inițial au fost anunțați 10 dar până la sfârșitul vizitei s-au făcut 12, ca să nu existe îndoieli în privința mesajului. O grămadă de copii „musulmani” i-au pupat mâna, ba chiar și vreo 2-3 adulți, asta ca să n-avem dubii că refugiații musulmani ar avea ceva împotriva creștinilor  dar mai ales ca să nu ne îndoim că sub autoritatea Papei vom putea conviețui toți, indiferent de religie, fie ea chiar una nouă. Așa că, dacă mai aveați ceva îndoieli (sau speranțe) în privința Sinodului Panortodox, care se va ține în Creta în 16-27 iunie 2016, cu privire la hotărârile care se vor lua, cred că vi le-am spulberat în totalitate. Chiar dacă

Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, în timpul vizitei la Paraclisul comunității românești din Geneva, duminică, 24 ianuarie 2016, a spus că alegerea Cretei s-a făcut „deoarece se dorește ca sinodul să aibă loc într-o țară creștin-ortodoxă. Turcia este acum o țară eminamente musulmană.”, eu cred că motivul este lipsa totală a refugiaților din acest colț al Greciei.
Oricum, cei care i-au pupat mâna nu erau refugiați musulmani și nici cei pe care i-a luat cu el.Sunt credincioși yazidi, care respectă Biblia și Coranul deopotrivă. Dar Spectacolul care trebuia vizionat de prostimea din lumea întreagă a avut loc și a fost unul pe cinste. Pentru mine mesajul a fost unul singur: Biserica Ortodoxă a Greciei a fost abandonată de capii ei. Și nu este pentru prima dată. Celor care văd BOG drept un stâlp și un model al ortodoxiei le recomand să se reorienteze. Nu există nicio diferență față de BOR, cu excepția celor 2-3 mitropoliți care fac notă aparte și care au fost marginalizați. Nu așteptați nimic bun dinspre aici dar puteți să luați exemplu și măsuri pentru a nu ajunge  în situația grecilor, atât din punct de vedere religios cât și din punct de vedere politic. Și încercați să vă mai informați și singuri, nu numai de pe site-urile ortodoxe, care publică doar ce le convine sau ce convine bisericii sau care preiau informații fără a le verifica, așa cum am văzut și articolul cu Memorandumul care este o prostie și un fals inventat de extremiștii de dreapta. Știu că trăim vremuri tulburi și cred că sunt cele de pe urmă, dar isterizarea și panicarea nu aduc nici un folos. De altfel, n-am văzut nici un articol, pro sau contra sau măcar neutru, pe vreun blog ortodox sau pe vreo pagină FB a preoților care „propovăduiesc” la greu ortodoxia. Toți tac mâlc. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase. La cât s-au isterizat cu clipul Taxi așteptam măcar câteva rânduri despre vizita Papei. Veți spune că nu i-a interesat fiindcă n-a fost în România. Nici „MOMERANDUM-ul” n-a fost scris în România, dar toți l-au comentat, deși simpla greșeală din titlu trebuia să le deschidă ochii, dar era ceva senzațional care aduce trafic pe blog. Și cum românii sunt ahtiați după senzațional, a mers bine. Dar românii nu mai verifică sursa originală că deh, prea multă energie consumată și doar blogurile respective sunt de bună credință. Antihristul nu va trebui să se ostenească prea mult pentru a convinge.
memorandum
Fiți dar înțelepți ca șerpii și nevinovați ca porumbeii. ..nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală și nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut.
Trebuie doar să vreți să vedeți dincolo de aparențe.
pros1pros2pros3pros4pros5pros6pros7pros8

„Despre Antihrist si lucrarea sa in lume” -(I)

Pentru ca traim vremuri tulburi si oamenii se intreaba, din ce in ce mai des, daca noi suntem cei care traim acele ” vremuri de pe urma „, m-am gandit sa va redau niste fragmente din cartea ” Despre Antihrist si lucrarea sa in lume” a ieromonahului Martirie Paduraru, care a vazut lumina zilei prin acordarea dreptului si binecuvantarii publicarii de catre Preacucernicul  Parinte Theodoros Zisis, distins profesor al Facultatii de Teologie Ortodoxa din Tesalonic. Lucrarea este o talmacire, pe intelesul nostru, al tuturor, a celor ce va sa vina, desi multe dintre semne deja s-au implinit.

SĂVÂRŞIREA LUMII ŞI A ISTORIEI     

Traversând toate schimbările şi toate mutaţiile pe care le suportă, întreaga Creaţie se grăbeşte spre săvârşirea ei. Fiecare zi şi fiecare noapte, toţi oamenii, iar cu ei şi după ei toată Creaţia, se grăbesc spre ultima zi, aceea ce va marca sfârşitul lumii şi a istoriei omenirii.     

Toate zilele, asemenea pârâurilor limpezi, şi toate nopţile, asemenea întunecatelor fluvii, aleargă să se zdrobească şi să se azvârle în prăpăstiile şi văgăunile existenţei, ducând cu sine fiecare fiinţă şi toată Creaţia spre această ultimă zi, în care vor veni să se adune şi să se amestece toate valurile lor. Tot ceea ce a trăit şi tot ceea ce trăieşte în această colivie a timpului trebuie să ajungă la această ultimă zi, pentru a eşua la aceste maluri abrupte.     

Tot ce e lumesc poartă în sine sămânţa morţii, a sfârşeniei. Nu este nici fiinţă nici lucru care să nu ducă cu sine această zi finală, prin trecerea timpului, în întinderea spaţiului. Toată existenţa va tinde spre acest sfârşit de timp, de aceea Sfânta Revelaţie îi dă numele “ziua cea de apoi”1 sau “ziua cea mare”2. Şi deoarece Dumnezeu a fixat această zi când va veni să judece lumea3, ea se mai numeşte “ziua judecăţii” – ήμέρα κρίσεως’ 4, “ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu”5. Dar cum toată judecata a dat-o Fiului6, Fiul trebuie să se arate întru strălucire, ca Judecător, iar această zi se mai numeşte ziua Fiului Omului7, “ziua Domnului”8, “ziua lui Hristos”9”ziua domnului nostru Iisus [Hristos]”10, “ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi”11.     

În acea zi a cărei importanţă este decisivă, Domnul va pronunţa verdictul ultim şi definitiv pentru toată istoria lumii şi a omului, pentru toţi oamenii împreună şi pentru fiecare în parte. Este ca şi atunci la desăvârşirea creării lumii, când Domnul a privit totalitatea fiinţelor şi lucrurilor pe care le crease şi şi-a pronunţat verdictul zicând că erau foarte bune12; tot aşa în ziua Judecăţii de Apoi, El va privi toate fiinţele şi lucrurile, la sfârşitul călătoriei lor pe cărările istoriei, pentru a-şi pronunţa judecata asupra tuturor şi asupra fiecăruia în parte.     

Atunci va separa definitiv binele de rău, atunci va trasa între ele o barieră de netrecut. Atunci El va pronunţa verdictul definitiv pentru toate valorile omeneşti, atunci El va cântări cu foarte sensibile şi exacte balanţe ale dragostei Sale şi ale dreptăţii Sale toate faptele oamenilor, toate gândurile lor, toate dorinţele lor, toate cuvintele lor. Atunci va fi săvârşită taina lui Dumnezeuτό μυστήριον του Θεου 13 – privind omul, creaţia, lumea, universul; atunci când toate cele bune şi tot ce e bun vor moşteni fericirea veşnică, raiul veşnic, iar toate cele rele şi tot ce e rău vor merita chinul veşnic, iadul veşnic.     

 1 Ioan, 6: 39, 40, 44; 11: 24; 12: 48.; 2 Fapte, 2: 20; Iuda, 6.; 3 Fapte, 17: 31. ; 4 Matei, 10: 15; 11: 22, 24; 12: 36; II Petru, 2: 9; 3: 7; Ioan, 4: 17.; 5 Romani, 2. 5.; 6 Ioan, 5: 22.   ; 7 Luca, 17: 22, 24, 26.   ; 8 II Petru, 3: 10; I Tesaloniceni, 5: 2; v. Ezdra, 13: 5; Isaia, 2:12; Ioil, 2: 31;Sofonie, 1: 14; Maleahi, 4: 1.  ;9 Filipeni, 1: 10; 2: 16.   ;10 II Corinteni, 1: 14.   ;11 II Petru, 3: 7; I Corinteni, 1: 8; 5: 5. ; 12 Facerea, 1: 31.   ;13 Apocalipsa, 10: 7.     

VREMEA ŞI SEMNELE CELEI DE-A DOUA VENIRI A LUI HRISTOS     

Precum vremea şi-a început existenţa prin Hristos, tot aşa se va împlini prin El: ultima zi a vremii va fi, în acelaşi timp, ziua celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. În această zi ieşită din comun, timpul se va opri; atunci se va confirma acest minunat cuvânt din Sfânta Revelaţie, timp nu va mai fi 14.  

În chip tainic, vremea se va scufunda în veşnicie. Chiar dacă Sfânta Scriptură ne-a dezvăluit cu claritate tot ce trebuie să fie în această ultimă zi, clipa însăşi în care va veni nu ne-a fost descoperită. Aceasta a rămas ascunsă în adâncimile de necuprins ale tăcerii Dumnezeieşti şi constituie taina de nepătruns a lui Dumnezeu. Această taină a rămas ascunsă şi îngerilor, nu numai oamenilor, şi stă în lumina de nepătruns a atot-ştiinţei Dumnezeieşti.   

Când Apostolii L-au întrebat deschis asupra acestui lucru, Mântuitorul a răspuns:   

Iar de ziua şi de ceasul acela, nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.”
  
Această taină nu le-a fost descoperită Apostolilor, chiar dacă între Învierea şi Înălţarea Sa la ceruri El le-a descoperit tainele iconomiei Dumnezeiesc-omeneşti ale mântuirii şi le-a vorbit despre Împărăţia lui Dumnezeu15. Şi atunci când l-au întrebat:
Doamne, oare, în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel? El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa 16. 

Chiar marelui Apostol al neamurilor, Pavel, căruia taina Evangheliei lui Hristos i s-a dat în cunoştinţă prin descoperire de către Domnul Însuşi17, nici lui nu i-a fost descoperită taina momentului la care va veni cea de-a Doua Judecată, ziua celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. El scrie creştinilor Tesalonicului:   

Iar despre ani şi despre vremuri, fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem, Căci voi înşivă ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea 18.
Iată care este Buna Vestire adusă de Apocalipsă: Domnul va veni a doua oară. Nu ştim când: în adâncimea dragostei Sale Dumnezeieşti, Dumnezeu ne-a ascuns clipa celei de-a Doua Veniri, pentru ca noi, aşteptând întoarcerea Mântuitorului, să putem priveghea ziua şi noaptea asupra noastră, cu ajutorul sfintelor virtuţi. Aceasta este semnificaţia avertismentului pe care Mântuitorul l-a dat ucenicilor:
 
Privegheaţi, deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru19. Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului 20.
  
Caracterul neaşteptat al celei de-a Doua Veniri este în mod providenţial folositor adevăraţilor creştini, dar nu şi pentru aceia care şi-au lăsat sufletul să slăbească, îngăduind ispitelor să le umbrească conştiinţa şi să se umple de patimi, devenind astfel victima “nesimţirii celei împietrite”21. Această nepăsare şi această nesimţire împietrită a oamenilor se vor dovedi cu ocazia celei de-a Doua Veniri a Domnului Hristos, asemenea nepăsării şi nesimţirii împietrite de care dădeau dovadă contemporanii lui Noe, căci după cuvintele Mântuitorului:
Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului, Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, Şi n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea Fiului Omului 22. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni 23.
 
Pentru că trăiau potrivit cu această povaţă a Mântuitorului Apostolii au transmis-o creştinilor:
Fraţilor, (…) venirea Domnului s-a apropiat 24, sfârşitul tuturor s-a apropiat 25, este ceasul de pe urmă 26.
 Deşi Domnul ne-a lăsat, pentru mântuirea noastră, să nu cunoaştem ceasul celei de-a Doua Veniri, El nu ne-a lăsat în neştiinţa semnelor care vor trebui să o preceadă şi a prevestirilor care ne vor îngădui să prevedem apropiata Sa venire. Iată care sînt acele semne: propovăduirea Evangheliei la toate neamurile si la toata faptura; întoarcerea lui Israel la Hristos; venirea Antihristului; mari cutremure între popoare şi în natură: războaie, revoluţii, foamete, inundaţii, cutremure de pământ şi mari semne pe cer.
Predicarea Evangheliei printre neamuri şi tot ce va pricinui aceasta vor constitui semnalul celei de-a Doua Veniri a Mântuitorului, după propriile Sale cuvinte:
Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul 27. Ci mai întâi Evanghelia trebuie să se propovăduiască la toate neamurile 28, ceea ce nu înseamnă că toate neamurile o vor primici, cum arată cuvintele următoare:  mărturie la toate neamurile, ele vor să zică: mărturie în faţa tuturor neamurilor de dragostea lui Dumnezeu pentru ele, mărturie despre jertfa de răscumpărare a Fiului lui Dumnezeu, mărturie despre Biserică şi despre întregul minunatei iconomii Dumnezeu-omeneşti a mântuirii în ele şi îndeobşte despre toate adevărurile Dumnezeieşti în ele.Această mărturie adusă înaintea tuturor neamurilor în adevărul Evangheliei celei ortodoxe a Bisericii celei adevărate, va arăta, după cuvintele Apostolului neamurilor, tot numărul neamurilor – τό πλήρωμα τών έθνών 29 – adică al „tuturor păgânilor prevăzuţi de Dumnezeu” să intre în Biserică. Atunci când ceilalţi vor cunoaşte „evanghelia dreptăţii”, se vor ridica sub influenţa demonilor împotriva Evangheliei, vădind astfel câţi oameni sînt cuprinşi de rău, câţi sînt sclavii minciunii şi păcatului, câţi sînt instrumentele răului satanic împotriva veşnicului Dumnezeu al binelui30. Şi în această luptă generală pentru şi împotriva Evangheliei, un moment culminant va fi, după cuvintele Apostolului, când întregul Israel se va mântui 31, şi atunci se va împlini ce a proorocit glasul Vechiului Testament:

Pentru Sion El va veni ca un Mântuitor, pentru cei din Iacov care se vor căi de păcatele lor”.  

Întoarcerea lui Israel la Hristos32, precum mai înainte a vestit proorocul Maleahi, se va împlini prin profetul Ilie Tezviteanul, care împreună cu Enoh se va coborî din cer în ziua lui Antihrist, luptând împotriva lui pentru dreptatea Evangheliei lui Hristos33.  

Pentru a se împotrivi răspândirii Evangheliei lui Hristos, râvnitorii răului vor încerca să răspândească şi să împrăştie răul sub toate chipurile cu putinţă. Pentru a împiedica răspândirea Evangheliei, ei vor mobiliza toate minciunile, toate relele, toate silniciile şi toate grozăviile şi le va întărâta împotriva creştinilor, pentru a-i înşela, dacă este cu putinţă, şi pe cei aleşi. Creştinii slujitori ai răului vor spori în rău; şi într-o picătură de miere va încăpea otrava răului; răul se va masca sub măşti prea încântătoare; vor spori fărădelegile până la grozăvii; se vor scufunda în adâncurile sufletelor vrăjmaşilor lui Hristos;  dezlănţuirea răului va provoca cutremure în ei, îi va submina şi îi va face să se ridice într-o hulă neruşinată împotriva a tot ce este a lui Hristos; “iadul care rânjeşte” – atot-rânjitorul iad va lua în râs tot ce este a lui Dumnezeu. Taina răului va fermeca mult, îi va tâmpi; prin lumina sa mincinoasă şi reuşita vremelnică, răul va sminti pe mulţi.  

Toată această abundenţă a răului pe care Apostolul o numeşte „taina fărădelegii” τό μυστήριον της άνομίαςeste opera fiilor pierzării34 care luptă împotriva a tot ce este a lui Hristos şi a tot ce este a lui Dumnezeu, lucrând astfel încât să despartă pe oameni de Domnul Hristos.  

Împotriva tainei lui Dumnezeu, împotriva tainei lui Hristos – adică împotriva Bisericii – se ridică taina lui Satan, adică taina răului. Sub o meşteşugită mască, în ziua de pe urmă răul va lucra cu viclenie prin intermediul hristoşilor mincinoşi şi proorocilor mincinoşi 35.  

Vorbind de acele vremuri, Mântuitorul le descrie astfel:  

Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sînt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi 36. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula, şi vor amăgi pe mulţi 37.  

Şi Sfântul Apostol Pavel, în viziunea sa profetică, lămureşte aceste cuvinte ale Mântuitorului prin următoarele:  

Dar Duhul grăieşte lămurit că, în vremurile cele de apoi, unii se vor depărta de la credinţă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învăţăturile demonilor 38.  

Având ruinată chiar şi conştiinţa prin minciună, ei vor umbla după poftele lor, batjocorind tot ce este a lui Hristos39. Înşelaţi de către rău, vor ridica război Creştinilor, nu vor mai asculta învăţătura sănătoasă, grămădindu-şi învăţători după poftele lor, care îi vor înşela; Şi îşi vor întoarce auzul de la adevăr şi se vor abate către basme 40.  

Contemplând ultimele zile cu pătrunderea lui cerească şi dumnezeiesc-omenească, Apostolul Pavel scrie lui Timotei:  

Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele; Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie, Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi, neiubitori de bine, Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări, mai mult decât iubitori de Dumnezeu, Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei 41.  

Răul se va amplifica, va submina naţiunile şi împărăţiile, se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie; vor fi foamete şi inundaţii, grozăvii şi revolte 42:  

Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi 43. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci, Atunci mulţi se vor sminti 44.  

Urâciunea pustiirii va sta în locul cel sfânt 45, Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi oare, credinţă pe pământ 46?  

14 Apocalipsa, 10: 6.;  

15 Fapte, 1: 3. 

16 Fapte, 1: 6, 7. 

17 Efeseni, 3: 3; Galateni, 1: 12. 

18 I Tesaloniceni, 5: 1, 2; v. II Petru, 3: 10. 

19 Matei, 24: 42; v. 24, 44, 50; Marcu, 13: 33-35; Luca, 12: 35-40; 17: 24-30.

20 Matei, 25: 13.

21 Rugăciune dinaintea somnului: a 7-a rugăciune, în care creştinul ortodox se roagă astfel: “Doamne, izbăveşte-mă de toată neştiinţa/nesimţirea, uitarea, neîndrăznirea/îngustimea de suflet şi de nesimţirea cea împietrită.”

22 Matei, 24: 37-39.

23 Matei, 24: 44.

24 Iacob, 5: 7, 8.

25 I Petru, 4: 7.

26 I Ioan, 2: 18.

27 Matei, 24: 14.

28 Marcu, 13: 10.

29 Romani, 11: 25.

30 v. Matei, 24: 9.

31 Romani, 11: 26

32 v.Maleahi, 4: 5-6.

33 v. Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, IV, 26.

34 II Tesaloniceni, 2: 7.

35 Matei, 24: 24.

36 Matei, 24: 5.

37 Matei, 24: 11.

38 I Timotei, 4: 1.

39 v. I Timotei, 4: 5; II Petru, 3: 3; Iuda, 18.

40 II Timotei, 4: 3, 4.

41 II Timotei, 3: 1-5.

42 v. Matei, 24: 6, 7; Luca, 21: 11; Marcu, 13: 8.

43 Matei, 24: 21.

44 Matei, 24: 12, 10.

45 v. Matei, 24: 15.

46 Luca, 18: 8.

Sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel marcheaza astazi miezul verii agrare

In fiecare an, la 29 iunie, crestinii ii praznuiesc pe doi din cei mai importanti Sfinti, Apostolii Petru si Pavel. Datorita rolului lor misionar prin care au propovaduit Evanghelia, Biserica ii socoteste „intaistatatori” intre Apostoli. Viata si activitatea lor misionara, ca si minunile savarsite de ei, sunt descrise in Noul Testament sau Faptele Apostolilor. De asemenea, activitatea Sfantului Apostol Pavel reiese din cele 14 epistole scrise de el catre comunitatile crestine infiintate de el, dar si din denumirea de „Apostolul Neamurilor”

Conform traditiei, amandoi au murit ca martiri in timpul lui Nero, in anul 67. Apostolul Petru a fost rastignit cu capul in jos la Roma, iar Apostolul Pavel a suferit moartea prin decapitare. De aceea au sarbatoarea comuna la 29 iunie.

In datinile populare romanesti Sfintii Petru si Pavel stau in Luna: primul de-a dreapta, al doilea de-a stanga. San-Petru este detinatorul cheilor de la poarta si de la incaperile Raiului, precum si mana dreapta a lui Dumnezeu.

In traditia populara exista numeroase obiceiuri si superstitii legate de aceasta sarbatoare. In ceea ce priveste Sanpetru, este interesanta transformarea celor doi sfinti crestini (Pavel si Petru) intr-unul, dar si atributiile primite de acesta in Calendarul popular, intrucat marcheaza miezul verii agrare si perioada secerisului. Sanpetrul de Vara, a preluat data (29 iunie) si numele Sfantului Apostol Petru din Calendarul crestin.

In Panteonul romanesc Sanpetru de Vara este despartit de fratele sau, Sanpetru de Iarna, patron al lupilor, de aproximativ o jumatate de an. In traditia populara Sanpetru apare fie ca personaj pamantean, fie ca divinitate celesta. In povestirile si snoavele populare Sanpetru este un om obisnuit: se imbraca in straie taranesti; se ocupa cu agricultura, cresterea animalelor si, mai ales, cu pescuitul.

Arheologii au descoperit cele mai vechi imagini ale apostolilor in catacombele romane

ROMA – cele mai vechi icoane cunoscute ale Apostolilor Petru şi Pavel au fost descoperite într-o catacombă, sub o cladire de opt etaje de birouri moderne dintr-un cartier muncitoresc din Roma,  au declarat marţi oficialii Vaticanului.

Imaginile, care datează din a doua jumătate a secolului al patrulea, au fost descoperite pe plafonul unui mormânt care include, de asemenea, primele imagini cunoscute ale apostolilor Ioan şi Andrei. Ele au fost descoperite folosind o tehnică laser noua, care a permis restauratorilor sa arda secolele groase de carbonat de calciu alb depozitate, fără a altera culorile întunecate ale picturilor originale de dedesubt.

Picturile împodobesc ceea ce se crede a fi mormântul unei nobile femei romane în catacomba Santa Tecla şi reprezintă unele dintre cele mai vechi dovezi de devotament faţă de apostoli din creştinismul timpuriu, oficiali ai Vaticanului au declarat la deschiderea mormântului pentru mass-media, pentru prima dată .

În iunie anul trecut, Vaticanul a anuntat descoperirea icoanei lui Pavel – prevazuta pentru a coincide cu sfârşitul anului  Paulin al Vaticanului. La acea vreme, Papa Benedict al XVI-lea, de asemenea, a anunţat că testele pe fragmentele de oase lungi atribuite lui Pavel „păreau să confirme”, ca apartineau într-adevăr sfântului romano-catolic.

Marţi, arheologii Vaticanului au anunţat că imaginea lui Pavel descoperita anul trecut nu a fost găsita izolata, ci a fost mai degrabă o parte a unei picturi de pe un plafon pătrat care a inclus, de asemenea, icoane ale altor trei apostoli – Petru, Ioan si Andrei – înconjurand o imagine a lui Hristos [pictat] ca Bunul Pastor.

„Acestea sunt primele imagini ale apostolilor”, a declarat Fabrizio Bisconti, chestorul arheologiei pentru catacombe, care sunt menţinute de Comisia Pontificală pentru Arheologie Sacră a Vaticanului.

Biroul Vaticanului a supravegheat şi a plătit pentru doi ani, 60.000 de euro pentru efortul de restaurare, care pentru prima dată a folosit lasere pentru a restaura frescele si picturile din catacombe. Aerul umed si prăfuit al catacombelor subterane face conservarea picturilor deosebit de dificila şi restaurarea lor problematică.

În acest caz, camera de înmormântare mica de la sfârşitul catacombei a fost complet îmbrăcata în centimetri (inch) de carbonat de calciu de culoare albă, care, în tehnicile de restaurare precedente a fost răzuit doar de mână. Această tehnică, ar fi lăsat un strat subţire în partea de sus, astfel încât să nu se deterioreze picturile de dedesubt.

Folosind laserul, restauratorii au reuşit să indeparteze toate straturile de calciu care au acoperit pictura deoarece raza laser s-a rezumat doar la arderea depozitelor albe de calciu, atunci când au inceput sa iasa la iveala de sub ele culorile întunecate si strălucitoare, nevătămate, a declarat Barbara Mazzei, restauratorul şef.